Floarea lacrimilor

de Emil Gârleanu

Floarea lacrimilor este o parabolă biblică scrisă de Emil Gârleanu, care povestește
întâmplări, petrecute după nașterea lui Iisus, relatate și în Biblie

Regele Irod a poruncit masacrarea pruncilor evrei din Bethleem pentru a-L ucide pe Iisus,
care fusese vizitat de cei trei magi.

Maria, Iosif și pruncul Iisus se refugiază în pustiu. Asinul lor cade din cauza epuizării și a
căldurii. Familia face un popas și se adăpostește la umbra unor spini. Fecioara hrănește Pruncul,
în timp ce îl privește, o lacrimă se desprinde din ochii ei, pentru că nu înțelege cum un prunc
nevinovat poate fi cauza acestei nenorociri. Privind în depărtare, are o viziune rău prevestitoare.
Izbucnește în lacrimi, iar pruncul îi mângâie obrazul. Maria își șterge lacrimile cu scufița
copilului, iar apoi o pune la uscat pe un spin.

Spinul se transforma într-o plantă verde, cu floare albă, desfăcută. Copilul zâmbește și
Maria nu îi spune nimic lui Iosif, de teamă că acesta va rupe floarea.

Pornesc din nou la drum, Maria își despletește părul, făcând astfel umbră Pruncului.
Încă din acele timpuri, crinul este cel care, desfăcut fiind, strânge roua dimineților.

Această povestire prezintă întâmplări care conțin în structura lor anumite învățături
morale sau religioase. Textele literare care prezintă evenimente cu asemenea semnificație se
numesc parabole sau pilde.

Parabola surprinde aspecte diferite ale firii umane, insistând asupra necesității iubirii
aproapelui și a practicării virtuților.

Bibliografie:

Gârleanu, Emil, Floarea lacrimilor, în vol, Din lumea celor care nu cuvântă. Schițe și povestiri,
Grupul Editorial ART, 2012;

Imagine preluată de la adresa http://www.cuvantul-ortodox.ro/