PLASMA-A IV STARE

DE AGREGARE A
SUBSTANȚEI?

Proiect realizat de: Țic Emanuel

Ursu Ștefana
CE ESTE PLASMA ?

VS.
 Principalele stări de agregare a materiei sunt:

1. Solidă

2. Lichidă

3. Gazoasă

4. Plasma-obținută prin încălzirea puternică a gazelor

STĂRILE DE AGREGARE
INTRODUCERE

În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită din ioni, electroni și particule neutre

(atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind un gaz total sau parțial ionizat, pe ansamblu
neutru din punct de vedere electric. Totuși, este văzută ca o stare de agregare distinctă, având proprietăți
specifice. Temperatura plasmei obținute în laborator poate lua valori diferite pentru fiecare tip de particulă constituentă.
De asemenea, aprinderea plasmei depinde de numeroși parametri (concentrație, câmp electric extern), fiind imposibilă
stabilirea unei temperaturi la care are loc trecerea materiei din stare gazoasă în plasmă.

Datorită sarcinilor electrice libere, plasma conduce curentul electric și este puternic influențată de prezența câmpurilor

magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni și atomi pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate
de emisie de radiație electromagnetică. Dacă frecvența radiației emise are valori în domeniul vizibil, se pot observa
fenomene luminoase. Atunci când energia electronilor este suficient de mare, atomii sunt ionizați, creându-se noi sarcini,
pozitive și negative.
ADD A FUNNY
QUOTE
DEFINIȚIA PLASMEI
Plasma este considerată, într-o bună
aproximație, un mediu neutru format din particule pozitive și
negative. O definiție mai riguroasă impune respectarea
anumitor criterii. Acestea se stabilesc în funcție de lungimea de
ecranare Debye ce reprezintă distanța pe care sunt ecranate
câmpurile electrice externe.

În primul rând, sistemul trebuie să conțină un număr foarte

mare de particule ce interacționează colectiv, adică o particulă
influențează vecini situați la distanțe mari, nu doar pe cei
apropiați. Acest criteriu este îndeplinit atunci când numărul de
electroni cuprinși în sfera de influență a unei particule este
mare. Interacțiunile puternice determină un răspuns colectiv la
acțiunea câmpurilor electrice și magnetice. Raza sferei de
influență se consideră egală cu lungimea Debye.
De asemenea, dimensiunile coloanei de plasmă
trebuie să fie mult mai mari decât lungimea
Debye. Aceasta asigură cvasineutralitatea plasmei
întrucât câmpurile externe sunt ecranate, plasma
rămânând cvasineutră aproape în întreg volumul
său. Interacțiunile din interiorul plasmei sunt mult
mai importante decât cele de la suprafață, unde
apar efecte de margine.

Pe scurt, plasma este un sistem fizic format dintr-

un număr foarte mare de particule neutre (atomi în
stare fundamentală sau în stări excitate, fotoni) și
particule încărcate electric (ioni pozitivi și
negativi, electroni) ale căror proprietăți sunt
determinate de interacțiunile colective și care,
macroscopic, apare neutră din punct de
vedere electric.
 DESCOPERIREA PLASMEI

Existența plasmei a fost descoperită pentru prima

dată de Sir William Crookes în 1879 folosind un
ansamblu care este astăzi cunoscut sub numele de
„tub Crookes”, un tub experimental de descărcare
electrică în care aerul este ionizat prin aplicarea unei
tensiuni ridicate printr-o bobina de tensiune.
Un tub Crookes este un tub experimental descărcat
electric timpuriu, cu vid parțial, inventat de
fizicianul englez William Crookes (în partea stângă)
și alții în jurul anilor 1869-1875, în care au fost
descoperite razele catodice și fluxurile de electroni.
De ce este plasmă considerată a 4-a
stare a materiei?
Plasma ar trebui să fie numită prima stare a materiei, deoarece din
aceasta provin toate celelalte.
Caracteristicile plasmelor sunt semnificativ diferite de cele ale
gazelor neutre obișnuite, astfel încât plasmele sunt considerate o „a
patra stare a materiei” distinctă. De exemplu, deoarece plasmele
sunt formate din particule încărcate electric, acestea sunt puternic
influențate de câmpurile electrice și magnetice, în timp ce gazele
neutre nu sunt.
Comportamentul său nu seamănă cu nicio altă stare a materiei. Este
semnificativ unic.
Este un fapt interesant că cea mai mare parte a materialului din
Universul vizibil (întregul Univers, până la 99,9%, conform unor
estimări, se află în starea de plasmă).
 Modelul uniparticulă

Modelul uniparticulă ia în considerare mișcarea unei particule reprezentative din

plasmă. Se neglijează efectele relativiste, cele cuantice și, cu unele
excepții, gravitația. Poate fi folosit pentru a descrie plasmele cu densități mici,
necolizionale. Concentrațiile fiind mici, se pot neglija interacțiunile dintre particule.
Mișcarea particulelor încărcate se studiază pe baza ecuației diferențiale a mișcării.

Mișcarea particulelor încărcate în câmp

magnetic, corespunzătoare modelului
uniparticulă.
A - nici un câmp perturbator suplimentar;
B - Câmp electric, E;
C - Câmp de forțe, F (de ex, gravitație) ;
D - Câmp magnetic variabil, grad H
Modelul macroscopic

Modelul macroscopic prezintă plasma ca un fluid. Modelul este preluat din mecanica fluidelor la care se adaugă
interacțiunea cu câmpurile electromagnetice. Particula elementară de fluid trebuie să fie suficient de mică pentru ca
parametrii plasmei să nu varieze considerabil în interiorul său, dar suficient de mare pentru ca numărul de ioni, electroni și
neutri din interiorul său să se mențină constant în timp.

Distribuțiile vitezelor sunt de tip maxwellian, dacă timpul mediu dintre două ciocniri consecutive ale particulelor este mai
mare decât timpul în care variază considerabil parametrii plasmei. În acest fel se asigură atingerea unei stări de ehilibru,
caracterizată de distribuția Maxwell a vitezelor. Modelul poate fi aplicat și plasmelor necolizionale.

Plasma poate fi considerată ca fiind alcătuită din mai multe fluide. Spre exemplu, o plasmă simplă conține un fluid
electronic și unul ionic care interacționează prin intermediul câmpurilor electric și magnetic și a ciocnirilor. Interacțiunea cu
fluidul atomilor neutri se face exclusiv pe baz ciocnirilor între particulele de fluid.

Modelul unifluid (sau magnetohidrodinamic) este folosit pentru studiul fenomenelor lent variabile în timp. Plasma va fi
descrisă de parametri ce însumează mărimile fizice asociate fluidelor electronic și ionic.
Modelul cinetic

Modelul cinetic se aplică în cazul în care vitezele particulelor nu pot fi descrise de o funcție de distribuție maxwelliană.
Calculul distribuțiilor se face cu ajutorul ecuației Maxwell-Boltzmann. Reprezentarea funcției  f(r,v,t) se face în spațiul
fazelor, un spațiu cu șase dimensiuni, având drept coordonate componentele vectorilor de poziție r și a vitezelor v.

Ecuația Maxwell-Boltzmann: pV=nRT

R=0.082 L⸱atm/mol⸱K sau R=8,314472(15) J/mol⸱K

 Tipuri de plasmă

Există două tipuri majore de plasmă, adică:

1. Plasma naturală Plasma naturală există doar la temperatura foarte

ridicată sau la temperatură scăzută în vid. Nu reacționează rapid, dar
este extrem de fierbinte (peste 20.000 oC). Acolo energia este atât de
mare încât vaporizează tot ceea ce ating.
Descărcare în
gaz rarefiat 2. Plasma artificială Plasma artificială poate fi creată prin ionizarea
Forma
coloanei de unui gaz, ca în semnele de neon. Plasma la temperatură scăzută este
plasmă este greu de întreținut, deoarece în afara vidului, plasma cu temperatură
modificată de scăzută reacționează rapid cu orice moleculă pe care o întâlnește.
prezența unui
câmp magnetic Acest aspect face ca acest material, atât foarte util, cât și greu de
extern. utilizat.
 Aplicații

Plasma are numeroase aplicații tehnologice cum ar fi tratarea suprafețelor, funcționarea laserilor, iluminatul electric,
obținerea reacțiilor de fuziune nucleară.

1. Lămpile cu descărcare în gaz

2. Ecranul cu plasmă

3. Semnele de neon sunt, de asemenea, făcute din plasmă.

4. „Gazul” strălucitor dintr-un bec fluorescent

5. Lasere cu acționare cu plasmă și acceleratoare de particule.

6. Este, de asemenea, utilizată pentru realizarea de semiconductori.

7. Se utilizează în instalațiile colorate pentru case, calculatoare și alte elecronice.

Mulțumim pentru atenție
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Plasm%C4%83
https://www.slideshare.net/FawadArbi/plasma-39024315
https://www.britannica.com/science/plasma-state-of-matter