Universitatea din Oradea

Facultatea de Inginerie Electrică și Tehnologia Informației

Specializarea: Electronică aplicată

Prisma optică.
Fenomene optice în prisma optică

Student: Popa Adriana

Profesor: D-na Căpitanu C.

2017
 Prisma optică.
Fenomene optice în prisma optică

Prisma optică este un mediu transparent mărginit de două fețe plane. Muchia de
intersecție ale celor doua fețe ale prismei poartă numele de muchia prismei, iar unghiul diedru
dintre cele două fețe poartă numele de unghi al prismei sau unghi de refringență. Orice plan de
secțiune perpendicular pe muchie poartă numele de plan principal.
 
 Elementele prismei
optice:
Să consideram cazul în care o rază incidentă monocromatică, conținută în planul
principal, care intră din aer sau vid (caracterizat de un indice de refracție n1), în masa prismei
(al carui indice de refracție n2 este întotdeauna mai mare ca n1), într-un punct numit punct de
incidență, I, sub un unghi de incidență i în raport cu normala.
In punctul I, raza de lumină va fi deviată, mai aproape de normală, conform legilor de refracție.

In cele ce urmeaza, vom studia refracţia unei raze luminoase monocromatice într-un plan
principal.

Fie A unghiul prismei şi

n indicele de refracţie
relativ al materialului
din care este construită
prisma (de obicei prisma
este considerată din
sticlă), în raport cu
mediul înconjurător (de
obicei aerul).
 
O rază de lumină monocromatică SI incidentă pe faţa AB a prismei se refractă în punctul I,
apropiindu-se de normală, conform legii refracţiei:
sin i = n sin r
 Întâlnind faţa AC a prismri, raza de lumină suferă o a doua refracţie în punctul de emergenţă
I', îndepărtându-se de normală după legea:
n sin r' = sin i'
Unghiul dintre direcţia SI a razei incidente şi direcţia I'R a razei emergente se numeşte unghiul
de deviaţie &.
 Din figură se vede că unghiul & are valoarea:
& = i + i' - ( r + r' ) = i + i' - A
Relaţiile matematice determinate permit calcularea unghiului de emergenţă i' când se cunoaşte
unghiul de incidenţă, unghiul prismei şi indicele de refracţie al acesteia.

Relațiile geometrice ale prismei sunt:

sin i = n sin r (1)

n sin r’ = sin i’ (2)
δ = i + i’- (r + r’) = i + i’- A (3)

Mersul razelor de lumină prin prisma optică :

SI- raza incidentă

I I’- raza reflectată

I’R – raza emergentă

δ- unghiul de deviație

i – unghiul de reflexie

i’ – unghiul de emergență

Refracții prin prisma optică:

La nivelul interfeței de emergență

E, dintre a doua față și aer, datorită
raportului dintre indicii de refracție, raza
emergentă suferă o nouă refracție, de
aceasta data însă se va îndeparta de
normală, sub un unghi de emergenta i’, rezultând o rază emergentă deviată cu un unghi total
theta.
Pana acum am analizat comportamentul unei raze monocromatice. Daca raza incidentă de lumina
este lumina albă (de exemplu de la Soare sau de la un arc electric), la nivelul feței de incidentă,
refracția se va face, după cum am menționat mai sus, în funcție de indicele de refracție al
mediului. De asemenea cunoastem ca indicele de refracție este dependent de lungimea de undă,
adica mai mare pentru radiația albastră si mai mic pentru radiația rosie, pentru sticla obisnuită.
Prin urmare, la această interfată, lumina albă incidentă va fi descompusă în raze de lumina
monocromatice, fenomen accentuat la traversarea feței de emergentă.

  În anii 1660, savantul englez, Isaac Newton făcea diferite experimente cu lumina.
Folosind o prismă triunghiulară de sticlă, a descompus lumina într-un spectru. A descoperit că
utilizând încă o prismă putea să recombine razele colorate, obținând lumina albă. Experimentul
a adus dovada că lumina albă e formată din radiații colorate. Netwon a facut legatura dintre
spectrul luminii si culorile curcubeului, stabilind în 1672 un numar de 5 culori pentru curcubeu:
rosu, galben, verde, albastru, violet. Mai tarziu stabileste numarul de 7 culori pentru curcubeu.
Curcubeul poate fi observat vara, după ploaie. El apare datorită fenomenelor de refracție, reflexie
și dispersia luminii provenită de la Soare prin picăturile de apă din atmosferă

Dispersia luminii
Dispersia luminii a fost studiată pentru prima dată de catre Isac Netwon.
Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refracție a luminii albe în
fascicule de lumină colorate diferit. Aceste culori alcătuiesc spectrul luminii albe și sunt: roșu,
oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. Ea constă în variția indicelui de refracție n al unei
substanțe în funcție de lungimea de undă λ. Relatia matematica pentru dispersie este: n=n(λ)

Reflexia și prisma cu reflexie totală:

Reflexia luminiii este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii la
suprafata de separare a doua medii, lumina întoracandu-se din mediul în care a venit. Este
fenomenul ce apare la suprafata de separare între doua medii optice.
A – raza incidentă = raza de lumina care se propaga prin primul mediu pana la suprafata de
separare .
I – punct de incidenta = punctul de pe suprafata de separare în care ajunge raza incidentă .
B – raza reflectată = raza de lumină , care se întoarce din punctul de incidență , în mediul inițial .
C – direcția normala la suprafața de separare = reprezinta dreapta imaginară , perpendiculară pe
suprafața de separare , în punctul de incidență .
i – unghi de incidență = unghiul format de raza incidentă și direcția normală la suprafața de
separare .
R – unghi de reflexie = este unghiul format de raza reflectată și direcția normală la suprafața de
separare .

Reflexia totală este fenomenul fizic prin care o undă luminoasă este reflectată într-o altă
direcție în momentul în care ea “loveste” un anumit spatiu.
În cazul în care o rază de lumină se refractă dintr-un mediu mai dens optic într-un mediu mai
puțin dens optic ( din sticlă în aer sau din apă în aer), unghiul de refracție este întotdeauna mai
mare decât unghiul de incidență și deci poate ajunge la valoarea de pi/2 pentru o valoare i(i mai
mic decât pi/2) a unghiului de incidență.
La valoarea i a unghiului de indicenta, raza este reflectată integral în mediul din care a
venit. Unghiul i poartă numele de unghi limită iar fenomenul care se petrece în aceste condiții se
numește reflexie totală. Unghiul limita este dependent de indicele absolut de refracție al celor
două medii conform ecuației: sin(i) = n2/n1.
 In prismele cu reflexie totală, razele de lumină ce cad pe unele din fețele prismei suferă o
reflexie totală fie din cauza că unghiul de incideță depășeste unghiul de incidență limită, fie din
cauză că fața este metalizată. Cele mai cunoscute prisme cu reflexie totală sunt prismele isoscele
de unghi drept Amici si Porro

BIBLIOGRAFIE:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dispersia_luminii#Explicarea_fenomenului
http://lumina.wikidot.com/reflexia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Prism%C4%83_(optic%C4%83)
https://www.hellopc.ro/fizica/VirtualPhysics/resurse/prisma/prisma.html
https://www.scribd.com/doc/39958874/Referat-Prisma-optica
Manual de fizica clasa VII-a, Editura Radical, 2012