OPTICA

OPTICA GEOMETRIC
GEOMETRICĂ Ă
Lentile
Lentile şi
şi sisteme
sisteme de
de
lentile
lentile

Prof. Mureşan Carmen Silvia

ÎNCHIDE APLICAŢIA

1
 NOŢIUNI
NOŢIUNI GENERALE
GENERALE
Optica se ocupă cu studiul luminii şi a intercaţiei acesteia cu substanţa.
Deşi trăim într-un ocean de lumină, lumina este un concept greu de definit.
Sursa esenţială a luminii este Soarele- prin urmare lumina o putem asimila cu o
undă (perturbaţie care se propagă din apropape în aprope într-un mediu dat). De
asemenea lumina se reflectă (oglinzi), se refractă (la intrarea în apă, în lentile),
fenomene caracteristice undelor.
Isaac Newton- fizician atomist – a dat o imagine corpusculară luminii, pornind de
la imaginea generală a materiei: formată din entităţi indistructibile – atomi,
molecule, celule. Componenta structurală a luminii a fost numită de Newton
corpuscul, iar mai târziu foton. (De aici denumiri ca fotografie, fotoreporter,
etc.)
Măsurătorile efectuate în cadrul studiilor fenomenelor electrice şi magnetice, au
stabilit o valoare pentru viteza de propagare a undei electro-magnetice în vid,
valoare care a coincis cu cea determinată pentru lumină în vid. Acest rezultat şi
alte carcteristici ale interacţiilor cu substanţa au dus la concluzia că lumina face
parte din familia undelor electromagnetice:
Unde radio, microunde- utilizate în cuptoarele casnice, în telefonia mobilă, în
transmisiile prin satelit,
Radiaţia x - cu care se fac radiografiile,
Radiaţiile γ -provenite din bombele atomice.
 În concluzie, lumina are un carcater dublu undă-corpuscul, undă
(caracterizată prin frecvenţă şi perioadă) şi corpuscul (carcterizată prin
energie şi impuls) şi este de natură electromagnetică.

2
 OPTICA
OPTICA GEOMETRICĂ
GEOMETRICĂ
Parte a opticii care studiază fenomene legate de formarea
imaginilor unor obiecte utilizând doar noţiunea de rază de
lumină- direcţia de propagare a luminii.
Lumina se propagă rectiliniu uniform  v  const . într-un mediu
omogen.
Mediu este caracterizat, din punct de vedere optic, de indicele
de refracţie- mărime adimensională egală cu raportul dintre
viteza luminii în vid şi viteza luminii în mediul dat.
m
c c  3  108
n s
v
Aerul din atmosferă nu este omogen, aşa că indicele de refracţie
variază pe verticală în funcţie de densitate. În mod obişnuit
densitatea aerului (prin urmare n) este mai mare la sol, deci
lumina de la o stea nu are o traiectorie rectilinie. Observatorul
va vedea steaua la o înălţime mai mare decât înăţimea reală.

3
EFECTUL
EFECTUL REFRACŢIEI
REFRACŢIEI ÎN
ÎN
STRATURILE
STRATURILE DE
DE AER
AER
Stea-
Imagine
Stea
n1
n2

n3
n4

n5 Aerul în apropierea
pământului este
mai rece, prin
Observator urmare mai dens:
n5> n4 >……>n1

4
 REFLEXIA
REFLEXIA
Fenomenul de
întoacere a undei luminoase
în mediul din care a
provenit la întâlnirea
suprafeţei de contact a
două medii optic diferite.
Unghiul de întoarcere (de
reflexie) este egal cu unghiul
de incidenţă (unghiul făcut de
raza incidentă cu normala la
plan). Acest lucru se explică pe
baza vitezei constante de
propagare a luminii într-un
mediu omogen (parcurge spaţii
egale în unităţi egale de timp).

5
FORMAREA
FORMAREA IMAGINII
IMAGINII ÎN
ÎN OGLINDA
OGLINDA
PLANĂ
PLANĂ

Imaginea se
formează simetric în
raport cu oglinda.
Imaginea este
virtuală , dreaptă şi
egală cu obiectul.

6
FORMAREA
FORMAREA IMAGINII
IMAGINII ÎN
ÎN OGLINDA
OGLINDA
CONCAVĂ
CONCAVĂ

Centrul de
curbură

Focarul

7
OGLINDA
OGLINDA CONVEX
CONVEXĂĂ

8
 REFRACŢIA
REFRACŢIA LUMINII
LUMINII
FenomenulRefracţia în lamă
optic care se Legea refracţiei
refracţiei în
- raportul
Efectul
Refracţia- la formarea
manifestă prin sinusului unghiului de
schimbarea direcţiei de imaginii
suprafaţa de peştelui,
separaţie la trecerea
inciden
propagare a undei razei
aer- de ţă,
apă. respectiv a
lumină din apă în aer
sinusului unghiului de
luminoase, la trecerea !
dintr-un mediu optic în refracţie, este direct
altul. proporţional cu raportul
Modificarea direcţiei de vitezelor şi invers
propagare a razei de lumină proporţional cu raportul
este datorată modificării indicilor de refracţie ai
vitezei de propagare a celor două medii optice
luminii la trecerea luminii în traversate:
mediul al doilea (v=f(n) –
viteza de propagare este sin i v1 n2
funcţie de indicele de  
refracţie a mediului optic.) sin r v2 n1

9
 EXEMPL
EXEMPLEE DE
DE REFRAC
REFRACŢIE
ŢIE
Un caz particular de Un fenomen deosebit de
spectaculos datorat
refracţie
A este reflexia fenomenului de reflexie
totală – apare la trecerea totală, este mirajul sau “fata
luminii dintr-un mediu mai morgana”- fenomen ce apare
dens (n-mai mare) într- pe timp de vară când solul se
supraîncălzeşte indicele de
unul cu densitate mai refracţie scade la sol.
mică. O rază ce vine oblic de la un
Prin reflexie totală se arbore, suferă o succesiune
de refracţii, până când
înţelege o refracţie sub
A’ unghiul de incidenţă atinge
unghi de refracţie de 900. unghiul limită, producându-
În acest caz legea se o reflexie totală, după
n 2 v1 care raza urcă oblic.
refracţiei devine: 
sin l 
n1 v2

10
DEFINIRE
DEFINIRE Ş
ŞII CLASIFICARE
CLASIFICARE A
A
LENTILELOR
LENTILELOR

Mediu transparent limitat de două calote

sferice sau de o calotă sferică şi una plană.
Lentile convergente -mai groase la mijloc decât la
margini.Un fascicul paralel ce o traversează devine
convergent.
Lentile divergente –mai groase la margini decât la
centru.Un fascicul paralel ce o traversează devine
divergent.

11
CARACTERISTICILE
CARACTERISTICILE LENTILELOR
LENTILELOR
Centrele de curbură –centrele celor două calote.Pentru suprafaţa
plană centrul de curbură este la infinit.
Razele de curbură –razele celor două calote.
Axa principală –axa ce uneşte cele două centre de curbură.
Centrul optic –situat pe axa principală în centrul lentilei şi având
proprietatea că orice rază de lumină trece prin el nedeviată.

R1
R2

C1 O C2

12
 LENTILE
LENTILE SUB
SUBŢŢIRI
IRI

Studiul lentilelor se face utilizând

aproximaţiile lui Gauss:
Lentilele sunt subţiri –grosimea lor masurată pe axa
principală este neglijabilă.
Unghiul de deschidere a calotei sferice este mic (10-
120).
Unghiurile formate de razele de lumină cu axa
principală sunt mici, razele sunt paraxiale.

13
FOCARE
FOCARE Ş
ŞII PLANE
PLANE FOCALE
FOCALE

Punctele pe direcţia cărora converg sau diverg razele de

lumină în urma travesării lentilelor se numesc focare.
Focarul principal se afla pe axa principală.
Planul focal -planul perpendicular pe axa principală şi care
trece prin focarul principal.
Focarele sunt simetrice în raport cu centrul optic al lentilei:
Focar obiect- în partea stângă a lentilei (partea în care se află
obiectul)
Focar imagine – în partea dreaptă (partea în care se află imaginea)

Lentilele convergente au focare reale.

Lentilele divergente au focare virtuale.

14
 FOCARELE
FOCARELE LENTILEI
LENTILEI
CONVERGENTE
CONVERGENTE

F F

f f

FOCAR REAL –FORMAT LA INTERSECŢIA RAZELOR DE

LUMINĂ.

15
 FOCARELE
FOCARELE LENTILEI
LENTILEI
DIVERGENTE
DIVERGENTE

F
F

FOCAR VIRTUAL -FORMAT LA INTERSECŢIA

PRELUNGIRILOR RAZELOR DE LUMINĂ.
16
 FORMAREA
FORMAREA IMAGINII
IMAGINII IN
IN
LENTILELE
LENTILELE CONVERGENTE
CONVERGENTE

Y1 F
B’
B O
F
Y2

X1 f

X2 A’

IMAGINE REALĂ, RASTURNATĂ ŞI MARITĂ.

17
FORMAREA
FORMAREA IMAGINII
IMAGINII IN
IN
LENTILE
LENTILE DIVERGENTE
DIVERGENTE

IMAGINE VIRTUALĂ ,
A
DREAPTĂ ŞI
MICŞORATĂ.
Y1 A'
F
Y2
B B’
F

X1
f

X2

18
 DETERMINAREA
DETERMINAREA FORMULEI
FORMULEI
LENTILELOR
LENTILELOR
Din Δ ABO ~Δ A’B’O y1 x 1 
  1 
rezultă: y2 x 2 

y1 f
  2  
Din Δ MOF~Δ A’B’F rezultă: y2 x 2  f 

x1 f 1 1 1
   
x2 x2  f x1 x2 f

19
 MARIREA
MARIREA LINIAR
LINIARĂĂ
TRANSVERSAL
TRANSVERSALĂ Ă

Reprezintă raportul dintre

x2
 
marimea imaginii şi
marimea obiectului.
Deci conform relaţiei
(1) şi a convenţiilor de
x1
semne:

20
 CONVEN
CONVENŢŢII
II DE
DE SEMNE
SEMNE

x 1 , x 2 0  Obiect, respectiv imagine

reală.
x 1 , x 2 0  Obiect , respectiv imagine
virtuală.
f 0  Lentilă convergentă.

f 0  Lentilă divergentă.

 0  Imagine
răsturnată.
 0  Imagine dreaptă.

21
 CONVERGEN
CONVERGENŢŢA
A LENTILELOR
LENTILELOR
Convergenţa unei lentile este
numeric egală cu inversul
1
distanţei focale. C  dioptrii    1
Unitatea de măsură în sistem f metrii 
internaţional este dioptria şi este
egală cu (1/m).Distanţa focală
măsurată în metri!
 1 1 
În funcţie de caracteristicile de
construcţie a lentilei convergenţa
C   n  1    2
se calculează conform formulei  R1 R2 
(2),în care R1,R2 sunt pozitive dacă nL
faţa este convexă şi negative dacă n
faţa este concavă. nA

22
 LENTILE
LENTILE CONVERGENTE
CONVERGENTE

BICONVEXĂ n   1 1 
C = L - 1  + 
n   R1 R2 

 A 
Pentru : R1 = R2 = RÞ
S1 S2
n 
2  L - 1
n 
C=  A 
R
1
C=
f
f >0
R1 , R2 > 0
 Feţe convexe 
23
 LENTILE
LENTILE CONVERGENTE
CONVERGENTE

PLAN-CONVEXĂ
n 
 L  1
C= -1 
 n  R
S1 S2  A  1

R1 > 0
1
R  =0
2 R
2
f >0

24
 LENTILE
LENTILE CONVERGENTE
CONVERGENTE

MENISC
CONVERGENTĂ
n   1 1 
C = L - 1  - ,
S1 S2 n   R1 R2 

 A 
 1 1 
 - >0
R 
 1 R2 

R1 > 0,R2 < 0

R1 < R2  f > 0

25
 LENTILE
LENTILE DIVERGENTE
DIVERGENTE

BICONCAVĂ n   1 1 
C = L - 1  + 
n   R1 R2 

 A 
Pentru : R1 = R2 = R 
n 
S1 S2 2  L - 1
n 
C=-  A 
R
1
C=
f
f <0
R1 ,R2 < 0
 Feţe concave 
26
 LENTILE
LENTILE DIVERGENTE
DIVERGENTE

PLAN-CONCAVĂ
n 
 L  1
C =- -1 
 n  R
 A  1
S1 S2

R1 < 0
1
R  =0
2 R
2
f <0

27
 LENTILE
LENTILE DIVERGENTE
DIVERGENTE

MENISC DIVERGENTĂ

n   1 1 
C =  L - 1  - ,
n  R R1 
S1 S2  A   2 
 1 1 
 - <0
R R 
 2 1
R1 < 0,R2 > 0
R1 < R2  f < 0

28
 SISTEM
SISTEM DE
DE DOU
DOUĂĂ LENTILE
LENTILE
CONVERGENTE
CONVERGENTE
A1B1- L1 L2 Lentila L2 are
imaginea reală ca efect
formată de A apropierea
lentila L1, imaginii finale
obiect virtualF F1 B A
F22B2 de lentila
2
pentru lentila 2
L1 .
B F1 B
L2. 1

A2

A1

29
 SISTEME
SISTEME DE
DE LENTILE
LENTILE
Convergenţa unui sistem de 1 1 1
 '  ,lentila 1
lentile subţiri lipite,ale căror x1 x1 f1
axe principale coincid şi a
1 1 1
căror centre optice sunt '
  ,lentila 2
teoretic confundate: -x 1 x 2 f 2
Deci convergenţa sistemului 1 1 1 1 1
    
de lentile este suma algebrică x1 x2 f1 f 2 F
a convergenţelor lentilelor
sistemului. 1 1 1
  sau
Pentru lentila divergentă F f1 f2
f<0.
C  C1  C2

30
 SITEME
SITEME DE
DE LENTILE
LENTILE
Marirea liniară x 1'
transversală în cazul  1   ,lentila1
analizat este dată de
x1
relaţia: x2
 2   ' ,lentila2
Deci marirea liniară  x1
transversală a sistemului
de lentile subţiri este x2 x 1'  x2 
egală cu produsul     
x1 x1   x 1
'

măririlor transversale
ale lentilelor sistemului
dat.   1  2

31
 SISTEM
SISTEM DE
DE DOU
DOUĂĂ LENTILE
LENTILE
CONVERGENTA-DIVERGENTA
CONVERGENTA-DIVERGENTA
A2 L1 L2
Lentila L2
formează o
imagine virtuală
A
a unui obiect
F1 virtual.
B1
B2 B F1 F2
F2

A1B1 – imagine
A1
reală a lentilei
L1 şi obiect
virtual al lentilei
L2. 32
 SISTEME
SISTEME DE
DE LENTILE
LENTILE
L1
L1

y1 F1=F2

F1 y2 Y1’ F2

x1

f1
X1’ f2

x2
33
 CORECTAREA
CORECTAREA MIOPIEI
MIOPIEI
L1 L2
Lentila (L1) - Lentila ( L2) –
divergentă cristalinul -
A convergentă
DEPLASARE Efectul de
deplasare a
A1 imaginii cu
ajutorul
F2 B’ B2
ochelarilor
B B1 F1 cu lentile
F1 F2 divergente
A’

Formarea A2
imaginii fără
lentilă
34
CORECTAREA
CORECTAREA DEFECTELOR
DEFECTELOR
VEDERII
VEDERII

35
ACOMODAREA
ACOMODAREA OCHIULUI
OCHIULUI Ş
ŞII
APARATULUI
APARATULUI FOTOGRAFIC
FOTOGRAFIC

36
 ABERA
ABERAŢŢII
II CROMATICE
CROMATICE

LENTILA
CONVERGENTĂ

LENTILA
DIVERGENTĂ

37