Meditatia

Departe de a mai fi o curiozitate a spiritualităţii estice,

meditaţia a ajuns să fie un leac bun la toate pentru omul
postmodern, în special în societăţile dezvoltate precum
Statele Unite, unde 40% dintre oameni meditează cel
puţin săptămânal.

Andy Puddicombe este probabil al doilea cel mai faimos budist după
Dalai Lama. Fost călugăr și om de marketing, Andy este
dezvoltatorul aplicaţiei Headspace, care te ajută ca în zece minute
de meditaţie pe zi să te bucuri de toate efectele benefice pe care
meditaţia le promite: îmbunătăţirea calităţii somnului și rezolvarea
problemei insomniei, gestionarea stresului și anxietăţii și în general
îmbunătăţirea calităţii vieţii. Institutul de Cercetare și Exporare a
Conștiinţei promite că meditaţia produce nu mai puţin de 141 de
beneficii fizice, mintale, emoţionale și spirituale, de la lungirea
telomerilor și vindecarea infertilităţii la vindecarea adicţiilor și a
depresiei și stăpânirea legii atracţiei, pentru a atrage energii
pozitive în viaţă.

Prin laicizarea meditaţiei, adică eliminarea elementelor vădit

spirituale și distilarea ei într-o soluţie de zece minute care se
potrivește tuturor, inclusiv scepticilor, aplicaţii precum Headspace
reușesc să strângă zeci de milioane de utilizatori de pe tot globul.
Puddicombe a fost invitat să facă turul televiziunilor americane, să
ţină prelegeri TED și chiar să facă ședinţe private cu familiile
magnaţilor IT, precum Bill Gates, fost sceptic care vede acum
meditaţia ca pe un simplu exerciţiu pentru minte, la fel ca Sudoku.
Deși nu se menţionează nimic despre budism, învăţăturile aplicaţiei
sunt în esenţă un mozaic de idei budiste din mai multe școli de
gândire. Într-un profil al companiei realizat de New Yorker, autoarea
Lizie Widdicombe povestește o anecdotă despre cum Puddicombe a
tradus învăţătura budistă a „adevărului suferinţei” drept
„acceptare”, pentru că ideea suferinţei i-ar fi demotivat pe
utilizatori.

Or, foarte mulţi apelează la meditaţie tocmai pentru a-și regăsi

motivaţia necesară îmbunătăţirii vieţii profesionale și personale. De
la băncile de pe Wall Street la sediul Google, la Banca Centrală
Europeană și la Marina Statelor Unite, meditaţia este recomandată
și folosită ca o cale ieftină de a îmbunătăţi productivitatea și
performanţele. Sistemul medical din Marea Britanie oferă sesiuni de
meditaţie pentru depresie, iar în presa britanică au început să apară
voci care cer introducerea meditaţiei în școli. Puddicombe însuși a
demarat procedurile necesare pentru a obţine aprobarea
Administraţiei pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) ca
programele sale de meditaţie să fie recomandabile de către medici
pentru a trata o întreagă varietate de boli cronice, care sunt
influenţate de sănătatea mintală. În aceste condiţii, unele persoane
au început să se întrebe dacă meditaţia nu presupune cumva și
riscuri despre care nu se vorbește și dacă studiile care s-au realizat
până acum sunt suficiente pentru a motiva aceste iniţiative.

Experienţe nefericite
„Am început să am gânduri de genul:<<Lasă-mă să preiau
controlul>>, combinate cu multă confuzie și teroare. Am avut o
viziune despre moarte și am avut gânduri de suicid”, povestește un
tânăr de 23 de ani care este „internat” într-un sanctuar de
recuperare după meditaţie, condus de dr. Willoughby Britton.
Michael, un alt tânăr de 25 de ani, era deja instructor de yoga când
a ajuns la sanctuar. Experienţa lui a fost că în timpul cursului de
meditaţie corpul său a încetat să mai digere mâncarea. Nu a putut
să găsească niciun motiv medical pentru ce i se întâmpla și credea
că a rămas „stricat” pentru totdeauna.

© Stokkete | Dreamstime.com

Dr. Britton este profesoară de psihiatrie la Școala de Medicină a

Universităţii Brown și autoarea „Proiectului Nopţii Negre”, un efort
de a documenta, analiza și publica efectele adverse ale practicilor
contemplative. „Nu suntem suficient de serioși și de onești în
studierea practicilor contemplative”, spune ea, o critică pe care o
extinde studiilor extrem de limitate care subliniază efectele pozitive
ale meditaţiei. În experienţa sa, spune Britton, înţelegerea
meditaţiei ca metodă strict pentru reducerea stresului și
îmbunătăţirea productivităţii, „pentru că asta este ceea ce are
valoare pentru americani”, restrânge ipotezele știinţifice la
întrebările „acceptabile pentru a fi finanţate”, adică cele care promit
să dea răspunsuri pe care vrem să le auzim.

„Ajută la îmbunătăţirea relaţiilor? Reduce cortizolul? Mă ajută să

lucrez mai bine? Acestea sunt întrebările lucrative. Iar când studiile
arată că meditaţia satisface aceste interese, rezultatele sunt viguros
raportate publicului. Ce se întâmplă când meditaţia creează o
experienţă care duce la incapacitatea de a te concentra la muncă, la
depresie, la ruperea relaţiilor? Având în vedere monstrul economic
care stă în spatele mișcării mindfulness, nu există o miză pentru
explorarea efectelor adverse ale meditaţiei”, conchide Britton, care
a văzut pe propria piele cât de greu este să obţină fonduri pentru
proiectul său.

Claire, o tânără de 37 de ani, a fost trimisă într-un resort de

meditaţie pentru trei zile, împreună cu colegii săi. „Iniţial, mi s-a
părut relaxant, dar spre finalul cursului am început să mă panichez.”
Meditaţia i-a readus în conștiinţă amintiri din copilăria traumatică ce
au generat o serie de atacuri de panică. „Am avut o cădere și am
petrecut trei luni într-un spital de psihiatrie. A fost un episod
depresiv cu elemente psihotice și episoade disociative”,
mărturisește Claire. La aproape cinci ani de la incident, Claire în
continuare se internează periodic în spital și este dependentă de
alcool.
La o cercetare mai amănunţită, aceste experienţe nu par să fie chiar
așa de unice. Forumuri pe internet abundă de persoane care caută
sfaturi după ce meditaţia le-a provocat atacuri de panică sau după
ce au început să audă voci. În cartea lor The Buddha Pill, psihologii
Miguel Farias și Catherine Wikholm își exprimă îngrijorarea faţă de
lipsa de interes știinţific pentru efectele adverse ale meditaţiei și
subliniază în mod special lipsa studiilor controlate. „Terapia
mindfulness poate avea efecte negative chiar și dacă o practici doar
20 de minute pe zi. Este greu de spus cât de obișnuite sunt aceste
experienţe, pentru că cercetătorii nu le-au măsurat,” spun cei doi.

Realitatea este că puţini dintre cei care fac meditaţie astăzi sunt
conștienţi că la origine meditaţia era rezervată doar călugărilor celor
mai experimentaţi. Shinzen Young, un popular învăţător
budist, explică pe blogul său ce înseamnă „noaptea neagră” în
contextul experienţei budiste: „Aproape oricine duce meditaţia la un
anumit nivel va trece prin perioade de emoţie negativă, confuzie și
dezorientare… ceea ce se poate întâmpla și în psihoterapie sau în
alte terapii de creștere. Eu nu m-aș referi la aceste experienţe ca
„nopţi negre”. Aș rezerva termenul pentru un fenomen mai rar. În
tradiţia budistă, ne referim la asta ca la „căderea în Puţul Vidului”,
ceea ce presupune o pătrundere autentică și ireversibilă în Gol și
Non-eu. În loc de a fi împlinit… se petrece opusul. Într-un sens, este
geamănul rău al iluminării. Este ceva serios, dar totuși se poate
gestiona cu ajutorul unui învăţător competent. În unele cazuri, poate
dura luni sau chiar ani pentru a se metaboliza, dar în experienţa
mea rezultatele sunt mai mereu pozitive.”

În concluzie, conform studiilor recente, a căror rigurozitate este

contestată de unii, meditaţia poate avea efecte pozitive, dar nu este
pentru toată lumea, iar pilula de 10 minute pe zi care se ia fără
supravegherea unui „învăţător competent” te poate predispune
unor riscuri extrem de serioase. Pe site-ul Centrului Naţional pentru
Medicină Complementară și Alternativă, la rubrica „efecte
secundare și riscuri” este menţionat că „meditaţia este considerată
a fi sigură pentru persoanele sănătoase. Există rapoarte rare
care arată că meditaţia poate cauza sau poate înrăutăţi simptomele
persoanelor cu probleme psihice, dar acest efect nu a fost studiat
riguros.”

Diferenţa dintre meditaţie și rugăciune

În mod tradiţional, rugăciunea a fost prima formă de „mindfulness”
(dacă îmi este îngăduit să mă exprim foarte lax) care a fost studiată
pentru impactul asupra organismului, cu rezultate surprinzătoare.
Rugăciunea ne poate ajuta să rezistăm tentaţiilor, poate să
scadă riscul de demenţă, temperează mânia şi scade agresivitatea,
ajută la recuperarea fizică și psihică, deși nu este clar nici până în
ziua de azi care sunt mecanismele care generează aceste
răspunsuri în organism. Asta este și din cauză că este greu să faci
studii controlate în acest domeniu, la fel ca în cazul meditaţiei,
ambele practici definind categorii prea largi pentru a fi catalogate și
studiate corect.
 © Antoniodiaz | Dreamstime.com

Andrew Newberg, medic la Universitatea “Thomas Jefferson” și

director de cercetări la Institutul Marcus pentru Sănătate
Integrativă, și-a dedicat viaţa cercetării neurofiziologiei religiilor și
practicilor spirituale, precum rugăciunea și meditaţia. Corelările
neurale fac imposibil de negat beneficiile acestor practici, spune el.
Zeci de studii au subliniat diferenţe de tipul „înainte-după”
rugăciune sau meditaţie în sistemul nervos vegetativ, care
controlează relaxarea și excitarea, în activitatea parasimpatică, ce
poate descrește tensiunea și pulsul inimii, metabolismul și
respiraţia. Măsurătorile hormonale și ale funcţiilor imune au subliniat
schimbări în nivelul cortizolului, noradrenalinei, endorfinelor și
hormonilor de creștere. Schimbări s-au mai înregistrat și în lobii
frontal și parietal, în talamus, în sistemul limbic și în materia cenușie
și albă în anumite zone ale creierului. Cu toate acestea,
descoperirile spun foarte puţin despre cauză și mecanism.
„Concluzia este că nu știm cum să abordăm aceste practici pentru
fiecare individ în parte. Știm că toate aceste practici afectează
creierul, dar fiecare îl afectează puţin diferit și nu putem face niciun
fel de recomandări terapeutice, deocamdată,” spune Newberg.

În ciuda similarităţilor între beneficiile acestor practici, rugăciunea

nu a prins la public așa cum a făcut-o meditaţia pentru omul
postmodern. Este ușor de înţeles cum o practică menită să îţi
concentreze atenţia și să îţi golească mintea de toată încărcătura
informaţională și anxietăţile pe care le generează expunerea online
pare într-adevăr croită să se muleze perfect pe nevoile momentului.
Și nu doar asta, dar se mulează perfect și pe obsesia dezvoltării de
sine și promite rezultate fenomenale în doar 10 minute. Este o altfel
de evanghelie a prosperităţii pentru omul postmodern, relativ,
sceptic și care nu vrea să se implice spiritual. În forma ei golită de
spiritualitate, meditaţia este un ritual pentru cei care nu se roagă și
o practică comunală pentru individualiști. Este non-doctrinară și non-
prescriptivă, cu o insistenţă pe compasiune și înţelegerea celuilalt,
fiind astfel o practică extrem de „corectă politic” și neproblematică. 

Cu toate acestea, ca și rugăciunea în creștinism, meditaţia în

budism este doar una dintre rotiţele care „fac sistemul să se
învârtă” și care împreună sunt menite să ajute omul în căutarea sa
după sens. Chiar și mici detalii excentrice pot juca un rol vital, dar
care nu este evident pentru necunoscători. Fiecare decide să facă
abstracţie de părţile plictisitoare sau ciudate ale unei religii cu un
anumit risc. Meditaţia nu este un ceva care nu duce la nimic. Este
un drum menit să te ducă la o întâlnire cu sinele, ceea ce pentru
mulţi poate fi o aventură periculoasă. Nu oricine este pregătit să își
confrunte demonii, iar la această întâlnire vocea mieroasă din
telefon care te ajută să adormi în 10 minute își va demonstra cu vârf
și îndesat limitele.