Telescopul

Telescopul este un instrument care colectează lumina de la un obiect îndepărtat, se concentrează

într-un punct (numit focar), și produce o imagine mărită. Deși se indică cu termenul „telescop”, de
obicei, telescopul optic, care operează în frecvențele luminii vizibile, există, de asemenea, telescoape
sensibile la alte frecvențe ale spectrului electromagnetic.

După principiul de funcționare există două tipuri principale de telescoape optice: reflector și
refractor. În telescopul reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de
prisme si apoi la o lentilă ocular, așezată de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul
refractor se folosește refracția în lentile.

Istorie
Cea mai veche înregistrare a unui telescop a fost un brevet care a fost înaintat în 1608. Brevetul a
fost prezentat de Hans Lippershey, producător de ochelari germano-olandezi, cu toate acestea nu
este clar dacă el a fost inventatorul sau nu. Brevetul nu a fost aprobat, ci răspândirea unui cuvânt
care ar putea vedea obiecte îndepărtate din Europa. O persoană care a auzit despre invenția sa a fost
omul de știință italian Galileo Galilei. Galileo Galileo și-a îmbunătățit designul de la 3x la 8x. El a
vândut câteva din proiectele sale timpurii unor bogați oameni de afaceri venețieni și oficialități ale
orașelor. Ei au folosit telescopul pentru a arăta inamicii și alte pericole pe mare și pe pământ.

Interesul lui Galileo cu telescopul nu era să privească navele, ci să studieze cerul de noapte.
Folosind designul său îmbunătățit, Galileo a început să studieze Jupiter. Galileo a observat patru
corpuri pe care le văzuse pe orbite pe Jupiter. Observațiile lui Galileo au furnizat dovezi pentru
modelul heliocentric copernican și au respins modelul geocentric.

Tipuri de telescoape
Există trei tipuri principale de telescoape, în funcţie de tipul obiectivului colector de lumină:

Refractoare (obiectiv dioptric): cunoscute şi sub numele de lunete, adună şi focalizează lumina
prin intermediul unei lentile aflată în partea din faţă a instrumentului.

Cls. A 9-a RB Vintu Iustin Colegiul National „Stefan cel Mare”

 Refractoarele sunt cel mai popular design de telescoape deoarece din punct de vedere istoric
este primul model de telescop apărut. Obiectivul este compus fie din două lentile de densităţi diferite
(refractoare acromate sau apocromate în cazul în cazul folosirii cel puţin a unui element din sticlă ED
- extra low dispersion sau a unei lentile din cristal fluorura de calciu), fie din trei sau patru lentile (în
general refractoare apocromate) pentru a reduce sau chiar anula aberaţia cromatică specifică
fiecărui tip de sticlă.

Avantajele refractoarelor sunt date de: a) lipsa obstrucţiei centrale în calea razelor de lumină,
specifică celorlalte tipuri de telescoape, ceea ce duce la un contrast foarte mare; b) îşi menţin foarte
bine alinierea opticii necesitând întreţinere foarte puţină sau deloc; c) sunt utilizabile atât la
observaţii astronomice, cât şi la observaţii terestre şi d) corectia culorii este foarte bună în
refractorele acromate şi excelentă în refractoarele apocromate ED sau cele cu fluorit.

Dezavantajele principale sunt greutatea şi preţul lor mare pe măsură ce creşte dimeniunea
obiectivului astfel că în general refractoarele sunt realizate cu aperturi mai mici decât celelalte
designuri de telescoape, precum şi aberaţia cromatică specifică modelelor acromate.

Reflectoare newtoniene (obiectiv cataoptric): cunoscute şi sub numele de telescoape, adună şi

focalizează lumina prin intermediul unei oglinzi aflată în partea din spate a instrumentului.

Telescopul newtonian este cel mai simplu dintre telescoapele reflectoare. Oglinda principală este
din sticlă şlefuită sub formă sferică în cazul oglinzilor mici (de obicei până la 114 cm) şi sub formă
parabolică în cazul oglinzilor mai mari şi a celor cu un raport focal mic (în general sub f/8).
Parabolizarea este necesară pentru a corecta aberaţia de sfericitate specifică oglinzilor sferice (razele
de lumină nu sunt focalizate într-un acelaşi punct decât de partea centrală a oglinzii). Discul de sticlă
este acoperit cu un strat de aluminiu, protejat la exterior cu un strat de protecţie în general din SiO2.
Oglinda secundară are rolul de a reflecta razele de lumină sub un unghi de 90 pentru a menţine capul
observatorului înafara acestora şi a le dirija spre ocular. Imaginea produsă de reflectoarele

Cls. A 9-a RB Vintu Iustin Colegiul National „Stefan cel Mare”

newtoniene este inversată şi în oglindă, însă pentru observaţii astronomice aceasta nu contează
pentru că în spaţiu nu există direcţiile sus-jos, stânga-dreapta.

Principalele avantaje ale reflectoarelor newtoniene sunt: a) cel mai mic cost/diametru apertură
comparativ cu celelalte designuri deoarece oglinzile pot fi produse cu un cost mai mic decât lentilele;
b) instrumentele cu oglinzi cu distanţe focale până la 1200mm sunt destul de compacte şi portabile;
c) datorită aperturilor mari ale reflectoarelor newtoniene acestea sunt excelente pentru observaţii şi
astrofotografie la obiecte deepsky puţin luminoase precum galaxii îndepărtate, nebuloase, roiuri de
stele; d) sunt foarte bune pentru observaţii planetare şi lunare, instrumentele cu diametre mari
permiţând rezolvarea de detalii fine.

Principalele dezavantaje ale designului newtonian sunt date de obstrucţia centrală a razelor de
lumină dată de oglinda secundară şi de faptul că pentru dimensiuni mari ale oglinzii principale
lungimea tubului va fi şi ea mare astfel că pentru a ajunge la ocular în cazul în care telescopul este
îndreptat spre zenit este nevoie de scară. Efectul principal al obstrucţiei centrale este reducerea
contrastului, însă aceasta nu este majoră până la obstrucţii de aproximativ 30-35% din diametru, rar
atinse de telescoapele newtoniene, în general obstrucţia centrală încadrându-se între 20% şi 29% din
diametru. Aceste neajunsuri sunt compensate însă de simplitatea sa şi mai ales valorea scăzută a
preţului său de producţie per centimetru de apertură.

Catadioptrice: adună şi focalizează lumina prin intermediul unei lentile aflate la partea din faţă a
instrumentului ce colectează şi defocalizează lumina pentru a corecta aberaţia de sfericitate a oglinzii
principale, a unei oglinzi sferice aflate la partea din spate a instrumentului ce focalizează lumina şi a
unei oglinzi secundare aflate în mijlocul lentilei corectoare ce amplifică distanţa focală şi focalizează
razele de lumină în ocular printr-o gaură localizată în mijlocul oglinzii principale. Rezultatul este un
telescop cu o oglindă mare, o distanţă focală lungă (de obicei între f/10 şi f/15) totul împachetat într-
un tub de lungime mică.

Există mai multe tipuri de instrumente catadioptrice, cele mai frecvent întâlnite fiind Schmidt-
Cassegrain, Maksutov-Cassegrain, Schmidt-Newtonian, Maksutov-Newtonian, Dall-Kirkham şi
Ritchey-Cretien.

Designul Schmidt-Cassegrain foloseşte ca lentilă corectoare o placă subţire de sticlă de formă

cuadratică (sub formă de W turtit) pentru a corecta aberaţia de sfericitate oglinzii principale.

Avantajele telescoapelor Schmidt-Cassegrain sunt: a) este designul de telescop optic cel mai
versatil, adecvat pentru realizarea de observaţii cu scopuri multiple: observaţii vizuale şi
astrofotografie, observaţii deepsky şi observaţii planetare şi lunare; b) combină avantajele optice atât
a lentilelor, cât şi a oglinzilor, eliminând în acelaşi timp dezavantajele acestor două medii optice; c)
optica este excelentă, iar imaginile sunt clar focalizate pe un câmp vizual larg; d) poate fi folosit cu
succes pentru observaţii şi fotografii terestre; e) raportul focal este în jur la f/10 şi poate fi redus cu

Cls. A 9-a RB Vintu Iustin Colegiul National „Stefan cel Mare”

ajutorul unor lentile reducătoare de focală special optimizate pentru acest design; f) designul cu tub
închis reduce curenţii de aer instrumentali ce degradează imaginile; g) instrumentele sunt foarte
compacte şi portabile; h) telescoapele sunt durabile în timp şi necesită foarte puţină întreţinere; i)
telescoapele schmidt-cassegrain oferă aperturi mari la costuri rezonabile, mult mai ieftine decât
refractoarele de apertură asemănătoare; j) sunt disponibile o serie de accesorii pentru optimizarea
telescopului pentru diferite tipuri de observaţii.

Dezavantajele telescoapelor Schmidt-Cassegrain sunt: a) telescoapele Schmidt-Cassegrain sunt

mai scumpe decât telescoapele reflectoare newtoniene de apertură egală; b) o uşoară scădere a
contrastului comparativ cu refractoarele datorită obstrucţiei realizată de oglinda secundară, însă
aceasta este acceptată de către astronomi datorită avantajelor pe care le oferă acest design de
telescop, iar la aperturi mari reducerea de contrast este puternic compensată de rezoluţia oferită.

Designul Maksutov-Cassegrain foloseşte ca lentilă corectoare un menisc gros de sticlă. Deşi

curbele meniscului sunt foarte mari, faptul că se utilizează doar suprafeţe sferice face ca acesta să fie
uşor de şlefuit. Oglinda secundară este fie o pată aluminizată pe partea interioară a meniscului
corector, fie este construită separat şi prinsă în centrul meniscului corector.

Avantajele telescoapelor Maksutov-Cassegrain comparativ cu telescoapele Schmidt-Cassegrain:

a) obstrucţia secundară mai mică, ce produce o uşoară creştere a contrastului planetar; b) mult mai
ieftin de produs în aperturi mici pană la 180mm diametrul

Dezvantajele telescoapelor Maksutov-Cassegrain comparativ cu telescoapele Schmidt-Cassegrain:

a) sunt mai grele decât telescoapele Schmidt-Cassegrain datorită meniscului gros; b) timpi mai mari
pentru aclimatizare la temperatura mediului ambiant odată cu creşterea diametrului; c) distanţa
focală în general mai mare rezultă în câmpuri vizuale mai înguste

Se pot construi şi telescoape newtoniene catadioptrice prin montarea la partea din faţă a unei
lentile Schmidt sau a unui menisc. Obţinem astfel fie un Schmidt-Newtonian (în imaginea de mai sus),
fie un Maksutov-Newtonian. În cazul acestor două designuri, oglinda principală este sferică, iar
aberaţia de sfericitate este corectată de lentilele corectoare. Designul catadioptric permite utilizarea
unor oglinzi cu distanţă focală scurtă, fără a avea efectele negative ale acestora, în special coma
specifică oglinzilor parabolice şi aberaţia de sfericitate specifică oglinzilor sferice.

Cls. A 9-a RB Vintu Iustin Colegiul National „Stefan cel Mare”

Mai există un model de telescop newtonian catadioptric obţinut prin montarea în focalizator a unei
lentile barlow, așa numitul design John-Bird. Aceste telescoape apar de cele mai multe ori cu
denumirea de "tub scurt", tubul optic fiind mai scurt decat un reflector newtonian de aceeasi
apertura si cu aceeasi distanta focala, dar care nu utilizează lentila barlow in focalizator. Deşi din
punct de vedere teoretic un asemenea telescop ar trebui să producă imagini de aceeaşi calitate ca şi
celelalte modele, în realitate imaginile obţinute prin cele mai multe asemenea telescoape sunt de
calitate scăzută din cauza calităţii slabe a oglinzii, a lentilei barlow utilizate si a mecanicii deficitare a
tubului optic. În general sunt utilizate oglinzi sferice cu distanţe focale foarte mici (sub f/5). Pe lângă
problemele generate de aberaţia de sfericitate a unei asemenea oglinzi, lentila barlow montată în
focalizator generează probleme de colimare a telescopului.

Lunetă astronomică /vs/ telescop

Diferențe între un telescop și o lunetă astronomică:

luneta astronomică (cunoscută uneori și sub denumirea de telescop refractor sau telescop cu
refracție) are un obiectiv compus dintr-un ansamblu de lentile montate într-un tub;

telescopul (cunoscut uneori și sub denumirea de telescop reflector) are un obiectiv construit
dintr-o oglindă parabolică sau sferică, drept component esențial.
Trebuie semnalat riscul de confuzie în folosirea și traducerea cuvântului telescop, îndeosebi în
cursul consultării documentațiilor redactate în limba engleză. Într-adevăr, în această limbă, cuvântul
telescope este folosit atât pentru a denumi „luneta astronomică” (se vorbește atunci despre
refracting telescope) cât și pentru telescopul propriu-zis;

Avantajele telescopului

Avantajele telescopului, comparativ cu luneta astronomică, sunt:

 posibilitatea construirii obiectivelor de diametre mari;

 lipsa aberațiilor cromatice;
 efecte de difracție mai mici;
 putere separatoare și grosisment superior;
 la același diametru al obiectivelor, telescopul este mai ușor și mai ieftin.

Avantajele lunetei astronomice

Comparativ cu telescopul, luneta astronomică are ca avantaje:

 imagini mai clare;

 constratul imaginii este mai bun, chiar la puteri de mărire mai mari;
 tubul optic al lunetetei astronomice este mai ușor de întreținut, întrucât este etanș;
 telescoapele au nevoie de unele reglaje în plus.

Cls. A 9-a RB Vintu Iustin Colegiul National „Stefan cel Mare”

 Telescopul optic

Telescopul optic formează imagini ale cerului relativ apropiate și mărește luminozitatea aparentă
a aștrilor, permițând distingerea detaliilor și observarea a mult mai multor stele decât cu ochiul liber.
Telescoapele optice sunt împǎrțite în douǎ categorii principale: telescoape reflectoare și telescoape
refractoare.

Obiectivul telescopului reflector este constituit dintr-o oglindă (sau un sistem de oglinzi) de sticlă
metalizată de formă paraboloidală, care poate atinge chiar și 11 m în diametru. Cu ajutorul unei
oglinzi plane sau curbe, imaginea dată de obiectiv este îndreptată spre un ocular.

Telescoapele de refracție au 2 lentile: una mare, plasată în partea frontală și numită „obiectiv”,
care colectează lumina, și una mică în partea posterioară, „ocularul”, care focalizează razele
luminoase în ochiul observatorului. Acest telescop a fost utilizat de Galileo Galilei în anul 1609 pentru
a privi Luna, pe care a văzut-o de 30 de ori mai aproape decât cu ochiul liber.

Obiectivele cu deschideri mari de doi metri sunt domeniu evident al telescoapelor reflectoare.
Dupǎ o anumită dimensiune lentilele devin atât de scumpe și grele încât a fost, din punctul de vedere
tehnic și economic, impracticabil de a le folosi.

Deși atunci când se utilizează termenul telescop, este folosit în mod obișnuit pentru
instrumentele utilizate pentru detectarea luminii, există telescoape moderne concepute pentru a
detecta toate zonele spectrului electromagnetic. Telescopul Lovell, de exemplu, este un telescop
radio lângă Manchester, Anglia.

Telescopul Hubble

Unele telescoape moderne au fost îndepărtate complet de pe Pământ. Telescopul Hubble se află
în orbită în jurul Pământului și urmează să fie înlocuit cu Telescopul spațial James Webb. Telescopul
Hubble a fost în orbită din 1990 și a preluat unele dintre cele mai renumite imagini care au furnizat
dovezi pentru unele dintre cele mai multe teorii despre univers.

Cls. A 9-a RB Vintu Iustin Colegiul National „Stefan cel Mare”

 Telescopul Spațial James Webb:

Telescopul spațial James Webb este considerat succesorul celebrului telescop Hubble.

Construcția telescopului a durat 20 de ani.

Captarea luminii infraroșii este dificilă, pe mai multe planuri. Pentru că atmosfera Pământului
strălucește în infraroșu, astfel de măsurători nu se pot face de la sol. De asemenea, Hubble emite
căldură proprie, astfel că ar exista interferențe la captarea luminii infraroșii.

Pentru că telescopul James Webb va funcționa la temeperaturi aproape de 0 absolut, și va fi

așezat în punctul spațial Lagrange 2, direct în spatele Pământului, din perspectiva Soarelui, acesta va
fi protejat de emisia de raze infraroșii venite din direcția Soarelui. De asemenea, scutul solar va
proteja telescopul de căldura venită dinspre ambele corpuri cerești.

Telescopul va putea să observe primele galaxii din Univers, dar va observa și sisteme planetare ce
abia se formează.

Extremely Large Telescope (E-ELT)

După ce va fi finalizat, dispozitivul European Extremely Large Telescope (E-ELT) va fi cel mai mare
telescop optic din lume, fiind de aproximativ cinci ori mai mare decât instrumentele de observare

Cls. A 9-a RB Vintu Iustin Colegiul National „Stefan cel Mare”

cele mai performante întrebuințate în ziua de azi. Oglinda principală va măsura aproximativ 39 de
metri, în diametru.

Capacitățile E-ELT, conferite de către dimensiunile sale, vor avea potențialul extraordinar de a ne
schimba viziunea asupra Universului, afirmă oamenii de știință care susțin construirea giganticului
instrument astronomic. Oglinda principală va fi amplasată într-o uriașă cupolă de rotație, cu un
diametru de 85 de metri.

Telescopul ne va oferi posibilitatea descoperirii de planete mici, a cunoașterii amănunțite a unor

corpuri cerești mai mari, precum și posibilități de examinare a atmosferelor acestora (cum ar fi, de
pildă, prezența moleculelor de apă).

Bibliografie:

www.wikipedia.ro

www.storyboardthat.com

www.playtech.ro

www.skywatcher.ro

http://www.cunoastelumea.ro

Cls. A 9-a RB Vintu Iustin Colegiul National „Stefan cel Mare”