Optica geometrică

PROIECT REALIZAT DE
SINCULEI IORDANA – IOANA
 OPTICA – este parte
a fizicii care studiază
lumina și fenomenele
luminoase.
1. NATURA LUMINII.
Ca obiect de studiu în fizică, optica geometrică este cam la fel de veche ca mecanica. Lumina, ca și
fenomenele la care participă aceasta i-a fascinat și i-a incitat pe oameni din cele mai vechi timpuri.
Până în prima jumătate a sec. al XVII-lea se considera că lumina este alcătuită din niște particule numite
corpusculi, emiși de sursele de lumină. Acești se deplasau cu viteză foarte mare dinspre sursă spre diferite
obiecte, în linie dreaptă. Corpusculii treceau prin mediile transparente, dar erau reflectați de mediile
opace. Urma lăsată de acești corpusculi în spațiu a fost numită rază de lumină.
Începând cu cea de-a doua jumătate a sec. al XVII-lea a început să se contureze ideea că lumina ar fi un
fenomen ondulatoriu. Dar deși Cr. Huygens demonstrează legile reflexiei și refracției luminii pornind de
la afirmația că lumina este un fenomen ondulatoriu, folosindu-se de principiul care-i poartă numele,
principiul lui Huygens, totuși teoria nu a fost imediat acceptată.
Caracterul ondulatoriu al luminii a fost recunoscut de abia la începutul sec al XIX-lea, când Th. Young a
demonstrat fenomenul de interferență a luminii ca un fenomen tipic ondulatoriu. Teoria fost pe deplin
confirmată în 1873, când J. C. Maxwell stabilește că lumina este o undă electromagnetică…
De fapt, lumina este un ansamblu de unde (sau radiații) electromagnetice pe care le numim culori: roșu,
orange, galben, albastru, violet, indigo, ROGVAIV. Când aceste „unde colorate” se propagă împreună, ca
pachet, lumina pare albă.
Când pachetul de unde, datorită interacțiunii cu obiectele, se destramă, culorile se împrăștie și apar
distinct.
 STUDIUL OPTICII se împarte în trei capitole:
1. Optica geometrică – studiază propagarea luminii prin diferite medii şi formarea
imaginilor prin sisteme optice, fără să se intereseze de natura luminii.
2. Optica ondulatorie – studiază fenomenele legate de caracterul ondulatoriu al
luminii (ex. fenomenele de difracţie, de interferenţă sau polarizare).
3. Optica fotonică (sau corpusculară) – studiază fenomenele legate de caracterul
corpuscular al luminii (ex. fenomenele fotoelectric sau Compton)
2. NOŢIUNI UTILIZATE, ÎN OPTICA GEOMETRICĂ:

 Sursă de lumină – este un corp care poate să emită lumină, ca

urmare a unor fenomene fizico-chimice ce se produc în interiorul
său, ex. Soarele, o flacără, un bec electric alimentat cu
electricitate.
 Raza de lumină – este drumul urmat de lumină în spaţiu, între sursă
(emiţător, de ex. Soarele) şi receptor (ex. ochiul uman)
 Fascicul de lumină. Două sau mai multe raze de lumină formează
un fascicul de lumină. Fasciculele de lumină sunt reprezentate în
Fig.:
a) Fascicul convergent,
b) Fascicul divergent,
c) Fascicul paralel.
3. PRINCIPIILE OPTICII GEOMETRICE:

 1) Principiul propagării rectilinii a luminii. O rază de

lumină se propagă în linie dreaptă în medii transparente,
omogene şi izotrope.
 2) Principiul reversibilităţii drumului parcurs de razele de
lumină. O rază de lumină se poate propaga identic în
ambele sensuri.
 3) Principiul independenţei razelor de lumină. Efectul
produs de o rază de lumină, care face parte dintr-un
fascicul, este independent de prezenţa celorlalte raze
din fascicul.
4. REFLEXIA ȘI REFRACȚIA LUMINII

 a) Reflexia luminii este fenomenul de întoarcere a luminii în mediul

din care a venit, atunci când întâlneşte suprafaţa de separare
dintre două medii.
 Legile reflexiei:
 Legea I.
 Raza incidentă, normala şi raza reflectată se află în acelaşi plan.
 Legea a II-a.
 Unghiul de incidenţă este egal cu unghiul de reflexie. . ∡𝒊 = ∡𝒓
 Datorită reflexiei luminii vedem obiectele.
 b) Refracția luminii este fenomenul de schimbare a direcției de
propagare a luminii, atunci când străbate suprafaţa de separare
dintre două medii transparente.
 . Denumirea este din limba latină : refractio =a se frânge.
 Legile refracției:
 Legea I:
 Raza incidentă, normala și raza refractată se află în același plan.
 Legea a II-a, sau legea Snell:
 sin i/ sin r = n2 /n1 = n21
 Unde 𝒏𝟐𝟏 am notat indicele de refracție relativ al mediului 2 față de
mediul1 .
 c) Reflexia totală. Dacă lumina trece dintr-un mediu mai refringent
într-un mediu mai puţin refringent, unghiul de refracţie creşte mai
repede decât unghiul de incidenţă, raza refractată se depărtează
de normală..
 Se observă cum valoarea unghiului de refracţie r creşte pe măsură
ce unghiul de incidenţă i creşte.
Există un unghi de incidenţă maxim, numit unghi limită 𝒊 = 𝒍 pentru
care raza refractată nu mai părăseşte mediul din care a venit (r = 90).
5. OGLINZI

 Oglinzile sunt suprafețe lucioase care reflectă aproape integral

lumina. Remarcați afirmația suprafețe de separație dintre medii
diferite, altfel spus – oglinzile sunt dioptri și lvom trata ca pe niște
dioptri!
 Dacă suprafața este plană, oglinda este plană, dacă este sferică,
oglinda se numește sferică și așa mai departe…În practică există și
oglinzi cilindrice, parabolice, etc.
 De asemenea, din definiția oglinzilor deducem că pentru formarea
imaginilor avem în vedere fenomenul de reflexie a luminii.
 Condiția pe care trebuie să o îndeplinească un dioptru pentru a fi
oglindă este 𝒏𝟐 = −𝒏1.
 BIBLIOGRAFIE:
 1. Enescu G., Gherbanovschi N., Prodan M., Levai Șt. – FIZICĂ,
manual pentru clasa a XI-a, Editura didactică și pedagogică, R.A.
București – 1993
 2. Lect. univ. dr. Bunget I și colaboratorii – COMPENDIU DE FIZICĂ,
Editura Științifică, București,1971
 3. Google Image