Calcul grosime lentila la periferie fctie. de dioptrii: http://www.opticampus.com/tools/thickness.

php

Prezbitism De la Wikipedia, enciclopedia liber Presbitismul este fenomenul de diminuare a puterii de acomodare a ochiului datorat mbtrnirii. Una din explicaiile cele mai frecvent oferite se refer la pierderea progresiv a elasticitii cristalinului odat cu naintarea n vrst la care se adaug, ca factor agravant, pierderii puterii de contractare i relaxare a muchilor ciliari (muchi ce controleaz bombarea cristalinului). Prezbitismul nu este o boal ci o condiie care se ntmpl mai devreme sau mai trziu cu oricine. Simptomele apar ntre 40 i 50 de ani. Pentru cei care vd bine la distan, primele semne constau n dificultatea citirii literelor mrunte, n special cnd lumina este de slab intensitate sau se manifest prin fenomenul de obosire al ochilor dup perioade de citit ndelungate. Prezbitismul se manifest prin pierderea calitii vederii n dou cazuri distincte: la distan (miopia) i/sau la apropiere (hipermetropia).

1 Tratament 2 Conexiuni externe 3 Vezi i 4 Wikisource i alte surse Tratament[modificare] Presbitismul nu poate fi tratat, dar pierderea abilitii de focalizare a ochilor poate fi corectat prin folosirea de lentile de corecie, fie sub forma ochelarilor ori a lentilelor de contact. Dac persoana n cauz sufer i de deficiene de refracie, atunci corecia se poate face folosind fie lentile bi- sau trifocale, fie lentile progresive. Uneori doar adugarea unor lentile bifocale poate rezolva problema. Pe msura naintrii n vrst, odat ce fenomenul prezbitismului se amplific, corecia vederii const n ajustarea continu a lentilelor la noua situaie. Dup vrsta de 60 de ani, ochii pierd de obicei cea mai mare parte a elasticitii lor. Totui combinaia corect de lentile se poate gsi pentru orice situaie particular. De asemenea, exist persoane care la orice vrst au nevoie doar de ochelari de citit. Unele persoane, care sufer de ambele condiii ale prezbitismului, prefer lentile de contact care corecteaz miopia pentru un ochi i hipermetropia pentru cellalt. Aceast metod se numete "monoviziune." Principalul su impediment este diminuarea sensibil, pn la anulare, a senzaiei de spaialitate a vederii binoculare normale.

Exist astzi o ntreag gam de microintervenii chirurgicale pe ochi care pot reda vederea normal, pentru cei care nu vor s foloseasc ochelari sau lentile de contact.

Hipermetropie De la Wikipedia, enciclopedia liber

Ochi suferind de hipermetropie i modul de corectare a deficitului vizual cu o lentil convex Hipermetropia (sau hipermetropismul) este o afeciune a ochiului, caracterizat prin formarea imaginii n spatele retinei, ceea ce face ca imaginea s devin nceoat. Hipermetropia apare cnd diametrul antero-posterior al globului ocular este mai mic dect normal.[1] n esen, hipermetropia se datoreaz unui viciu de refracie, caracterizat printr-un deficit de convergen ce face ca imagina obiectelor s se formeze n spatele retinei. De aceea, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuala maxim) lumina se proiecteaz sub forma unui cerc luminos, responsabil de vederea neclar, ceea ce duce scderea acuitii vizuale pentru deprtare dar i pentru apropiere.[2] Deoarece persoanele cu hipermetropie vd neclar la toate distanele, ele trebuie s depun constant un efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la ncordare, dureri de cap i oboseal ocular.[3] Persoanele ce sufer de hipermetropie vd totui relativ mai bine la distan, dei vd obiectele deprtate mai aproape dect sunt n realitate. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme n a focaliza imaginile apropiate i nu pot realiza activiti precum cititul sau cusutul.[4] Din punct de vedere optic, hipermetropia este contrar miopiei. Tratament[modificare] Hipermetropia se corecteaz cu ochelari cu lentile convergente (convexe).

Astigmatismul (grec. astigma= fr stigm, sau fr punct de focar) este o boal oftalmologic manifestat printr-o deformare de cornee care atrage dup o refracie defectuoasa razei de lumin n globul ocular. In cazul astigmatismului razele de lumin alb care sosesc la ochi sub form de raze paralele vor suferi un proces intens i inegal de refracie, cu ct aceast refracie difereniat va fi mai mare, cu att se consider astigmatismul mai grav. La om ochiul cu un astigmatism de pn la 0,5 dioptrii (1 dpt = f-1) este considerat normal.

Focarul luminii unui obiect aflat la distan i a unui obiect apropiat Cuprins [ascunde]

1 Forma de manifestare 2 Forme de astigmatism 3 Cauze 4 Urmri 5 Legturi externe Forma de manifestare[modificare] Pe cnd imaginea n centrul focarului a unei surse de lumin ndeprtate are o form sferic n cazul ochiului normal, va aprea o imagine sub form de dou linii pe punctul focal n cazul astigmatismului, din cauza refraciei diferite a razelor de lumin, cu ct cele dou imagini sunt mai ndeprtate una de alta, cu att gravitatea astigmatismului e mai mare. Forme de astigmatism[modificare] Sunt forme regulate de astigmatism, cnd cele dou imagini virtuale formate pe retin care pot fi situate la distane diferite ntre ele dup gravitatea bolii, dar imaginile sunt ntotdeauna amplasate pe o ax vertical, pe cnd la formele neregulate imaginile se afl n poziia a unui de unghi de 90 sau aezate oblic una fa de alta. Cauze[modificare] Frecvent bombarea corneei are o form anormal elipsoidal, aceast deformare poate determina miopie (vedere scurt), sau keratoconus sau keratoglobus care apare frecvent la ambii ochi manifestndu-se frecvent ca miopie mai rar ca prezbitism (raport femei/brbai fiind 1:2). Practic, toi oamenii au astigmatism. Este vorba de astigmatismul fiziologic (0,500,75 dpt), pentru care nu se impune corecie optic, fiind nsoit de o vedere normal. Existnd de la natere, el poate fi nsoit de o uoar evoluie i se numete congenital. Astigmatismul poate

fi i dobndit, unul dintre factorii determinani fiind intervenia chirurgical, dar i diverse maladii oculare, precum keratocon, i pterigion. Urmri[modificare] Imaginea format pe retin este neclar la ochiul care sufer de aceast afeciune care poate s apar ori la natere (Amblyopie care apare frecvent numai la un ochi), ori mai trziu, fiind o form ireversibil. Miopie De la Wikipedia, enciclopedia liber

Miopia este un defect al vederii care se manifest prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distan mai mare. Aceasta se ntmpl deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect, atunci cnd traverseaz globul ocular, se focalizeaz naintea retinei, permind doar distingerea obiectelor situate la o distan mai mic. Globul ocular al persoanelor miope este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea, deplasnd focarul pe retin. n jur de 26% din populaia lumii are miopie. Cuprins [ascunde]

1 Optica
o

1.1 Acuitate vizual Snellen 2.1 Miopie axial 2.2 Miopie refractiv 2.3 Miopie degenerativ

2 Tipuri
o o o

3 Cauze 4 Diagnostic 5 Tratament

6 Boli asociate cu miopia 7 Epidemiologie 8 Vezi i 9 Bibliografie Optica[modificare] Prima etap a vederii este crearea unei imagini pe retin, folosind razele paralele ce rezult din cristalin. Aceast prim faz este bazat pe legile focalizrii luminii. Un obiect va fi cu att mai bine definit, cu ct razele sale produc o imagine mai clar pe retin. n emetropie, adic n absena unor tulburri de refracie, imaginea este focalizata exact pe retin. n miopie, focalizarea se efectueaza n faa retinei. Cu toate c ar trebui s fie situat la infinit (5 metri n practic), punctum remotum (cel mai ndeprtat punct vzut nc net) este situat la miopi ntre nas i 5 metri, n funcie de gradul miopiei. Miopie se msoar n dioptrii, care sunt negative. O miopie de +2 dioptrii are nevoie de ochelari de -2 dioptrii. Determinarea distanei de la punctum remotum ofer, de asemenea, de gradul de miopie: gradul de miopie este invers proporional cu distana de la punctum remotum exprimat n metri. Exemplu, n cazul n care cel mai ndeprtat obiect vazut clar este de 10 cm, deci 0,1 metri, atunci miopia este de 10 dioptrii; daca obiectul este situat la 2 metri, atunci miopia de 0,5 dioptrii. Acuitate vizual Snellen[modificare]

Dioptrii (m) 1. 10.0 D 6/600 2. 6.00 D 6/232 3. 5.00 D 6/170 4. 4.00 D 6/126 5. 3.00 D 6/85 6. 2.50 D 6/68 7. 2.00 D 6/50 8. 1.50 D 6/33 9. 1.00 D 6/20 10. 0.50 D 6/9

Tipuri[modificare]

Miopie axial[modificare] Miopie refractiv[modificare] Miopie degenerativ[modificare] Cauze[modificare]

Ereditar - Una din cele mai frecvente cauze este cea genetic, aproximativ 89% din prinii cu miopie avnd de asemenea copii miopi. Mediul - Alt cauz important este influena mediului asupra muchilor globului ocular. Astfel c un exces de tonus din partea muchiului ciliar poate sa antreneze miopia prin spasme ciliare. i indicele de refracie a cristalinului poate fi modificat sub influena temperaturilor nalte (opacifierea cristalinului). Alt teorie susine c un efort prea mare consolideaz muchii ciliari, micornd curbura cristalinului.

Combinaie factorilor ereditari cu cei de mediu Patologici - exist o serie de afeciuni care determin apariia miopiei.

Diagnostic[modificare] Tratament[modificare] Cele mai comune forme de tratament includ purtarea ochelarilor i a lentilelor de contact (doar cu lentile divergente), precum i o procedur chirurgical refractiv ocular, dar aceasta este recomandat doar persoanelor cu un anumit grad de miopie, precum i cu o vrst nu foarte naintat. Exist 3 tipuri de proceduri chirurgicale de corectare a miopie folosind laserii:

keratotomie radial - i cea mai riscant. Se face o incizie n cornee cu ajutorul unei lame foarte ascuite, aplatizndu-se dup lecuire, mrind calitatea imaginii pe retin. keratectomie fotorefractiv - se aplic doar la forme uoare ale miopiei. Cu ajutorul unui laser se aplatizeaz corneea. LASIK - cea mai modern tehnic. Se aplic aproape tuturor formelor de miopie. Se folosesc laseri i o microkeratom, care taie o poriune circular din cornee. Aceasta este apoi tratat cu laseri pentru a-i schimba forma i focalizarea.

Boli asociate cu miopia[modificare] Printre cele mai frecvente boli care pot cauza miopia sunt diabetul i hipertensiunea. Alte boli asociate cu mipoia sunt: sindromul Marfan, retinopatie prematur, sindromul EhlersDanlos, boala lui Stargardt, sindromul Down, homocistinurie, sindromul Cornelia de Lange, sindromul Weil-Marchesani, atrofie girat, sindromul Laurence-Moon-BardetBiedl,sindromul Riley-Day, ectopia lentis, sindromul Turner, boala lui Fabry, sindromul Stickler, sindromul Wagner, sindromul dispersiei pigmenilor.

l.5. Corpul vitros1.5.1. Structura, fiziologie Corpul vitros umple cavitatea posterioar a ochiului. El este probabil nu un e s u t n s e n s p r o p r i u , c i m a i d e g r a b u n p r o d u s a l e s u t u i r i l o r c a r e l n c o n j o a r (neuroretina). El permite luminii s ajung la retin i permite substanelor nutritives difuzeze dinspre corpul ciliar la retin. Greutatea corpului vitros la ochiul uman este de 3,9 gr. i volumul su de cca 3,9 ml.Coninutul n ap este ntre 98% i 99,7%. Densitatea este de 1,0053-1,0080 g/cm3 , pH7,5 . Vscozitatea intrinsec este 4,200 cm3/g.Indicele de refracie este 1,3345 - 1,3348 Factorul de transmisie a luminii este zero pentru < 300 nm, crete repedentre 300 nm i 350 nm. n vizibil ajunge la 90% scade pentru > 800nm i peste =1600 nm este nul.Forma corpului vitros este determinat de esuturile care l inconjoar, dar i de propriul su schelet, elasticitate i targescen. Remarc. T u r g e s c e n a e s t e s t a r e a n o r m a l d e r i g i d i t a t e a e s u t u r i l o r v i i , datorat presiunii coninutului lor de lichid.S e p o t d i f e r e n i a t r e i z o n e n v i t r o s : s t r a t u l c o r t i c a l , s t r a t u l i n t e r m e d i a r i canalul central. Aceste zone sunt marcate de trasee n form de plnie care divergd i n s p r e p o l u l p o s t e r i o r , t r a v e r s e a z c a v i t a t e a v i t r o a s i s e f i x e a z n p a r t e a anterioar. 1.5.2. Patologia vitrosului. T u l b u r r i o b s e r v a b i l e : s c d e r e a t r a n s p a r e n e i , m o d i f i c r i a l e a d e r e n e l o r fiziologi ce cu structurile adiacente. 16 Etiologia transparenei:- Resturi congenitale ale sistemulm vascular hialoidian;- Opaciti endogene: coagulri ale coloizilor din gelul vitrosului, depozite cristaline;- Opaciti exogene: coagulari proteice, snge, celule tisulare sau tumorale, pigment;- Deslipire posterioar a vitrosului;- Aderene localizate;- Retracia vitrosului;- Lichefiere.Afeciuni congenitale: corpi strini, chisturi, valuri prepapilare, persistena arterei hialoide. Complicaii hipertonie, hemoragie intraocular, cataract.Tulburri metabolice: lichefiere, precipitare cu alterarea structurii, aglomerarede fibre colagene. Forme clinice - degenerescena senil: lichefiere, aglutinare de fibre colagene;- degenerescena miopic;- deslipire posterioar;- sinechizi scetilans: particule strlucitoare de colesterol;h i a l i t e h e m o r a g i c e : h e m o r a g i i d e o r i g i n e t r a u m a t i c s a u medical (retinopatie diabetic). Afeciuni inflamatorii Inflamaii consecine ale inflamaiilor uveii care pot daaderene lichefiere i scderea acuitii. Inflamaii supurante.

R e t r a c i a v i t r o s u l u i s e t r a d u c e p r i n p l i u r i c i c a t r i c i a l e preecuatoriale. 1.6. Retina 1.6.1. Anatomie macroscopic Se pot distinge la retin:A. zona coroidian;B. zona ciliar;C. zona anterioar. 17

Zona coroidian este important din punct de vedere vizual i cuprinde:- papila optic;- macula lutea;retina periferic vizual activ. 1.6.2. Structura microscopic cuprinde (fig. 1.8): - epiteliul pigmentat;- expansiunea extern;- limita extern; - stratul nuclear extern;- stratul plexiform extem;-stratul nuclear intern;- stratul plexiform intern;- stratul ganglionar;- stratul cu axonii ganglionarelor - limita intern.E p i t e l i u l p i g m e n t a t j o a c u n r o l triplu: de ecran, de alimentare a celulelor fotosensibile cu vitamine i de fagocitoz (Fig. 1.9) n g r o s i m e a r e t i n e i s e d e o s e b e s c t r e i t i p u r i d e n e u r o n i c u r o l n c o n v e r s i a impulsului luminos n implus neuronal i transmiterea acestuia spre centrii nervoi:neuronul fotosensibil, neuroni bipolari i neuroni ganglionari. Pe suprafaa retinei segsesc dou tipuri de neuroni fotosensibili:conuri i bastonae (fig. 1.10)Fig. 1.1018 Fig. 1.8.

SCOALA POSTLICEALA

CALIFICAREA : TEHNICIAN OPTOMETRIST Analiza viciului de refractie, metode si mijloace de testare, alegerea lentilelor si elaborarea tehnologiei de executie, montaj si adaptarea ochelarului,pentru urmatoarele caracteristici : OD : - 0,50 sf ~ - 0,25 cyl ax 40 OS : - 0,50 sf ~ - 0,75 cyl ax 90 DI in VA = 59 mm Varsta : 23 ani Sexul : F Memoriu explicativ Ochelarii dateaza de peste 700 ani, de cand omul a fost in masura sa amelioreze vederea gratie unui ajutor vizual si anume, datorita smaraldului, piatra semi-pretioasa de culoare verde-albastra, care a fost folosita drept lupa si numai spre sfarsitul secolului al XIIIlea inventatorii venetieni au scos pe piata 'ochelarii fixati', urmand ca in preajma anului 1850 ochelarii sa ia forma actuala, in Anglia. Aristot (filozof grec) - a fost cel care a evocat problemele de vedere, in special miopia si prezbitismul. La Ninive, Sir Henry Layard evoca existenta acestor lentile transparente formate din pietre transparente de roca convexe, folosite in anul 4000 i.J.-C, iar Plinius (naturalist si scriitor latin) a raportat ca Nero (imparat roman) urmarea luptele de gladiatori cu ajutorul unui smarald. Seneca (scriitor latin) a utilizat un vas de sticla transparent umplut cu apa care-i permitea marirea imaginii textelor scrise. Euclide (matematician grec) a studiat puterea optica a diferitelor elemente, dar aceasta este atribuita in general stiintei arabe. Alhazen (Ali), ginerele lui Mahomed, face prima descriere stiintifica referitoare la puterea lentilelor de a mari, dar nu vorbeste in lucrarea intitulata /Opticae Thesaurus/ despre posibila utilizare a lentilelor pentru citit. Roger Bacon (1214-1294), aristocrat englez, filozof, a preluat aceste lucrari si a continuat sa studieze refractia de-a curmezisul sticlei si cristalului de roca. Si-a dedicat viata Stiintelor dupa un doctorat in teologie, studiind limbi straine, matematica si fizica. A studiat la Oxford si la Univ.din Paris, inainte de a deveni calugar, cerand reforme in stiinta si Biserica, motiv pentru care a fost condamnat si a facut inchisoare la Paris intre 1257-1292. Inventatorul ochelarilor nu este cunoscut, dar se stie ca in Italia spre sfarsitul secolului al XIII-lea, pentru a avea o vedere mai clara si pentru evitarea tulburarilor de vedere, se folosea o pomada si picaturile de colir. Alessandro Spina, dominican italian, mort in 1313, a fabricat ochelari pe care-i distribuia in jurul sau, deci s-ar putea crede ca italienii au inventat ochelarii. Bernard Gordon, francez, profesor chirurg la Montpellier, a scris in 1305 o carte despre ochelari in limba latina, intitulata /Lilium Medicinae/ in care sfatuia folosirea colirului, fara nevoia folosirii ochelarilor. O premiera in reproducerea formei ochelarilor se afla intr-o pictura a lui Tommaso da Modena. Se spune ca in special calugarii utilizau ochelarii pentru recopierea manuscriselor, pana cand germanul Johannes Gutenberg (1397-1468) a inventat tiparul. Explozia tipariturilor de carti a fost atat de mare, incat necesitatea ochelarilor devenise absoluta.

La inceputul secolului XIX se folosea monoclul (pentru un singur ochi) si lornieta sau 'face-main' pentru ambii ochi, care permitea sa fie tinuta in fata ochilor, printr-o tija, de obicei din argint cizelat, atasat in jurul gatul printr-un lant la fel de pretios. Mai tarziu a aparut montarea ochelarilor pentru a sta fix la baza nasului, purtand denumirea de /pince-nez/. In secolele XIII-XIV, lentilele erau fabricate din smarald sau quartz si numai din anii 1300 sa folosit sticla de Venetia. Mai tarziu, italianul Giambattista della Porta (1535-1615) a descris diversele experiente optice, iar Johannes Kepler in 1611 a publicat lucrarea intitulata Dioptrice, el fiind socotit veritabilul fondator al dioptriilor actuale, explicand teoria refractiei si a reflectiei luminii. In 1728 au aparut monturile de ochelari si numai la sfarsitul secolului XVIII s-au inventat ochelarii cu brate in spatele urechilor. In secolele XIII si XIV se foloseau numai lentile biconvexe pentru corectarea prezbitismului si numai in secolul XV au aparut lentilele care corecteaza miopia, deci cu sticle concave. Cardinalul Nicolas de Cuse (1401-1464) scrie in anul 1440 primul text in lucrarea De Beryllo despre lentilele concave necesare corectarii miopiei. Raphael a folosit ochelari de miopie in pictura Papei Leon X. In 1645 Jacques Bourgeois (1618-1701) la Paris, a imbunatatit lentila de ochelari, imaginand lentilele care sa fie concave de o parte a ochiului si convexe de cealalta parte.Thomas Young (1773-1879) medic si fizician britanic, intelegand ce este astigmatismul, a scris in anul 1807 cartea intitulata Lecture on optical Instruments . Ochelarii au corectat astigmatismul doar la inceputul secolului XIX (lentilele cilindrice). Autorii zilelor noastre nu sunt de acord asupra inventiei ochelarilor cu lentile duble, atribuita deseori lui Benjamin Franklin, dar fara certitudine. Relativ recent spre sfarsitul anilor '50 s-au introdus lentilele progresive, folosite de cei cu prezbitism. In ultimii 70 ani, descoperirile in oftalmologie au modificat in profunzime aceasta specialitate, avand un statut de disciplina medico-chirurgicala. Importanta oftalmologiei este certa, datorita rolului foarte particular pe care-l are in societate, in sensul ca nu numai 80% din informatiile pe care un individ le primeste trec prin vedere, dar acest simt atat de important in viata omului este legat de organizarea modului de a trai: utilizarea mijloacelor de transport, televiziunea, cinematograful, carora le suntem tributari, fara a socoti rolul pe care-l joaca privirea in sfera relatiilor. Evolutia oftalmologiei este dubla: pe plan social, progresele sale merg in sensul unui conform si a unei cercetari estetice, din ce in ce mai mare. Dar evolutia este foarte mare pe teren medical, contribuind din ce in ce mai mult la ameliorarea calitatii vietii, dat fiind ca speranta de viata a crescut de la inceputul acestui secol XXI. Domeniile traditionale in tratamentul oftalmologic au evoluat de la simpla tehnica de examinare, folosirea colirului, la corectarea vederii, recurgandu-se la microchirurgie, la neurooftalmologie (imaginea prin rezonanta magnetica (IRM) si la tomodensitometrie, chirurgia de cataracta, grefele de cornee, chirurgia de retina, folosirea laserului. VDS.

Cap. 1 Prezentarea cabinetului de optometrie 1.1 Dotari necesare : modul de amenajare a cabinetului, spatii aferente si anexe, aparatura si dispozitivele necesare.

Cabinetul de testare trebuie sa-l faca pe pacient sa fie degajat. Ideal ar fi lungimea salii sa fie cca 7 m. Spatiul afectat trebuie sa asigure examinatorului posibilitatea de a se invarti in jurul scaunului pacientului si sa poate fi rabatut spatarul scaunului pentru anumite examene specifice. Trebuie sa se asigure distanta standard de la pacient la tabloul de teste ( 5 m ). Echipamentul din cabinet trebuie sa fie complet pentru genul de testare si aranjat ca pacientul sa faca minimul de deplasari. Din motive optice suprafetele echipamentelor trebuie sa fie de culoare inchisa sau mate, negre, gri inchis, astfel se reduc reflexele pe suprafete, pacientul si examinatoul nu sunt jenati. Se evita suprafetele cromate si culorile pastelate. Iluminarea in cabinetul de testare trebuie sa fie predominant artificiala si cu intensitae controlabila. Este essential ca in camera sa se faca destul de intuneric pentru a se putea folosi tehnici de oftalmoscopie indirecta, adaptometrie, perimetrie in intuneric. Din sala de asteptare nu trebuie sa se vada interiorul cabinetului cand usa acestuia este deschisa, ar fi necesar un coridor intre sala de asteptare si cabinet. In cabinet ar putea fi o canapea cu trei locuri pentru insotitorii pacientului examinat sau chiar pentru pacient intre fazele unei testari complexe. In cabinet trebuie sa fie si o chiuveta pentru spalarea mainilor examinatorului. Este necesar sa existe si o oglinda in cabinet pentru ca pacientii sa-si aranjeze parul si hainele dupa terminarea testelor. In cabinetele in care se fac adaptari de lentile de contact, oglinda serveste ca pacientul sa invete aplicarea acestor lentile pe ochi. In acest spatiu trebuie sa fie create conditii pestru aspectarea corneei cu lampa cu fanta dupa ce s-a instalat fluorescina, in lumina ultravioleta sau violet. Sala de receptie trebuie sa aibe aspectul unei camere pentru invitati, particulara sau de club, decat al unei camere profesionale. Mobilierul din aceasta camera este preferabil sa fie confectionat din materiale plastice deoarece se evita existenta alergentilor, se poate spala usor si este mai ieftin. Nu se recomanda mobilier cu crom pentru ca are aspect commercial si este rece. In camera trebuie sa existe scaune pentru o persoana dar si fotolii sau canapele. Pentru copii ar trebui sa existe un spatiu special amenajat cu mese rotunde, scaune corespunzatoare si jucarii. Capacitatea salii de receptie este aproximativ sapte locuri, pentru un post de testare. In cabinet trebuie sa existe in primul rand echipamentul necesar pentru examenul initial, cum ar fii : oftalmoscop de mana ; oftalmoscop binocular indirect; disc Placido; prisma variabila; lampa stilou skiascop;

cilindru incrucisat lampa simpla

Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet care se compune din : unit oftalmologic, avand in componenta : biomicroscop cu lampa cu fanta, oftalmometru, foropter, proiecteo de teste, oftalmoscop, skiascop, lampa pentru iluminat; refractometru visual sau autorefractometru; politest; tablouri cu teste pentru aproape si pentru departe; trusa de lentile pentru testare subiectiva.

Intr-un laborator specializat pentru ambliopie si testarea aptitudinilor vizuale mai sunt necesare niste echipamente cum ar fii : echipament pentru campimetrie si perimetrie; test pentru vedere in culori; echipament pentru adaptometrie; echipament pentru testarea sensibilitatii la contrast; sinoptofor, ambliofor; teste de dislexie.

1.2 Teste optometrice : descrierea examenului analitic functional, rolul testelor optometrice, care sunt, de exemplificat 5 teste la alegere ( altele decat cele necesare cazului dat prin tema ) ; Examenul analitic functional al ochiului uman, trebuie sa includa atat evaluarea procesului de focalizare cat si a proceselor de binoculizare si identificare. Acest examen trebuie sa faca intr-un loc rezervat in acest scop. Formularea instructiunilor si intrebarilor trebuie sa fie clara, simpla, fara sa se sugereze un anumit raspuns. Este important sa se noteze toate comportamentele observate, chiar daca par sa fie in raport imediat cu determinarea formulei optice de compensare. Fiecare test se realizeaza, fara a cauta in mod sistematic o valoare a compensarii. Aceasta valoare va fi stabilita numai in momentul in care se compara comportamentele notate fata de diferite teste. Testele optometrice ce se pot realiza in cabinetul de optometrie sunt in numar de 44 , din care se aleg in functie de caz, aproximativ trei, pana la cinci teste. Aceste teste sunt :

Testul nr. 1 Oftalmoscopie Testul nr. 2 - Keratometria Testul nr. 3 Forie obisnuita in vederea aproape Testul nr. 3a Forie obisnuita in vederea aproape Testul nr. 4 - Skiascopie pentru vederea departe Testul nr. 5 Skiascopie pentru vederea aproape Testul nr.6 Skiascopia la 1 m Testul nr.7 testul subiectiv ( formula de baza ) Testul nr. 8 Foria indusa in vederea la distanta, de compensarea determinate la testul nr. 7 Testul nr. 9 Aductie reala la distanta ( convergenta relativa pozitiva la distanta Testul nr. 10 Convergenta la distanta ( spargerea fuziunii in baza ex si recuperare ) Testul nr. 11 Abductie la distanta Testul nr. 12 Forie verticala si ductiuni verticale la vederea la distanta Testul nr. 13b - Forie indusa de tinta apropiata, in cazul in care subiectul poarta compensarea data la testul nr. 7 Testul nr. 14 a Cilindrii cruce ( cil X ), in vederea monoculara aproape Testul nr. 14 b Cil X binocular in vederea aproape ( test de fuziune ) Testul nr. 15 b Forie indusa de compensarea stabilita la testul nr. 14b Testul nr. 16 a Convergenta relativa pozitiva Testul nr. 16 b- Rezerva pozitiva de fuziune Testul nr. 17 a Convergenta relativa Testul nr. 17 b Rezerva negativa de fuziune Testul nr. 18 Forie si ductiune verticala in vederea aproape

Testul nr. 19 Amplitudinea de acomodare Testul nr. 20 Acomodarea relativa pozitiva Testul nr. 21 Acomodarea relativa negativa Testul nr. 22 Reflexul pupilar Testul nr. 23 Reflexul de compensare a miscarilor corpului Testul nr. 24 Reflexul de versiune Testul nr. 25 Urmariri oculare Testul nr. 26 miscarea ochilor in vederea aproape Testul nr. 27 Miscarea ochilor in vederea departe Testul nr. 28 Testul Worth Testul nr, 29 Perimetrie Testul nr. 30 Camprimetrie Testul nr. 31 Caroiajul Amsler Testul nr. 32 Capacitatea de a vedea culorile Testul nr.33 Discriminarea detaliilor Restul nr. 34 Integritatea spatiala Testul nr. 35 Memoria vizuala Testul nr. 36 viteza de citire Testul nr. 37 Testul rosu verde pentru vederea la distanta Testul nr. 38 Testul rosu verde in vederea aproape Testul nr. 39 Eficacitatea vizuala

Testele speciale sunt : testul cruce, testul acului indicator, testul cu patrat, testul pentru vederea stereoscopica, teste subiective pentru verificarea vederii la distanta si teste pentru astigmatism. Descrierea unor teste optometrice : Testul nr. 1 - Oftalmoscopie

Rolul acestui test este observarea transparentei mediilor optice oculare, starea structurilor, aranjamentul optic al acestor structuri. Se folosesc ca dispozitive oftalmoscopul electric, tinta departe, eventual oftalmoscop binocular indirect, iluminarea trebuie sa fie slaba in laborator. Se testeaza ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stang cu ochiul stang. Se aranjeaza in oftalmoscop o lentila convexa de 20 dpt. Se observa cornea, conjuctiva, pleoapele. Se schimba lentila cu alta de putere mai mica si se observa succesiv umoarea apoasa, irisul, cristalinul, corpul vitros. Se schimba lentila si se pune la punct un vas din zona papilei. Se extinde examenul pe o suprafata cat mai mare a retinei deplasand instrumentul si schimband orientarea ochiului. Se cere subiectului sa priveasca in oftalmoscop si se observa foveea si regiunea maculara. Apoi se cere subiectului sa fixeze centrul reticulului din oftalmoscop. Se observa pozitia foveei, in raport cu reticulul si stabilitatea ei. Comportamentele observabile sunt structurile normale sau anormale, mediile optice transparente sau tulburi. Compensarea este necesara punerii la punct pe retina, centrarea poate fi stabila, instabila, descentrat stabil sau instabil. Se noteaza starea structurilor, adancimea cupei papilare, valoarea compensarii pentru punere la punct. Pentru un ochi sanatos, structurile trebuie sa fie normale, mediile optice transparente, alinierea foveala stabila si centrata pentru fiecare ochi.

Testul nr. 28 - Testul Worth Acest test evalueaza permanenta vederii simultane in vederea de aproape si departe. Se foloseste lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii, in care s-au montat un geam alb opac, un filtru rosu si doua filtre verzi , un ochelar cu un filtru rosu si unul verde complementare, iluminatul ambiental trebuie sa fie normal. Se prezinta subiectului lanterna la distanta de 33 cm si apoi se departeaza progresiv. Se cere subiectului sa spuna cate puncte luminoase vede si ce culori au. Se pot observa : a) b) c) d) e) patru puncte : unul alb, unul rosu, doua verzi cinci puncte : doua rosii si doua verzi doua puncte rosii trei puncte verzi alternanta acestor posibilitati.

Se noteaza numarul si culorile pentru diferite distante. Normal trebuie sa se observe patru puncte, exceptie pentru distanta de spargere a fuziunii, cand apar cinci puncte. Testul nr. 29 - Perimetrie

Acest test are ca scop evaluarea limitelor de sensibilitate ale campului visual. Se foloseste un perimetru, iluminarea depinde de metoda de lucru adoptata. Subiectul este asezat pe un scaun, capul trebuie rezemat de un support special. Ochiul care nu se testeaza este obturat. Subiectul fixeaza un punct central. Se deplaseaza tinta pe un meridian, dinspre exterior spre interior si se cere subiectului sa semnaleze momentul cand percepe tinta si cand dispare. Se repeat incercarea pentru 16 meridiane, se traseaza diagrama. Tinta poate fi o pastila alba sau colorata sau un punct luminos. Se pot observa urmatoarele : a) b) c) d) e) reducerea campului in toate directiile; reducerea campului intr-o directie; marirea petei oarbe; scotom in interiorul campului; camp normal.

Testul nr. 22 reflexul pupilar Acest test are ca scop verificarea echilibrului orto si para simpatico la nivelul irisului. Se foloseste lampa stilou, testele optotip situate la 5 m, iluminatul ambiental trebuie sa fie atenuat. Se cere subiectului sa fixeze tinta cu ambii ochi. Pentru testarea reflexului fotomotor se aseaza lampa stilou stinsa la 2 cm in centrul pupilei. Se protejeaza de lumina cu mana celalalt ochi. Se aprinde lampa. Se repeat testul in acelasi mod pentru celalalt ochi. Pentru testarea reflexului consensual se ilumineaza OD si se observa OS si invers. In timpul observatiei se pastreaza lampa stilou aprinsa. Se pot observa urmatoarele : a) b) reflexul fotomotor : contractie, largire ( dilatare ), oscilatii, fara reactie; reflexul consensual : contractia ambelor pupile sau unei singure pupile;

se noteaza comportamentul observat ca amplitudine si viteza de raspuns. Normal este o contractie consensuala. Testul nr. 32 Capacitatea de a vedea culorile Scopul testului este determinarea sensibilitatii ochiului la diferite lungimi de unda ale radiatiei luminoase. Se foloseste un joc de jetoane de diferite culori, fiecare culoare se regaseste pe doua jetoane, iluminarea ambientala trebuie sa fie normala. Se cere subiectului sa aranjeze jetoanele perechi de aceeasi culoare. Pentru copiii sub cinci ani se prezinta un jeton si se cere sa se gaseasca unul la fel.

Se pot observa urmatoarele : a) b) c) gruparea este realizata integral inverseaza unele culori confuzie totala a culorilor.

Normal este reusita totala. 1.3 MTSM si PSI in cabinetul de optometrie : descrierea masurilor de tehnica securitatii muncii si paza si stingerea incendiilor in acest cabinet, modul de intretinere al aparatelor de testare folosite.

Actul normativ stabileste principalele obligatii ale lucratorilor, carora le revine raspunderea de a avea grija de sanatatea si securitatea proprie, si a celorlalti participanti la procesul de munca, precum si de a respecta instructiunile date de propriul angajator. Proiectul de lege initiat de Guvern prevede ca angajatorul este unicul raspunzator pentru aplicarea masurilor in cadrul intreprinderii sau institutiei. In cazul in care apeleaza la servicii externe, angajatorul nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu. De asemenea, noua legislatie prevede ca aplicarea masurilor de securitate, igiena si sanatate nu trebuie sa implice nici un cost pentru salariati. Angajatorii asigura, obligatoriu si gratuit, si materialele igienico-sanitare, iar categoriile de astfel de materiale si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca. Astfel, neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care ii revine aceasta indatorire, daca creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda penala. Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul nerespectarii de catre orice persoana a masurilor stabilite privind securitatea si sanatatea in munca. Daca fapta a produs consecinte deosebite, pedeapsa este de inchisoare de la un an la 3 ani sau amenda penala. In domeniul securitatii muncii se acorda asistenta tehnica persoanelor juridice la elaborarea programului de prevenire a riscurilor profesionale si controleaza realizarea acestora. Dispune sistarea activitatii sau scoaterea di functiune a echipamentelor tehnice, in cazul in care constata o stare de pericol iminent de accidentare sau imbolnavire profesionala. Controleaza aplicarea dispozitivelor legale referitoare la certificarea produselor, masinilor si a echipamentelor de protectie din punct de vedere al securitatii in munca. Descrierea masurilor de tehnica securitatii muncii si stingerea incendiilor sunt : - legislatia si normele de protectie a muncii sunt insusite in conformitate cu specificul locului de munca ;.

- echipamentul de protectie din dotare este utilizat corect.; - echipamentul de protectie este intretinut si pastrat in conditii de siguranta conform normelor in vigoare. - insusirea clara si corecta a procedurilor de protectie a muncii este asigurata prin participarea la instructajul periodic. activitatea specifica este desfasurata cu respectarea permanenta a normelor de protectie a muncii.

- aplica normele de paza si stingere a incendiilor ; - lucrul este efectuat in conditii de securitate si in conformitate cu normele PSI in vigoare ; - procedurile de paza si stingere a incendiilor sunt insusite prin instructaje periodice si prin aplicatii practice ; - echipamentele de stingere a incendiilor din dotare sunt utilizate cu rapiditate si eficienta pentru limitarea pericolelor ; - se raporteaza pericolele care apar la locul de munca ; - pericolele sunt identificate cu discernamant pentru a fi raportate persoanei abilitate conform normelor interne ; - starea echipamentelor de protectie si stingere a incendiilor este verificata si raportata persoanei abilitate conform procedurilor interne ; - aplica procedurile de urgenta si evacuare ; - accidentul aparut este semnalat prin contactarea cu promptitudine a persoanei abilitate conform procedurilor interne si normelor in vigoare ; - masurile de urgenta si de evacuare sunt aplicate cu rapiditate, corectitudine si luciditate, respectand procedurile interne ; - primul ajutor este acordat cu promptitudine in conformitate cu tipul accidentului . Gama de variabile sunt : - echipamentul de protectie este specific locului de munca ; - echipamentele si materialele de stingere a incendiilor sunt : hidranti, extinctoare, lopeti, nisip, galeti, furtunuri etc. - truse de prim ajutor: fese, pansamente sterile, alcool, medicamente ;. -sistem de avertizare: sonor, luminos, comunicativ .

Cap. 2 Prezentarea sistemului oculo motor 2.1 Partile componente ale ochiului uman: descrierea acestor componente , specificandu-se si rolul lor. Ochiul uman este asemanator cu o bila.( prezentat in fig. 1 de la anexe). In fata , in mijloc exista un strat transparent , putin proeminent , numitcorneea.Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si acopera de jur-imprejur globul ocular sclerotica. Corneea este partea anterioara a stratului fibros.Pe langa rolul sau protector , datorita transparentei lasa sa intre razele luminoase in interior , avand un rol optic important. Grosimea sa variaza astfel:la periferic este de 1 mm , iar spre centru se subtiaza pana la 0,6 mm.Corneea are forma unei calote sferice .Diametrul orizontal este mai mare (11mm) decat cel vertical .Raza de curbura fiind mai mica decat cea a sclerei , determina o bombare mai accentuata a corneei pe suprafata globului ocular.Transparenta ei se datoreste dispozitiei regulate a lamelor sale si continutul redus in apa. Inervatia corneei este aproape in exclusivitate senzitiva , reprezentata de terminatiile nervilor ciliari lungi si scurti. Vascularizatia corneei este absenta. Nutritia ei este asigurata prin imbibitie din trei surse : vasele limbului sclero-cornean , umoarea apoasa prin intermediul endoteliului cornean , filtrul lacrimal prin intermediul epiteliului cornean. Zona de trecere dintre cornee si sclera , cu structura si functie particulare , se numeste limbul sclero-cornean. Pozitia si forma ei nu poate fi modificata , si ca urmare nici distanta focala. Sub cornee se afla irisul.Acesta da culoare ochiului , de cele mai multe ori caprui , albastru sau verde.Irisul este de fapt un disc musculos , cu o gaura in centru , care se numeste pupila.Este partea colorata a ochiului ce contine numeroase fibre musculare , care controleaza marirea si micsorarea pupilei. Irisul formeaza partea anterioara a uveei , este situat inapoia corneei si inaintea cristalinului , delimitand astfel camera anterioara.Are forma unui diafragm. Pe suprafata lui anterioara se vad proeminente radiare trabeculate , printre care se vad depresiuni de diferite dimensiuni numite cripte iriene.Aceste neregularitati constituie relieful irisului.Diafragmul irian dozeaza cantitatea de lumina care patrunde in ochi prin reflexul fotomotor pupilar , corecteaza defectele dioptriilor oculare si au rol metabolic prin schimburile difuzionale cu umoarea apoasa. Aparatul vizual, cel mai important organ de simt, informeaza sistemul nervos central asupra tuturor modificarilor care au loc in mediul inconjurator. Functioneaza pe principiul sistemul cibernetic, adica are in exterior globul ocular numit si 'aparat de luat vederi', apoi cai de transmisie a mesajului si centri corticali de interpretare a imaginii. Globul ocular este in general de forma sferica si are o structura formata din trei membrane: - Membrana externa, numita sclerotica, de culoare alba sidefie, fibroasa si rezistenta, inextensibila la adult, dar usor extensibila in prima copilarie, este numita si scoica sclerala, deoarece mentine forma globului ocular si a fost asemuita cu sistemul osos din alte parti ale organismului. Este formata din fibre conjunctive-elastice, impletite in patru straturi, in sistem de retea de balon, care ii da rezistenta si starea opaca, netransparenta. Aceste fibre iau nastere prin secretarea de

substante colagene si mucopolizaharizi a unor celule numite fibrocite. Daca genetic aceste celule nu au mesaj normal de sintetizare a acestor substante, apar fibre cu rezistenta redusa, care prin presiunea continutului globului ocular se alungesc sau isi modifica forma, putand sa duca la tulburari de refractie cum este miopia, astigmatismul, cheratoconul. Rolul fiziologic al scleroticei este de a proteja celelalte componente oculare. Membrana externa, sclerotica, in 1/6 anterioara, la polul anterior isi modifica structura prin plasarea fibrelor in sistem paralel, ceea ce face ca aceasta portiune sa devina transparenta. Aceasta zona este numita corneea transparenta, prin care patrunde lumina, excitantul specific al ochiului. Corneea poate fi asemuita cu geamul unei incaperi. Corneea are principalul rol optic de a permite patrunderea radiatiilor luminoase si, prin puterea ei de refractie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la retina. - Membrana mijlocie este numita uveea si se imparte in: uveea anterioara si uveea posterioara. Uveea anterioara cuprinde la randul ei doua elemente: corpul ciliar si irisul. Corpul ciliar este format de muschii ciliari si procesele ciliare. Muschii ciliari sunt netezi, nesupusi vointei si functioneaza reflex, avand legaturi foarte fine cu lentila cristaliniana transparenta. Indeplinesc cea mai importanta functie optica oculara si anume punerea la punct a imaginii pe care o fixam de la orice distanta. Aceasta este functia de acomodatie vizuala, necesara unei vederi clare in privirea de la orice distanta dorim. Muschii actioneaza prin contractie sau relaxare asupra cristalinului. Procesele ciliare, bogat vascularizate, secreta umoarea apoasa necesara mentinerii presiunii normale intraoculare, precum si nutritiei formatiunilor care nu au vase, cum sunt corneea si cristalinul. 2.2 Fiziologia ochiului uman : modul de functionare al sistemului ocular , procesele de baza ale functiei vizuale , acomodatia , fenomenele de reflexie , refractie , difractie , interferenta in componentele oculare , fenomenele fizico-chimice si electrice de la nivelul retinei , tipurile de vedere. Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara . Dupa calculele unui cercetator , 80% din amintirile pe care le pastram sint inregistrate prin vedere.Ochiul are rolul de a ne furniza informatii sub forma unor imagini colorate despre adancimea , distanta si miscarea obiectelor. Miscand ochii in sus , in jos si in lateral , vedem cea mai mare parte a mediului inconjurator .Daca ne uitam la un aparat de fotografiat , vom putea intelege mai bine cum functioneaza ochiul nostru . Portiunea anterioara a ochiului functioneaza ca o lentila optica , la fel ca lentila de sticla a aparatului foto.Lentila optica este un corp cu una sau doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent. Lumina patrunsa printr-un asemenea corp se refracta. Portiunea intunecata din centrul ochiului , pupila , regleaza cantitatea de lumina primita. Cand lumina este slaba , pupila va fi mai mare , daca se micsoreaza , va lasa o cantitate redusa de lumina , la fel ca in cazul diafragmei din spatele lentilei aparatului de fotografiat. Stratul din profunzimea globului ocular , retina corespunde filmului fotografic. Dar ochiul nostru este mult mai complex ca aparatul de fotografiat. Cu ajutorul aparatelor foto nu putem decat sa fixam imaginile din lunea exterioara pe un film fotografic , in timp ce animalele si oamenii pot interpreta informatia aparuta pe retina si pot actiona potrivit informatiei primite. Acest lucru este posibil datorita faptului ca prin intermediul nervului optic are legatura cu creierul. Nervul optic se ataseaza de globul ocular la portiunea posterioara a acestuia printr-un mic pedicul . Informatia optica interceptata de retina este transmisa prin nervul optic la creier. Informatiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier , care le si decoleaza. Cei doi ochi privesc din unghiuri putin diferite obiectele din lumea exterioara , de aceea si informatiile trimise la creier sint oarecum diferite. Creierul nostru insa invata inca din primele zile sa asambleze cele doua imagini , de aceea nu vedem obiectele in dublu exemplar.

Punand cap la cap cele doua imagini , creierul deduce situarea obiectelor in spatiu si distanta la care se afla aceasta face posibila vederea tridimensionala. Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta. Lumina este refractata in cristalin si va proiecta pe retina o imagine inversata. Deoarece nu putem privi lumea toata viata stand in cap , creierul citeste imaginea si o reantoarce imediat in pozitia dreapta. Pentru a invata acest lucru este nevoie de ceva timp , de aceea bebelusii vad la inceput lumea intoarsa cu capul in jos.

Refractia oculara Globul ocular este alcatuit dintr-o serie de elemente refringente precum : -corneea ; -umoarea apoasa ; -cristalinul ; -corpul vitros. Toate acestea alcatuiesc dioptrul ocular. Sistemul de dioptri sferici centrati ai ochiului este alcatuit din patru suprafete dioptrice principale: 1.Fata anterioara a corneei , care separa aerul (n=1) de parenchimul corneean (n=1,377), cu o raza de curbura medie r=7,8 mm si o valoare dioptrica D= +48. 2.Fata posterioara a corneei , care separa parenchimul corneean de umoarea apoasa (n=1,337) , cu o raza medie r=6,5 mm si o valoare dioptrica D= -6. 3.Fata anterioara a cristalinului , care separa umoarea apoasa de substanta cristalina. Datorita modului de formare si evolutie a cristalinului , indicele de refractie al fibrelor cristaliniene nu este omogen , fiind cu atat mai mare cu cat contingentul de fibre dintr-un anumit strat este mai vechi. Pentru optica fiziologica se admite pentru ansamblul cristalinului o valoare medie 1,415 . In repaus acomodativ r=10,5 si D = +7,4. n =

4.Fata posterioara a cristalinului , care separa fibrele cristalinului ( n=1,415) , de vitros (n= 1,337) , cu raza de curbura (in repaus acomodativ) r =6 mm si D = +13. Valoarea dioptrica totala a corneei este de aproximativ D =+42,1 dioptrii (grosime medie g=0,5 mm). Valoarea dioptrica totala a cristalinului ( pentru o grosime medie de g =5 mm) este D =+ 20,06 dioptrii.

Valoarea dioptrica totala a sistemului de dioptrii oculari este de + 60 D , cu o abatere de 3,5 D , ceea ce situeaza centrul optic la 17 mm de retina. Pentru facilitatea studiului opticii fiziologice se obisnuieste sa se asimileze sistemul de dioptri centrati oculari cu un dioptru echivalent (ochiul redus Donders ) cu urmatoarele caracteristici : r = 6 mm ; n = 1,337 ; D = +60 ; F = 23 mm ; C situat la 17 mm de retina. In mod normal sistemul dioptric ocular permite focalizarea unui fascicol incident de raze paralele venite de la infinit intr-un focar punctiform situat la nivelul posterior al ochiului pe retina , situatie in care vorbim de emetropie. In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina , vorbim de ametropii. Daca focarul se formeaza in spatele retinei este vorba de hipermetropie. Daca focarul se formeaza inaintea retinei , ochiul este miop. Daca nu este un focar unic punctiform , ci doua sau mai multe focare liniare , ochiul este astigmat. Refractia statica.

Ametropiile sunt tulburari ale refractiei oculare statice (ale refractiei ochiului in stare de repaus ). Clinic un ochi este in stare de repaus cand priveste la o distanta mai mare de 5 m (distanta considerata infinitul oftalmologic). Indiferent de felul ametropiilor , in determinarea lor sunt incriminate trei eventualitati : a) lungimea axului antero-posterior , care este prea scurt ( hiperop) sau prea lung (miop) =ametropii axiale. b) dimensiunile razelor de curbura corneeana sau cristaliniana sunt anormale in raport cu celelalte structuri ( mica in hiperopie , mare in miopie) ;=ametropii de curbura. c) Valoarea indicelui de refractie al unuia din mediile refringente (prea puternica sau prea slaba) ; =ametropii de indice.

Ametropiile pot fi si accidentale , ca urmare a deplasarii cristalinului intr-un ochi normal ( emetrop) , ceea ce impune un alt tip de atitudine terapeutica.

Hipermetropia.

La nastere copiii sunt hipermetropi de 2-3 dioptrii ; o data cu dezvoltarea copilului , hipermetropia scade progresiv , ochiul devenind emetrop sau chiar miop. Hipermetropiile se impart in : - mici : pana la 3 dioptrii - medii : intre 3 si 6 dioptrii - mari : mai mari de 6 dioptrii Corectare hipermetropiei se face cu lentile sferice convergente ( notate cu + ) , convexe. Se prescrie lentila cu cea mai mare valoare dioptrica ce permite cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5 m .

Miopia.

Cele mai frecvente sunt cele axiale. Se intalnesc diferite grade de miopie : mica : pana la 3 dioptrii medie : pana la 6 dioptrii mare : peste 6 dioptrii forte : peste 8 dioptrii.

Miopia benigna apare in jurul varstei de 6 7 ani (miopia scolarilor ). Are o evolutie progresiva pana in jurul varstei de 20 ani , cand se stabilizeaza , nedepasind -6 sau -7 dioptrii. Nu se insoteste de leziuni semnificative ale fundului de ochi si complicatii oculare.

Miopia maligna este prezenta de cele mai multe ori de la nastere ; este congenitala , transmisibila genetic. Evolueaza progresiv , atingand valori de 20 chiar si 40 dioptrii. Globul ocular are dimensiuni mari cu leziuni intraoculare , vederea este alterata. Axul antero-posterior este alungit , sclerotica se subtiaza neuniform (mai ales in vecinatatea papilei nervului optic). Apar zone denudate de sclera , prin retractia coroidei (= conus miopic). La aceste modificari se adauga o vizibilitate crescuta a vaselor coroidiene , degenerari corio-retiniene si ale vitrosului , hemoragii la nivelul maculei (pata lui Fuchs). Pe masura ce leziunile de la nivelul fundului de ochi progreseaza , acuitatea vizuala scade. Cu timpul apar complicatii : cataracta , hemoragii retiniene , dezlipire de retina . Miopia se corecteaza cu lentila cea mai slaba divergenta , concava , sferica ( - ) , care da cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5 m. Lentilele de contact sunt de preferat , mai ales in cazul miopiilor mari si maligne , deoarece diminueaza efectul de micsorare excesiva a dimensiunii imaginii corectate pe retina , ameliorand astfel acuitatea vizuala.

Astigmatismul.

Este o ametropie de curbura in care focarul principal al razelor incidente nu este format dintr-un singur punct , ci dintr-o serie de puncte ( devine liniar) ; fiecare meridian al mediilor optice avand punctul sau focarul propriu. Astigmatismul regulat este acela in care fiecare meridian are aceeasi refractie in orice punct al sau , iar trecerea de la refractia unui meridian la refractia meridianului vecin se face treptat. Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia cea mai puternica sunt perpendiculare unul pe celalalt si se numesc meridiane principale. In conditiile normale , meridianul vertical este usor mai bombat , ca urmare a turtirii ochiului de catre pleoapa superioara. Acest meridian are o refractie miopica de 0,5 dioptrii , determinand astigmatismul fiziologic , compatibil cu vederea. Dupa refractia meridianelor principale intalnim :

-astigamatism simplu : un meridian principal este emetrop , iar celalalt hipermetrop sau miop ; -astigmatism compus : ambele meridiane principale sunt mioape sau hipermetroape , dar de grad diferit ; -astigmatism mixt : unul din meridianele principale este miop , iar celalalt hipermetrop. Daca meridianul principal vertical este mai refringent , iar cel orizontal este mai putin refringent , vorbim de astigmatism conform regulei sau direct (conform astigmatismul fiziologic) , iar daca cel orizontal este mai refringent , vorbim de astigmatism contrar regilei sau indirect. Prin corectie se suprima diferenta de refractie intre cele doua meridiane. Astigmatismul neregulat se datoreaza unor afectiuni corneene ( infiltrate , cicatrici , degenerescente). In acest tip de astigmatism exista diferenta de refractie , nu numai intre meridiane diferite , ci si intre diferite puncte ale aceluiasi meridian. Corectia este chirurgicala sau cu lentile de contact.

Refractia dinamica.

Acomodatia (refractia dinamica) asigura vederea clara a obiectelor la diferite distante de ochi. Se realizeaza prin contractia si relaxarea muschiului ciliar (element activ) si modificarea curburii cristalinului , favorizata de elasticitatea acestuia (element pasiv).

Astenopia acomodativa consta in oboseala muschiului ciliar , care in unele

cazuri apare dupa cateva minute de la inceputul acomodarii pentru vederea de aproape. Se manifesta prin incetosarea vederii , lacrimare , cefalee frontala , greturi. Apare in hipermetropiile de grad mic si astigmatismele necorectate. Tratamentul consta in corectie optica corespunzatoare ametropiei.

Spasmul acomodatiei consta dintr-o contractura permanenta a muschiului ciliar , determinand instalarea unei miopii spasmodice.Se manifesta prin vedere clara de aproape , cu imposibilitatea de a vedea clar la distanta. Este favorizat de efortul vizual prelungit de aproape ( filatelie , ceasornicarie , microscopie ) sau de intoxicatii cu diferite substante (parasimpaticomimetice). Tratamentul consta in corectia ametropiei ( dupa cicloplegie) sau indepartarea substantelor toxice. Paralizia acomodatiei consta in paralizia muschiului ciliar , ceea ce face ca ochiul sa ajunga in stare de refractie statica.Emetropul constata o diminuare a vederii de aproape ; hipermetropul vede rau la distanta si aproape ; miopul este mai putin afectat , ajungand sa vada bine de aproape (miopii mai mari de -3 dioptrii).Tratamentul consta (pe langa tratamentul

etiologic) in prescriptia de pilocarpina si prescrierea unei corectii optice mai mari cu +3 sau + 4 dioptrii pentru vederea de aproape (fata de corectia pentru distanta). Paralizia poate aparea in intoxicatii , dupa medicatie cicloplegica , traumatisme , etc. 2.3. Patologia ochiului uman : descrierea problemelor de natura optica si patologica , prezentarea , pe scurt , a patologiei pleoapelor , cristalinului , retinei , corpii straini intraoculari.

Bolile ochiului pot afecta globul ocular , nervul optic sau anexele ochiului (conjunctiva , pleoapele , muschii si nervii oculomotori). Ele pot fi de diferite tipuri : -afectiunile congenitale sint cauzate de o modificare de origine genetica in dezvoltarea aparatului ocular , sau de o afectiune contractata in timpul vietii intrauterine (rubeola , de exemplu). -afectiunile inflamatorii afecteaza partea superficiala a aparatului ocular (conjunctivita , episclerita) sau membranele interioare (uveita , coroidita). -glaucomul este o afectiune in cursul careia presiunea intraoculara , prea ridicata , este insotita de alterari ale nervului optic. -bolile vasculare sint grave mai ales atunci cand privesc vascularizarea retinei sau a nervului optic ( ocluzia arterei sau venei centrale a retinei). -bolile degenerative pot fi legate de anomalii ereditare ( degenerescente tapetoretiniene) sau de imbatranirea ochiului (degenerescenta maculara legata de varsta , cataracta zisa senila ). -tulburarile de oculomotricitate sunt reprezentate , in principal , prin paralizii oculomotorii (oftalmoplegie) si prin strabisme. Patologia pleoapelor Anomalii congenitale. Anchiloblefarom = lipsa de deschidere a fantei palpebrale. Blefarofimoza = deschiderea insuficienta a fantei palpebrale. Colobomul palpebral = lipsa de substanta , de forma triunghiulara , cu baza la marginea libera a pleoapei. Ptoza congenitala = caderea , de obicei bilaterala , a pleoapei superioare. Afectiuni inflamatorii. Inflamatii ale pielii pleoapelor.

Impetigo = eruptie buloasa streptococica , localizata si la fata , nari buze. Abcesul palpebral = e mai frecvent la pleoapa superioara si se asociaza cu edem important. Zona zoster palpebrala = eruptie eritemato veziculoasa unilaterala , localizata pe un teritoriu nervos bine delimitat. Se asociaza cu leziuni corneene uneori. Inflamatii ale marginii laterale. Blefarita e inflamatia marginii libere a pleoapelor , poate fi eritematoasa , scuamoasa , ulceroasa. Orjeletul extern este infectia stafilococica a glandelor sebacee Zeiss. Poate fi unic sau multiplu (hordeoloza). Pe marginea libera a pleoapei apar puncte galbene pustuloase ce se evacueaza la exterior. Inflamatii ale tarsului si glandelor Meibomius. Orjeletul intern este un abces stafilococic al glandelor Meibomius , insotit de o tumefactie galbuie sub conjunctiva. Chalazionul este un nodul granulomatos al tarsului , dezvoltat prin cronicizarea unui proces inflamator al glandelor Meibomius ; poate fi unic sau multiplu , uni sau bilateral. Tulburari de statica palpebrala. Entropionul se caracterizeaza prin rasfrangerea inauntru a marginii libere palpebrale , cilii fiind orientati spre conjunctiva bulbara si cornee , pe care le irita prin miscarea de clipit. Poate fi spastic sau cicatricial. Ectropionul reprezinta rasturnarea in afara a marginii libere sau chiar a intregii pleoape. Poate fi senil , spastic , cicatricial , paralitic (paralizia de nerv facial ) , ex vacuo (dupa o proteza oculara mai mare decat cavitatea). Tumorile pleoapelor. Tumori congenitale. Angiomul = tumori vasculare Ex. Angiomul plan ( pata de vin ) sau angiomul profund. Tumori benigne. Moluscum contagiosum = tumora de talie mica , cu centrul ombilicat , insotita frecvent de conjunctivita. Papilomul = tumora senila sau pediculata , mobila pe planul profund. Tumori maligne.

Melanomul malign se poate dezvolta dintr-un nev preexistent ; invadeaza tesutul cutanat si tarsul , ajungand la orbita si sinusurile fetei. Epiteliomul pleoapelor este cea mai frecventa tumora a pleoapei ; dupa 50 de ani toate tumorile palpebrale trebuie inspectate ca fiind epitelioane pana la proba contrarie. Anatomopatologic se deosebesc epiteliomul bazocelular si epiteliomul spinocelular. In cazul primului prognosticul este bun , evolutia este doar locala , nu da metastaze si nu invadeaza ganglionii. Cel spinocelular este agresiv , invadant si da metastaze. Tratamentul este chirurgical , radioterapie si chimioterapie. Patologia cristalinului. Anomalii congenitale. De dezvoltare. Afakia = lipsa cristalinului. Microsferofakia = cristalin mic , sferic. Ectopia cristalinului = anomalie de pozitie , de obicei bilaterala si simetrica. Cel mai frecvent cristalinul este deplasat in sus si inauntru. De transparenta. De exemplu , cataracta congenitala , situata in diferite straturi ale cristalinului (capsulara , zonulara , nucleara , totala , etc.) Afectiuni dobandite. Tulburari de transparenta (cataracte). Se manifesta printr-o scadere a transparentei cristalinului , insotita de o scadere mai mult sau mai putin accentuata a vederii. Sunt de doua feluri : -cataracte primitive : presenila , senila , etc ,cu etiologie si patogenie insuficient cunoscute. -cataracte cu etiologie si patologie cunoscute : patologica ( urmare a unei afectiuni generale ) , complicata (urmare a unei afectiuni oculare) , traumatica. Cataracta senila. Are mai multe faze evolutive :

-faza incipienta se manifesta prin scaderea progresiva a acuitatii vizuale prin aparitia punctelor de condensare a fibrelor cristaliniene. Pot sa apara : miodezopsii ( muste zburatoare ) , diplopie sau poliopie monoculara , miopie tranzitorie ( presbitii nu mai suporta corectia de aproape). -faza intumescenta se manifesta prin scaderea marcata a acuitatii vizuale(pana la n.d. sau p.m.m.) Are loc o imbibare cu apa a cristalinului , ceea ce duce la impingerea irisului inainte si micsorarea camerei anterioare. -faza de maturizare. In aceasta faza cristalinul isi reia volumul normal ; acuitatea vizuala ajunge la p.m.m. sau p.l. Pupila are culoare alb cenusie. Camera anterioara are dimensiuni normale. -faza hipermatura. Are loc dezorganizarea structurii cristaliniene. Acuitatea vizuala este scazuta. Cristalinul este alb laptos cu nucleu brunescent. Evolutia cataractei senile poate urma toate fazele amintite , sau sa nu treaca prin faza de intumescenta sau hipermaturizare. Cataracta senila bilaterala nu are obligatoriu evolutie paralela la ambii ochi. Tratamentul consta in extractia chirurgicala a cristalinului opacifiat. Deplasarile cristalinului. Sunt congenitale si dobandite. Cele congenitale mai poarta si denumirea de ectopii. Subluxatia reprezinta deplasarea partiala a cristalinului din loja sa. Apar : acuitate vizuala scazuta , miopie , astigmatism sau diplopie monoculara. Camera anterioara e inegala ca profunzime , apare tremorul irisului (iridodonezis) , pupila este deformata si uneori se produce hernierea vitrosului in camera anterioara printre cristalin si iris. Luxatia este deplasarea totala a cristalinului din loja sa , in camera anterioara , in vitros su conjunctiva. Uneori poate fi expulzat complet prin plagile corneei. Ambele necesita interventie chirurgicala ; temporizarea se face doar in cazul luxatiei in vitros , cand cristalinul este bine tolerat. Patologia retinei.

Anomaliile congenitale ale retinei sunt rare ; mai adesea sunt asociate cu anomaliile coroidei.

Fibrele mielinizate. In mod normal fibrele nervului optic prezinta teaca de mielina doar dupa lama ciuruita , dar uneori , intr-un sector sau in jurul papilei sunt mielinizate si apar la examenul oftalmoscopic ca fascicule albe , radiare , usor proeminente. Acestea raman nemodificate toata viata. Tulburarile circulatorii retiniene au fost tratate la manifestari oculare in patologia generala (HTA , DZ). Inflamatiile retinei. Orice agent patogen infectios sau toxic poate ajunge pe calea vaselor retiniene , dintr-un focar din organism , la retina si sa produca aici un focar inflamator. Astfel se produc retinitele metastatice in urma emboliilor septice vasculare ale retinei. Abcesul metastatic al retinei apare in vecinatatea papilei , sub forma unor pete exsudative , usor proeminente , si poate duce la panoftalmie. Uneori se vad si hemoragii , de aspect variat , datorat leziunilor peretilor vasculari.Tratamentul este general si local , combinat cu al afectiunii cauzale. Degenerescentele retinei . Retinopatia pigmentara. Are mai ales caracter ereditar , cu debut in copilarie. Primele simptome constau in hemeralopie ( orbul gainilor ). Cu varsta campul vizual se ingusteaza , devenind tubular , astfel incat pacientii nu se pot orienta in spatiu nici ziua. Oftalmoscopic apar pete pigmentare brune , ramificate , mai ales in periferia fundului de ochi in apropierea vaselor. Retina este subtiata , papila este alb galbuie , iar arterele retiniene sunt ingustate. Prognosticul este grav , ducand la orbire. Degenerescenta maculara senila. Esenta modificarilor patilogice consta la inceput in edem exsudativ format pe fondul aterosclerotic , care se agraveaza lent. Apoi leziunea prezinta aspect de atrofie , in macula aparand o placa albicioasa , slab delimitata , marginita de pigment sau de hemoragii. In retina se gasesc focare mici exsudative Dezlipirea de retina. Dezlipirea de retina primara apare fara sa fie precedata de o afectiune oculara aparenta capabila sa provoace clivajul retinei. Debuteaza cu tulburari de vedere (o umbra in campul vizual , care se mareste progresiv).Acuitatea vizuala nu e afectata in mod deosebit , decat in momentul in care dezlipirea de retina afecteaza si macula. De multe ori debutul este precedat de prodroame caracteristice : miodezopsii ( muste zburatoare ) , fosfene (scantei) , metamorfopsii (obiectele apar deformate).

Dezlipirea de retina apare mai ales superior si se intinde progresiv. Globul ocular devine hipoton. Oftalmoscopic se constata o modificare de cduloare a zonei dezlipite , care devine cenusie , iar vasele retiniene par de culoare mai inchisa. Suprafata retinei dezlipite proemina in vitros , iar la nivelul sau se poate evidentia o ruptura liniara sai semiliniara. Tratamentul este chirurgical sau laser si vizeaza producerea unor cicatrici care sa oblitereze ruptura retiniana si sa realizeze o aderenta intre retina si coroida. Dezlipirea de retina secundara se instaleaza in urma unor procese patologice care intereseaza diferite segmente ale globului ocular : traumatisme , tumori , inflamatii etc. Tumorile retinei pot fi maligne si benigne. Retinoblastomul (gliomul) este o tumora maligna ce se dezvolta cu predilectie la copiii sub 4 ani , afectand de obicei un singur ochi. Uneori are caracter familial sau ereditar si determina moartea copilului prin invazia in cutia craniana. Trece prin mai multe faze : -faza 1 : trece frecvent neobservata ; in retina se pot vedea mici focare tumorale , cu aspect vatos. -faza 2 : de hipertensiune intraoculara , ochiul este iritat , dureros. Prin pupila se vede tumora care proemina in vitros , de culoare alb galbui ( ochi de pisica amaurotic ). -faza 3 : tumora creste , perforeaza sclera , corneea , etc (se exteriorizeaza). Prognosticul este grav , chiar la descoperirea timpurie iar tratamentul consta in enuclearea globului ocular cu o portiune lunga din nervul optic. Corpii straini. Actiunea corpului strain depinde de marimea , viteza , natura chimica , locul de patrundere si sediul sau. Adesea se poate observa traiectul corpului strain la nivelul segmentului anterior al ochiului ( plaga corneeana perforata , cataracta traumatica).Cand corpul strain se gaseste in segmentul anterior al ochiului ( camera anterioara ; iris ; cristalin) sau in partea anterioara a vitrosului , el poate fi descoperit in lumina focala sau la biomicroscop (daca nu e mascat de hemoragie , exudate sau opacifierea cristalinului). Cand se afla in straturile profunde ( retina , coroida) , iar mediile oculare sunt transparente , el poate fi descoperit la examenul oftalmologic. O metoda foarte importanta pentru descoperirea si localizarea corpului strain intraocular este examenul radiologic , neeficace totusi pentru corpii straini radiotransparenti sau fragmente foarte fine. Pe langa leziunile mecanice , corpii straini mai pot da nastere la complicatii infectioase sau de natura chimica ( oxizi metalici ce impregneaza tesuturile oculare). Plagile penetrante

ale orbitei antreneaza adesea dupa ele corp strain , care produc in timp leziuni inflamatorii si chiar fistule. Corpii straini tolerati sau inerti sunt lasati pe loc , ceilalti trebuie extrasi. Cap. 3 Astigmatismul miopic compus 3.1 descrierea problemei ( viciului de refractie ) al pacientului din tema : definitie, descriere atat din punct de vedere optic cat si patologic. Astigmatismul este o ametropie de curbura in care focarul principal al razelor incidente nu este format dintr-un singur punct, ci dintr-o serie de puncte ( devine liniar ), fiecare meridian al mediilor optice avand punctul sau faocarul propriu. Astigmatismul este un alt viciu de refractie, care presupune o diferenta de refractie intre cele doua meridiane ale ochiului. In astigmatism, sfera ochiului este putin turtita, adica usor ovala. Daca diferenta dintre meridianele ochiului este mai mare de 0,5 dioptrii, diagnosticul este de astigmatism. Astigmatismul este simplu daca imaginea se formeaza bine pe unul dintre meridiane si se formeaza rau pe celalalt meridian, existand astigmatism miopic sau hipermetrop. Exista si astigmatismul compus, cand ambele meridiane prezinta vicii de refractie mai mari de 0,5. Astigmatismul mixt inseamna ca un meridian este miop, iar celalalt meridian este hipermetrop. In general, omul nu suporta o diferenta de dioptrii intre cei doi ochi mai mare de trei dioptrii, si asta nu se poate corecta bine cu ochelarii. Tocmai de aceea, oamenii cu diferenta de dioptrie intre cei doi ochi depasind trei dioptrii trebuie sa poarte lentile de contact. Astigmatismul compus este cand ambele linii focale se afla fie in fata retinei (astigmatism miopic compus 38%) fie in spatele ei (astigmatism hipermetropic compus 27%). Daca o linie focala se afla in fata si cealalta in spatele retinei se numeste astigmatism compus mixt (11%). Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice convergente sau divergente cu un singur meridian activ care se atasaza perpendicular pe meridianul astigmat. Astigmatismul este o ametropie asferica in care razele luminoase provenite de la mai mult de 6 m (infinitul oftalmologic) nu se focalizeaza intr-un punct focal ci intr-o linie focala (astigmatismul regulat) sau intr-o figura geometrica neregulata (astigmatismul neregulat). Un exemplu tipic de suprafata sferica refractiva astigmata este lentila cilindrica. Aceasta se caracterizeaza printr-o suprafata cilindrica cu o anumita raza de curbura si printr-un ax perpendicular pe sectiunea cilindrului. Razele incidente paralele vor fi focalizate pe o linie focala paralela cu axul cilindrului. Cu cat raza de curbura este mai mica cu atat lentila cilindrica are o putere refractiva mai mare. Pentru intelegerea astigmatismului, corneea umana poate fi aproximata ca avand o forma de calota torica elipsoidala cu diametrul lung orizontal. Forma torica presupune existenta a doua meridiane principale, perpendiculare intre ele, unul de curbura maxima (raza de curbura minima) si unul de curbura minima (raza de curbura maxima). Corneea are doua meridiane principale, unul vertical in care raza de curbura este de 7.7mm si unul orizontal in care raza de curbura este de 7.8mm. Aceste valori explica astigmatismul fiziologic al corneei. Orice calota torica care are doua meridiane principale si o infinitate de meridiane intermediare cu curburi care variaza progresiv intre meridianul de curbura minima si cel de curbura maxima. Daca aceasta variatie este o functie continua adica daca variaza predictibil, uniform neliniar, astigmatismul este regulat. Daca insa variatia meridianelor este aleatorie sau suprafata isi pierde uniformitatea atunci astigmatismul este

neregulat. In cazul astigmatismului regulat razele venite de la infinit vor focaliza pe doua linii focale. Meridianul cu curbura maxima focalizeaza lumina pe o linie focala anterioara si cel de curbura minima pe o linie focala posterioara. Intre cele doua linii focale meridianele intermediare focalizeaza sub forma unei figuri geometrice numita conoidul lui Sturm. Daca reconstituim aceasta forma pornind de la sectiuni dinspre linia focala anterioara spre cea posterioara observam variatia continua a sectiunii de la linia focala anterioara, spre un oval anterior, apoi un cerc, un oval posterior si linia focala posterioara. La mijlocul conoidului Sturm sectiunea are forma unui cerc numit cercul confuziei minime deoarece in acel punct aria de sectiune este minima. Ea corespunde mediei puterilor dioptrice ale meridianelor principale sau echivalentului sferic . 3.2 Metode si mijloace de testare : descrierea testelor optometrice recomandate astigmatismului . Testele recomandate pentru determinarea compensarii astigmatismului sunt : keratometria, skiascopia departe si aproape, testul subiectiv nr. 7, aprecierea perceptuala, cilindrii incrucisati. Keratometria scopul acestui test este evaluarea gradului de toricitate al corneei. Se utilizeaza autokeratometrul, iluminarea ambientala trebuie sa fie normala. Se determina puterile dioptrice in sectiunile principale si orientarile acestor sectiuni. Se observa calitatea imaginilor mirelor, orientarea sectiunilor principale, diferenta intre puterile si sectiunile principale. Se noteaza puterile dioptrice in sectiunile principale si orientarea lor sau diferenta puterilor si orientarea sectiunii cu puterea dioptrica cea mai mica in valoare algebrica. Normal este un astigmatism nul sau mixt, astigmatism fiziologic de 0,50 dpt cu axa inclinata la 0 grade. Skiascopie pentru vederea departe testul are ca scop evaluarea obiectiva a refractiei ochilor. Se foloseste skiascopul electric, tinta este asezata departe la aproximativ 5 10 m, foropter sau trusa pestru testare subiectiva, rigla de skiascopie, mediul ambiental este iluminat atenuat. Subiectul examinat fixeaza tinta cu ambii ochi. Examinatorul pastreaza ambii ochi deschisi si ochiul drept controleaza ochiul drept, ochiul stang controleaza ochiul stang. Distanta examinator pacient se recomanda sa fie 0,50 m sau 0,67 . Se incepe cu ochiul drept, se neutralizeaza deplasarea reflexului retinian in toate meridianele. Se procedeaza la fel pentru ochiul stang. Se revine la ochiul drept apoi la cel stang. Pentru distanta examinator pacient de 0,50 m , se scade din compensarea gasita +2,00 dpt, iar pentru 0,67 m se scade + 1,50 dpt. Se pot observa : neutralizare sferica in convex,plan sau concave ; neutralizare cilindrica ; o singura valoare de neutralizare, valoarea de neutralizare variabila ; effect Jello sau foarfece ; effect Jello imposibil de determinat sensul depalsarii umbrei, effect foarfeve imposibil de determinat axele si puterile dioptrice. Skiascopie pentru vederea aproape acet test are ca scop evaluarea capacitatii de punere la punct pe obiecte din planul apropriat.

Se foloseste skiascopul , tinta in forma de T pentru vederea aproape ( Vb = 1 si Vb = 0,5 ) cu litere si figuri, foropter sau trusa de testare subiectiva, rigla de skiascopie. Se aseaza tinta la distanta de 0,50 m de pacient. In foropter se aranjeaza valoarea dioptrica pentru vederea la distanta . Skiascopul este asezat in acelasi plan cu tinta. Se cere subiectului sa numere literele de pe tinta. Se mareste puterea dioptrica pozitiva, pentru a se obtine miscare inversa a reflexului retinian, in toate meridianele. Se miscoareaza progresiv puterea dioptrica pozitiva, pana la neutralizare, intr-o sectiune apoi in cealalta sectiune principala. Se noteaza puterile toate gasite cu adaugarea cuvantului GROS. Acomodarea este afectata de efortul de convergenta. Cu cat exoforia este mai mare, cu atat efortul de convergenta va fi mai mare. Testul nr. 7 - testul subiectiv ( formula de baza ) acest test are ca scop determinarea subiectiva a compensarii pentru vederea departe. Se foloseste foropterul sau trusa de testare subiectiva , testele optotip pentru distanta, rozeta Parent, mira cruce cu linii paralele, cilindrul in cruce +/- 0,50 dpt si +/- 0,25 dpt, testul rosu verde polarizat. Se noteaza compensarile gasite pentru ambii ochi, in vederea departe. Cilindrii incrucisati testul are ca scop determinarea compensarii in vederea disociata, folsind cilindrul in cruce. Se utilizeaza foropterul cu prisme variabile de 3 pdpt si cilindrii in cruce de + 0,50 pdpt si + 0,25 pdpt sau trusa de testare , tinta este o cruce cu linii paralele verticale si orizontale, situata la 40 cm de subievt, iluminare ambientala redusa. In fata ochilor se pune compensarea gasita la testul nr. 7. Se obtureaza ochiul stang. Se disociaza pe verticala vederea binoculara, punand in fata OD o prisma de 3 pdpt baza jos, iar fata OS o prisma de 3 pdpt baza sus sau in fata OS o prisma de 6 pdpt. Subiectul vede doua imagini ale crucii. Se intreaba subiectul, daca in marginea superioara ( OD ) , liniile verticale si cele orizontale par la fel de negre si distincte. Daca nu sunt, se egaleaza , pe cat posibil cu lentile cilindrice. Se repeta etapa pentru OS. Apoi se pune in fata ambilor ochi, cilindri incrucisati cu axele la 90* si se mareste puterea dioptrica sferica pozitiva sau se reduce puterea dioptrica sferica concava, pentru ca liniile verticale in cele doua imagini sa fie mai negre ca liniile orizontale. Se atrage atentia subiectului asupra imaginii superioare ( OD) si se reduce puterea sferica convexa sau se mareste puterea sferica concave, pana ce liniile tintei par la fel. Se repeat etapa si pentu OS. Daca aditia in fata unui ochi este mai mare ca la celalalt, se repeat etapele pentru a fi siguri de rezultat. Daca liniile nu pot fi vazute egal, se pastreaza lentila care face ca verticala sa ramana putin mai negre ca orizontalele. 3.3 Metode si mijloace de ameliorare : descriere .

In cadrul unei consultatii oftalmologice , cu ajutorul unui refractometru , se va stabili cu precizie gradul si axul astigmatismului.

Practic , noi toti avem astigmatism. Este vorba de astigmatismul fiziologic (0,50-0,75 dpt) , pentru care nu se va impune corectie optica , fiind insotit de o vedere normala. Un ochi astigmat poate sa nu antreneze modificari de refractie. Un astigmatism usor presupune si o vedere buna. Odata cu aparitia unor simptome ca dureri de cap , incruntare , oboseala oculara , ochi uscati , sensibilitate la lumina , vedere neclara in anumite ocazii , se impune control amanuntit si tratament adecvat. Astigmatismul poate acompania frecvent miopia sau hipermetropia. Daca vederea devine inconfortabila , exista mai multe optiuni terapeutice , care sa se adapteze stilului de viata al fiecarei persoane. Este important sa descoperim la timp astigmatismul , mai ales la copii , in special cand este vorba de un astigmatism forte la un ochi. Acest examen va stabili corectia optica necesara , pentru a se evita ambliopia. In urma controlului oftalmologic , se incearca sa se stabileasca cea mai buna metoda de ameliorare a viciului de refractie pentru pacient. Se iau in considerare toate metodele de ameliorare pentru acest caz. Aceste metode sunt : lentile aeriene , lentile de contact sau interventie chirurgicala. Lentilele de contact se recomanda in cazul unui astigmatism forte , sau pentru persoanele (de exemplu sportivi) care din cauza anumitor activitati nu pot purta corectie aeriana. De asemenea , lentilele de contact se recomanda atunci cand diferenta intre cei 2 ochi este mai mare de 3 dpt. Interventia chirurgicala este optionala si se recomanda in cazul in care portul ochelarilor si al lentilelor de contact pune in pericol desfasurarea activitatii normale a persoanei. Cea mai utilizata metoda de ameliorare a astigmatismului este ochelarul.

3.4. Consecintele necorectiei : descrierea consecintelor necorectarii defectului de vedere depistat in functie de caracteristicile date in tema , avantajele si dezavantajele acestei necorectii. Dintre dezavantajele necorectarii defectului de vedere amintim : -oboseala oculara si oboseala psihica ; -capacitate redusa de lucru ; -imposibilitatea indeplinirii unor sarcini de lucru sau casnice -favorizeaza evolutia dioptriei in timp. Avantajele corectiei :

-capacitate maxima de lucru ; -integrare sociala perfecta ; -aport maxim de informatie din mediu. 3.5. Tipul compensarii : modurile de corectie si de ameliorare a problemei vizuale : lentile aeriene , lentile de contact , operatii , port temporar de ochelari cu lentile incolore sau colorate etc. Pentru cazul dat in tema se opteaza pentru corectie aeriana cu lentile sferocilindrice. Aceste lentile sunt corpuri transparente , marginite de o parte sau de ambele parti , de suprafete cilindrice , torice sau elipsoidale. In optica medicala sunt folosite lentilele asferice cilindrice sau torice. Lentilele asferice mai poarta numele si de lentile astigmatice , ceea ce inseamna ca nu formeaza o imagine punctuala , stigmatica , ci o imagine alungita. Pentru un pacient care vine prima data la un consult oftalmologic , si se stabileste ca are acest viciu de refractie , se testeaza mai multe dioptrii , incepand de la valori mai mici , urmarindu-se acuitatea vizuala cu ajutorul optotipului de distanta. Se urmareste sa se obtina acuitate vizuala 1. Dupa ce obtinem acuitate vizuala 1 , se verifica senzatia subiectiva referitoare la efectul lentilelor sfero-cilindrice , daca tolereaza o usoara deformare a obiectelor , mai usor sesizabila pe linii orizontale sau verticale , si se ajusteaza corespunzator dioptria in functie de raspunsurile primite , daca este cazul. Daca dioptria este perceputa ca fiind prea tare pentru pacient , se reduce din valoare , pana cand pacientul afirma ca i se pare cel mai comod. In cazul in care dioptria stabilita nu ofera acuitate vizuala 1 , si pacientul nu suporta o dioptrie mai mare , vorbim de compensare partiala. In acest caz pacientul este sfatuit sa revina la un alt control oftalmologic , pentru a se putea face corectia necesara unei acuitati vizuale 1. Cap. 4 Tehnologia de executie a ochelarului de corectie 4.1. Partile componente ale ochelarului de corectie : descrierea partilor componente pentru toate tipurile de rame. Cel mai folosit dispozitiv de vedere este ochelarul , fapt pentru care trebuie sa i se acorde un studiu si o atentie deosebita , atat din punct de vedere medical , estetic cat si moral. Fiind un element strain aplicat pe corpul uman , multe persoane , in special cele tinere , au tendinta de a-l respinge. In acest caz intervine una din sarcinile tehnicianului optometrist , respectiv de a lamuri persoana , de necesitatea portului unui ochelar. Astfel , trebuie gasite cuvintele potrivite fiecariu om , care sa-l ajute sa vada lumea din jur cu alti ochi . Profesiunea de optometrist este o profesiune dezvoltata , pornind de la aspectele tehnice ale domeniului , spre partea de ingrijire medicala acordata factorului uman , fapt care face din acest specialst un factor de interfata cu medicul oftalmolog , un specialist ce se poate integra in activitatea de servicii pentru populatie cu o investitie medie , dar cu eficienta maxima. Ei trebuie sa fie permanent bine informati , pregatiti moral si cu profesionalism , abilitat sa lucreze in echipa si sa fie apt sa faca fata multiplelor probleme pe care le ridica aceasta activitate dinamica.

Specialistul optometrist , avand la baza cunostinte tehnice , tehnologice , de anatomie si fizio-patologie , computere si alte specializari conexe , se poate adapta usor la noile cuceriri ale stiintei si tehnicii prin utilizarea noilor metode , instrumente , aparate si tehnologii. Ochelarul este un instrument optic care are rolul de a proteja ochiul , sau de a corecta anumite defecte ale vederii. Este format din rama propriu-zisa si din doua lentile. Rolul principal al ramelor este de a pozitiona , cat mai corect lentila , pe axul optic al ochiului. Rama pentru ochelari este formata dintr-un suport pentru lentile , numit cadru , bratele pentru fixarea ochelarului dupa ureche si saua nazala. Ele trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici : sa fie estetice , usoare , rezistente la agenti fizici si chimici , neinflamabile, durabile , usor de prelucrat. Ramele de ochelari se pot executa din materiale plastice si metalice. Partile componente ale ramelor executate din materiale plastice. Cadrul reprezinta partea din fata a ramei de ochelari. Rolul sau este de a fixa lentilele. Trebuie avut grija ca aceasta sa nu afecteze campul vizual. In unele cazuri , cand se tine cont de estetica si moda , se fac si unele compromisuri. Este foarte important ca rama sa fie astfel potrivita , incat pupila ochiului aflata in repaus sa fie in centrul lentilei.Lentila se fixeaza in cadru , intr-un canal cu un unghi de 90 grade si o adancime de 0,8 mm. Exceptie fac cadrele executate din celuloid cu straturi din care se poate indeparta eventual un strat sau mai multe prin aschiere. In cazul cadrului executat din placa de celiloid cu mai multe straturi si diferite culori , prin indepartarea unor straturi cu scopuri decorative se poate obtine o greutate mai mica a ramei. Partea de legatura a ramei foloseste pentru atasarea bratelor. Lungimea si latimea ei sunt in functie de marimea bratelor. Folosirea mai buna a campului vizual este asigurata de rama perivist. Acest tip de rama poate avea mai multe forme. Caracteristica de baza este ca la montarea lentilelor este nevoie de fire de nylon sau suruburi. Cadrele se pot executa din : celuloid , acetat de celuloza , celuloid cu un strat de acetat de celuloza , plexiglas , P.V.C. Bratul ajuta la fixarea ochelarului pe capul purtatorului. Se cunosc multe tipuri de brate , dar tehnologia lor de fabricatie este aceeasi. Inca de la inceputul executiei , bratul ia forma si marimea apropiata de marimea finala. Pentru prelucrarea bratelor se folosesc placi de celuloid cu grosimea de 2-4 mm. La un ochelar executat corect , bratul nu atinge tampla , iar pozitia corecta a ochelarului este asigurata prin intermediul oaselor din spatele urechilor. Latimea bratelor depinde de latimea partii de legatura a cadrului ( locul unde bratul este asamblat la cadru cu ajutorul balamalelor). Forma bratelor depinde si de lungimea lor. Lungimea bratelor variaza intre 125 si 126 mm si lungimea portiunii de siguranta intre 25 si 40 mm. Bratele pot avea diferite forme si , de obicei , in interiorul bratelor din celuloid , pentru a le mari rezisenta sunt introduse intarituri din metal numite armaturi. Acestea sunt introduse prin

injectare si sunt executate din sarma de alpaca sau alama moale , cu un diametru de 1,5 mm. Lungimea lor depinde de lungimea bratului si intotdeauna mai mica cu 5.10 mm. La unele rame de ochelari , armaturile sunt nichelate sau aurite. Bratele pot fi executate si din apiflex , un material flexibil care permite o usoara modelare dupa fizionomia persoanei. Balamalele. Cu ajutorul balamalelor se realizeaza asamblarea bratului la cadru. Se pot executa din alpaca sau alama si pot varia ca forma si dimensiuni. Balamaua se compune dintro parte dreapta si o parte stanga. Pentru asamblare este nevoie de suruburi. Sunt balamale care se pot aplica atat pe partea dreapta cat si pe partea stanga deopotriva. Ele pot avea latimea de 5,6,7,8 mm si sunt executate din alama , bronz sau zinc. Pot fi demontabile (cu surub) sau nedemontabile. Balamaua este prevazuta cu doua gauri , avand un diametru de 1,2 mm. Partea care se monteaza pe brat are o lungime mai mare , iar cea care este montata pe cadru este mai scurta si , de asemenea , prevazuta cu doua goluri. O balama este corect montata atunci cand pentru a deschide bratele trebuie fortata putin , iar cand bratele sunt lasate libere nu cad unul peste celalalt. Suruburile folosite sunt de tipul M1,2 sau M 1,4 si se pot insuruba cu ajutorul surubelnitei. Suruburile trebuie bine stranse , nu trebuie sa se desurubeze cand se misca bratele. Pentru o prindere mai sigura se pot folosi piulite. Dupa felul montarii , balamalele pot fi : ingropate , incastrate , aplicate. Balamalele ingropate se pot asambla in doua feluri : prin incalzirea balamalei la 80-85 grade C si aplicarea ei cu penseta pe locul dorit , sau prin frezarea unui locas in locul unde se fixeaza balamaua atat in cadru cat si in brat. Balamaua incastrata face corp comun cu armatura si se fixeaza in cadru intr-un locas frezat prin lipire si presare. Balamalele aplicate sunt nituite cu nituri avand diametrul de 2 mm si lungimea de 12-14 mm. Operatia cuprinde urmatoarele faze : gaurirea cadrului si a bratului , executarea nitului , fixarea balamalei , nituirea. Saua nazala (punte) este executata din material plastic. Se poate clasifica astfel : sa normala , sa in unghi si sa arcuita (ondulata). Ca pozitie fata de cadrul ramei , saua poate fi asezata la mijloc (pe directia liniei ochelarului) sau in partea superioara. Saua nazala este caracterizata prin trei parametrii : raza de varf , sageata (distanta de la linia ochelarului la marginea inferioara a seii) si baza (latimea seii0. Nituri si aplicatii metalice. Niturile se folosesc pentru montarea balamalelor. Ele pot fi simple sau prevazute cu diferite aplicatii metalice (ornamentate) executate din alpaca semidura. Niturile folosite au diametrul de 1,4 mm. De obicei ele se executa mai lungi decat ar fi nevoie , astfel ca dupa montare sa se poata taia 1,5-2 mm.

Ornamentele pot fi in forma de X care se monteaza mai ales pe brate sau in forma de V care se monteaza pe cadru. Aceste aplicatii se executa din alpaca cu o grosime de 0,2 mm. Pentru o montare usoara cele doua nituru trebuie sa fie paralele , iar lungimea lor sa fie aceeasi cu a niturilor simple. Partile componente ale ramelor executate din materiale metalice. Metalul este din ce in ce mai folosit pentru fabricarea ramelor de ochelari datorita numeroaselor sale calitati. Ramele din metal (alpaca , nichelate , aurite , tombac , duble , otel inoxidabil) isi pastreaza culoarea dar isi pot pierde din stralucire. Aceasta se poate reobtine prin frecare cu o carpa moale. Ramele metalice moderne sunt usoare si elegante. Cele mai raspandite sunt ramele glazant (cu surub). Avantajul acestor rame este ca forma lentilei nu este strict legata de forma ramei , iar campul vizual este foarte bun. Dezavantajul lor este ca lentila se poate sparge foarte usor. Ramele glazant actuale au fost precedate de alte forme mai vechi. Existau rame formate numai din saua nazala de care erau prinse cele doua lentile si cele doua brate. Alt tip de rama glazant avea partea de sus a ramei iar de saua nazala erau prinse lentilele cu cate un surub. Astazi ramele glazant sunt foarte raspandite , ele se pot adapta la barbati , la femei si copii pentru ochelari de corectie sau protectie. Lentilele sunt prinse de partea superioara a ramei prin cate doua suruburi. Partea superioara este prevazuta cu doua orificii necesare pentru fixarea lentilelor. Pernitele sunt pastile executate din material plastic iar suportul din metal cu diametrul de 1,2 mm. Suportul curbat dupa forma nasului este sudat de partea superioara a ramei. Pernitele sunt turtite lateral si prezinta pe suprafata lor adancituri pentru o mai buna fixare pe nasul purtatorului. Ele se pot executa din celuloid sau acetat de celuloza si au diferite forme. Ramele glazant sunt rame usoare , greutatea lor creste prin montarea lentilelor. Suportul pernitelor trebuie astfel aranjat , incat rama sa fie bine fixata pe nasul purtatorului. Bratele din metal sunt foarte usoare , au un diametru de 2,4 mm. La un capat sunt prevazute cu o balama , iar la celalalt capat cu aparatori. Balamalele sunt prevazute cu orificii de diametru de 0,8 mm. La montare , balamalele se nituiesc , niturile avand un diametru de 0,7 mm. Anourile au rolul de a proteja lentila si sunt deseori folosite la ramele glazant. Sunt anouri metalice , diferite ca forma , dupa marimea si forma lentilei. Se executa mai ales din duble. In partea interioara se afla un canal cu adancimea de 0,5 mm in unghi de 90 . Pe partea superioara , sunt lipite mici piese rotunde , cu ajutorul carora anoul este montat la partea superioara a ramei cu ajutorul unor suruburi. Anourile sunt perechi pentru stanga si dreapta , iar suruburile sunt de tipul M 1,25x1,5. Ornamentele sunt montate impreuna cu lentilele la partea superioara a ramei. Pe ornamente sunt sudate doua suruburi M 1,2x8 mm si M 1,2x12 mm avand intre ele o distanta de 10 mm. Pentru a proteja lentilele se mai pot aplica saibe din material plastic sau metalice. Partile componente ale ramelor combinate. Ramele combinate sunt foarte placute deoarece sunt combinatii de materiale plastice cu metale. La ramele combinate se folosesc bratele combinate. Fabricarea acestor brate este

diferita de bratele obisnuite. Ramele de ochelari cu astfel de brate combinate (impletite) se recomanda pentru sportivi si copii. Bratul are capatul mai arcuit , se poate fixa mai strans dupa ureche. Bratul este format dintr-o parte impletita , formata din doua straturi de sarma de alpaca de 0,4 mm grosime. Pentru a-i mari elasticitatea , fiecare strat dupa impletire , se bate sub forma rotunda. Impletitura se executa pe arc de otel cu diametrul de 0,8 mm si dupa extragerea arcului se obtine o impletitura cu diametrul de 0,8 mm. O alta componenta a acestui brat este armatura de metal. Aceasta armatura este mai scurta si are diametrul de 0,8 mm. Pe armatura se monteaza materialul plastic. Bratul mai are si o parte de legatura iar la capat se afla terminatia bratului. Bratul combinat se executa din alpaca nichelata. Daca impletitura este bine executata , ea este deosebit de elastica , se poate indoi in orice directie si isi pastreaza forma. 4.2. Tehnologia de executie a lentilelor de corectie : definitie , clasificare , descrierea procesului tehnologic de executie a lentilelor in productia de serie mica , mijlocie sau mare (se alege tipul productiei in functie de tipul de lentila dat in tema proiectului : pentru lentile sferice productie mare , pentru lentile sfero-cilindrice productia mica sau unicat).

Lentila este o piesa optica transparenta , de forma unui disc , ce are cel putin una din suprafete curbata. Rolul sau este de a corecta viciile de refractie ale ochilor sau de a-i proteja de radiatiile mediului inconjurator. Din punct de vedere constructiv , lentilele se pot clasifica astfel ; -sferice : r = ct ; -plane : r = s ; -asferice : r , r ct. Lentilele pentru ochelari au proprietatea de a devia raza de lumina de doua ori , atat la incidenta , cat si la emergenta. Suprafata anterioara a lentilei se numeste baza imagine , iar in desenele de specialitate este notata cu 1 ; suprafata exterioara se numeste baza obiect si este notata cu 2. Razele de curbura ale suprafetelor lentilei si , in general , distantele se considera pozitive , daca au acelasi sens cu razele de lumina. In functie de defectele admise , lentilele se pot clasifica in trei clase de calitate ; 1,2,3. Dupa mediul de lucru se intalnesc lentile aeriene si lentile de contact , iar dupa natura materialului din care sunt executate se intalnesc : a)minerale sau anorganice : -Crown ( este un siliconat de aluminiu , cu n = 1,523 si aberatie cromatica mica) ;

-Flint ( n = 1,6 contine plumb). b)organice (materiale artificiale) : polimerii. Caracteristica principala a acestor materiale este structura moleculara. Cele mai importante componente sunt siliciul si carbonul. Polimerii sunt de trei feluri : naturali , modificati si sintetici. Lentilele asferice sunt corpuri transparente , marginite de o parte sau pe ambele parti de suprafete cilindrice , torice sau elipsoidale. In practica medicala se utilizeaza lentilele asferice cilindrice sau torice. Ele formeaza o imagine alungita. Lentilele cilindrice sunt marginite de o suprafata cilindrica si una plana si se clasifica astfel : - lentile plan-convex-cilindrice sau cilindrice-convergente : se obtin prin taierea unui cilindru cu un plan paralel cu axa cilindrului. Aceasta lentila este marginita de o suprafata plana si o suprafata cilindrica convexa. -lentile plan-concav-cilindrice sau cilindrice divergente : au suprafata cilindrica in interior. La aceste tipuri de lentile , daca se intersecteaza cilindrul , cu un plan care trece prin axa sa , sau paralel cu aceasta , se formeaza un dreptunghi. Acest dreptunghi formeaza axa neutra a cilindrului. Daca acest plan este perpendicular pe axa cilindrului , atunci lentila are caracteristicile unei lentile sferice. Fiecare plan care este perpendicular pe axa sa , formeaza focarul intr-un punct. Aceste puncte sunt situate pe o dreapta si alcatuiesc axa de focar a cilindrului sau axa principala. Puterea de refractie a lentilei pe aceasta axa este dependenta de raza de curbura si de indicele de refractie. Pe axa neutra aceasta este nula. Axa neutra si axa principala sunt perpendiculare intre ele. Puterea de refractie se schimba treptat , de la axa principala , unde este maxima , spre axa neutra , unde este 0. Lentilele torice sunt medii transparente , marginite de suprafete torice . Prin suprafata torica , se intelege suprafata care are , in doua sectiuni perpendiculare , raze diferite. Suprafata torica se obtine prin rotirea unui arc de cerc , in jurul unei axe , care nu trece prin centrul arcului de cerc , iar corpul obtinut este un tor. Lentilele torice nu au axa neutra , ele au doua axe principale in doua directii diferite si cu valori dioptrice diferite. Lentilele combinate sunt medii transparente marginite de o suprafata sferica si una asferica si pot fi convergente sau divergente , iar clasificarea lor este urmatoarea : -lentile combinate sfero-cilindrice ; -lentile combinate sfero-torice ; -lentile combinate cilindru in cruce. Lentila combinata sfero-cilindrica are o suprafata sferica si una cilindrica. Poate avea ambele suprafete concave sau convexe , sau o suprafata concava si una convexa. Ca

exemplu se pot nota astfel : sf :+1,00 dpt cil : +1,50 dpt ax 90 , deci axa neutra a acestei lentile trebuie montata la 90. Pe axa neutra,lentila are valoare sferica, iar pe axa principala suma algebrica dintre valoarea sferica si cea cilindrica. Din exemplul prezentat lentila va avea pe axa neutra valoarea de +1,00 dpt , iar pe axa cilindrica +2,50 dpt. Diferenta dintre cele doua valori reprezinta puterea cilindrica. Puterea mai mica corespunde puterii sferice a lentilei. Pe lentila , axa cilindrului se marcheaza cu trei puncte , trasate cu tus negru spalabil. Lentila combinata sfero-torica are urmatoarele valori : pe o directie valoarea sferica la care se aduna valoarea minima a torului , iar pe directia perpendiculara valoarea sferica la care se aduna valoarea maxima a torului. Ele pot fi exterioare si interioare , in functie de locul suprafetei torice , ce poate fi spre planul- obiect sau spre planul-imagine. Aceste lentile pot fi astigmate convergente (pozitive) sau divergente(negative). Lentilele combinate cu cilindru in cruce se caracterizeaza prin faptul ca in directia celor doua axe principale au puteri diferite. Procesul de executie a pieselor optice este un ansamblu de operatii si actiuni destinate modificarii formei , dimensiunilor , calitatii si pozitiei reciproce dintre suprafete , ale unor semifabricate din sticla , pentru transformarea acestora in piese finite , ca de exemplu , lentile. Forma geometrica a pieselor optice este relativ simpla in comparatie cu aceea a pieselor mecanice , predominand suprafete active plane si sferice , impreuna cu suprafetele cilindrice sau plane , servind ca baze de montare. Precizia ceruta formei geometrice a suprafetelor active , dimensiunilor , precum si calitatilor acestora este foarte ridicata. Aceste particularitati au permis sa se realizeze procese tehnologice tipizate pentru executarea pieselor optice , determinate de tipul de piesa , precizia de executie si planul de productie. Procesele tehnologice aplicate pentru prelucrarea pieselor optice trebuie sa asigure realizarea acestora la parametrii calitativi impusi in desenele de executie , la un cost minim si in conditii de securitate a muncii. In cazul prelucrarii pieselor optice de precizie medie predomina criteriul economic. La productia de unicate se executa piesele optice necesare prototipurilor produselor nou asimilate , precum si piesele optice de mare precizie , cu gabarit mare sau cu destinatie speciala. La productia de serie mica (sau de unicate) este economic ca piesele optice sa se prelucreze din semifabricate ieftine (blocuri sau placi de sticla optica) , utilizandu-se masinile unelte cele mai simple si universale , care sa se regleze repede si usor , folosindu-se scule si dispozitive cat mai ieftine. Pe aceste considerente , in industria optica se mentine prelucrarea cu abrazivi liberi pe masini prevazute cu dispozitive specifice acestora , folosindu-se fixarea si gruparea semifabricatelor prin lipire si blocare elastica. 4.3. Tehnologia de executie a ramelor de ochelari : din material plastic , metalic si combinat.

Ramele pentru ochelarii de corectie sau protectie , cel mai adesea se executa din urmatoarele materiale plastice : acetat de celuloza , nitrat de celuloza (celuloid) , polistirol , etc. Pentru realizarea acestor rame se foloseste prelucrarea la rece si prelucrarea la cald. Fiecare procedeu de prelucrare are avantajele si dezavantajele sale. Prin prelucrarea materialelor plastice la rece , calitatea materialului nu se schimba. Procesul tehnologic in acest caz cuprinde mai multe operatii. Procedeul se foloseste pentru fabricarea individuala a ramelor si pentru serii mici. Metoda este totusi economica , intrucat se pot procura usor si repede scule potrivite. Prin prelucrarea la cald , odata cu incalzirea materialului , acesta isi pierde din plasticitate , devine rigid si isi pierde astfel si durabilitatea. Procedeul se foloseste la productia de serie mare. La fabricarea ramelor pentru ochelari , un lucru important este finetea si luciul suprafetei. Utilizarea ramelor este influentata de forma, de aspect , de marime si durabilitatea sa. Operatiile de finisare ale suprafetei sunt operatii prin care sunt inlaturate neregularitatile care raman de la operatiile de prelucrare. In timpul fabricarii pieselor componente ale ramelor pentru ochelari este important controlul finetei suprafetelor care se realizeaza cu sabloane etalon. Etalonul 1 este cel mai fin. Prelucrarea la rece cuprinde urmatoarele operatii : -taierea placii de material plastic in bucati (straifuri) ; -copierea modelului pentru cadru la masina pantograf ; -tobarea cadrelor ; -trasarea pe cadru a locului unde vor fi montate balamalele ; -gaurirea cadrelor cu masina de gaurit ; -executarea curburii nazale ; -montarea balamalelor ; -taierea din straifuri a bratelor ; -injectarea in brate a armaturilor metalice ; -frezarea profilului bratelor ; -tobarea bratelor ; -gaurirea bratelor pentru montarea balamalelor ; -montarea bratelor la cadru ;

-confectionarea pernitelor nazale ; -lipirea cu acetona a pernitelor la cadru ; -acetonarea ramelor ; -lustruirea la perie a aplicatiilor metalice ; -ambalarea produsului finit. Prima operatie care se executa pentru a executa o rama de ochelari din material plastic este taierea materialului la masini de tipul ferastraielor circulare , obtinandu-se straifuri de dimensiunile dorite. Astfel , pentru rame de copii , lungimea placii va fi de 13 cm , pentru rame de barbati intre 15 si 15,5 cm , iar pentru rame de femei intre 14 si 14,5 cm. Dupa aceasta operatie , straifurile se fixeaza la masina pantograf unde se copiaza modelul dorit pentru cadru. Pantograful este o masina care realizeaza prelucrarea unei piese , asemenea cu o piesa sau forma data la o anumita scara. Se compune din urmatoarele parti : -un motor electric care actioneaza scula , in acest caz o freza. Aceasta are o turatie de 16000 rot/min. Freza este fixata in arborele principal al masinii intr-o mandrina de prindere. Frezele utilizate sunt profilate , putand realiza si locasul lentilei in rama. -masa principala a masinii cuprinde un piston actionat de un compresor de aer. Compresorul coboara sau ridica masa principala pe care se afla si sistemul de prindere al straifului. Pe masa este fixat printr-un dispozitiv de prindere modelul necesar pentru cadru. Masa este montata pe doua sanii de otel , care permit deplasarea acesteia in toate directiile. Masa principala se poate deplasa in directia dorita prin intermediul a doua manere. Patru limitatoare nu permit deplasarea frezei decat in limitele unui dreptunghi. Deplasarile mesei se fac manual. Pentru ca deplasarile piesei fata de scula sa determine realizarea ramei , in paralel este montata rama model pe masa. Pe capul masinii , este fixat poansonul de copiere care este montat in paralel cu freza. In functie de profilul frezei , masa principala poate ocupa doua pozitii pe verticala. La prima pozitie se copiaza conturul exterior al cadrului , iar la a doua pozitie , interiorul cadrului si in acelasi timp se executa si canalul interior pentru fixarea lentilei. In momentul in care se apasa pedala , masa principala se ridica , actioneaza o supapa care permite patrunderea aerului cu o presiune mare printr-un dispozitiv asezat in fata mandrinei in care este fixata freza. Astfel , aschiile care rezulta prin copiere sunt aruncate in directia opusa. Dupa copiere , se traseaza la ambele proeminente numite bac , axele pentru doua gauri asezate vertical la o distanta de 2,1-2,5 mm. Apoi , cadrul se intoarce intr-o toba de forma hexagonala , unde este tinut timp de 16 ore , efectuandu-se operatia de tobare. Bratele se executa din placi de celuloid cu o grosime de 2,8 mm. Din aceste placi se taie straifuri de 16-18 mm. Dupa taiere , bucata de material este introdusa in masina de injectat

armaturi metalicecare realizeaza injectarea armaturilor astfel : straiful de material este dirijat catre un incalzitor de inalta frecventa , incalzindu-se numai zona ce urmeaza a fi armata ; armatura are o forma adecvata , respectiv ascutita la un capat , fiind de asemenea incalzita , este impinsa in material. Toate deplasarile sunt realizate prin actionari pneumatice , comandate de un sistem electronic de comanda. In functie de materialul utilizat la executarea bratelor este necesar un reglaj al temperaturii. Utilajul de prelucrare dezvolta o putere de 16000 w. Operatia de frezare a bratelor se executa la o masina care are la baza principiul copierii dupa un model. In paralel cu bratul care trebuie prelucrat , pe masa masinii se afla modelul de referinta. Pozitiile relative ale piesei si modelului sunt dispuse pe verticala. Masa are o miscare de translatie alternativa pe directie orizontala. In cursa activa , prin deplasarea mesei, modelul va intalni doua discuri plasate de o parte si cealalta a modelului. Coaxial cu aceste discuri , dar intr-un alt plan , pe directie verticala , respectiv in planul piesei , se afla doua piese profilate conform formei pe care trebuie sa o aibe bratul. Dupa operatia de frezare , bratul este introdus in toba si mentinut 16 ore. Tobarea este necesara pentru rotunjirea muchiilor , atat pentru cadru cat si pentru brate. Dupa aceasta operatie , cadrelor li se executa conturul nazal la o masina de presat formata dintr-un sablon fix prevazut cu doua limitatoare pentru diferite modele , un piston actionat de un compresor de 6-8 atm , o masa prevazuta cu un sistem electric pentru incalzire. Operatia de incalzire este necesara deoarece la presare cadrele se pot rupe. Se fixeaza cadrul pe masa , iar la coborarea pistonului acesta imprima conturul nazal dorit. Urmeaza operatia de gaurire a cadrelor si bratelor , care se executa cu un burghiu avand un diametru de 1,1-1,8 mm. Dupa montarea balamalelor este nevoie de un capuitor , contracapuitor , un ciocanel , nituri , aplicatii , etc. Balamalei i se aplica lovituri pana intra piciorusele aplicatiei in gaurile specifice. Se taie din lungimea aplicatiei si se nituieste cu nituitorul. Se executa aceeasi operatie si la brate. Urmeaza montarea bratelor la cadru , prin intermediul suruburilor. Cu o penseta si prin intermediul acetonei se executa lipirea aripioarelor de csdru de la capat. Ultima etapa este finisarea ramei. Se pileste rama pana ce deschizatura bratelor este buna. Pilirea cadrului , respectiv a bratului , se realizeaza cu ajutorul unei pile semirotunde.Dupa pilire se curata suprafetele respective cu smirghel fin. Este necesara apoi o slefuire mi ales la ramele executate din acetat sau celuloid. La ramele de celuloid se foloseste lustruirea cu carpa si acetona , iar la ramele executate din acetat se foloseste lustruirea cu carpa speciala. Ramele gata montate se introduc in baia de acetona. Pentru aceasta operatie este nevoie de o cuva si un gratar mai mare pentru a se putea introduce in baie mai multe rame deodata. Ramele de acetat se tin in baie circa 2 min , iar cele de celuloid circa 1 min. Apoi ramele se lustruiesc la perie , pentru ca aplicatiile metalice sa aiba un luciu placut. Prelucrarea la cald se aplica in special materialelor termoplaste. Pentru injectarea in matrite a ramelor pentru ochelari se foloseste acetatul de celuloza. Acesta este color sau incolor , transparent si se foloseste sub forma de granule. Este un material rezistent ceea ce il

face sa fie indicat pentru aceste rame. Un dezavantaj este tendinta materialului de a fi higroscopic. Fazele procesului tehnologic sunt : vopsirea materiei perime , uscarea , injectarea in matrite , tratamentul final , gaurirea. a)Vopsirea materiei prime. Din punct de vedere economic materia prima incolora se poate procura si depozita usor. Vopsirea se va face la inceputul procesului tehnologic. Cantitatile mai mici se vopsesc pe placi de aluminiu , iar cantitatile mai mari in cutii prevazute cu o instalatie de amestecare care executa permanent o miscare de rotatie in jurul axei sale. Viteza de rotatie a instalatiei trebuie aleasa in asa fel incat granulele de acetat de celuloza sa nu se lipeasca de peretele instalatiei , ci sa cada uniform de pe el. Pentru vopsire se foloseste vopsea de anilina . amestecandu-se pana cand aceasta se imparte uniform pe suprafata tuturor granulelor. Culoarea neagra se realizeaza cu ajutorul negrului de fum. Ramele se vopsesc dupa operatia de stantare. In acest scop rama se sprijina pe brate , se pune sablonul si se vopseste cu ajutorul unui pistol special de vopsit. In spatiul unde se executa vopsirea , trebuie se existe ventilatoare care schimba permanent aerul , protejandu-l si pe cel care vopseste. b)Uscarea materiei prime. In timpul prelucrarii ,umezeala are un efect negativ ; de aceea trebuie inlaturata. La peste 100 C umezeala trece in stare de vapori , care nu se pot evapora din masa de materie topita. In material se pot produce bule de gaze , umezeala se indeparteaza inaintea operatiei de injectare. Uscarea se realizeaza in cuptoare electrice la temperatura de 70 C. Timpul de uscare depinde de gradul de umezeala existent. Pentru a se stabili timpul optim de uscare , se ia o proba din materialul umed si se usuca in cuptorul electric , pana ajunge la greutatea standard a unei rame. Pentru a ajunge la aceasta greutate standard , in timpul uscarii trebuie facute mai multe masuratori. Timpul scurs pana la obtinerea greutatii standard a materialului de proba este folosit pentru determinarea timpului de uscare a materialului. c)Injectarea. Materia prima pregatita pentru injectare trebuie sa aiba temperatura mai ridicata decat temperatura de topire , dar mai mica decat temperatura la care se descompune. Temperatura optima este cea situata la mijlocul intervalului dintre cele doua temperaturi. Acetatul de celuloza are temperatura de prelucrare situata intre 140C si 230C. Tehnologia aplicata depinde de urmatorii factori : temperatura de injectare , presiunea de injectare si temperatura matritei de injectare. Temperatura de injectare este asigurata de masina de injectat al carei cilindru este incalzit in timpul functionarii cu ajutorul unui element , cu rezistenta electrica. Temperatura de injectare influenteaza proprietatile de curgere ale materialului , in forma. Cu cat temperatura materialului este mai mare , cu atat aceste este mai fluid si umple mai usor cavitatile formei. Intre tempeartura si presiune trebuie creat un echilibru. Daca unul din acesti parametrii nu este corespunzator , se va obtine o piesa rebut. Temperatura matritei de injectare influenteaza materialul , iar de multe ori acesta este rece , isi pierde temperatura si se contracta producandu-se o scadere a volumului sau.

Dupa operatia de injectare piesa obtinuta poate rezulta incompleta. Cauzele acestui defect sunt : temperatura scazuta in cilindrul de topire , pozitia pistonului nu este corecta , presiunea exercitata de piston este mai mica decat normal , existenta in matrita a unor ventuze care nu lasa aerul sa iasa din matrita , surplusul de material se datoreaza unei presiuni mari de lucru , ventilul este defect , nu se inchide corect sau capacul matritei nu se inchide perfect , rama obtinuta prezinta bule , datorita unei presiuni mici de lucru fata de cea normala sau existenta aerului in matrita , suprafata ramei prezinta neregularitati sfaramicioase datorita unei raciri bruste a materialului , existenta unor umflaturi pe suprafata ramei datorita temperaturii de lucru prea ridicate sau umiditatii materialului. Aceste defecte se pot inlatura daca se face o injectare de proba unde se intrunesc toate conditiile necesare obtinerii unei piese de cdalitate superioara. d)Tratamentul final este operatia prin care se indeparteaza surplusul de material manual , in asa fel incat rama sa nu suporte nici o deteriorare. In acest caz , o serie de rame considerate rebut pot fi totusi utilizate. e)Gaurirea. Cadrul si bratele trebuie gaurite. In timpul gauririi materialul se incalzeste din cauza frecarii care apare. Pentru micsorarea incalzirii , burghiul trebuie uns cu ulei sau parafina. Burghiul se mai poate raci , ridicandu-l de mai multe ori in timpul operatiei de gaurire. Partea activa a burghiului este lata , taie adanc , iar cantitatea de material aschiata de acesta este mare. Tehnologia executarii ramelor metalice.

Ramele metalice au forme asemanatoare cu cele din materiale plastice. Ele sint formate din : anouri, bara de legatura , suport nazal , si brate care se prind de anouri cu balamale. Anourile pentru ramele metalice au diferite forme constructive , in general insa anoul nu este complet inchis , ci prezinta o deschidere necesara pentru montarea lentilei. Anourile se executa din sarma de alama moale cu diametrul de 2,3 mm , ce se trefileaza la profilul dorit. Trefilarea sau tragerea este procedeul prin care sarmele , barele si tevile , sub actiunea unui efort de tractiune , sunt trecute printr-un orificiu calibrat , de forma profilului dorit si sufera o reducere si , uneori , o modificare a formei sectiunii. La trefilare , pe langa modificarea dimensiunii si a formei , se modifica si caracteristicile fizico-mecanice ale materialului din care se executa produsul respectiv. Dupa trefilare , in vederea inlaturarii efectului de ecruisare , alama este supusa unui tratament termic de recristalizare prin recoacere la 500-600 C. Filierele se executa din otel , diamant si carburi metalice. Sarma de alama astfel trefilata la forma corespunzatoare , adica prezentand in sectiune un canal in V la un unghi de 90si adancime de 0,5-0,6 mm , necesar pentru asezarea lentilei este infasurata pe un sablon , avand forma corespunzatoare anourilor dorite. Din acest arc elicoidal se taie cate o spira , obtinandu-se anoul respectiv : pantoscopic , dreptunghiular , rotund , trapezoidal , etc. La cele doua capete libere ale anourilor se lipesc , prin alamire sau argintare , indeosebi , elementele de prindere ale ramei glazant si de prindere

a lentilelor. Bratele se executa din sarma de alama , ce este supusa unei operatii de deformare a sarmei prin indreptare , obtinandu-se diferite profiluri. In general , bratul prezinta o parte de sectiune dreptunghiulara cu o latura foarte mica 0,5-1 mm , iar cele doua capete sunt prelucrate astfel incat sa permita montarea la cadru la un cap , iar la celalalt este ascutit pentru a putea fi montata o aparatoare de plastic pentru protectia urechilor purtatorului de ochelari. Suportul nazal se executa din sarma de alama cu grosimea de 1,2-2,5 mm. Dupa ce se taie la lungime , se aplatizeaza cele doua capete , prinzandu-se de ele cele doua perinite de protectie a nasului. Dupa aceea , sarma se indoaie la forma dorita a suportului nazal. Aparatorile pentru brate si pernitele pentru suportul nazal se realizeaza prin injectarea in matrite inchise pe masini de injectat material plastic. Materialul plastic este polietilena de joasa presiune. Balamalele se executa din alama tare , au diferite forme constructive si realizeaza in principal legatura dintre brate si anouri , dar pentru unele modele servesc si la prinderea lentilei. Axul balamalei indeplineste si rolul de surub de strangere al anoului pe lentila. Profilul balamalelor se obtine in general prin stantare , operatie urmata de executarea gaurilor , necesare pentru prinderea de brat sau de rama si eventual frezarii si ajustarii pentru pasuirea corecta a balamalelor. Dupa executarea subansamblurilor ochelarilor se trece la asamblarea acestora. In functie de modelul respectiv , rama pentru ochelari poate fi demontabila sau sudata (cu exceptia prinderii lentilei si a bratelor in balamale). La ramele sudate , lipirea se poate executa cu ajutorul unui aliaj cu alama. Inainte de lipire , portiunea de lipit este decapata prin curatire cu pasla inmuiata in acid boric. Topirea aliajului intre cele doua piese se realizeaza sub actiunea unei flacari. Dupa sudare , urmeaza operatia de curatire si apoi lustruirea ramei , mai ales la ramele din duble , sau operatii de nichelare , eloxare , etc. in vederea obtinerii unui aspect placut. Balamalele sunt prinse de cadru sau de brate cu ajutorul unor bride , imbinarea realizandu-se prin nituire sau insurubare. La imbinarile cu suruburi se folosesc saibe din material plastic , cu care se acopera piulitele metalice. Dupa montare , urmeaza operatiile de ajustare a ramei dupa configuratia si fizionomia clientului. Se indoaie bratele in zona aparatorilor pentru urechi. Indoirea se realizeaza prin incalzire , cu un cleste de indoit care are suprafetele de lucru bine prelucrate sau acoperite cu placute protectoare pentru a nu zgaria plasticul. De asemenea , se ajusteaza suportul nazal , precum si unghiul din planul cadrului si cele doua brate. Suportul nazal se cambreaza cu ajutorul unui cleste de cambrat. La ramele la care montajul se face si prin sudura si prin insurubare , suportul nazal este realizat din doua parti sudate de anouri , anourile sunt prinse intre ele prin bare de legatura prin sudura , iar pe aceasta bara se prinde , prin suruburi , un ornament. Prinderea lentilei in anouri se realizeaza prin suruburi M 1,2x4 de care se prinde si balamaua.

O alta combinatie posibila este cea cu glazantul din ebonita neagra , anourile prinzanduse de glazant prin suruburi. Operatia de montare a lentilelor in ramele metalice presupune o marire a deschiderilor anourilor cu 10-15 , introducerea lentilelor si strangerea cu surub a celor doua parti. La strangerea surubului se va avea grija sa nu se tensioneze lentila , in astfel de cazuri se poate proceda fie la ajustarea profilului lentilei , fie a anourilor

4.4 Verificarea lentilei inainte de montare : descrierea etapelor de verificare a lentilelor de ochelari inainte de montare , inclusive aparatele si dispozitivele necesare acestei vericari In optica, lentila este o piesa realizata dintr-un material transparent ( sticla, material plastic ), cu doua suprafete opuse in general in curbe, folosita singura sau impreuna cu alte piese similare pentru a concentra sau diverge lumina si a forma imagini ale obiectelor. Lentilele se bazeaza pe fenomenul de refractie a luminii , adica schimbarea directiei de propagare a acesteia la trecerea dintr-un mediu transparent in altul. In limba romana cuvantul lentila provine din franceza, unde lentilele inseamna initial o linte ( o planta ale carei seminte au o forma plata usor bombata), iar apoi a fost folosit si pentru a desemna piesa optica avand aproximativ aceeasi forma. Verificarea lentilelor se face asfel : - verificarea dimensiunilor liniare grosimea la centru si diametrul lentilelor slefuite se masoara cu sublerul, micrometrul sau cu comparatorul cu cadran, in functie de toleranta cotelor nominale. Grosimea la centru a lentilelor polisate se masoara cu micrometrul cu varfuri sau cu comparatorul cu cadran. Uniformitatea grosimii la margine ofera indicatii asupra centrarii lentilelor. - verificarea razelor de curbura razele de curbura ale suprafetelor slefuite se pot verifica cu urmatoarele aparate : dispozitive de rodat, sabloane la raza si cu ajutorul comparatoarelor cu cadran montate in inele sferometrice. - verificarea acuratetei suprafetelor polisate suprafetele polisate se verifica cu o lupa cu puterea de 6 8X, observandu-se defectele de acuratete ca : puncte, zgarieturi, portiuni neprelucrate, centrarea lentilelor se verifica cu un aparat pentru controlul centrarii. verificarea parametrilor optici parametrii optici ai pieselor optice se verifica in laboratoarele de masuri optice. In acest scop, se folosesc standuri optice, in dotarea carora intra autocolimatoarele, lunette, microscoape, alte aparate si focometre, refractometre, sferomete .

4.5 Etapele montarii lentilelor in rama de ochelari : descrierea etapelor manuale si automate, inclusive aparatele si dispozitivele necesare.

Inainte de a fii lentila montata in ochelar se verifica daca lentila nu prezinta defecte, cum ar fii : zgarieturi, lipsa centrului focal, puncte, defecte de la aplicarea stratului antireflex. Apoi lentila se pune la frontifocometru si se verifica daca lentila corespunde ca dioptrie si se centreaza. Dupa aceasta operatiune se scaneaza forma ramei, se ventuzeaza lentila si se pune in masina de slefuit automata 3D. La masina de slefuit automata se introduc date cum ar fi : tipul de lentila : sticla, plastic, polycarbonat, bifocal, progresiv tipul ramei : plastic, metallic distanta pupilara a pacientului ( pentru aproape sau departe ) deschizatura ramei

Dupa ce s-a slefuit prima lentila se pune in ochelar. Daca rama este metalica se desface surubul de prindere cu o surubelnita, se pozitioneaza lentila in ochelar si se strange surubul, daca rama este din plastic se incalzeste la un aparat ce sufla aer cald si se preseaza lentila in ochelar. Acelasi procedeu se face si pentru celalalt ochi. Dupa ce sau slefuit lentilele si sau introdus in ochelar, se verifica daca nu sau zgariat lentilele in timpul montarii. Cap. 5 studiu de caz Pentru doamna Anghel Raluca , ziua de 5 mai a fost ziua in care , in urma controlului oftalmologic efectuat la cabinetul nostru , a aflat ca are nevoie de corectie optica. Doamna Anghel , locuieste in Timisoara ,are 23 ani si lucreaza la un hotel ca receptionista.. Ocupatia de baza era introducerea datelor in calculator si ghid turistic pentru turistii cazati la hotel. Nemaipurtand niciodata ochelari , si nemaifacand nici un control oftalmologic pana in prezent, doamna Anghel credea ca are o vedere buna , chiar daca , de multe ori , obosita fiind , avea senzatia ca la distante mai mari nu percepe foarte bine amanuntele mici. Si asa s-a hotarat sa faca un control oftalmologic. A auzit despre optica noastra de la cateva prietene , si multumita fiind de informatiile primite cu privire la calitatea seviciilor noastre, s-a hotarat sa ne viziteze. In urma discutiei avute , am constatat ca doamna Anghel , care nu a mai purtat niciodata ochelari , a inceput de o perioada de timp , sa aiba dureri de cap si privire incetosata , mai ales ca lucra mult la calculator. Intrebata fiind despre starea sanatatii sale , am inteles ca nu suferea de alte boli , si nici in familie nu se cunosc antecedente care so fi determinat sa faca acest control oftalmologic. Pur si simplu , in urma oboselii resimtite s-a hotarat sa ne viziteze. A urmat apoi masurarea dioptriilor la dioptron , iar rezultatul a fost ca intradevar pacienta noastra are nevoie de corectie optica. S-au testat mai multe dioptrii , urmarindu-se obtinerea unei acuitati vizuale cat mai bune , si totodata am verificat starea de confort a pacientei cu ochelarul de proba la ochi. Fiind vorba de un astigmatism miopic compus si corectia facanduse cu lentile sfero-cilindrice , era posibil ca pacienta sa nu se simta foarte comod cu aceasta corectie. Ochelarul prescris doamnei este un ochelar cu port permanent , asa ca s-a verificat

acuitatea vizuala si la apropiere , iar pacienta a fost rugata sa faca si cativa pasi cu ochelarul de proba la ochi , urmarindu-se ca valorile prescrise sa nu dea impresia de a calca in gol . Dupa confirmarea doamnei ca este bine cu ochelarul sa prescris o reteta pentru ochelari. Cap. 6 Ochelarul prescris 6.1 Prescriptia ochelarului : descriere, rol si varianta finala a valorilor dioptrice pentru cazul dat. Dupa ce s-au testat dioptriile si pacienta a confirmat ca se simte bine , am completat reteta : la ochiul drept dioptria este : -0,50 sf ~ -0,25 cil ax 40* ,iar la ochiul stang , dioptria este: - 0,50 sf ~ -0,75 cil ax 90 . Am informat pe doamna Anghel ca este vorba despre un astigmatism miopic compus( adica mai pe intelesul doamnei am explicat ce inseamna astigmatismul cand corneea are o forma alungita (ca o minge de rugby) si nu sferica asa cum ar fi normal. Forma alungita determina focalizarea razelor de lumina in doua puncte pe retina in loc de unul.) , si ca este necesar sa corectam acest viciu de refractie daca doreste sa scape de neplacerile cauzate de lipsa corectiei si totodata sa-si imbunatateasca capacitatea de lucru. I-am prezentat toate tipurile de corectie , iar dansa a optat pentru acea varianta care i se pare cea mai convenabila , atat din punct de vedere financiar si tinand cont ca este vorba despre primul ochelar , cat si din punct de vedere al sigurantei sale. 6.2 Lentila necesara corectiei problemei vizuale din tema : descrierea lentilei aeriene sau de contact daca este cazul, prezentarea avantajelor si dezavantajelor acestor lentile. Doamnei Anghel i-au fost prezentate metodele posibile corectiei vizuale. Acestea sunt : lentilele aeriene, lentilele de contact si interventia chirurgicala. Pentru inceput doamna a optat pentru corectia cu lentilele aeriene. I-au fost recomandate lentilele din plastic din cauza avantajelor pe care acestea le prezinta si totodata si tratamentele optionale care pot fi aplicate pe lentile. Ca si tratamente posibile sunt : tratamentul antireflex , heliomat ,lentilele speciale pentru calculator , dar doamna a optat numai pentru tratamentul antireflex . In urma prezentarii avantajelor prin folosirea lentilelor conventionale , fara tratament antireflex , vederea dumneavoastra este mult mai expusa la lumina artificiala ; indiferent ca lucrati la calculator , in medii cu lumina artificiala , sau conduceti noaptea , tratamentul antireflex elimina disconfortul si senzatia de ochi obositi sau iritati ; Beneficiile acestor lentile sunt : protectie vizuala maxima , confort vizual sporit , vedere clara atat la distanta cat si la apropiere , eliminarea reflexiilor iritante , perceptia naturala a culorilor , claritatea imaginii , aspect placut datorita culorilor folosite , transparenta mai mare , aburire scazuta la schimbarea de temperatura , curatare mai usoara a lentilei , cresterea rezistentei la zgarieturi . Dezavantajul acestor lentile consta in faptul ca daca nu sunt intretinute cum trebuie se pot zgaria usor . Lentilele se vor sterge cu microfibra , care este un material foarte moale , si nu se sterg pe uscat . Se recomanda sa se foloseasca solutiile speciale pentru lentile , urmarindu-se ca aceste solutii sa nu deterioreze tratamentele aplicate pe lentile , sau daca nu , chiar la baie cu apa calduta si sapun lichid , sau cu servetele umede speciale pentru lentile ; se va evita

frecarea lentilelor de suprafete dure , si cel mai bine ar fi ca atunci cand ochelarul nu este pe ochi sa se pastreze intr-un etui. 6.4 Rama de ochelari : descrierea ramei de ochelari aleasa pentru executarea finala a ochelarului aerian, specificand de ce s-a optat pentru acest tip de rama. La alegerea ramei doamna Anghel a probat mai multe modele. A probat rame metalice cu contur complet, rame din plastic modelele cu bratul mai gros, rame pe jumatate de contur si rame pe surub . Ramele pe surub i sau parut prea sensibili si in final dupa mai multe incercari , doamna Anghel a optat pentru ramele metalice, cu contur complet care i sau parut cei mai rezistenti. S-a hotarat pentru o rama de culoare neagra, dreptunghiulara si suficient de mare , incat sa-i ofere un camp vizual maxim.

I-am explicat doamnei ca la rama aleasa perinitele sunt din silicon , antialergice , reglabile dupa forma nasului , si faptul ca bratele ochelarului no ating la tample , se evita oxidarea ramei in contact cu pielea. Fiind convinsa ca acest model de rama o avantajeaza din toate punctele de vedere : estetic , functional, financiar ne-a multumit pentru amabilitate , urmand ca a doua zi sa revina la optica noastra pentru ridicarea ochelarului. 6.5 Montarea si adaptarea ochelarului : descrierea modului de montare si adaptare a ochelarului final specific cazului din tema. Se comanda lentilele doamnei conform dioptriilor din reteta si se trece la montarea ochelarului Se verifica fiecare lentila in parte sa nu aiba defecte de fabricatie, zgarieturi , puncte, dupa care lentilele cu ajutorul frontifocometrului se centreaza conform datelor din reteta . Adica la ochiul drept lentila trebuie sa fie 0,50 sf ~ - 0,25 cyl in AX 40 si ochiul stang 0,50 sf ~ - 0,75 cyl in ax 90. Dupa scanarea ramei si introducerea datelor in masina automata , lentilele se ventuzeaza , urmand procesul de slefuire. Apoi se trece la montarea lentilelor in rama , si se verifica ca ochelarul astfel obtinut sa respecte intocmai prescriptia , pentru a oferi purtatorului un confort vizual maxim. Pentru adaptarea ochelarului am procedat astfel : un mic aranjament la capetele, bratelor ramei , astfel incat ochelarul sa nu alunece pe nas , iar perinitele un pic apropiate pentru ca ochelarul sa se aseze mai bine pe nasul purtatorului. Doamna Anghel Raluca a parasit optica noastra multumita de calitatea serviciilor oferite si incantata de faptul ca incepand din acel moment activitatea sa zilnica va fi considerabil imbunatatita , convinsa fiind ca toate neplacerile simtite in trecut ca durerile de cap sau privirea incetosata vor disparea complet , iar amanuntele mici de la distante mari nu vor mai fi o problema. Peste 6 luni doamna va reveni la controlul oftalmologic pentru verificarea dioptriilor. Cap. 7 Studiul economic

Pentru a intelege ce este un plan de afaceri , trebuie definit intai conceptul de afacere . O definitie neconventionala a acestui concept poate fi intentia unei persoane (fizice sau juridice) de a intreprinde anumite activitati in scopul obtinerii unui profit . O afacere trebuie gandita din timp , exact ca atunci cand iti construiesti o casa : trebuie ca inainte de a te apuca de constructia efectiva , sa pui pe hartie , sub forma unui proiect , conceptia si calculele tale. Acest proiect este planul de afaceri , proiectul afacerii tale. Si evident , o afacere buna necesita un plan de afaceri bine gandit. Un plan de afaceri se bazeaza pe urmatoarele elemente : -un intreprinzator care isi asuma in mod constient anumite riscuri si doreste sa obtina un anumit profit ; -mai multe activitati care consuma resurse si care genereaza profit (ideea de afacere) ; -un mediu in care se desfasoara aceste activitati (mediul de afaceri). Conceptul firmei se naste in mintea fiecariu intreprinzator parcurgand cateva etape : -la inceput a fost ideea de afacere ; -apoi din idee se naste viziunea ; -si in final , pentru a aplica strategia , ai nevoie de planul afacerii. In egala masura , planul de afaceri reprezinta si un instrument extern , fiind si un instrument excelent de comunicare cu mediul economic. Acesta transmite tuturor celor din jurul tau : clienti , furnizori , parteneri strategici , finantatori , ca tu stii cu certitudine ce ai de facut , iar intr-o economie de piata functionala , partenerii tai de afaceri seriosi , apreciaza acest lucru si te vor percepe ca pe un actor pertinent al mediului economic. Marketing-ul joaca un rol vital in investitiile de succes. Cat de bine faci marketing-ul pentru produsul tau va determina succesul afacerii. Elementul cheie al unui plan de marketing de succes este buna cunoastere a nevoilor , dorintelor si asteptarilor clientilor. Identificand acesti factori , poti realiza o strategie de marketing care iti va permite sa trezesti si sa satisfaci nevoile clientilor tai. Identifica-ti clientii in functie de varsta , sex , venit , nivel educational , rezidenta. La inceput concentreaza-te asupra acelor clienti care aproape sigur se vor indrepta spre produsul tau. O data cu extinderea numarului de clienti va trebui sa modifici si planul de marketing pentru a-i include si pe ceilalti. Conducerea unei afaceri cere mai mult decat dorinta de a fi propriul tau sef. Necesita dedicatie , perseverenta , abilitatea de a lua decizii si abilitatea de a te descurca atat cu angajatii cat si cu finantele. Planul managerial , alaturi de planul de management financiar si planul de marketing , pun bazele succesului pentru afacerea ta. La fel ca si mijloacele fixe si echipamentele , oamenii sunt resurse. Ei sunt cel mai important bun al unei afaceri. Vei descoperii ca angajatii si echipa ta joaca un rol important in toate operatiile afacerii tale. In mod consecvent , este obligatoriu sa stii care sunt calitatile pe care le ai si cele pe care nu le ai , de vreme ce va trebui sa angajezi personal pentru a suplinii

lipsurile tale. De asemenea este obligatoriu ca tu sa stii cum sa-ti conduci si cum sa-ti tratezi angajatii , integrandu-i in echipa si tinandu-i la curent cu schimbarile si cerandu-le mereu parerea despre acestea. Angajatii au adesea idei excelente care pot duce la acoperirea unor noi segmente de piata , la perfectionari ale produselor si serviciilor deja existente sau la noi linii de produse si servicii care pot sa imbunatateasca laturile mai putin competitive. Planul tau managerial trebuie sa raspunda la anumite intrebari cum ar fi : -cum te ajuta experienta ta antreprenoriala in noua afacere ; -care iti sunt slabiciunile si cum poti sa le compensezi ; -cine va face parte din echipa manageriala ; -care sunt punctele tari si cele slabe ale echipei manageriale ; -care sunt indatoririle acesteia ; -sunt bine definite aceste indatoriri ; -va functiona aceasta asistenta ; -care este necesarul curent de personal ; -care sunt planurile tale pentru angajarea si instruirea personalului ; -ce salarii , beneficii , concedii vei oferi ; -ce beneficii , in cazul in care exista , iti poti permite in acest moment. Managementul financiar solid este una dintre cele mai bune cai , pentru ca afacerea ta sa ramana profitabila si solvabila. Fiecare pas facut cu succes in lumea afacerilor depinde de cat de bine vei putea conduce afacerea din punct de vedere financiar. In fiecare an , mii de afaceri cu un potential ridicat de succes , dau faliment din cauza managementului financiar prost. Ca proprietar al unei afaceri , va trebui sa identifici si sa implementezi politici care sa conduca si sa asigure indeplinirea obligatiilor financiare ce-ti revin. Pentru a-ti conduce finantele cat mai bine , planifica-ti un buget realist , prin determinarea sumei de bani care iti este necesara pentru deschiderea afacerii (costurile de start) si a sumei necesare pentru a o pastra (costuri de operare). Primul pas pentru crearea unui plan financiar il constituie dezvoltarea bugetului de start. Acesta include acele costuri care sunt necesare o singura data , cum ar fi : echipamentele , depozitele utilitatilor , etc. Bugetul de start trebuie sa acopere urmatoarele cheltuieli : -personal (costuri de angajare) ; -taxe legale si profesionale ;

-licente si permise ; -echipament ; -asigurari ; -aprovizionare ; -publicitate si promovare ; -salarii si prime ; -contabilitate ; -venituri ; -utilitati ; -cheltuieli neprevazute. Un buget operational este pregatit in momentul in care esti cu adevarat gata sa-ti incepi afacerea. Bugetul operational va reflecta prioritatile de cheltuire a banilor , costurile la care te astepti si cum esti pregatit sa faci fata acestor cheltuieli. Bugetul operational trebuie sa includa de asemenea si banii care vor acoperi primele trei sau sase luni de operare. El trebuie sa asigure urmatoarele cheltuieli : chirie , depreciere , plata imprumuturilor , datorii , subscriptii , onorarii , reparatii , taxe , personal , etc. Sistemul de contabilitate si sistemul de control al inventarului , pe care le vei folosi, sunt incluse de obicei tot in aceasta sectiune a planului de afaceri. Chiar daca iti dezvolti singur sistemele de inventar si de contabilitate , consulta un specialist in finante , pentru a a intelege fiecare segment si operarea acestora. Un specialist in finante te poate asista la dezvoltarea acestei parti a planului de afaceri.

Studiul economic Prezentul studiu s-a facut pentru firma S.C. OPTIDAR S.R.L., cu sediul in Timisoara,str. Carol Telbizs nr. 4. Obiectul de activitate al acestei firme este de testare a problemelor de vedere, de executie si de comercializare a ochelarilor de vedere si accesoriile necesare acestora, de comercializare a ochelarilor de soare, de comercializare a lentilelor de contact si a solutiilor necesare pentru lentilele de contact. Cabinetul pentru testarea vederii este dotat cu aparatura moderna specifica domeniului optometriei: un autokeratorefractometru, trusa de lentile pentru testarea subiectiva, un

oftalmoscop, un biomicroscop, lampa stilou, panouri cu optotipi, ochelarul de testare, scaun special pentru pacient, scaun pentru examinator. Pentru montarea lentilelor in rame magazinul este dotat cu un frontifocometru, o masina automata pentru slefuirea lentilelor pe contur, masina automata pentru gaurirea lentilelor, truse de clesti speciali, truse de surubelnite. In magazinul propriu se pot vinde rame pentru ochelari, lentile de corectie si de protectie, solutii lichide pentru curatarea si intretinerea lentilelor, suporturi pentru ochelari, lavete pentru stergerea lentilelor, solutii pentru intretinerea lentilelor de contact, lentile de contact cu dioptrii si cosmetice, ochelari de soare. Schema de personal are urmatoarea componenta: un medic oftalmolog, trei tehnicieni optometristi, un optician si un contabil. Personalul prezentat are calificarea corespunzatoare noilor standarde in vigoare in acest domeniu. Acestia executa lucrari diversificate, avand stabilite sarcini multiple si complexe. Tehnicienii optometristi efectueaza controalele medicale oftalmologice, executa ochelarii de corectie sau protectie prescrisi pentru care au achizitionate materialele necesare de la firmele producatoare. Conform studiilor intreprinse piata pe care va activa intreprinderea este o piata in crestere, caracterizata printr-o cerere puternica de astfel de produse. Cumparatorii vor fi in principal persoane cu varsta intre 35 70 ani, dar si tineri si copii. Cabinetul are prevazut un program de 8 ore, timp de 5 zile pe saptamana si 4 ore sambata. Programul a fost stabilit in asa fel incat sa poata acoperi toate solicitarile si cele de dimineata si cele de dupa amiaza. In perspectiva se prevede extinderea intreprinderii si in alte localitati. La nivelul unei luni se realizeaza venituri in medie 35 000 lei. Veniturile zilnice realizate de firma sunt de aproximativ 1200 lei si cuprind incasari din urmatoarele activitati: 1. 7 consultatii (in medie / zi) x 15 lei = 105 lei 2. 10 comenzi de executie ochelari x 80 lei =800 lei 3. alte produse vandute = 295 lei Situatia actuala a firmei se prezinta astfel : 1. cifra de afaceri: 120 000 lei 2. capitalul social: 240 lei 3. numar salariati: 5 4. profit net: 20 000 lei

I. Descrierea afacerii Societatea S.C. Optidar S.R.L., cu un capital social de 240 lei a fost infiintata in 20.03.2002 si este inregistrata la registrul comerului cu numarul J35/1377/2002. Intreprinderea este o societate cu raspundere limitata si face parte din categoria intreprinderilor mici. Exista un singur asociat. Obiectivul general al companiei prin derularea acestui proiect este de realizare a cresterii volumului activitatii si implicit a profitabilitatii. Pe baza cunostintelor dobandite, succeselor anterioare si tipului serviciilor oferite strategia viitoare a afacerii va fi una de diferentiere calitativa fata de oferta concurentei. Scopul societatii este satisfacerea necesitatilor populatiei din zona magazinului cu produse si servicii de optica medicala. Pentru realizarea scopurilor propuse, inteprinderea va practica urmatoarele genuri de activitati:

1. testarea problemelor de vedere; 2. executia si comercializarea ochelarilor de vedere si a accesoriilor necesare acestora; 3. comercializara ochelarilor de soare si comercializarea lentilelor de contact si a solutiilor necesare pentru acestea; Pretul produselor si serviciilor va fi acceptabil. Produsele si serviciile Produsele care vor fi fabricate si comercializate de intreprindere, iar serviciile vor satisface toate nevoile clientilor. Produsele firmei noastre sunt orientate pentru satisfacerea nevoilor specifice fiecarui tip de activitate. Produsele propuse vor fi deosebite calitativ fata de ceea ce se poate gasi pe piata. Sortimentul va cuprinde lentile si rame de la producatori recunoscuti si servicii de testare realizate cu aparatura de inalta performanta si personal calificat.

Amplasamentul societatii Intreprinderea va activa pentru inceput in Timisoara. In urma unui studiu s-a ajuns la concluzia ca zona aleasa pentru deschiderea magazinului are potential. Analizand zona data putem afirma ca aceasta:

- este relativ compacta; - venitul mediu al locuitorilor este in general destul de inalt; - este situat in centrul orasului ; - infrastructura dezvoltata; - inexistenta unei oferte largi de servicii si produse de optica medicala. Concurentii din zona sunt 2 societati: S.C. Beta Optic S.R.L. care ofera servicii rapide insa de calitate indoielnica datorita montajului care se face manual si S.C. Optica Milapar S.R.L. cu produse la preturi mari si fara medic oftalmolog si montaj realizat la alta firma. Alte avantaje: - conditii normale de lucru (electricitate, canalizare, incalzire, gaz, telefon, internet); - existenta unui spital cu cabinet oftalmologic in zona; - existenta unui numar mare de imobile si sedii de banci, institutii si magazine in jur. II. Planul de marketing 1. Piata Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi realizat pe piata consumatorului si este orientat catre persoanele de toate varstele. Piata aleasa de intreprindere este o piata in crestere. Firma nu este singura care presteaza asemenea servicii in raza orasului, dar concurenta nu este numeroasa. In viitorul apropiat, daca veniturile de la activitate vor spori, se asteapta deschiderea noilor filiale in alte localitati , sau alte zone ale orasului. Cota pe piata la nivelul orasului se astepta sa fie de 2%, aceasta marindu-se respectiv odata cu pozitionarea si pe alte piete. 2. Segmentul de piata urmarit Clientii potentiali ai societatii sunt persoanele de toate varstele, incepand cu copiii de la 5 ani pana la oamenii in varsta. Totusi piata tinta a intreprinderii o constituie persoanele a caror varsta este de 35 pana la 70 ani. 3. Concurenta

In raza prevazuta de firma noastra mai exista doi competitori: S.C. Beta Optic S.R.L. si S.C. Optica Milapar S.R.L. si un concurent indirect: spitalul cu sectia de oftalmologie care poate sa trimita clientii la alte centre de optica. S.C. Beta Optic S.R.L. propune un sortiment de

ochelari cu rame si lentile ieftine si calitate indoielnica a executiei. S.C. Optica Milapar S.R.L. ofera un timp indelungat de eliberare a ochelarului din cauza faptului ca nu au montaj in centrul propriu si nu au medic in componenta personalului. Preturile pe care le percep cele doua firme deja existente sunt mai mari sau asemanatoare cu ale firmei S.C. Optidar S.R.L. Prin combinatia pret - calitate, sortiment noutate speram sa cucerim un segment mai mare de piata.

Analiza punctelor forte si slabiciunilor concurentilor: Firma Beta Optic Puncte forte - livrare intr-o ora - preturi mici - reputatie proasta Optica Milapar - amplasament bun - amplasament bun - calitate buna - lipsa medicului - timp indelungat de livrare Slabiciuni - calitate executiei

indoielnica

Analiza comparativa a concurentilor Indicatorii Produsul sau serviciul Pretul Calitatea Amplasarea Distribuirea Deservire postvanzare Image-ul inteprinderii Alte Numarul de puncte Comentarii Nr max de puncte (1 S.C. Optidar 5) S.R.L. 5 5 5 5 4 5 5 4 4 5 4 5 5 4 Concurent Beta Optic 4 5 3 3 5 3 3

Optica milapar 4 4 4 4 2 2 3

37

32

26

23

4. Strategia vanzarilor

Pentru pastrarea si largirea pozitiei pe piata, intreprinderea va adopta o stategie indreptata spre: - ridicarea calitatii produsului;

- largirea sortimentului produsului; - ridicarea nivelului de deservire post-vanzare; - stabilirea unui pret convenabil pentru toate paturile sociale. Pentru a-i determina pe clienti sa cumpere produsele fabricate de societate, conducerea va pune accentul, in primul rand, pa calitatea deosebita a serviciilor prestate, pretul convenabil, amabilitatea la indeplinirea comenzii, noutatea serviciului si produsului. La toate acestea se mai adauga faptul ca produsele vor fi fabricate cu tehnologie de inalta precizie. Strategia de distributie Pentru inceput frecventa comenzilor va fi mica, majorandu-se cu raspandirea imaginii si afirmarea pe piata. De asemenea frecventa cumpararii se va deosebi de la o perioada a zilei la alta, fiind mai mica dimineata si dupa-masa si mai mare seara si sambata. Produsele vor fi livrate la magazin unde se vor face si ajustarile finale si se va acorda garantia. Politica de pret Preturile serviciilor si produselor comercializate vor fi constituite din elementele proprii lor, reiesind din costurile de productie si din alte cheltuieli. Se preconizeaza stabilirea preturilor la un nivel mai jos cu 10-20 % in perioadele de sarbatori. Promovarea si relatiile publice Reclama produselor si serviciilor va fi efectuata prin intermediul retelei mass-media, foi volante si standuri luminiscente. Dupa ce produsele au fost fabricate la comanda clientului dupa prescriptie interna sau externa, in obligatiile firmei intra livrarea produsului la sediul magazinului. Clientilor care comanda in valoare de un anumit prag li se acorda un discount. III. Planul operational Planul de productie consta in urmatoarele etape: - aprovizionarea cu materie prima a inteprinderii; - efectuarea testarilor optometrice si oftalmologice; - alegerea unei rame din cele expuse si ajustarea ei; - prelucrarea pe contur a lentilelor si montarea acestora in rame; - pregatirea ochelarului pentru livrare; - livrarea propriu-zisa.

Materia prima va fi procurata atat de la producatorii autohtoni cat si de furnizorii unor firme de renume din strainatate. Pentru prelucrarea lentilelor va fi utilizata o masina de slefuit automata Topcon care prelucreaza orice tip de material folosit in optica oftalmica: plastic, sticla, policarbonat, pe care putem sa o legam la reteaua comuna de apa sau putem folosi un sistem propriu de reciclare a apei. Deseurile provenite de la prelucrarea lentilelor se vor arunca conform legii in vigoare. Aparatul beneficiaza de service si garantie timp de trei ani, dupa care service post-garantie. Planul de productie si realizare Pentrul anul 1 Nr. Denumirea Unitatea produsului de masura 1 Ochelar buc Cost unitar (lei) 80 Cantitatea Inclusiv I trim II trim 2800 450 630

III trim 720

IV trim 1000

IV. Planul managerial

Firma va fi condusa de un singur asociat. Testarea oftalmologica va fi facuta de catre medic si de catre optometristi in lipsa medicului. Procesul de prelucrare va fi efectuat de catre optician iar recomandarile vor fi facute de optometristi. Curatenia va fi asigurata de catre o firma specializata de 2 ori pe saptamana. Salariile patronului, cat si ale personalului vor fi alcatuite dintr-un salariu fix si un comision. Astfel salariul patronului va fi de 1000 Ron, medicul va fi platit in functie de numarul de consultatii in medie 1000 Ron / luna, optometristii 800 Ron fiecare, opticianul 1000, iar contabilul 300. Cu fiecare angajat va fi incheiat un contract de munca separat. Necesarul de finantare Necesitatile financiare totale pentru deschiderea firmei constituie 100000 Ron, in care: 50000 Ron pentru procurare masina de slefuit si aparate de diagnostic din credite pe termen lung; 10000 Ron pentru procurare materie prima: rame si lentile, solutii de intretinut, lentile de contact, ochelari de soare din credite pe termen scurt; 40000 Ron pentru alte cheltuieli: chirie, amenajare, publicitate din surse proprii de finantare. Conditii de creditare:

Indicatorii Marimea creditului Termen de creditare Rata anuala a dobanzii Numarul de rambursari pe an Numarul perioadelor de gratie Rata de rambursare calculata

Pentru utilaj 50000 3 ani 20% 4 2 5000

Pentru cheltuieli curente 10000 1.5 ani 20% 4 2 2500

Tabel de rambursare a capitalului imprumutat (Ron) Nr. 1 2 3 4 Anul 1 5 6 7 8 Anul 2 9 10 11 12 Anul 3 Sold creditor 60000 60000 60000 51300 231300 42600 33900 25200 21000 122700 16800 12600 8400 4200 48000 Rata de 0 0 8700 8700 17400 8700 8700 4200 4200 25800 4200 4200 4200 4200 16800 Rest de rambursat 60000 60000 51300 42600 213900 33900 25200 21000 16800 96900 12600 8400 4200 0 25200 Dobanda scadenta 3000 3000 3000 2565 11565 2130 1695 1260 1050 6135 840 630 420 210 2100 Dobanda cumulata 3000 6000 9001 11565 29566 13695 15390 16650 17700 63435 18540 19170 19590 19800 77100

Planul financiar Veniturile si cheltuielile au fost calculate reiesind din cheltuielile si veniturile pentru ochelari cu valoare medie de 80 Ron, pe baza carora se formeaza si celelalte. De asemenea din cheltielile de productie au fost luate cele maxime posibile, iar veniturile ca minim probabile. Bugetul a fost previzionat luand in calcul urmatoarele cresteri ale CA cat si ale cheltuielilor variabile. Cresterea estimata Anul 2 2% Anul 3 4% Anul 4 6%

Bugetul previzionat de venituri

Anul 1 Venituri realizate 224000 (Ron) Nr. de ochelari 2800 Pret mediu pe 80 ochelari

Anul 2 228480 2856 80

Anul 3 237619 3027 80

Anul 4 266133 3390 80

Bugetul previzionat de cheltuieli Cheltuieli de productie directe-variabile (Ron) Materii prime ( rame, lentile, pietre de slefuit) Materiale auxiliare (tocuri, lavete, solutii de curatat) Manopera directa (salarii+taxe si contributii sociale) Energie, alte utilitati Servicii sau lucrari subcontractate Alte cheltuieli directe Anul 1 106105 17684 30000 20400 4800 3600 182589 Anul 2 108228 18688 30600 20808 4896 3672 186892 9600 3600 3600 4800 4200 25800 212692 Anul 3 112557 18759 31824 21640 5091 3819 193690 9600 3600 3600 4800 4200 25800 219490 Anul 4 126063 21010 33734 22939 5398 4048 213192 9600 3600 3600 4800 4200 25800 238992

Cheltieli de productie indirecte fixe Administratie/management 9600 Cheltuieli de birou/secretariat 3600 Cheltuieli de paza 3600 Cheltuieli de protectia muncii si a 4800 mediului Cheltuieli cu amortizarea 4200 25800 Total 208389 Contul de profit / Pierdere Indicatorii Anul 1 224000

Venituri realizate Cheltuieli 208389 Profitul brut 15611 Impozitul pe 2497,76 venit Profitul net 13113,24 Rata de 17400 rambursat Dobanda 11565 bancara

2 228480 212692 15788 2526,08 13261,92 25800 6135

3 237619 219490 18129 2900,64 15228,36 16800 2100

4 266133 238992 27141 4342,56 22798,44 0 0

Profit disponibil -15851,76 Profit cumulat -15851,76

-18673,08 -34524,84

-3671,64 -38196,48

22798,44 -15398,04

In urma intocmirii contului de profit si pierdere se poate observa ca desi profitul net exista inca din primul an de exploatare, profitul disponibil si cel cumulat apar abia din anul 5 de exploatare datorita micsorarii ratei de rambursat si a dobanzii. Fluxul de numerar (Ron) Indicatorii Anul 1 Resursele financiare 40000 la inceputul perioadei Intrari in numerar Credite 60000 Vanzari 224000 Total INTRARI an 324000 numerar Iesiri din numerar Investitii 50000 Cheltuieli curente 208389 Impozitul pe venit 2497,76 Rata de rambursat 17400 Dobanda bancara 11565 Total IESIRI de 289851,76 numerar SURPLUS / 34148,24 DEFICIT de numerar

2 34148,24

3 15475,16

4 11803,52

228480 262628,24

237619 253094,16

266133 277936,52

212692 2526,08 25800 6135 247153,08 15475,16

219490 2900,64 16800 2100 241290,64 11803,52

238992 4342,56 0 0

34601,96

Fluxul de numerar ne demonstreaza ca societatea are capacitatea de a face fata costului finantarii: rambursarea creditului si plata dobanzii (pentru un imprumut bancar) sau plata dividendelor (pentru un raport de capital social). Calculul pragului de rentabilitate valoric (Ron) Indicatori Cheltuieli fixe (CF) Cheltuieli variabile CA (vanzari) Profit (Pr) MCV=(CA-CV)/CA Pragul de rentabilitate=(CF+Pr)/MCV Anul 1 25800 182589 224000 13113,24 0,184870535 210489,14 Anul 2 25800 186892 228480 13261,92 0,182020308 214601,99 Anul 3 25800 193690 237619 15228,36 0,18487158 221928,97 Anul 4 25800 213192 266133 22798,44 0,198926852 244303,07

Prin calculul pragului de rentabilitate observam ca nivelul activitatii de la care societatea incepe sa obtina profit nu este cu mult diferit de nivelul realizat. Exemplul anului 1: valoare

prag 210489,14, valoare realizata 224000. In acest punct (la prag) valoarea veniturilor si valoarea costurilor sunt identice, profitul fiind deci zero. Calculul termenului de recuperare TR Investitia initiala Suma CF Rata de actualizare notata a (rata inflatiei) 1+a Numarul de ani de viata economica a investitiei notat n Cash flow mediu anual actualizat Cfma=(Suma CF/(1+a))/n Tr=Investitia initiala/CFma 100000 96028,88 0,06 1,06 5 18118,66 5,52

Numarul de ani de viata economica a investitiei este 5 (luand in considerare durata de viata a utilajelor cu ajutorul carora se realizeaza produsele firmei). Termenul de recuperare este de 5,5 ani. Calculul valorii actualizate nete: Investitia initiala CF1*(1+0,06)^-1 CF2*(1+0.06)^-2 CF3*(1+0,06)^-3 CF4*(1+0,04)^-4 Suma CF 1,2,3,4 actualizate VAN=Suma CF actualizate investitia initiala 60000 32215,32 13772,84 9901,60 27461,87 83351,63 23351,63

In urma acestei analize financiare putem spune ca proiectul de afaceri este unul viabil, acceptabil. Profitul obtinut ii va permite societatii sa-si onoreze obligatiile atat fata de banca, cat si fata de buget, precum si sa acumuleze resurse financiare necesare, incepand cu anul 5 de exploatare, pentru extinderea afacerii in viitorul apropiat . Bibliografie Optica autori I .I. Popescu, Ed SE 1989 Optica fiziologica autori M. I. Baritz, Ed Infomarket 2002 Utilajul si tehnologia mecanicii fine si a opticii manual pentru licee cu profil mechanic- autori M . Grosu, G. Stoian, Ed 1989 Optica tehnica autori N. Dumitrescu, ed 2000 Aparatuta biomedicala autori P . Borza, I. Matlac, Ed Tehnica 1996

Oftalmodex autor P. Vlad, Ed. All 1999 Materiale biocompatibile- autori D. Bunea, Ed Bren 1998

ANATOMIA ANALIZATORULUI VIZUAL Analizatorul vizual, ca si ceilalti analizatori ai organismului, este un sistem functional unitar, care din punct de vedere morfologic si functional cuprinde trei segmente: -un segment periferic sau receptor, care primeste excitatiile exterioare specifice; -un segment de conducere (caile nervoase) care conduc influxul nervos de la segmental periferic catre scoarta cerebrala. 1. SEGMENTUL PERIFERIC Segmentul periferic consta din globul ocular si anexele sale. Globul ocular este o formatiune aproape sferica, situata in partea anterioara a orbitei, cu diametru antero-posterior de aproximativ 25-26 mm, cel transversal de 24,5 mm, iar cel vertical numai de 23,7 mm. Deosebim un ax antero-posterior, un ecuator si merdiane. Polul anterior corespunde centrului corneei, iar cel posterior se afla pe sclera, corespunzator zonei dintre papila si macula. Linia care uneste cei 2 poli este axul optic al globului ocular. Linia vizuala este linia care uneste obiectul privit si macula, trecind prin centrul optic al ochiului. Unghiul dintre axul optic si linia vizuala are 5 grade si este numit unghi alfa. (fig.2.1). Fig.2.1 Axul optic al globului ocular, linia vizuala si un ghiul alfa Ecuatorul este circumferinta cea mai mare de pe suprafata globului, in planul perpendicular pe axul antero-posterior. El imparte globul ocular in doua jumatati, numite emisfere. Meridianele sint curbele care trec prin ambii poli ai axului antero-posterior, unul fiind vertical si altul orizontal. Masa globului ocular variaza intre 7 si 7,5 g, volumul este de 6,5 cm; consistenta ferma este data de catre tunicele globului puse in tensiune de catre continutul intraocular. Axul globului ocular formeaza cu axul orbitar un unghi de aproximativ 35. Prin intermediul peretilor orbitei globul ocular este in vecinatate in sus cu sinusul frontal, in jos cu sinusul maxilar, intern cu celule etmoidale si lateral cu fosa temporala si pterigo-maxilara. 30 Globul ocular este format din trei straturi suprapuse care formeaza peretele lui si din medii transparente cuprinse in interiorul lui. Cele trei straturi sunt: - stratul fibros - stratul vascular - stratul nervos (retina).

1. In interiorul globului ocular sint cuprinse umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros, care alcatuiesc mediile transparente si care, impreuna cu cornea, reprezinta sistemul optic al ochiului. STRATUL FIBROS Stratul fibros sau extern are rolul de a forma un invelis protector globului ocular. El este format din doua portiuni distincte: sclera si cornea. Sclera alcatuieste cea mai mare parte a invelisului exterior al ochiului, circa 5/6. Este formata dintr-un tesut fibros dens, este dura si inextensibila la adult. Are o culoare alba-sidefie si nu poate fi strabatuta de razele luminoase. Grosimea ei este in medie de 1mm. Pe ea se insera muschii drepti si oblici; este invelita in capsula lui Tenon si este perforata de mai multe vase sangvine. La nivelul polului sau posterior sclera prezinta un canal conic, strabatut de fibre sclerale, care formeaza o lama cribrata, prin care ies fibrele nervului optic. Corneea este partea anterioara a stratului fibros. Pe linga rolul sau protector, datorita transparentei lasa sa intre razele luminoase in interior, avind un rol optic insemnat. Grosimea sa variaza astfel: la periferic este de 1mm, iar spre centru se subtiaza pina la 0,6 mm. Corneea are forma unei calote sferice. Diametrul orizontal este mai mare (11 mm) decit cel vertical. Raza de curbura fiind mai mica decit cea a sclerei , determina o bombare mai accentuate a corneei pe suprafata globului ocular. Transparenta ei se datoreste dispozitei regulate a lamelor sale si continutului redus in apa. Inervatia corneei este aproape in exclusivitate senzitiva, reprezentata de terminatiile nervilor ciliari lungi si scurti. Vascularizatia corneei este absenta. Nutritia ei este asigurata prin imbibitie din trei surse: vasele limbului sclero-cornean, umoarea apoasa prin intermediul endoteliului cornean, filtrul lacrimal prin intermediul epiteliului cornean. Zona de trecere dintre cornee si sclera, cu structura si functie particulare, se numeste limbul sclero-cornean. STRATUL VASCULAR Al doilea strat ocular este stratul vascular, numit si uvee, situate sub sclera. Este intens vascularizat, bogat in celule pigmentare de culoare inchisa. Uveea este compusa din trei parti anatomice si functionale distincte: irisul, corpul ciliar si coroida. Irisul formeaza partea anterioara a uveei, este situat inapoia corneei si inaintea cristalinului, delimitand astfel camera anterioara. Are forma unui diafragm, prevazut cu un orificiu mic in centru, pupila. Pe suprafata lui anterioara se vad proeminente radiare trabeculate, printre care se vad depresiuni de diferite dimensiuni numite cripte iriene. Aceste neregularitati constituie relieful irisului. Diafragmul irian dozeaza cantitatea de lumina care patrunde in ochi prin reflexul fotomotor pupilar, corecteaza defectele dioptriilor oculare si au un rol metabolic prin schimburile difuzionale cu umoarea apoasa. Coroida se intinde de la punctual de intrare a nervului optic pina la serrata. Este un strat bogat vascularizat si intens pigmentat, formind astfel ecranul opac al ochiului, avind un rol insemnat in mentinerea tonusului ocular (fig 2.2) 2.

Fig. 2.2 Structura globului ocular STRATUL NERVOS Retina alcatuieste stratul intern, tunica nervoasa a globului ocular, fiind situate intre coroida si corpul vitros. Ea captuseste interiorul globului ocular de la papila pina la orificiul popular . Ea este o membrana foarte subtire, perfect transparenta, in vivo de culoare roz. Ea este aplicata in pozitia sa normala pe coroida prin presiunea exercitata de corpul vitros., fiind aderenta de coroida numai in apropierea periferiei sale si fiind fixate la nivelul marginii papilei nervului optic. Retina poate fi divizata in retina vizuala - pars optica si retina oarba - pars caeca, limita intre acestea fiind data de o zona festonata, preucatoriala, numita ora serrata Retina normala este transparenta. Culoarea rosie-portocalie a funcului de ochi este data de coroida subiacenta care contine o mare cantitate de vase sangvine si celule pigmentare. Din punct de vedere anatomo- functional retina se continua in nervul optic. Structura histologica a retinei, plasarea diferitelor straturi cu celule specializate permit receptionarea excitatiilor luminoase si transmiterea lor catre centrul cortical vizual. Aparatul de sustinere a retinei este format dintr-un tesut glial. Regiuni retiniene cu structura speciala sint fovea centrala si ora serrata. CONTINUTUL GLOBULUI OCULAR Intre fata posterioara a corneei si fata posterioara a irisului se afla camera anterioara. Camera posterioara este spatial cuprins intre fata posterioara a irisului, corpul ciliar si fata anterioara a cristalinului. Ambele camere sint umplute de umoarea apoasa, un lichid transparent, secretat de corpul ciliar si fata anterioara a cristalinului. Cristalinul este o lentila biconvexa si este situate intre iris si corpul vitros. Este mentinut in poiztia sa printr-un sistem de fibre, zonula Zinn. Cristalinul este un mediu refrigent, fiind complet transparent. Prin proprietatea de a-si modifica raza de curbura a suprafetelor sale contribuie la procesul de acomodatie. Are grosimea de 5 mm si diametrul de 9 mm, cu fata posterioara mai convexa decit cea anterioara, lipsit de vase sangvine. Corpul vitros este o substanta gelatinoasa, care ocupa tot spatial cuprins intre fata posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Volumul vitros reprezinta sase zecimi din volumul globului ocular. Masa vitroasa este o substanta anhista, coloidala, cu rare celule migratoare. Substanta vitrosului contine 98,6% apa. Vitrosul optic este omogen. Corpul vitros in totalitatea sa are un rol insemnat in dezvoltarea si mentinerea formei globuluui ocular. SEGMENTUL INTERMEDIAR DE CONDUCERE AL ANALIZATORULUI VIZUAL

Caile optice leaga retina de centrul cortical al vederii situate in lobul occipital. Caile optice strabat orbita si endocraniul dinainte inapoi pina in jurul scizurii calacarine. Segmentul intermediar se compune din mai multe parti: Nevul optic Face parte din nervii cranieni, perechea a doua. Este alcatuit din cilindracsii celulelor ganglionare retiniene, care traverseaza lama circuita a sclerei, orbita, canalul optic si apoi patrund in cavitatea craniana. Nervii optici se termina in unghiurile anterioare ale unei lame nervoase numita chiasma. Nervul optic este invelit de trei straturi meningeale care se continua inainte cu sclera iar inapoi cu periostul canalului optic, pia si arahnoida, acestea continuindu- se inapoi cu meningele cerebrale iar inainte la papila formeaza un fund de sac. Nervul optic are o lungime de 4 cm iar traiectul lui poate fi impartit in 4 portiuni: intrasclerala, intraorbitara, intracaniculara si intracraniana In sectorul anterior al portiunii orbitrare la aproximativ 15 mm de polul posterior al globului ocular, patrund in nerv artera si vena centrala a retinei. Strabatindu-l axial, ele ajung in globul ocular la nivelul fundului excavatiei fiziologice a papilei. Fibrele nervoase, in numar de 500 000 800 000 pentru fiecare nerv, lipsite de teaca lui Schwann dar mielinizate in afara lamei cribiforme, sint separate in fascicule prin septuri plecate din pia perineurala. In interiorul nervului fibrele au o topografie determinata. Fasciculul papilo-macular, continind fibrele care culeg impulsuri provenite din regiunea maculara , tind pe masura ce se apropie de chiasma , sa ocupe o pozitie centrala in cordonul nervos. In cavitatea craniana, dupa un scurt traiect fibrele nervului optic dintr-o parte se incruciseaza partial cu cele din partea opusa, formind chiasma optica. Ea se gaseste situata in etajul superior al endocrinului,deasupra hipofizei. Fibrele nervoase provenite din jumatatea temporala a fiecarei retine trec direct prin chiasma si de aici in bandeleta optica din partea opusa (fig. 2.3.). De la chiasma pornesc bandelete optice care inconjoara penduculii cerebrali si se termina in corpii geniculati. Bandelete optice sint doua cordoane albe, cu traiect ancorat posterior, cu o lungime de 2-3 cm, ce continua de la unghiurile posterioare ale chiasmei pina la corpii geniculati externi. Fiecare bandeleta se imparte in doua fascicule: unul intern, altul extern. Primul, mai mic si continand fibre pupilare, se termina in corpii geniculati externi unde cilindracsii celulelor ganglionare formeaza sinapse cu neuronii geniculo-corticale. Corpii geniculati externi sau laterali 1. Sint situatii sub pulvinar in continuarea bandeletelor optice. Contin un numar mare de celule cu care se pun in contact fibrele nervului optic. Corpii geniculati laterali au o structura lamelara: lamele albe mielnice alterneaza cu lamele cenusii. Radiatiile optice ale lui Gratiolet

Radiatiile optice ale lui Gratiolet reprezinta fibrele neuronilor din corpii geniculati externi, fiind complet inglobate in substanta alba a lobului temporo-ocipital. Aceste fibre mielinizate pleaca de la baza corpului geniculat extern si se grupeaza in afara si deasupra acestuia, merg, dupa ce au trecut prin partea posterioara si a capsulei interne, spre aria striata a lobului occipital si se termina in jurul scizurii calcarine. Fasciculele radiatiilor optice sint mai voluminoase decit cele din bandeletele optice deoarece cuprind si un numar de fibre centrifuge. In traiectul lor fibrele vor traversa cimpul Wernicke, segmentul retrolenticular al capsulei interne si centrul oval al lobului occipital. Terminare radiatiilor optice se face prin trei fascicule: - fasciculul superior se termina pe buza superioara a scizurii calcarine si contine fibre provenite din cadranele superioare ale retinei; - fasciculul inferior se termina pe buza inferioara a scizurii calcarine, continind fibrele din cadranele inferioare ale retinei; - fasciculul posterior se termina pe extremitatea posterioara a scizurii calcarine, continind fibrele maculare. SEGMENTUL CENTRAL Segmentul central sau cerebral al analizatorului vizual este situat in scoarta cerebrala a lobului occipital, aria 17 Brodmann. Aici are loc transformarea excitatiei luminoase in senzatia vizuala. La nivelul scizurii calcarine din lobul occipital exista o adevarata retina corticala. Buza superioara a scizurii valcarine este in raport cu jumatatea superioara a celor doua retine, iar buza sa inferioara primeste impulsurile de la cadranele inferioare retiniene. Fibrele maculare se proiecteaza la nivelul polului posterior occipital. La nivelul cortexului occipital regiunea maculara ocupa o suprafata mult mai mare decit la nivelul retinei. Astfel se poate considera ca vederea este o functie asa de complexa incit la realizarea ei participa creierul in totalitatea lui. Scoarta lobului occipital are o structura diferentiala cu toate cele 6 straturi corticale. Receptia se face pe straturile granulare. Ariile occipitale functionale Brodmann sint ariile, 17, 18, 19. Aria striata 17 sau aria vizuala se gaseste pe scizura calcarina si buzele sale. Suprafata ariei atinge 24-30 cm. Aceasta arie este sediul receptiei senzatiilor vizuale si reprezinta domeniul perceptiior vizuale elementare. 2 Aria peristriata 18 inconjoara aria 17, iar aria 19 inconjoara pe cea 18, realizandu-se astfel o interrelatie intre ele. Aria 18 are rol motor si intervine in motiliratea oculara si in localitatea obiectelor. Aria 19 are functie vizuognozica. CORNEEA - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE Corneea este partea anterioara a stratului fibros. Pe linga rolul sau protector, are rol optic insemnat datorita transparentei sale, lasind sa intre razele luminoase in interiorul ochiului. Corneea este constituita in mare parte din lame de tesut fibros, asemanatoare cu cele ale sclerei, insa cornea este transparenta datorita: dispozitiei regulate a fibrelor care o compun; cantitatii constante a lichidelor interstiale.

Corneea are forma unei calote sferice. Diametrul orizontal este mai mare (11 mm) decit cel vertical (10 mm). Grosimea se variaza: la periferie este de 1 mm, iar spre centru se subtiaza pina la 0,6 mm. Fata anterioara, convexa, are o forma elipsoida datorita faptului ca sclera depaseste marginea corneei, atit in partea superioara cit si in cea inferioara. Fata posterioara este concava, formeaza peretele anterior al camerei anterioare si este in contact permanent cu umoarea apoasa. Histologic se compune din cinci straturi: a) Epiteliul anterior stratificat pavimentos, compus din celule epiteliale turtite la suprafata, poligonale mai in profunzime si cilindrice la baza. La marginea corneei epiteliul anterior se continua cu epiteliul conjunctivitei; b) Membrana limitata anterioara (Bowman), o membrana rezistenta, subtire, omogena, fara structura, strabatuta de numeroase fibre nervoase. c) Tesutul propriu al corneei, sau parenchinul cornean, constiutuit din tesut conjunctiv dispus in lame paralele, unice intre ele printr-un ciment transparent. Intre lame se gasesc spatii cu celule ramificate fixe; d) Membrana limitata posterioara (Descemet), o membrana foarte elastica, subtire si fara structura; e) Epiteliul posterior, sau endotoliul, este un strat de celule latite, care separa cornea de camera anterioara. In stare normala cornea este complet lipsita de vase sangvine. Neavand vase, cornea se hraneste fie din vasele aflate la nivelul limbului, fie din umoarea apoasa. Inervatia senzitiva a corneei este foarte bogata. Nervii corneeni provin din nervii ciliari care, la rindul lor, sint ramuri ale oftalmicului. Sint fibre amielnice dispuse in mai multe straturi. Limbul sclero-cornean este o zona de trecere intre cornee si sclera, cu structura si functie particulare. Straturile anterioare si mai putin cele posterioare ale sclerei se prelungesc inainte. Lame sclerale posterioare se intend la membrane lui Descement . Jonctiunea aceasta este usor proeminenta se numeste inelul lui Schwalbe. Intre inelul lui Scwalbe si o proeminenta sclerala situate in dreptul unghiului camerular, numit pintene scleral, se gaseste trabecul sclero-cornean. Trabecul sclero-cornean are forma triunghiulara, este un burette inelar larg, in legatura directa cu camera anterioara, iar anterior cu canalul Schlemm. Canalul Schelmm este un canal circular. Din canalul Schelmm pleaca o serie de canicule numite vene apoase, care strabat partea anterioara a sclerei si se varsa in venele episclerale. Prin sistemul trabecular, canalul Schlemm si venele apoase, circula umoarea apoasa din camera anterioara spre venele episclerale. SCLERA - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE Sclera alcatuieste cea mai mare parte a invelisului exterior al ochiului, cca cinci sesimi. Este formata dintr-un tesut fibros dens, este dura si inextensibila la adult. Fibrele conjumctive au un aranjament neregulat, printre ele se gaseste si o fina reta de fibre elastice.

Are o culoare alba-sidefie sin u poate fi strabatuta de razele luminoase. Culoarea sclerei la copil este albastruie, la batrani usor galbuie. Grosimea ei variaza cu regiunea: peste 1 mm in jurul papilei, 6/10 mm la nivelul limbului, 3/10 mm la locul de insertie a muschilor drepti. Sclera are doua doua fete: fata externa, convexa, pe care se insera muschii drepti si cei oblici, vine in contactcu capsula lui Tenon. Suprafata mai ales in jurul insertiei muschilor drepti. Prin intermediul episclerei vine in contact cu conjunctivita de la fundurile de sac de limb; fata interna, concava, este bruna su rugoasa, adera de coroida si poarta numele de lamina fusca. Sclera este strabatuta de o serie de orificii, prin cae trec vase siervi, care ies sau patrund in interiorul ochiului. Orificiul de iesire al nervului optic este situate la 4 mm intern de polul posterior al ochiului. La acest nivel sclera subtiata este perforate de numeroase orificii foarte mici formand lama circuita (lamina criboasa) prin care trec fibrele nervului optic. De jur imprejurul lamei ciuruite se gasesc orificii prin care trec arterele ciliare posterioare scurte si lungi, precum si nervii cilari. Putin inapoia ecuatorului se gaesesc 4 orificii prin care ies din interiorul ochiului cele 4 vene vorticoase. Anterior, in jurul corneei se mai gasesc citeva orifcii mici prin care trec arterele ciliare anterioare. Sclera este foarte putin vascularizata. Anterior sclera se continua cu cornea, zona de limita intre ele purtind numele de limbul sclerocornean, zona inclara semitransparenta cu o latime de aproximativ 2 mm. La acest nivel lamele sclerale superficiale se supapun peste lameele corneene profunde. Sclera, prin structura si rezistenta sa, mentine forma globului ocular, are un rol protector si serveste de aponevroza pentru inseriile musculaturii extrinseci si intriseci a globului ocular. Prin rigiditatea sa fata de presiunea continutului globului ocular. Prin rigiditatea sa fata de presiunea continutului globului ocular contribuie la reglarea tensiunii intraoculare. Din punct de vedere structural slera este formata din tesut fibrod dens constituit din fascicule de fibre colagene dispuse in toate directiile. Substanta fundamentala este redusa si contine putine mucpolizaharide. Sclera este mai putin hidratata decit cornea, ceea ce, impreuna cu structura sa mai putin organizata, ii asigura un aspect opac.Vascularizatia sclerei este saraca, provenita din vasele limbice anterioare, vasele tecilor nervului optic si vasele episclerale externe. Inervatia sclerei este asigurata de nervii ciliari scurti si lungi. UVEEA - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE Al doilea strat ocular este stratul vascular, numit si uvee, situate sub sclera. Este intens vascularizat, bogat in celulele pigmentare de culoare inchisa. Uveea este compusa din trei parti anatomice si functionale distincte: irsiul, corpul ciliar si coroida. Irisul formeaza partea anterioara a uveei, este situat inapoia corneei si inaintea cristalinului, delimitand astfel camera anterioara. Are forma unui diafragm prevazut cu un orficiu mic in centru, pupila. Pe fata lui anterioara la 2-3 mm de marginea pupilara, circular, se deosebeste o linie numita miul cercarterial irian, care imparte aceasta fata in doua zone: una periferica mai larga, numita zona ciliara, si una mai ingusta centrala,zona pupilara.

Zona ciliara prezinta un relief radiar, datorita numeroaselor vase iriene care merg de la periferie spre centru. Zona pupilara este mai neteda. Irsiul este felurit colorat, datorita cantitatii de celule cromatofore aflate in stroma iriana care variaza de la individ la individ si cu virsta. Marginea periferica a irisului se continua cu corpul ciliar. In structura irisului distingem 3 straturi: Endoteliul irian anterior format dintr-un singur strat de celule epiteliale, epiteliale, lipsite de pigment, care se continua cu endoteliul cornean. La nivelul crptelor iriene endoteliul lipseste, lasind stroma in contacg direct cu umoarea apoasa. Stroma iriana, alcatuita dintr-un tesut conjunctiv lax in care se gasesc fibre elastice, fivrele musculare netede, vase sangvine, nervi si celule cu pigment. Fibrele musculare asezate concentric formeaza sfincterul pupilar situate la 1 1,5 mm de la marginea pupilara. Epiteliul posterior este format din doua rinduri de celule. Primul rind este format din celule mioepiteliale, care alcatuiesc dilatorul pupilei. Rindul al doilea este format din celule cubice pline cu pigment melanic, care reprezinta continuarea epiteliului pigmentar al retinei. Stratul pigmentar la marginea pupilei este rasfrint inainte, formind tivul pigmentar al pupilei. Prin contractarea si relaxarea muschilor irieni se produc modificari in diametrul pupilei. Corpul ciliar reprezinta partea mijlocie a tractului uveal si se intinde de la radacina irisului pana la ora serrata, avind o largime de 6-7 mm. Daca se face o sectiune sagitala a ochiului, corpul ciliar apare de forma triughiulara, avind o fata iriana anterioara, una externa scerala si una posterioara in raport cu corpul vitros. Segmentul anterior prezinta cca 70-80 creste radiare, numite procese ciliare, separate intre ele prin niste santuri mici. Procesele ciliare sint formate din ghemuri vasculare anastomozate intre ele. Vasele sint cuprinse intr-un tesut conjunctiv in care se afla si numeroase celule pigmentare. Epiteliul care le acopera este format din doua rinduri de celule, cel extern din celule cubice, pigmentare cel intern cu celule cilindrice cu granulatii mitocondriale numeroase. In partea sa anterioara, corpul ciliar contine numeroase fibre musculare netede, care in totalitate alcatuiesc muschiul ciliar. Deosebim fibre radiare (muschiul lui Wallace Brucke) si fibre circulare circulare (muschiul lui Rouget-Muller). Muschiul ciliar se insera anterior, printr-un tendon, pe fata posteriora a corneei, aproape de limbul sclero-cornean, iar posterior el se continua in corpul ciliar si tesutul coroidian. Prin contractia muschiului ciliar se realizeazs actul de acomodatie a cristalinului, Corpul ciliar, pe linga rolul pe care il are in acomodatie, mai are si rolul de a secreta umoarea apoasa, lichid endocular care asigura nutritia unor straturi oculare si asigura tensiunea intravasculara. Coroida se intinde de la punctual de intrare a nervului optic pina la ora serrata, captusind astfel jumatatea posterioara a sclerei. Este un strat bogat vascularizat si intens pigmentat, formind astfel ecranul opac al ochiului, avind un rol insemnat in mentinerea tonusului ocular si in nutritia celulelor retiniene. Coroida este formata din mai multe straturi. Primul strat este cel supracoroidan, sau lamina fusca, alcatuit dintr-un tesut conjunctiv, usor pigmentat, aderent de sclera.

Al doilea strat este stratul vaselor coroidiene, format dintr-o bogata retea de artere si vene, in ochiurile careia se gasesc un tesut fibroelastic si numeroase celule pigmentare. Arterele sint situate intr-un plan mai profound si provin din arterele ciliare scurte posterioare. Venele sint mai superficiale si se unesc in patru trunchiuri mari numite vene vorticoase, care perforeaza sclera inapoia ecuatorului si se varsa in vena oftalmica. Celulele pigmentare sint cromatoblasti si cromatofore, cu prelungiri protoplasmatice care se anastomeaza intre ele. Stratul de vase capilare este format dintr-un singur rind de capilare. Reteaua capilara este mult mai bogata si fina in jurul maculei, la periferie devenind mai larga. Coroida este separate de epiteliul pigmentar al retinei printr-o lama bazala si vitreana, numita la Bruck, care contine celule cromatofore. Arterele uveei provin din trei surse diferite ( fig14.1). a) ciliarele scurte posterioare, in numar de 7-8, perforeaza sclera in jurul nervului optic mergind in spatial supracoroidian, vascularizeaza partea posterioara a uveei pina la ora serrata; b) ciliarele posterioare lungi, una nazala si una temporala, care, dupa perforarea sclerei in apropierea nervului optic, in spatial supracoroidian, ajungand in corpul ciliar unde are loc anastomoza ramurilor ascdente cu cele descedente. Anastomozele aflate la radacina irisului formeaza marele cerc arterial irian; c) cilarele anterioare provenite din arterele musculare, ajungind in corpul ciliar, se anastomeaza cu ramurile din marele cerc alterial irian. Din marele cerc arterial irian se desprind artere colaterale care dau ramurile posterioare sau ciliare, care merg la ora serrata anastomozindu-se cu ramurile arterelor ciliare posterioare si ramurile iriene care merg radiar prin iris spre marginea pupilei, formind aici micul cerc arterial irian.

Fig 14.1 Vascularizatia uveei Venele irisului si ale corpului ciliar se varsa in cea mai mare parte in venele coroidiene si o parte mai micain venele musculare. Venele coroidiene, dupa confluarea lor formeaza cele patru vene vorticoase care, la rindul lor, se varsa in vena oftlmica. Vase limfatice adevarate nu se gasesc in uvee. Limfa din iris si din corpul ciliar, prin spatiile lacumnar, se varsa in camera anterioara. In coroida , limfa, de-a lungul spatiilor perivasculare, ajunge in spatial ssupracorodian si de aici prin interediul venelor vorticoase in circulatia venoasa. Nervii tunicii vasculare a ochiului provin din nervii ciliari, care in mare parte provin din ganglionul oftalmic (ciliarii scurti), iar cateva ramuri direct din nazal (ciliarii lungi). Fibrele nervoase formeaza plexuri in coroida, in corpul ciliar si iris. PUPILA - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE Pupila este un orificiu circular situate in centrul diafragmului irian. In conditii normale pupila are urmatoarele caracteristici:

- este de culoare neagra la examenul direct si portocalie la examenul oftalmoscopic; - are o forma rotunda, regulata; - pozitia sa este aproximativ centrala (usor deplasata in jos sis pre nas fata de axa ochiului); - cele doua pupile sint sensibil egale, putind exista o mica diferenta (anizocrie) fiziologica;

Diametrul pupilei variaza in stare normala intre 2 si 5 mm in raport cu virsta (mi mare la copii, mai mic la virstnici) si cu luminozitatea la care este expus ochiul, sau in raport cu anumite stari functionale ale ochiului. Din punct de vedere functional pupila are doua propietati fundametale: este optic perfect transparenta si are posibilitatea de a-si modifica continuu, anatomico-reflex, diametrul in raport cu necesitatile vizuale. Modificarea dimensiunilor orificului pupilar reprezinta fenomenul functional essential al pupilei . Pupila sta sub dependenta a doi muschi antagonisti, sfincterul pupilar sdi dilatorul pupilar, inervati de sistemul neuro-vegetativ, primul de parasimpatic si al doilea de simpatico (fig 15.1) Variatiile acestea sint reflexe normale si persista atita vereme cit exista o stare de echilibru intre muschii si nrvii constrictori pe de o parte, si muschii si nervii dilatatori ai irisului pe de alta parte. Prin actiunea lor se conditioneaza dimensiunile pupilei conform nevoileor organismului. Aceste doua sisteme antagoniste urmeaza legea inervatiei reciproce a lui Sherrington, adica excitatia unuia inhiba actiunea celuilalt. In stare normala domina actiunea de iridoconstrictie a parasimpaticului, simpaticul avind rolul de a mentine tonusul muschiului dilatator si de inhibare centrala a centrului constrictor pupilar. 1. Acest joc pupilar permanent se gaseste sub dependenta excitatiilor luminoase ale scoartei cerebrale, a echilibrului neuro- vegetative, a modificarilor enzimo-uumoare determinate de factori externi sau interni sia factorilor vizuali senzitivi si psihosenzoriali. CRISTALINUL - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, perfect transparenta si elastica, cu masa de 2 -2,5 g, cu diametrul de 9-10 mm, situate in plan frontal intre iris si corpul vitros, intr-o scobitura a vitrosului numita fossa patellaris. Este suspendat de corpul ciliar printr-un sistem de fibre radiare foarte fine ce formeaza zonula lui Zinn sau ligamentului suspensor (fig 16.1). Zonula lui Zinn este un inel membraniform, format dintr-o serie de fibre ce se intend intre fata interna a corpului ciiar si ecuatorul cristalinian, respective partile adicente periferice ale cristalinului. El are rolul de a mentine cristalinul in pozitia sa normala si de a-I transmite impulsurile muschiului ciliar. Zonala este compusa din fibre zonulare principale si fibre auxiliare. Fibrele principale sint dispuse pe mai multe straturi: unele leaga orbicularul ciliar de capsula posterioara si de cea anterioara, altele se insereaza pe procesele ciliare pe care le leaga de capsula posterioara si de ecuatorul cristalinian. Fibrele auxiliare leaga intre ele diferitele portiuni ale corpului ciliar. Fig 16.1 pozitia cristalinului

Cristalinul are doua fete: una anterioara, alta posterioara. Fata anterioara are raza de curbura de 10 mm, fata posterioara are raza de curbura 6 mm, astfel incit suprafata anterioara a cristalinului este mai putin bombata decit cea posterioara. Diametrul antero-posterior al acestuia este de aproximativ 4,5 5 mm, lungimea sa variind prin proprietatea cristalinului de a-si modifica raza de curbura a suprafetelor, in raport cu acomodatia. Cristalinul se compune din apa (60%), proteine (35 %), din care unele solubile (alfa-, beta-, si gamma-cristalin), altele insolubile (albuminoidul), grasimi, glutation, fermenti, vitamine etc. Indicele de reftactie variaza cu starea de acomodatie si cu varsta; in medie el este de 1,42. Puterea de refractie a cristalinului este aproximativ 22 D. Cristalinul este constituit din urmatoarele straturi : Capsula cristalinului sau cristaloida; o membrane de invelis transparenta, foarte elastica, subtire, formata din doua parti: una anterioara si alta posterioara care se unesc la nivelul ecuatorului. (fig, 16.2). Fig 16.2. Structura cristalinului Epiteliul cristalian anterior format dintr-un singur rind de celule cubice, dispuse sub capsula anterioara, depasind cu putin ecuatorul cristalinian. La nivelul ecuatorului celulele epiteliale se transforma in fibre cristaliniene. Fibrele cristaliniene, care iau nastere din celule epiteliului anterior, au forma hexagonala . Fibrele tinere sint ingramadite spre centrul lentilei. Fibrele sint dispuse in straturi concentrice . Terminatiile anterioare ale fibrelorformeaza pe suprafata nucleului cristalinian o sutura in forma de Y drept, denumita sutura cristaliniana anterioara, iar terminatiile posterioare formeaza o sutura sub forma unui Y inversat. Dupa nastere cristalinul continua sa se dezvolte, fara sa se produca o distensie a capsulei ci o condensare alentilei, care progrsiv produce o scadere a elasticitatii cristalinului si totodata o diminuare treptata, cu varsta a amplitudinii de acomodatie. Acomodatia este proprietatea ochiului de a vedea clar un obiect, la orice distanta intre infinit si ochi. Acomodatia se bvazeaza pe modificarile de curbura ale fetelor cristalinului mai accentuate pe fata anterioara( sub actiunea contractiei sau relaxarii muscchiului ciliar), care au ca rezultat schimbarea refractiei oculare in sensul ca ori de und ear veni razele de lumina, ele isi formeaza focarul pe retina. Cristalinul nu are nervi si este avascular. Nutritia sa este asigurata de catre umoarea apoasa., prin intermediul capsulei, datorita unui fenomen de difizune si osmoza. Orice tulburare a metabolismului cristalinian duce la degenerescenta fibrelor si opacificerea lor. RETINA - ANATOMIE DI FIZIOLOGIE Retina, stratul receptive pentru lumina al globului ocular, reprezita o portiune exteriorizata a sistemului nervos central. Retina alcatuieste stratul intern, tunica nervoasa a globului ocular, fiind situate intre coroida si corpul vitros. Ea captuseste interiorul globului ocular de la papilla pina la orificiul pupilar. Este

o membrane foarte subtire, perfect transparenta in vivo, de culoare roz, datorita purpurei vizuale din bastonase. Din punct de vedere structural si functional, retina poate fi impartatita in doua zone: a). pars optica, care acopera tot polul posterior si merge pina la ora serrata, zona in care retina are o structura omplexa si proprietati fotoreceptoare; b). pars caeca, care se intinde de la ora serrata pana la orificiul pupilar; este mult mai simpla in ceea ce priveste structura histological, fiind formata doar din elemente nediferentiate. Privind raportul retinei cu coroida si corpul vitros este de remarcat ca foita externa a retinei, epiteliul pigmentar, adera intim de coroida, in timp ce celelalte straturi sint usor detasabile, nefind mentinute in contact cu coroida decit prin tensiunea intraoculara si corpul vitros. Privind fata interna, ea este in contact pe intreaga ei suprafata cu corpul vitros, nefiind insa deloc aderenta de membrane hialoida a corpului vitros. Fac exceptie de la aceasta numai doua zone, unde retina este fixate de tesutul suacient, si anume marginea papilei si ora serrata, si intr-o oarecare masura, si macula. Grosimea retinei vizuale este de 350 in regiunea papilei, reducandu-se la 1000 la ora serrata. Din punct de vedere histologic retina este alcatuita din 10 straturi (fig 17.1): Epiteliul pigmentar, format dintr-un strat unic, de celule poliendrice. In celule pigmentare retiniene, pigmentul respective, melanina, asemanatoare ca structura chimica cu pigmetul coroidian, se gaseste sub forma de cristale. Granulele pigmentare sint dispuse in prelungirile celulelor, intr-un strat protector deasupra nucleului celulei. Conurile si bastonasele (elemente receptoare), de dimensiuni variabile dupa sediu, sint formate dinr-o expansiune externa (conul si bastonasul) si dintr-o portiune(corpul cellular) care contine nucleul situate in stratul granular extern. Conurile si bastonasele sint inegal repartizate in retina: in fovea centrala nu sint decat conuri, pe cind la periferia retinei acestea dispar complet. Raminind numai bastonase. Bastonasele incep sa apara in jurul foveei, mergind spre periferie ele se inmultesc, pe cind conurile scad progresiv. Fig. 17.1 Structura retinei Conurile la om, in numar de 3 000 000 7 000 000, contin o substanta fotosensibila, iodospina. Bastonasele sint in numar mai mare decit conurile, in jurul de 150 000 000. Segmentul extern al conurilor si bastonaselor prezinta la microscopul electronic sute de placi proteinolipidice. Prin portiunea lor mioida, atit conurile cit si bastonasele se scurteaza la lumina si se alungesc la intuneric. Membrana limitanta externa separa zona nucleilor de restul celulei conurilor si bastonaselor, fiind dependenta de fibrele lui Muller, din aparatul de sustinere al retinei .

Stratul granulos extern este zona retiniana care adaposteste corpul cellular al conurilor si bastonaselor; contineucleii. In stratul granulos extern se mai gasesc si elemnte ale aparatului de sustinere al retinei, expansiunile fibrelor lui Muller. Celule cu bastonasele au un corp cellular foarte mic, cu nucleu bogat in cromatina, avind un nucleol. Stratul plexiform extern care urmeaza este format dintr-o impinzire de filamente protoplasmatice, cu striatii verticale. Intregul strat este traversat de filamente ale aparatului de sustinere. Stratul granulos intern contine cel de-al doilea neuron celula bipolara, - precum si numeroase celule de asociatie, impreuna cu elementele aparatului de sustinere. In afara de celulele bipolare, in stratul granulos intern mai sint numerosi neuroni de asociatie cu rol de intarire functionala a diferitelor parti din retina. Acesti neuroni de asociatie sunt: celule orizontale, celule amacrine si spongioblasti. Stratul plexiform intern este si el o aglomeratie de filamente, care sint pelungirile protoplasmatice descendente ale celulelor ganglionare precum si prelungirile celulelor de asociatie si fibrele laterale ale celulelor lui Muller. Stratul de celule ganglionare contine cel de-al treilea neuron, care transmite influxul nervos primit de la celulele bipolare spre centru. Corpulcelular este voluminous, contine un nucleu sferic cu un nucleol inconjurat de protaplasma cu aspect tigroid si neurofibrile. Stratul de fibre optice contine cilindaxonii fara teci mielinice a celulelor ganglionare,fibre centrifuge, precum si elemnte ale aparatului de sustinere. Fibrele se dispun in fasciculele si se dirijeaza temporal, ocolind in arc fovea spre a converge spre papilla. Limitanta interna separa stratul de fibre optice de vitros. Este o membrane subtire, considerate a fi dependenta de fibrele lui Muller, rezultind din sudura placutelor lor bazale. Aparatul de sustinere. Celule retiniene si sistemul de fibirlo care stabilesc contactul intre ele sint mentinute in pozitie printr-un aparat de sustinere complex, compus din fibrele lui Muller, celule paianjen si microglie. Fibrele lui Muller dint elemnte microgliale, care traverseaza toata grosimea retinei . Celule paianjen sint situate in straturile interne ale retinei. Elementele microgliale sint ce celule nervologice rotunde cu numeroase ramificatii; ele se gasesc in straturile de celule ganglionare si de fibros optice. Sint considerate ca elemnte reticulohistiocitare. Regiuni retiniene cu structura speciala sint: Fovea centrala, unde retina se rduce a numai doua straturi: epiteliul pigmentar si stratul de celule vizuale. In fovee sunt numai conuri, ele fiind foarte lungi si subtiri. Spre marginea foveei apare cite un bastonas. Aici stratul granulos extern este foarte dezvoltat. La marginea foveei toate straturile interne retiniene se ingroasa mult. Ora serrata constituie o zona de tranzitie intre retina vizuala si cea oarba. Aici neuronii retinieni sint atrofiati, iar celulele de sustinere, mai dezvoltate, iau progresiv caracterul celulelor epiteliului ciliar cu care se continua.

Retina oarba cuprinde retina ciliara, formata din doua straturi epiteliale; stratul intern compus din celule cubice clare, si stratul extern din celule cubice cu pigment. Nutritia retinei. Straturile interne pina la cel plexiform extern sint irrigate de ramurile arterei centrale a retinei. Nutritia straturilor externe este asigurata de vasele coroidei din coriocapilare. Examinarea retinei se realizeaza in cadrul examinarii fundului de ochi, prin oftalmoscopie si biomicroscopie. Explorarea fundului de ochi, prin oftalmoscopie incepe prin examinarea papilei nervului optic, a maculei, apoi a vaselor si a cimpului retinian pina la periferie. Biomicroscopia fundului de ochi se face prin asezarea inaintea ochiului de examinat a unei lentile convexe, montata pe biomicroscop. Tulburarile functionale ale retinei se examineaza prin determinare acuitatii vizuale si mai ales a cimpului vizual. Pentru a pune in evidenta tulburarile circulatorii intraoculare, in ultimul timp se utilizeaza angiografia fluoresceinica. Tensiunea arterei oftalmice se masoara cu ajutorul oftalmodinamometrului. Tulburarile retiniene de conducere nervoasa se studiaza cu ajutoru electroretinografiei (ERG). NERVUL OPTIC - ANATOMIE SI FIZIOLOGIC Nevul optic face parte din nervii cranieni, perechea a doua. Este alcatuit din cilindraxonii celulelor ganglionare retiniene, care traverseaza lama ciuruite a sclerei, orbita, canalul optic si apoi patrund in cavitatea craniana. Nervul optic, fiind ontogenic o comisura alba, este invelit de trei teci meningiale: dura care continua inainte cu sclera si inapoi cu periostul cnalului optic, pia si arahnoida care se continua inainte cu sclera si inapoi cu periostul canalului optic, pia si arahnoida care se continua inapoi cu memnigele cererebrale, iar inainte formeaza un fund de sac. (fig.18.1) Fibrele nervoase, in numar 800 000 - 1 200 000 pentru fiecare nerv, lipsite de teaca lui Schwann, dar mielinizate, in afara lamei ciuruite sint separate in fascicule prin seturi plecate din pia neurala. In sectorul anterior al segmentului orbitar, la aproximativ 10 mm de polul posterior al globului ocular, patrund in nerv artera si vena centrala a retinei. Fig 18.1 Structura nervului optic Fig 18.2 Vascularizatia nervului optic Strabatandu-l axial, ele ajung in globul ocular la nivelul fundului excavatiei fiziologice a papilei( fig 18.2)

Portiunea intracanaliculara a nervului, scurta de 8 mm, adera prin tecile meningiale de perete canalicular si este in contact cu artera oftalmica, ce patrunde in orbita prin canalul optic. Portiunea intracraniana a nervului optic de 4-17 mm. In interiorul nervului fibrele au o topografie determinate. Fasciculul papilo-macular, continind fibrele care culeg impulsurile provenite din regiunea maculara, tind, pe masura ce se apropie de chiasma; sa ocupe o pozitie centrala in corodonul nervos. Nervii optici se termina in unghiurile anterioare ale unei lame nervoase numita chiasma.

PLEOAPELE - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE Pleoapele sint formatiuni cutanaeomusculomembranoase, mobile, care inchid inainte orbita si protejeaza astfel partea anterioara a globului ocular. Circumscriu intre marginile lor libere fanta palpebrala, limitata inauntru si in afara prin ele doua cantusuri, numite si unghiul palpebral intern si palpebral extern. Deschiderea fantei palpebrale variaza ca marime la diferite virste. La adult, la privirea inainte pleoapa superioara acopera circa 2 mm din marginea superioara a corneei, pe cind cea inferioara se opreste la marginea inferioara a corneei (fig. 7.1). Marginea libera a pleoapelor este divizata in doua portiuni, la unirea 1/6 interne cu 5/6 externe, prin papila lacrimala in virful careia este situat punctual lacrimal. Partea externa prezinta o zona anterioara cutanata, unde sint implantati cilii prevazuti cu glande sebacee (glandele lui Zeiss) si sudoripare (glandele lui Moll) si o zona posterioara care se continua cu conjunctiva pe care se afla orificiile de deschidere ale glandelor tarsale sebacee ale lui Meibomius. Zona de democratie prezinta o linie mai pigmentata, linia intermarginala la nivelul careia pleoapa poate fi clivata chirurgical in doua portiuni: una musculocutanata, situate anterior, si alta tarsoconjunctivala situata posterior. Fig.7.1 Pleoapele si fanta palpebrala (colectia prof. dr. Fr. Fodor). Partea interna sau lacrimala a pleoapei, care contine in grosimea sa canaliculii lacrimali, delimiteaza un spatiu eliptic, lacul lacrimal, ocupat in partea interna de carancula lacrimala si in afara acesteia de cuta semilunara (pleoapa a treia sau membrana nictitanta a vertebratelor infererioare). In structura pleoapelor ( fig7.2) deosebim mai multe straturi distincte. Fig 7.2 Structura pleoapei Stratul tegumentar este subtire, cu cute fine, transversale si numeroase celule cromatofore care explica pigmentarea mai pronuntata a pielii pleoapelor . Tesutul celular subcutanat este lax, favorizand producerea edemelor palpebrale. Stratul muscular este alcatuit din doi muschi striati (orbicularul pleoapelor si ridicatorul pleoapei superioare) si dintr-un muschi neted muschiul capsulotarsal).

Orbiculatorul pleoapelor este un muschi circular prezentind o portiune palpebrala si alta orbitara. Portiunea palpebrala acopera planul fibroelastic al pleopaelor, inserindu-se pe ligamentul palpebral extern si palpebral intern. Are o contractie slaba, determinind clipirea reflexa. Portiunea orbitara formeaza o elipsa in jurul orbitei, inserata pe tendoanele directe ale ligamentului palpebral intern, contractia sa fiind mai puternica, cu rol in mimica voluntara. Din fibrele musculare se desprind mai multe fascicule cu oarecare autonomie, care alcatuiesc muschiul lui Riolan ale carui fibre inconjoara canalele excretoare ale glandelor lui Meibomius, si muschiul lui Horner care se intinde pe partea posterioara a tendonului reflectat al ligamentului palpebral intern, pe partea posterioara a sacului lacrimal si a conductelor lacrimale contribuind la excretia lacrimilor. Ridicatorul pleoapei superioare porneste de la nivelul inelului tendinos al lui Zinn situate la virful orbitei, se indreapta inainte pe deasupra muschiului drept superior, traverseaza ligamentele largi pe sub rebordul orbitar, isi schimba directia in sens frontal si se insera pe fata profunda a pielii pleoapei si pe fata anterioara a tarsului. Muschiul capsulotarsal al lui Muler este format de fibre netede ce se insera pe marginea orbitara a tarsului, contractia acestuia determinind marimea fantei palpebrale. Scheletul fibroelastic al pleoapei este constituit din fascicule conjunctivite dense rezistente. Tarsul pleoapei superioare este mai dezvoltat si are o forma semilunara cu conveitatea in sus, iar cel al pleoapei inferioare, mai mic, este de forma dreptunghiulara. Extremitatile celor doua tarsuri sint unite nazal si temporal de ligamentul exern si intern. Conjunctivita aderenta de tars este mai laxa la nivelul fundurilor de sac. In structura pleoapei sint numeroase glande. Amintim astfel glandele sebacee ale lui Meibomius situate in grosimea tarsului, glandele sebacee ale lui Zeiss si sudoripare ale lui Moll situate la nivelul radacinii folicului pilos, la cae se adauga glandele situate in structura conjunctivitei. Vascularizatia pleoapei este bogata, reprezentata de arterele palpebrale superioare si inferioare provenite din artera faciala si oftalmica. Ele formeaza, prin anastomozoare la nivelul marginii superioare a tarsului , alta la nivelul marginii sale inferioare. Pleoapa inferioara are o singura arcada vasculara in apropierea marginii sale ciliare. Aceasta ascularizatie bogata explica patologia inflamatorie a pleoapei, buna cicatrizare a plagilor precum si vitalitatea lambourilor, in pastilele cutanate. Venele pleoapelor formaeaza de asemenea doua retele venoase care se varsa in venele oftalmice temporale superificiale si faciale. Limfaticele pleoapei sint colectate de ganglionii preauriculari, parotidieni si submanditibulari Inervatia pleoapei este asigurata: senzitiv de catre nervul trigement prin nervul oftalmic cu ramurile sale nazal, lacrimal si frontal pentru pleoapa inferioara; motor, de catre nervul facilal care inerveaza muschiul orbicular si de nervul oculo-motor comun care ineveaza muschiul ridicator al pleoapei superioare. Inervatia simpatico a pleoapei intereseaza vasele si muschii netezi ai lui Muler. Pleopaele au rol de a proteja globul ocular fiind animate de miscari spontane de clipit 20-30 ori/min. Clipitul mai poate fi declansat si reflex sub actiunea unei iritatii pe ramurile trigeminale

de la nivelul pleoapei sau corneei, sau poate fi declansat senzorial prin excitatie auditiva sau vizuala. ORBITA - ANATOMIE 1. Orbitele sint doua cavitati osoase situate de o parte si de alta a foselor nayale, intre neurocraniu si viscerocraniu. (fig 8.1). Ele adapostesc: globul ocular si capsula sa (Tenon), muschii oculari cu fasciile lor, muschiul orbitar Muller, corpul adipos al orbitei, artera oftalmica cu ramurile ei, venele orbitei ( care nu prezinta valve, ceea ce favorizeaza propagarea infectiilor la sinusul cavernos), limfaticele orbitei, nervii cranieni I, II, III, IV, Va, Vb, VI si cei vegetative (fig.8.2) Fiecare orbita reprezinta o piramida patrulatera cu baza anterioara, virful posterior, patru pereti si patru margini. Axul orbitei este oblic dinainte inapoi si din afara inauntru; prelungite inapoi , cele doua axe s-ar intilni la nivelul seii turcesti. Baza sau deschiderea orbitei este rotunjita si formata de marginea supraorbitara a osului frontal , procesul zigomatic al osului frontal, procesul frontal a zigomaticului, marginea infraorbitoara a maxilarului, create lacrimala anterioara. Poate fi usor explorata sub piele. Marginea superioara este mai proeminenta decit cea inferioara, conturul median ete mai proeminent decit cel lateral. Fig. 8.1 Peretele osos al orbitei (colectia prof. dr. Fr Fodor) Fig 8.2 Continutul orbitei (colectia prof dr. Fr. Fodor). De aceea, cimpul vizual este mai intins in jos si lateral, globul ocular este slab protejat in jos si lateral. Virful este reprezentat de extermitatea mediala a fisurii orbitare superioare (prin care, la nivelul inelului Zinn trec: ramura superioara si inferioara a oculo motorului, nervul abducen si nervul nazo-ciliar). Medial de aceasta se gaseste orificiul orbitar al canalului optic artera oftalmica). Peretele superior (tavanul) este concav, este format de partea orbitara a osului frontal si aripa mica a sfenoidului. Pe acest perete se gaseste lateral fosa glandei lacrimale. Peretele inferioar (podeaua) este format din fata orbitara a maxilarului fata de orbitara a zigometricului, procesul orbitar al platinului. Prezinta santul si canalul suborbitar, care se deschide pe fata anterioara a maxiliarului, prin gaura suborbitara. Santul si canalul contin artera si nervul suborbitar. Peretele inferior este subtire si intra in raport cu sinuxul maxiliar, ceea ce explica nevralgiile suborbitale in caz de sinuzita maxilara. Peretele lateral este oblic, indreptat inapoi si medial. Este format din fata orbitara a zigomaticului, fata orbitara a aripii mari a sfenoidului, fata mediala a procesului zigomatic al frontalului. Pe acest perete se gaseste orificuiul zigomatico-orbitar. Peretele medial raspunde cavitatii nazale. In constitutia lui intra: lama orbitara a etmoidului, osul lacrimal, procesul frontal al maxilarului si fata laterala a corpului sfenoidului.Pe acest perete se gaseste fosa sacului lacrimal, delimitata de creasta lacrimala anterioara a maxilarului si creasta lacrimala posterioara a osului lacrimal. Fosa sacului lacrimal se continua cu santul lacrimal si apoi canalul nazo-lacrimal care se deschide in meatul nazal inferior. Marginea supero-laterala prezinta sutura sfeno-frontala, iar in partea ei ceai mai posterioara se observa fisura orbitara superioara, prin care, in afara inelului Zinn, trec: trohlearul, frontalul si lacrimalul.

Marginea supero-mediala prezinta suturile fronto-maxilare, fronto-lacrimala si fronto-etmoidala. Prezinta orificiul etmoidal anterior si orificiul etmoidar posterior. Marginea infero-laterala este ocupata in cea mai mare parte de fisura orbitara inferioara, prin care nervul maxilar intra in orbita. Anterior este formata de procesul frontal al osului zigomatic. Marginea infero-mediala este rotunjita. Prezinta sutura lacrimo-maxilara si etmoido-maxilara. Orbita este captusita de periost, putin adherent de peretii orbitei. Spre virful orbitei, in jurul gaurii optice, fibrele periostului se continua cu fibrele durei-mater din teaca nervului optic. La nivelul marginilor orbitei periostul orbitara se continua cu cel al oaselor fetei, baza fiind acoperita cu formatiuni moi: septul si pleoapele. Comunicarile orbitei sint: - cu neuro-craniul prin canalul otic, fisura orbitara superioara (fanta sfenoidala), oridiciul etmoidal anterior si orificiul etmoidal posterior; - cu fosa infratemporala prin fisaura orbitara inferioara si canalul zigomatic - cu fata prin santul si canalul suborbital, respective canalul zigomatic; - cu cavitatea nazala prin canalul nazo-lacrimal; - cu fosa pterigo-palatina, prin fisura orbitara inferioara. APARATUL LACRIMAL - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE Aparatul lacrimal asigura producerea, raspandirea pe suprafata corneo-conjunctivala si drenajul lacrimilor spre cavitatea nazala. Este alcatuit dintr-un aparat secretor si un aparat excretor. Aparatul secretor: este alcatuit din glanda lacrimala principala si glandele lacrimale accesorii: - glanda lacrimala principala formata din glanda lacrimala orbitara, situate in unghiul superoextern al orbitei in loja lacrimala, si din glanda lacrimala palpebrala, cele doua glande fiind separate printr-un teridon al ridicatorului pleoapei superioare si din: - glandele lacrimale accesorii situate in structura pleoapei si a conjunctivitei.

Secretia lacrimala este indispensabila mentinerii luciului si transparentei corneei, cit si integritatii suprafetei conjunctivale. Ea este alcatuita dintr-o secretie permanenta de baza, care formeaza filmul lacrimal rezultat din secretia glandelor lacrimale accesor ii si dintr-o secretie intermitenta denumita reflexa produsa de glanda lacrimala principala. Sectia de baza este produsa de trei feluri de glande: Glandele secretoase de munca reprezentate de glandele Henle situate in grosimea conjunctivitei tarsele si glandele Manz situate in regiunea limbica, care produc stratul cel mai intern al filmului lacrimal, bogat in polizaharide.

Glandele lacrimale apoase reprezentate de glandele tubuloacinoase, Krause, situate in fundurile de sac conjunctivale si glandele Wolfring situate la margiea superioara a tarsului care alcatuiesc stratul mijlociu al filmului lacrimal. Glandelee sebacee reprezentate de glandele Meibomius situate in tars, glandele Zeiss situate in marginea palpebrala si glandele Moll (glande sudoripare anexate cililor) care alcatuiesc stratul cel mai extern al filmului lacrimal. Secretia reflexa este intermitenta si se obtine prin excitarea glandei lacrimale principale, formata din glanda lacrimala orbitala, situate in unghiul supero-extern al orbitei in loja lacrimala, si dfin glanda lacrimala palpebrala, cele doua glande fiind separate prin tendonul ridicatorului pleoapei superioare. Secretia lacrimala reprezinta un lichid alcain incolor, alcatuit din 98% apa si 2% substante solide (electroliti: Na+, K+, Cl-, HCO-) si glucoza, uree, acizi aminati si proteine, gammaglolubile (igA si IgG), lizozim si lactotransferina. Lacrimile au un rol optic, asigurand transparenta si integritatea corneei prin mentinerea stablitatii filmului lacrimal, un rol mecanic favorizand alunecarea pleoapelor in miscarea de clipit si indepartarea impunatatilor de pe suprafata corneei, un rol respirator prin umectarea pituitarei si prin aceasta a aerului inspirit, un rol bactericid datorita continutului in lizozim, si un rol in mimica. Aparatul excretor Este alcatuit din punctele si canaliculele lacrimale situate in structura marginii libere a pleoapei, in treimea interna pentru fiecare pleoapa existand un punct si un canalicul lacrimal. Cele doua canalicule se unesc intr-o portiune comuna sau se deschid separate in secul lacrimal, care se continua cu canalul lacrimo-nazal ce se deschide in meatul inferior. Sacul lacrimal este situat in loja sacului lacrimal din unghiul palpebral intern (fig 9.1). Evacuarea lacrimilor se face printr-un mecanism de absortie la nivelul mucoasei conjunctivale, canaliculelor si sacului, cit si printr-un mecanism de drenaj activ al lacrimilor prin pompaj ca urmare a miscarilor de clipit si contractiei muschiului orbicular si a muschiului Horner. CONUNCTIVA - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE Conujunctivita este o membrana, mucoasa, subtire si transparenta, care acopera fata posterioara a pleoapelor (conjunctivita palpebrala superioara si inferioara) si fata anterioara a sclerei (conjunctivita bulbara) . Aceste doua parti se reunesc la nivelul fundurilor de sac superior si inferior. In regiunea unghiului intern se gasesc doua formatiuni: pliul semilunar orientat cu concavitatea catre cornee, vrstighiul celei de a treia pleoape a vetebratelor inferioare, si caruncula lacrimala care este o mica proeminenta formata din glande si foliculi pilosi. Mucoasa conjunctivala este constituita dintr-un epiteliu bi- sau pluristratificat, printre celule epiteliale gasindu-se melanocite si celule caliciforme, mucipare si un derm format din doua straturi: adenoid superficial, bogat in limfocite, si profound, fibros. Conjunctivita contine numeroase glande:

- municipare, care sint invaginatii ale epiteliului conjunctival (glandele Henle si glandele Manz) - lacrimale apoase (glandele Krausse si glandele Wolfring)

Mucusul, lacrimile, secretiile sebacee ale glandelor Meibomius si Zeiss, precum xi secretiile sudoripare ale glandelor Moll (ultimile trei tipuri de glande gasindu-se la nivelul pleoapelor) formeaza un film protector pe suprafata conjunctivitei si a corneei. Vascularizatia este data de ramuri din arterele palpebrale pentru conjunctiva bulbara, iar in ecinatatea limbului de arterele ciliare anterioare. Venele sint tributara venei oftalmice. Limfaticele dreneaza in ganglionii preauriculari si parottidieni (vasele limfatice ale jumatatii externe) sis pre ganglionii submandibulari (jumatea interna ). Inervatia senzitiva a conjunctivitei este asigurata de ramura oftalmica a trigemenului. Functia esentiala a conjunctivitei este cea de protectie. Epiteliul si secretiile sale realizeaza o protectie mecanica . Polinuclearele din dermul conjunctival precujm si celule epiteliale au functie fagocitara. Stratul adenoid participa la raspunsul imun cellular si umoral cu sinteza de anticorpi, mai ales IgA, mai putin Ig G, ig E, rar Ig M. Lacrimile sint bogate in proteine bacteriostatice si bacteriolitice: lizozim, latotrasnferina, beta lizina . Flora bacteriana comensala inhiba dezvoltarea celei patogene. Conjunctiva are o slaba aparare antivirala constituind poarta de intrare pentru infectiile aerogene. De obicei trecerea virusului este asimptotica, foarte rar aparind atingeri specifice ale ochiului. ANATOMIA SISTEMULUI OCULO-MOTOR Motilitatea globului ocular este asigurata de doi muschi oblici si patru muschi drepti. Muschii drepti isi au originea in virful orbitei, la nivelul formatiunii tendinoase a lui Zinn: - muschiul drept intern este cel mai puternic muschi dintre oculomotori; are directie orizontala, mergind intre globul ocular si peretele intern al orbitei. Insertia sclerala se face la 5,5 mm de limb. Este inervat de oculo-motorul comul. Vascularizatia este reprezentata de ramura musculara inferioara a artereioftalmice; - muschiul drept extern isi are originea de la inelul tendinos al lui Zinn, cu un traiect orizontal spre globul ocular, inserindu-se la 6,9 mm de limbul sclero corneean. Este inervat de oculo motorul extern (perechea a VI a) - muschiul drept inferior, cu origine la nivelul inelului tendinos al ui Zinn, are un traiect in jos si extern, intre globul ocular si planseul orbitei, inserindu-se inaintea ecuatorului la 6,5 mm de limbul sclero-corneqn. Inervatia este asigurata de oculo-motorul comun, iar vascularizatia de ramura musculara inferioara din artera oftalmica si artera infraorbitara. - Muschiul drept superior isi are originea pe tendonul Zinn, la acelasi nivel cu muschiul ridicator al pleoapei superioare. Traiectul este supero-extern, intre glob si muschiul ridicator al pleoapei superioare. Se insera la 7,7 mm de limbul sclero-cornean pe meridianul orei 12. Inervatia este asigurata de un ram din nervul oculo-motor comun, iar vascularizatia este realizata prin ramul muscular inferior din artera oftalmica.

Muschii oblici sint: - oblicul superior (oblicul mare) isi are originea la nivelul tendonului Zinn deasupra originii muschiului drept intern. Directia fasciculelor musculare esteorienta spre ungiul supero intern al orbitei. In apropierea marginii orbitare muschiul devine tendinos si patrunde intr-un inel fibros, trohlea. La iesirea din trohlee isi pastreaza structura tendinooasa, dar cu traiectul orientat posterior si extern. Insertia muschiului oblic mare se face inapoia ecuatorului in cadranul supero-extern, la 14 mm de limbajul sclero-cornean Inervatia este asigurata de nervul patetic sau trohlear (perechea a IV-a). ascularizatia se relizeaa prin raul muscular superior din artera oftalmica; - oblicul inferior (Oblicul mie), insertia proximala se face intr-o drepresiune situate pe planseul orbitar aproape de marginea orbitara. Directia fasciculelor musculare este postero-externa si superioara, trecind pe sub muschiul drept inferior . Se insera in cadranul infero- extern al globului ocular, inapoia ecuatorului, la 17 mm de limbul sclero-cornean . Inervatia este realizata de ramul pentru muschiul oblic mic din nervuloculo-motor comun ( perechea a III a), iar vascularizatia de ramura musculara a arterei oftalmice(fig. 11.1)

Fig 11.1 Schema Narchez $ $ Patologie restanta ELEMENTELE DE PATOLOGIE OCULARA REFRACTIA OCULARA Globul ocular este alcatuit dintr-o serie de elemente refrigente precum: - cornea - umoarea apoasa - cristalinul - corpul vitros

Toate acestea alcatuiesc dioptrul ocular. Sistemul de dioptri sferici centrati ai ochiului este alcatuit din 4 suprafete dioptrice principale: 1. Fata anterioaara a corneei, care separa aerul ( n= 1) de parenchimul corneen ( n= 1,377), cu o raza curbura medie r= 7,8 mm si o valoaredioptrica D= +48

2.fata posterioara a corneei, care separa parenchinul corneean de umoarea apoasa (n= 1,337), cu o raza medie r = 6,5 mm si o valoare dioptrica D= -6 3. Fata anterioara a cristalinului, care separa umoarea apoasa de substanta cristalina. Datorita modului de formare si evolutie a cristalinului, indicele de refractie al fibrelor cristaliniene nu este omogen, fiind cu atat mai mare cu cat contigentul de fibre dintr-un anumit strat este mai vechi . Pentru optica fiziologica ase admite pentru ansamblul cristalinului o valoare medie n= 1,415. In repaus acomodativ r= 10,5 si D= +7,4 4. Fata posterioara a cristalinului, care separa fibrele cristalinului ( n= 1,415), de vitros (n= 1,337), cu raza de curbura ( in repaus acomodativ) r= 6mm si D= +13. Valoarea dioptrica totala a corneei este de aproximativ D= + 42,1 dioptrii (grosime medie g= 0,5 mm). Valoarea dioptrica totala a cristalinului (pentru o grosime medie de g +5 mm) este D= +20,06 dioptrii Valoarea dioptrica totala a sistemului de dioptri oculari este de + 60D, cu o abatere de 3,5 D,ceea ce situeaza centrul optic la 17 mm de retina. Pentru facilitatea studiului opticii fiziologice se obisnuieste sa se asimileze sistemul de dioptri centrati oculari cu un dioptru echivalent (ochiul redus Donders) cu urmatoarele caracteristici: r = 6 mm n = 1,337 D= + 60 F= 23 mm C situate la 17 mm de retina In mod normal sistemul dioptric ocular permite focalizarea unui fascicol incident de raze paralele venite de la infinit intr-un focar punctiform situate la nivelul posterior al ochiului pe retina, situatie in care vorbim de emetropie. In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina, vorbim de ametropii. Daca focarul se formeaza in spatele retinei este vorba de hipermetropie; Daca focarul se formeaza inaintea retinei, ochiul este miop. Daca nu este un focar unic punctiform, ci doua sau mai multe focare liniare, ochiul este astigmat.

REFRACTIA STATICA - AMETROPII

Ametropiile sunt tulburari ale refractiei oculare statice (ale refractiei ochiului in stare de repaus). Clinic un ochi este in stare de repaus cand priveste la o distanta mai mare de 5 m (distanta considerata infinitul oftalmologic). Indiferent de felul ametropiilor, in determinarea lor sunt incriminate trei eventualitati: a) Lungimea axului antero-posterior, care este prea scurt (hiperop) sau prea lung (miop) = ametropii axiale. b) Dimensiuniiile razelor de curbura corneeana sau cristaliniana sau anormale in raport cu celelalte structuri (mare in hipermetropie, mica in miopie) = ametropii de curbura. c) Valoarea indicelui de refractie al unuia din mediile refrigente (prea puternica sau prea slaba); = ametropii de indice. Ametropiile pot fi si accidentale, ca urmare a deplasarii cristalinului intr-un ochi normal (emetrop), ceea ce impune un alt tip de atitudine terapeutica. Hipermetropia La nastere copiii sunt hipermetropi de 2-3 dioptrii: o data cu dezvoltarea copilului, hipermetropia scade progresiv, ochiul devenind emetrop sau chiar miop. Hipermetropiile se impart in: - mici: pana la 3 dioptrii - medii: intre 3 si 6 dioptrii - mari: peste 6 dioptrii Corectarea hipermetropiei se face cu lentile sferice convergente ( notate cu +), convexe. Se prescrie lentile cu cea mai mare valoare dioptrica ce permite cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5m. Miopia Miopiile se impart in: - mici: pana la 3 dioptrii - medii: intre 3 si 6 dioptrii - mari: intre 6 si 9 dioptrii - forte: peste 9 dioptrii Miopia benigna apare in jurul varstei de 6-7 ani (miopia scolarilor). Are o evolutie progresiva pana in jurul varstei de 20 de ani, cand se stabilizeaza, nedepasind 6-7 dioptrii. Nu se insoteste de leziuni semnificative ale fundului de ochi si complicatii oculare. Miopia maligna Este prezenta de cele mai multe ori de la nastere; este congenitala, transmisibila gentic.

Evolueaza progresiv, atingand valori de -20-40 de dioptrii. Globul ocular are dimensiuni mari cu leziuni intraoculare, vederea este alterata. Axul antero-posterior reste alungit, sclerotica se subtiaza neuniform (mai ales in vecinatatea papilei nervului optic). Apar zone denudate de sclera, prin retractia coroidei (= conus miopic). La aceste modificari se adauga o vizibilitate crescuta a vaselor coroidiene, degenerari corioretiniene si ale vitrosului, hemoragii la nivelul rmaculei. (pata lui Fuchs). Pe masura ce leziunile de la nivelul fundului de ochi progreseaza, acuitatea vizuala scade. Cu timpul apar complicatii: cataracta, hemoragii retiniene, dezlipire de retina s.a. Corectarea miopiei Miopa se corecteaza cu lentila cea mai slaba divergente, concava, sferica (-), care da cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5 m. Lentilele de contactact sunt de preferat, mai ales in cazul miopiilor mari si maligne, deoarece dimunueaza efectul de micsorare excesiva a dimensiunii imaginii corectate pe retina, ameliorand astfel acuitatea vizuala. Astigmatismul 1. Astigmatismul regulat este acela in care fiecare meridian are aceeasi refractie in orice punct al sau, iar trecerea de la refractia unui meridan la refractia meridianului vecin se face treptat. Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia unui meridan la refractia merdianului vecin se face treptat. Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia cea mai puternica sunt perpendiculare unul pe celalat si se numesc meridiane principale. In conditiile normale, meridianul vertical este usor mai bombat, ca urmare a turtirii ochiului de catre pleoapa superioara. Acest meridian are o refractie miopicade -0,5 dioptrii, determinand astigmatismul fiziologic, compatibil cu vederea. Dupa refractia meridanelor principale intalnim: -Astigmatism simplu: un meridian principal este emetrop, iar celalat hipermetrop sau miop. -Astigmatism compus: ambele meridiane principale sunt miope sau hipermetroape, dar de grad diferit. -Astigmatism mixt: unul din merdianele principale este miop, iar celalat hipermetrop. Daca merdianul principal vertical este mai refrigent, iar cel orizontal este mai putin refrigent, vorbim de astigmatism conform regulei sau direct ( conform astigmatismul fiziologic), iar daca cel orizontal este mai refrigent, vorbim de astigmatism contrar regulei sau indirect. Prin corectie se suprima diferenta de refractie intre cele doua meridane.

Astigmatismul neregulat se datoreaza unor afectiuni corneene (infiltrate, cicatrici, degenerescente). In acest tip de astigmatism exista diferenta de refractie, nu numai intre meridiane diferite, ci si intre diferite pucte ale aceluiasi meridian. Corectia este chirugicala sau cu lentile de contact. REFRACTIA DINAMICA 1. Acomodatia (refractia dinamica) asigura vederea clara a obiectelor la diferite distante de ochi. Se realizeaza prin contractia si relaxarea muschiului ciliar (element activ) si modificarea curburii cristalinului, favorizanta de elasticitatea acestia (elementul pasiv). TULBULRARI FIZIOLOGICE Puterea de acomodaie a cristalinului depinde de doi factori: contractia muchiului ciliar rmne toat viaa aceeai si bombarea cristalinului, care prin pierderea elasticitatii sale devine din ce in ce mai greu de realizat. 1. Pierderea capacitatii de acomodatie este aproximata conform tablelului de amplitudine acomodativ a lui Donders: Vrsta n ani Amplitudine acomodativ n dioptrii 110 220 330 440 445 550 660 770 114 110 77.5 44.5 33.5 22.5 11 00

Pentru distana de 25 cm avem nevoie de 4 dioptrii (D-100/f), n timp ce puterea de acomodaie a ochiului este de 3.5D. Pentru a citi clar trebuie sa ndeprtm cartea la 30 cm de ochi sau s punem n faa ochiului o lentila de +0.5D care sa compenseze lipsa pariala de acomodaie a cristalinului. La hipermetrop simptomele presbiiei apar mai repede, lentila corectoare va fi cea care asigura corectia hipermetropiei la care se adauga cea potrivita varstei pacientului. La miopi simptomele presbiiei apar mai trziu i se nsumeaz algebric cu corecia miopiei. TULBURARI PATOLOGICE Astenopia acomodativa consta in oboseala muschiului ciliar, care in unele cazuri apare dupa cateva minute de la inceputul acomodorii pentru vederea de aproape. Se manifesta prin incetosarea vederii, lacrimare, cefaleee frontala, greturi. Apare in hipermetropiile de grad mic si astigmatismele necorectate. Tratamentul consta in corectie optica corespunzatoare ametropiei. Spasmul acomodatiei consta dintr-o contractura permanenta a muschiului ciliar, determinand instalarea unei miopii spasmodice. Se manifesta prin vedere clara de aproape, cu imposibilitatea de a vedea clar la distanta.

Este favorizat de efortul vizual prelungit de aproape (filatelie, ceasornicarie, microscopio) sau de intoxicatii cu diferite substante (parasimpaticomimetice). Tratamentul consta in corectia ametropiei (dupa ciclopegie) sau indepartarea substantelor toxice. Paralizia acomodatiei consta in paralizia muschiului ciliar, ceea ce face ca ochiul sa ajunga in stare de refractie statica. Emetropul constata o diminuare a vederii de aproape; hipermetropul vede rau la distanta si aproape; miopul este mai putin afectat, ajungand sa vada bine de aproape (miopii mai mari de -3D). Tratamentul consta (pe langa tratamentul etiologic) in prescriptia de pilocarpina si prescrierea unei corectii optice mai mari cu +3 +4 dioptrii pentru vederea de aproape (fata de corectia pentru distanta). 1. BOLILE GLOBULUI OCULAR PATOLOGIA CORNEEI Anomalii congenitale Sunt relativ rare. Corneea poate fi mai mica decat normal, cu < 9 mm (= microcornee), sau mai mare, cu . 12 mm (megalocornee). Ambele anomalii se insotesc de modificari ale refractiei si alte anormalii de dezvoltare a ochiului. Corneea poate fi aplatizata (= corneea plana ), sau poate avea curbura mai accentuata (= keratocon congenital). Se pot observa opacifieri periferice (embriotoxon) sau mai centrale (leucoame). Inflamatiile corneei = keratite Pot fi exogene si endogene. Cele exogene apar ca urmare a patrunderii agentilor patogeni din mediul extensiv, fie postraumatic, fie prin propagareaunor procese patologice de vecinatate (conjunctivite, dacriocistice, blefarite). Cele endogene sunt produse de agenti patogeni ce ajung la cornee pe cale hematogena, nervoasa sau umorala, fiind secundare unei stari patologice generale. Keratita exogena poate avea etiologie alergica, fungica, bacteriana sau virala. Keratita virala Are frecventa crescuta, mai ales in randul adultiilor tineri. Sunt adesea recidivante, cu evolutie ciclica la aceasi ochi, determinand tulburari ale sensibilitatii corneene. Ex. Keratita herpetica

Are forme superficiale si profunde . Subiectiv: senzatie de arsura, durere, fotofobie, lacrimare, scaderea vederii. Formele superficiale se manifesta prin aparitia unor vezicule minuscule in epiteliul cornnean, pline cu un lichid transparent. Acest stadiu este indolor. Veziculele se rup, transformandu-se in eroziuni superficiale, cu marginile subminate, puse usor in evidenta cu solutie de fluoresceina. Eroziunile conflueza, se adancesc, se coloreaza in cenusiu si iau diferite forme: arboritatie (=keratita dentrtica), stelata, inelara punctata superficial s.a. Tratamentul este antiviral, local si general, si antibiotic si midriatic local. Keratita microbiana si fungica au ca poarta de intrare o leziune corneeana. Prezinta aproximativ aceeasi simtomatologice. Local se constata prezenta unei ucleratii superficiale de dimensiuni variabile, cu margini neregulate si subminate, cu fundul cenusiu-murdar. aRe caracter progresiv invadant in suprafata si profunzime. In camera anterioara apare hipropionul. Tratamentul consta in combatarea infectiei. Ulcerele traumate beneficiaza de keratoplastie. Tumorile corneei Acestea pot fi benigne (fibromul) sau maligne ( epitelian, sarcom, melanom). Sunt rare. Tratamentul este chirurgical in cele beligne se practica extirparea tumorii, in cele maligne (in functie de extensia tumorii) se face extirparea acesteia sau enucleatie. PATOLOGIA SCLEREI Este saraca in vase sanguine, de aceea e rar afectata de infectii hematogene. Informatii Se deosebeste doua forme principale episclerita, care intereseaza straturile superficiale ale sclerei si alta care intereseaza structurile sclerale profunde sclerita propriu zisa. Episclerita se manifesta prin dureri, roseata si o usoara proeminenta circumscrisa. Afectiunea debuteaza prin aparitia intr-un sector oarecare, in vecinatatea limbului, a unui focar congestiv limitat, de culoare violacee, cu marginile difuze, cu un diametru de cateva milimetri: conjunctivita supraiancenta este mobila. Bolnavul simte o jena usoara, fotofobie, lacrimare. Evolutia este de lunga durata, uneori cu caracter recidivant. Evolutia este fara afectarea structurilor invecinate.

Sclerita Apare sub forma unor pete difuze de culoare violacee, neprominente, dureroase, durerea se accentueaza la miscarea globului ocular. Prezinta dureri mari oculare, fotofobie, lacrimare. Evolutia este lentasi indelungata. In timp se produce subtierea sclerei. Coafectarea coroidei si uveei este frecventa. Patologia uveei Din punct de vedere al localizarii proceselor patologice, putem imparti uveea in doua portiuni: Portiunea anterioara, irigata de arterele ciliare anterioare si arterele ciliare lungi posterioare. Portiunea posterioara, irigata de arterele ciliare scurte posterioare.

Dispozitia vasculara explica limitarea unor procese inflamatorii la unul din cele doua teritorii vasculare. Anomalii congenitale Colombomul irian = lipsa unei portiuni din iris, de obicei in sectorul inferior. Aniridia =lipsa totala a irisului Persistenta membranei pupilare se prezinta sub forma de filamente subtiri care pleaca de pe fata anterioara a irisului si transverseaza pupila. Policoria = existenta mai multor pulpile Heterocromia iriana = irisul unui ochi este de alta culoare decat congenerul sau. Colombomul coroidian la examenul oftalmoscopic teritoriul colombomului apare ca o zona alb sidefie alungita, larga, care se intinde de la nervul optic la ora serrata ai peste care vasele retiniene trec nemodificate. PATOLOGIA UVEEI Uveitele anterioare (iridociclitele) Indociclitele acute si subcutanate Subiectiv = debutul este brrusc, cu durere oculara si perioculara, intermitenta, fotofobie, lacrimare, scaderea acuitatii vizuale. Obiectiv = congestie conjuctivala superficiala si profunda. Pe fata posterioara a corneei se depun inferior exudate, sub forma triunghiulara, cu varful spre centru si marginea la limb. Umoarea apoasa este tulbure. Desenul irian este sters. Apare mioza, prin spasmul sfincterului pupilar.

Datorita exudantelor se formeaza aderenta intre fata anterioara a cristalinului si marginile pupilei, numite sinechii. Cand sinechiile sunt izolate, pupila devine neregulata. Dupa dilatarea medicamentoasa a pupilei, sinechiile se rup lasand pe fata anterioara a cristalinului mici gramezi de pigment, dispuse in trifoi . Uneori apar modificari de tensiune intraoculara ( hipo sau hipertensiune). Iridociclitele cronice se caracterizeaza prin urmatoarele: injectie perikeratica discreta sau absenta, tulburare usoara a umorii apoase, precipitate pigmentate pe fata posterioara a corneei, sinechii iriene, flocoane in vitros,modificari ale tensiunii intraoculare ( mai frecvent hipotonie). Durerea, fotofobia, lacrimarea si blefarospasmul sunt atenuate, iar scaderea acuitatii vizuale e variabila.

Evolutie. Procesul inflamator se poate extinde la coroida; in uveitele cronice vechi se produc alterari corneene, cataracte, etc. Exudatele se pot organiza in bloc si inglobeaza irisul, corpul ciliar si cristalinul, ducand in timp la atrofia globului ocular. Uveitele posterioare (coroiditele ) Ele pot evalua fara afectarea celorlalte portiuni ale uveei, acestea independenta datorandu-se dispozitiei teritoriului sau vascular. Din cauza raportului sale strinse cu retina, majoritatea afectiunilor inflamatorii ale coroidei se extind si la aceasta membrana(corioretinite). Clinic apar tulburari de vedere (prin suferinta retinei, ale carei straturi externe sunt deservite de corocapilare). Obiectiv apar noduli sau placi exudative de dimensiuni variabile, cu localizari diferite. De la culoarea galbena cenusie, cu marginile slab conturate, solitare sau multiple, circumscrise sau diseminate, nodulii sau petele exudative evolueaza diferit, dupa caz, in functie de etiologie. In cazuile benigne ele se pot desobi fara urme, dar de cele mai multe ori procesul inflamator la atrofia corioretinei. Evolutia coroiditelor este in general cronica. Tumorile uveei Tumorile iriene sunt rare si de obicei benigne. Intre acestea intalnim chisturile (tramatice, parazitare) si tumorile pigmentare: nervul pigmentar si melonul irian; irisul poate fi invadat de tumori maligne pornite din corpul ciliar. Tumorile corpului ciliar sunt rare. Cele beenigne sunt chisturile, aadenoamele, mioamele, iar maligne sunt epiteliomul si sarcomul, cu tendinta de dezvoltare pe camera posterioara. Tumorile coroidei pot fi primitive ( angiomul, melanomul malign) sau secundare ( metastatice, mai ales din cancerul de san si stomac)

PATOLOGIA CRISTALINULUI Anomalii congenitale De dezvoltare

Afakia = lipsa cristalinului Microsferofakia = cristalin mic, sferic Ectopia cristalinului = anomalie de pozitie, de obicei bilaterala si simetrica. Cel mai frecvent cristalinul este deplasat in sus si inauntru. De transparenta = cataracta congenitala, situata in diferite straturi ale cristalinului (capsulara, zonulara, nucleara, totala s.a.)

Afectiuni dobandite Tulburari de transparenta (cataracte) Se manifesta printr-o scadere a transparentei cristalinului, insotita de o scadere mai mult sau mai putin accentuata a vederii. Sunt de 2 feluri: - cataracte primitive: presenila, senila etc. cu etiologie si patoenie insuficient cunoscute. - Cataracte cu etiologie si patologie cunoscute: patologica ( urmare a unei afectiuni generale), complicata (urmare a unei afectiuni oculare), traumatica.

Cataracta senila Are mai multe faze evolutive: - faza incipienta se manifesta prin scaderea progresiva a acuitatii vizuale prin aparitia punctelor de condensare a fibrelor cristaliniene.

Pot sa apara: miodezopsii (muste zburatoare ), diplopie sau poliopie monoculara, miopie tranzitorie (presbitii nu mai suporta corectia de aproape ). - faza intumescenta se manifesta prin scaderea marcata a acuitatii vizuale (pina la n.d. sau p.m.m.)

Are loc o imbibare cu apa a cristalinului, ceea ce duce la impingerea irisului inainte si micsorarea camerei anterioare. - faza de maturizare : In aceasta faza cristalinul isi reia volumul normal; acuitatea vizuala ajunge la p.m.m. sau p.l.

Pupila are culoarea alb-cenusie. Camera anterioara are dimensiuni normale. - faza hipermatura: Are loc dezorganizarea structurii cristaliniene.

Acuitatea vizuala este scazuta. Cristalinul alb laptos cu nucleu brunescent. Evolutia cataractei senile poate urma toate fazele amintite, sau sa nu treaca prin faza de intumescenta sau hipermaturizare. Cataracta senila bilaterala nu are obligatoriu evolutie paralela la ambii ochi. Tratamentul consta in extractia chirurgicala a cristalinului opacificat. Deplasarile cristalinului Sunt congenitale si dobandite. Cele congenitale mai poarta si denumirea de ectopii. Subluxatia reprezinta deplasarea partiala a cristalinului din loja sa.

Apar: acuitate vizuala scazuta, miopie, astigmatism sau diplopie monoculara. Camera anterioara e inegala ca profunzime, apare tremorul irisului (iridodonezis), pupila este deformata si uneori se produce hernierea vitrosului in camera anterioara printre cristalin si iris. Luxatia este deplasarea totala a cristalinului din loja sa, in camera anterioara, in vitros sub conjunctivita. Uneori poate fi expulzat complet prin plagile corneei. 1. Ambele necesita interventie chirurgicala; temporizarea se face doar in cazul luxatiei in vitros, cand cristalinul este bine tolerat. PATOLOGIA RETINEI Anomaliile congenitale ale retinei sunt rare; mai adesea sunt asociate cu anmaliile coroidei. Fibrele mielinizate In mod normal fibrele nervului optic prezinta teaca de mielina doar dupa lama ciuruita, dar uneori intr-un sector sau in jurul papilei sunt mielinizate si apar la examenul oftalmoscopic cu fascicule albe, radiare, usor proieminente. Acestea raman nemodificate toata viata. Tulburarile circulatorii retiniene

-au fost tratate la manifestari oculare in patologia generala (HTA, DZ) Inflamatiile retinei Orice agent patogen infectios sau toxic poate ajunge pe calea vaselor retiniene, dintr-un focar din organism, la retina si sa produca aici un focar inflamator. Astfel se produc retinele metastatice in urma emboliilor septice vasculare ale retinei. Abecesul metastatic al retinei apare in vecinatatea papilei, sub forma unor pete exsudive, usor proeminente, si poate duce la panofalmie. Uneori se vad si hemoragii, de aspect variat, datorat leziunilor peretilor vasculari. Tratamenul ese general si local, combina cu al afeciunii cauzale. Degenerescenele retinei Retinopatia pigmentara Are mai ales caracter ereditar, cu debut de copilarie . Primele simtome constau in hemeralopie (orbul gainilor). Cu varsta cimpul vizual se ingusteaza, devenind tubular, astfel incat pacientii nu se pot orienta in spatiu nici ziua. Oftalmoscopic apar pete pigmntare brune, ramificate, mai ales in peiferia fundului de ochi in apopierea vaselor. Retina este subtiata, papila este alb-galbuie, iar arterele retiniene sunt ingustate. Pronosticul este grav, ducand la orbire. Degenerescenta maculara senila Esenta modificarilor patologice consta la inceput in edem exsudativ format pe fondul aterosclerotic, care se agraveaza lent. Apoi leziunea prezinta aspect de atrofie, in macula aparand o placa albicioasa, slab delimitata, marginita de pigment sau de hemoragii. In retina se gasesc focare mici exsudative. Dezlipirea de retina Dezlipirea de retina primara apare fara sa fie precedata de o afectiune oculara aparenta capabila sa provoace clivajul retinei. Debuteaza cu tulburari de vedere ( o umbra in campul vizual, care se mareste progresiv). Acuitatea vizuala nu e afectata in mod deosebit, decat in momentul in care dezlipirea de retina afecteaza si macula. De multe ori debutul este precedat de prodoame caracteristice: miodezopsii (muste zburatoare), fosfene (scantei), metamorfopsii(obiectele apar deformate). Dezlipireade retina apare mai ales superior si se intinde progresiv. Globul ocular devine hipoton. Oftalmoscopic se constata o modificare de culoare a zonei dezlipite, care devine cenusie,iar vasele retiniene par de culoare mai inchisa. Suprafata retinei dezlipite proemina in vitros, iar la nivelul sau se poate evdentia o ruptura liniara sau semiliniara.

Tratamentul este chirurgical sau laser si viseaza producerea unor cicatrici care sa oblitereze ruptura retiniana si sa realizeze o aderenta intre retina si coroida. Dezlipirea de retina secundara se instaleaza in urma unor procese patologice care intersecteaza diferite segmente ale globului ocular traumatisme, tumori, inflamatii s.a. Tumorile retinei pot fi maligne si beligne. Retinoblastomul (gliomul) este tumoara malign ace se dezvolta cu predilectie la copii sub 4 ani, afectand de obicei un singur ochi. Uneori are character familial sau ereditar. Determina moartea copilului prin invazia tumorii in cutia craniana. Trece prin mai multe faze: - Faza I: trece frecvent neobservata; in retina se pot vedea mici focare tumorale, cu aspect vatos. - Faza II: de hipertensiune intraoculara, ochiul este iritat, dureros. Prin pupila se vede tumora care proemina in vitros,de culoare alb_galbui (ochi de pisica amaurotic).

Tumora este intens vascularizata. - Faza III: tumoarea creste, peroforeza sclera, corneea s.a. ( se exteriorizeaza).

Prognosticul este grav, chiar la descoperirea timpurie. 1. Tratamentul consta in enucleara globului ocular cu o portiune lunga din nervul optic. PATOLOGIA NERVULUI OPTIC Anomalii congenitale Sunt rare, mai ales coloboame. Majoritatea sunt variatiii anatomice, fara consecinte functionale. Inflamatiile nervului optic (nevritele optice) Nevritele optice sunt inflamatii de origine toxica sau infectioasa ale nervului. Dupa cum procesul intersecteaza portiunea bulbara sau intraorbitara a nervului, avem doua forme anatomice-clinice de boala: papilita (sindromul anterior) si nevrita optica retrobulburala (sindromul posterior). Papilita Prezinta scaderea importanta a vederii, ingustarea campului visual si uneori dureri retrooculare. Oftalmoscopic papilla este hipermiata cu margini sterse si cu tulburari vitreene prepapilare.

Din cauza edemului papilar arterele retiniene sunt ingustate, iar venele tergescente. Evolutia este rapida. Vindecarea poate fi uneori completa, dar cele mai multe ori se instaleaza atrofia papilara postnevrotica. Nevrita optica retrobulara Se caracterizeaza prin scaderea marcata a vederii, dar fara modificari oftalmoscopice evidente. Campul visual sufera alterari. Evolutia poate fi spre vindecare sau spre atrofie. Atrofia optica este o degenerescenta ireversibila a fasciculelor nervului optic, care poate duce la cecitate. Din punct de vedre functional atrofia optica se manifesta printr-o scadere a vederii, modificari ale campului vizual, alterari ale simtului chromatic. Tumorile nervului optic Tumorile nervului optic sunt de 2 feluri: - tumori ale tecilor (meningioame), care apar dupa varsta de 20 de ani si sunt mai rare. - tumori ale tesutului nervului optic (glioame), care apar inainte de 15 ani si reprezinta din tumorile acestuia. 1. GLAUCOMUL GlAUCOMUL CRONIC SIMPLU (CU UNGHI DESCHIS) Este o boala cronica, bilaterala, cu evolutie insidioasa progresiva, care se manifesta printr-o crestere lenta a tensiunii intraoculare ce determina in mod secundar alterari anatomice si functionale. Se caracterizeaza prin absenta oricarei afectiuni sau anomalii oculare, semen de congestie si prin unghi camerular deschis. Apare dupa 55 56 ani si afecteaza abele sexe. Simtomele obiective sunt reduse. Ochiul este linistit, iar tensiunea intraoculara este crescuta moderat( 25-35 mm Hg). La examenul fundului de ochi se constata o excavatie papilara (infundare in forma de caldare a discului papilar). Modificarile campului vizual sunt la inceput sub forma unor mici scotoame isolate, iar mai tarziu sub forma unuiscotom acriform, iar mai tardiv o ingustare infero-nazala a campului vizual.

Evolutia este lenta, spre cecitatea bilaterala. Vederea centrala se pierde tardiv. Diagnosticul se pune pe triada: tensiune intraoculara crescuta, tulburari de camp vizual si excavatie glocomatoasa a papilei. 1. Tratamentul este simptomatic, vizand scaderea tensiunii intraoculare. GLAUCOMUL CONGESTIV (CU UNGHI INCHIS) Are o forma acuta si una cronica. In realitate e vorba de aceeasi forma, in stadii diferite de evolutie. Afecteaza mai ales femeile de 45 60 ani si hipermetropii. Prezinta mai multe stadii evolutive: a). stadiul padromal care se manifesta prin tulburari vizuale tranzitorii (vederea de cercuri colorate din cauza edemului corneean provocat de cresterea tensiunii intraoculare, incetosirii periodice ale vederii, dureri oculare si perioculare). Simptomele dureaza cateva momente si apoi dispar, la inceput sunt rare, apoi devin tot ,ai frecvente. b). stadiul de glaucoma evoluat se poate manifesta sub forma de glaucoma acut sau glaucoma congestive cronic. Glaucomul congestive acut se manifesta printr-o criza de hipertensune intraoculara, care determina dureri oculare accentuate, cu character de hemicranie, insotite de greata, varsaturi si scaderea accentuate a vederii. Dintre factorii declansatori se pot enumara: stresul, insomnia, medicamente ce contin atropine, greseli dietetice, ingestia exagerata de lichide s.a. Obiectiv se constata cresterea accentuate a tensiunii intraoculare (chiar peste 50 mm Hg), edem palpebral si conjunctival, injectie perikeratica, opalescenta corneei, camera anterioara mica, pupila ovalara, imobila Glaucomul congestive cronic provine din evolutia treptata a prodroamelor, avand o stare de permanenta hipertensiune intraoculara ( mai mica decat in glaucoma acut) Tratamentul este chirurgical sau laser si are scopul de a combate ppusee noi. 1. BOLILE ORBITEI SI ALE ANEXELOR GLOBULUI OCULAR PATALOGIA PLOAPELOR Anomalii congenitale

Anchiloblefarom = lipsa de deschidere a fantei palpebrale Blefarofimoza = deschidera insuficenta a fantei palpebrale

Colombomul palpebral = lipsa de substanta, de forma triunghiulara, cu baza la marginea libera a pleoapei. Ptoza congenitala = caderea, de obicei bilaterala, a pleoapei superioare. Afectiuni inflamatorii

Inflamatii ale pielii pleoapelor Impetigo = eruptie buloasa streptococica, localizata si la fata, nari, buze. Abcesul palpebral = e mai frecvent la pleoapa superioara si se asociaza cu edem important. Zona zoster palpebrala = eruptie eritemato veziculoasa unilaterala, localizata pe un teritoriu nervos bine delimitat. Se asociaza cu leziuni corneene uneori. Inflamatii ale pielii marginii laterale Blefarita e inflamatia marginii libere a pleoapelor, poate fi eritematoasa, scumoasa, ulceroasa. Orjeletul extern este infectia stafilococica a glandelor sebacee Zeiss. Poate fi unic sau multiplu ( hordeoloza). Pe marginea libera a pleoapei apar puncte galbene pustuloase ce se evacueaza la exterior. Inflamatii ale tarsului si glandelor Meibomius Orjletul intern este un abces stafilococic al glandelor Meibomius, insotit de o tumefactie galbuie sub conhunctivita. Chalazionul este un nodul granulomatos al tarsului, dezvoltat prin cronicizarea unui process inflamator al glandelor Meibomius; poate fi unic sau multiplu, uni sau bilateral. Tulburari de statica palpebrala

Entropionul se caracterizeaza prin rasfrangerea inauntru a marginii libere palpebrale, cilii fiind orientate spre conjunctivita bulbara si cornee, pe care le irita prin miscarea de clipit. Poate fi spastic sau cicatrical. Ectropionul reprezinta rasturnarea in afara a marginii libere sau chiar a intregii pleoape. Poate fi senile, spastic, cicatrical, paralitic (paralizia periferica de nerv facial), ex vacuo (dupa o proteza oculara mai mare decat cavitatea). Tumorile pleoapelor

Tumori congenitale Angiomul = tumori vasculare

Ex: angiomul plan (pata de vin) sau angiomul profound. Tumori benigne Moluscum contagiosum = tumora de talie mica, cu centrul ombilicat, insotita frecvent de conjunctivita. Papilomul = tumora senile sau pediculata, mobile pe planul profound . Tumori maligne Melanogmul malign se poate dezvolta dintr-un nev preexistent; invadeaza tesutulcutanat si tarsul, ajungand la orbita si sinusurile fetei. Epiteliomul pleoapelor este cea mai frecventa tumora a pleoapei; dupa 50 de ani toate tumorile palpebrale trebuie inspectate ca fiind epitelioame pana la proba contrarie. Anatomopatologic se deosebesc epiteliomul bazocelular si epiteliomul spinocelular. In cazul primului prognosticul este bun, evolutia este doar locala, nu da metastaze sin u invadeaza ganglionii. Cel spinocelular este agresiv, invadant si da metastaze. 1. Tratamentul este chirurgical, radioterapic si chimioterapic. PATOLOGIA APARATULUI LACRIMAL Aparatul acrimal asigura producerea, raspandirea pe suprafata corneo-conjunctivala si drenajul lacrimilor spre cavitatea nazala. Este alcatuit dintr-un aparat secretor si un aparat excretor. Aparatul secretor e format din glanda lacrimala principala (situate in unghiul supero-extern al orbitei) si glandele lacrimale accesorii ( situate in structura marginii libere a pleoapelor) care se unesc intr-o portiune comuna sau ce deschid separate in sacul lacrimal, care se continua cu canalul lacrimo-nazal ce se deschide in meatul nasal inferior Afectiunile congenitale

Absenta glandei lacrimale si ectopia = cele mai frecvante afectiuni congenitale. Obstructia congenitala a canalului lacrimo-nazal. Diverticuli si fisicule ale sacului lacrimal. Pot fi uni si bilaterale si reprezinta traiecte aberente existente la nastere. Inflamatiile aparatului lacrimal

Dacrioadenitele = inflamatii ale glandelor lacrimale principale, acute sau cornice. Pot fi uni sau bilaterale.

Dacrioadenita acuta se manifesta prin lacrimare, tunefiere, congestia si impastarea pleoapei superioare spre unghiul extern. Glanda e marita de volum, sensibila la palpare, cu tendinta la supuratie. Pacientul are febra, cefalee si adenopatie preauriculara. Dacrioadenita cronica prezinta simptomatologie inflamatorie mult mai redusa. Tratamentul este antibiotic, antiiinflamator si al afectiunii de baza. Dacriocistitele - inflamatii ale sacului lacrimal, care debuteaza cronic, putandu-se acutiza in anumite conditii. Pot fi congenitale sau dobandite. Dacriocistita cronica este precedata de epifora ( ca urmare a unei obstructii a canalului lacrimo nasal), apoi apare tumefierea sacului lacrimal cu stergerea santului nazo palpebral. Secretiile accumulate la nivelul sacului se pot elimina ( prin compreiunea acestuia) in cavitatea nazala sau prin punctele lacrimale . Dacriocistita acuta se prezinta cu tumefierea zonei supraiacente sacului lacrimal, insotita de dureri,. Secretia din sac devine purulenta. In 2-3 zile congestia cuprinde toata pleoapa inferioara si santul nazo genian, tegumentele devin puternic congestionate. Apare febra si starea generala alterata. Procesul inflamator cuprinde si tesutturile moi din jurul sacului ( peridacriocistita), evoluand spre abces si perforatie. Tratamentul consta in antibioterapie, cu incizia sacului si drenajul acestuia. Afectiuni tumorale

Tumorile glandei lacrimale Dacriopsul = tumoare chistica, benigna Tumorile epiteliale sunt maligne, invadante. Tumorile sacului lacrimal sunt rare si pot fi benigne ( papilomul) sau maligne (epiteliom, sarcom). PATOLOGIA CONJUNCTIVEI Afectiuni congenitale

Lipomul = tumoreta galbui nedureroasa, mobile Angiomul = localizat mai ales in regiunea carurculei lacrimale Nervul = pata bruna de marimea variabila Inflamatiile conjunctivitei

Conjunctivitele pot fi: bacteriene, virale, fungice, parazitar, alergice, iritative. Subiectiv se caracterizeaza prin: jena oculara, senzatie de arsura, de corp strain, fotofobie, usturime, prurit; foarte important esteca acuitatea vizuala este normala, cel mult jenata cand se acumuleaza secretie la nivelul corneei. Obiectiv apar: hiperemie conjunctivala si o secretie cu aspect seros, mucos, purulent sau fibrinos, dupa intensitatea inflmatiei. Tratamentul trebuie sa respecte urmatoarele principii: - instituirea tratamentului trebuie facuta dupa ce s-a recoltat in prealabil secretia conjunctivala (pentru examen bacteriologic si antibiograma). - Primeaza tratamentul local fata de cel general ( solutie antibiotica de 5-6 ori/zi, conform antibiogramei, uneori si noaptea) - Nu se aplica pansament ocular - Se considera vindecata daca 3 secretii conjunctivale consecutive se dovedesc negative.

Afectiuni degenerative ale conjunctivitei

Pinguecula este o proeminenta galbuie a conjunctivitei bulburale, localizata nasal si temporal in apropierea limbului. Este in general neevolutiva. Pterigionul consta dintr-o cuta de forma triunghiulara a conjunctivitei, cu baza spre periferie si varful ianintand spre centrul corneei. Varful pterigionului este adherent la cornee, iar corpul este mobil pe sclera. Evolutia este lenta. Tumorile conjunctivitei

Se intalnesc relative rar. Au fost tratate in afectiuni congenitale. PATOLOGIA ORBITEI Aporape toate bolile orbitei creeaza un dezichilibru intre cavitatea orbitara cu volum fix si continutul orbitar, avand ca effect deplasarea inainte a globului ocular exoftalmie, sau inapoi - enoftalmie. Exoftalmia se apreciaza cu ajutorulexoftalometru (N= 12-16 mm). Distingem exoftalmii medii 17-20 mm) si mari ( peste 20 mm).

Va trebui facut diagnosticul diferential cu falsele exoftalmii: ochiul mare miop, deformarile corneei ( keratocon, keratoglob s.a.), stafilom scleral, glaucoma congenital,enoftalmia de cealalta parte, lagoftalmia, retractia pleoapei superioare, asimetrie faciala orbitara, relaxarea muschilor oculari, exorbitismul. Poate fi unilaterala sau bilaterala. Enoftalmia este mult mai rara decat exoftalmia. Este in general moderata, pacientul invocand ochiulsanatos ca fiind cel patologic. Enoftalmia poate fi produsa de malformatii orbitare, traumatisme obstetricale, hemiatrofiile faciale, fractura podelei orbitale, tumori ( cu liza peretelui osos), micsorarea volumului grasimii orbitare, s.a. Inflamatiile orbitei intereseaza peretii orbitei sau continutul ei (uneori associate). Infectia poate fi exogena (plagi orbitare), loco-regionala (sinusurile paranazale,dintii, sacul lacrimal) sau metastatica in boli infectioase grave. Celulita orbitara e inflamatia difuza a tesutului celulo-adipos al orbitei. Subiectiv prezinta dureri orbitoare, stare generala alterata, febra, cefalee, greata, voma. Obiectiv: exoftalmie axiala unilaterala, nereductibila, cu imobilitatea globului, edem palpebral marcat, chemozis violaceu, dilatarea vaselor cojunctivale. Nervul optic poate fi prins prin compresie. Evolueaza spre flagon sau abces orbitar. Abcesul orbitar e inflamatia acuta supurata, localizata, a tesutului celulo-adipos al orbitei. Simptolatologia e aceeasi. Clinic este caracteristica exoftalmia laterala. Flegmonul orbitar este inflamatia acuta, supurata, difuza a tesutului celulo-adipos al orbitei. Simptologia este mai grava ca a celulitei.Obiectiv: exoftalmia unilaterala este foarte pronuntata, dureroasa la presiune,chemozis foarte accentuat, edemul palpebral cuprinde obrazul si regiunea temporala.Pupila este in midrizia areflexiva. Tratamentul acestor afectiuni este urgenta. Se va practica antibioterapie general si local, insotita de incizia si drenajul colectiei. Tumorile orbitei Realizarea tabloul clinic de exoftalmie tumorala, evolutiva, nereductibila, insotia sau nu de masa palpabila in orbita. Afirmarea tumorii se face prin ecografie si tomodensitometrie. Se disting tumori ale nervului optic (glioame, meningrioame), tumori vasculare (hamangioame, limfangioame), tumori conjunctive (fibron fibrosarcom), lipoame, tumori musculare si tumori osoase.

Exoftalmia endocrina Cea mai frecventa este exoftalmia din boala Basedow. Morfopatologic, la nivelul orbitei se gaseste un infiltrate inflamtor. Muschii orbitei sunt in particular interesati; cel mai ades ingrosati, producand o crestere considerabila a volumui orbitar. Forma benigna se caracterizeaza prin AV buna, exoftalmie moderata, evolutie lenta, reversibila la tratament. La pslpsre se percepe rezistenta elastica, muschii oculari sunt putin afectati, complicatiile corneene sunt absente , nervul optic nu este prins. In aceasta faza se descriu semnele palpebro-oculare: retractia pleoapei superioare cu vizibilitatea sclerei, clipit sau tremuraturi ale pleoapelor, hiperpigmentarea pleoapelor, ochii deschisi in timpul somnului, insuficienta de convergenta, hiperemie conjunctivala la insertia muschilor drepti s.a. Forma maligna se caracterizeaza prin afectarea AV, exoftalmie marcata pana la exorbitism, evolutie rapida care este partial reversibila sau ireversibila sub tratament. La palpare este remitenta sau ferma. Muschii oculari sunt foarte infiltrati, ingrosati; apare chemozisul, oftalmoplegia, apar complicatiile corneene si afectarea nervului optic prin compresie- tractiune. Din fericire, de multe ori exoftalmia are un character bening, fara sa fie paralela cu hipertioridismul. Uneori hipertiroidia se poate corecta, persistand exoftalmia. TRAUMATISMELE GLOBULUI OCULAR SI ALE ANEXELOR SALE CONTUZIILE OCULARE.PLAGILE OCULARE. Contuziile pot fi directe sau indirecte (agentul actioneaza asupra regiunilor invecinate,lezand structurile globului ocular). In momentul traumatismului se produce o durere foarte vie,care se insoteste de o pierdere trecatoare a vederii.Uneori poate aparea chiar stare sincopala. Cercetarea leziunilor se face plan cu plan,dinspre anterior spre posterior.La nivelul polului anterior: Pleoapele prezinta escariatii sau echimoze(fara importanta clinica). Pot aparea hematoame mari,plagi zdrobite sau taiate. Conjunctiva prezinta sufuziuni sanguine.Daca sunt mai accebtuate trebuie verificat daca nu ascund o leziune mai grava a planurilor profunde. Corneea eroziuni sau mici plagi superficial ori chiar lipsa de substanta importanta. Perforatia se insoteste de durere si chiar senzatia unui val de lichid caldut care se scurge pe fata (umoarea apoasa).

Plagile perforate ale corneei se pot infecta,dind chiar infectie endoculara (endoftalamie,panoftalamie). Sclera este afectata in aceleasi conditii ca si cornea.O plaga sclerala poate fi mascata de hemoragia subconjunctiva. Plagile mici,intepate,se inched spontan;cele mai mari au tendinta de a li se departa marginile. Pot fi perforate(cu scurgere de vitros). Irisul-cel mai frecvent sufera rupture ale marginii pupilare,cu deformari ale acesteia. Cristalinul poate suferi dislocari (luxatii,subluxatii) sau opacifieri(cataracta traumatic).La nivelul polului posterior. Retina poate prezenta leziuni variate:hemoragii,rupture,dezlipiri de retina. Coroida poate suferi hemoragii sau rupture.Uneori se poate produce o smulgere a papilei nervului optic. Contuziile se pot insoti de modificari ale tensiunii ocular (hipo sau hipertonie) sau modificari ale refractiei (hipermetropie datorata lezarii muschiului ciliar sau miopie datorata spasmului acestuia). Orbita poate suferi de asemenea leziuni.Contuziile se insotesc de hemorogii intraorbitare. Hematonul retrobulbar apare imediat dupa traumatism(in traumatismele directe) sau la un interval de timp (traumatismele cranio-cerebrale). Clinic se produce exoftalmie uni sau bilaterala ireductibila,cu imposibililitatea miscarii globului ocular.Hematomul poate comprima nervul optic,cu atrofie secundara a acestuia. Fractura peretilor ososi se poate complica cu leziuni ale cavitatilor osoase invecinate. In timpul traumatismului,mai poti fi lezate glanda lacrimala,sacul lacrimal sau canaliculele lacrimale,cu consecinte asupra secretiti si excretiei de lacrimi. CORPII STRAINI Actiunea corpului strain depinde de marimea,viteza,natura chimicala,locul de patrundere si sediul sau.Adesea se poate observa traiectul corpului strain la nivelul segmentului anterior al ochiului(plaga cornea perforanta,cataracta traumatica). Cand corpul strain se gaseste in segmental anterior al ochiului(camera anterioara;iris;cristalin) sau in partea anterioara a vitrosului,el poate fi descoperita in lumina focala sau la biomicroscop(daca nu e mascat de hemoragie,exudates sau opacifierea cristalinului). Cnd de afla in straturile profunde (retina,coroida).iar mediile ocular sunt treansparente,el poate fi descoperit la examenul oftalmologic. O metoda foarte importanta pentru descoperirea si localizarea corpului strain intraocular este examenul radiologic,neeficace totusi pentru corpii straini radiotransparenti sau fragmente foarte fine.

Pe langa leziunile mecanice, corpii straini mai pot da nastere la complicatii infectioase sau de natura chimica (oxizi metalici ce impregneaza tesuturile oculare). Plagile pentrante ale orbitei antreneaza adesea dupa ele corp strain, care le produc (procese de necroza), si prin diversitatea agentilor vulneranti intalniti. Intereseaza cel mai adesea corneea, conjunctivita si pleoapele, dand subiectiv: durere, fotofobie, lacrimare, scadere de vedere, blefarospasm. Conjunctivita poate prezenta leziuni diverse, de la simpla hiperemie la placi albicioase cenusii de necroza. Corneea de la simple leziuni epiteliale la leziuni grave (opacifieri intinse si profunde). 1. Arsurile cu acizi actioneaza prin coalgularea albuminelor din tesuturi; actiunea lor se limiteaza la stratul de proteine precipitat in zona de contact. Arsurile cu baze actioneaza prin lichifierea albuminelor, difuzeaza in profunzime si au tendinta la infiltratie si ulcetratie. MANIFESTARI OCULARE IN PATOLOGIA GENERALA AFECTIUNILE RETINEI IN BOALA HIPERTENSIVA

In cursul bolii hipertensive apar unele modificari ale vaselor retiniene si retinei, de mare importanta pentru diagnosticul si pronosticul acestei boli. In evolutia modificarilor oftalmologice din boala hipertensiva se disting 3 faze, corespunzatoare manifestarilor generale ale bolii. Faza I (Angiopatie hipertensiva) Fundul de ochi are de cele mai multe ori aspect normal. Se constata o usoara strimtorare a arterelor; sinuozitate si dilatare usoara a venelor. La incrucisarea venelor de catre artere, venele sunt strivite (semnul Gunn) sau infundate in retina (semnul Salus). Faza II (Angioscleroza hipertensiva) Apar neregularitati ale calibrului vascular. Arterele devin rigide, luand aspectul sirmei de argint sau de cupru Semnul Salus Gunn devine mai evident. Faza III(Retinopatie hipertensiva) Apar si modificari retiniene: hemoragii, exudates si edem papilo-retinian. Angiopatia indica stadiul functional al bolii, iar angioscleroza stadiul alterariii organice a vaselor. Retinopatia hipertensiva are un prognostic grav. RETINOPATIA DIABETICA

Este o complicatie grava a diabetului, care apare dupa 10-15 ani de evolutie a acestuia. Retinopatia diabetica se manifesta prin: Dilatarea moderata a capilarelor venoase formandu-se microanevrisme; din acestea pot aparea mai tarziu hemoragii, mai ales in juruk maculei (mici, rotunde sau in flacara) Exudate retiniene albe-galbui, stralucitoare, ce alterneaza cu hemoragiile, in regiunea interpapilomaculara.

In formele inaintate apare retinopatia proliferativa (cu vase de neconformatie si ulterior bride de tractiune vitreo-retiniana) Boala se dezvolta lentsi se agreeaza treptat. Retinopatia diabetica depaseste, in general, modificarile vasculare de la alte niveluri. STAZA PAPILARA Edemul papilar pur (sau staza) este un edem neinflamator, aparut in urma imbibitiei cu lichid a papilei. Infiltratia se poate explica fie printr-o jena de circulatie, fie prin impingerea lichidului cefalorahidian intecile nervului optic, datorita presiunii intracraniene crescute. Staza papilara poate fi bilaterala si monolaterala. Staza bilaterala este produsa de obicei de procese endocraniene( tumori, hemoragii cerebrale, abcese, meningno-encefalite s.a.) si se insoteste de cefaleeeameteli, varsaturi. Starea unilaterala este de cauza locala ( contuzii oculare, hipotonia globului ocular s.a). Edemul papilar mai poate sa apara si ca urmare a unor boli generale: HTA, ateroscleroza, retinopatia gravidica s.a. Subiectiv, la inceput apar tulburari vizuale trecatoare. Acuitatea vizuala este mult timp pastrata. Apar modificari de camp vizual. Clinic: la inceput papilla este hiperemiata, cu margini sterse (din pricina edemului ). Edemul se intinde dinspre nasal si cuprinde toata papilla, care devine proeminenta. Arterele sunt subtiri, abia vizibile; venele sunt sinuoase si turgescente. Ulterior apar exudate si hemoragii. Diagnosticul de certitudine se puneoftalmoscopic si angiofluorografic. Prognosticul depinde de cauza. Tratamentul este cel al afectiunii cauzatoare. Daca nu se cunoaste cauza, se recurge la tratament simptomatic.

LENTILE PENTRU OCHELARI Ultima generatie de lentile pentru ochelari de vedere

Exista diferite tipuri de lentile:

fotocromatice, concepute pentru a proteja ochiul impotriva radiatiilor UV, lentile asferice cu forma aplatizata, recomandate pentru dioptrii mari, lentile progresive de ultima generatie, care reunesc toate dioptriile, de la cea de distanta la cea de aproape. Lentilele pot fi fabricate din sticla sau din plastic, din compusi organici care confera o greutate redusa si o rezistenta sporita la spargere. Lentilele speciale pentru lumina artificiala si calculator au fost concepute in scopul eliminarii radiatiilor emise de monitoarele cu UV. Sunt lentile optice acoperite cu strat antireflex.

Tipuri de Lentile pentru ochelari

In funcie de materialulul din care sunt produse Lentilele organice (plastic): sunt cu pn la 50% mai uoare dect lentilele minerale; ofer protecie UV; sunt rezistente la ocuri (nu se sparg); se pot monta pe orice ram. Lentilele minerale (sticla): sunt recomandate pentru anumite activiti, mai ales pentru cele care se desfoar la temperaturi ridicate (sudur) sau n mediu cu mult praf (nu se zgrie); se sparg mai uor, sunt mai grele dect orice alte lentile; se pot monta doar pe rame ntregi. Lentilele din policarbonat: sunt rezistente la impact (recomandate pentru actviti sportive, copiilor, pentru un stil de via activ); sunt incasabile, sunt foarte uoare i elastice; sunt recomandate pentru rame cu urub i fir. Dup design Lentilele sferice: sunt lentile standard (suprafaa este curbat). Lentilele asferice/dublu asferice: sunt lentile aplatizate (lentile estetice); formeaz o imagine excelent; cmp vizual mrit (aberaii reduse la periferia lentilei); confort vizual optim.

Dup grosimea lentilei Exist lentile cu indice de refracie de: 1,5; 1,53; 1,59; 1,6; 1,67; 1,7; 1,74; 1,8; 1,9. Indicele de refracie arat grosimea lentilei, cu ct este mai mare, cu att este mai subire lentila. Lentila standard are indicele de refracie 1,5 (lentila pentru toi) iar cea mai subire, pe material organic are indice 1,74 (de 3 ori mai uoar dect lentila din sticl mineral cu indice mare). Lentilele cu cel mai ridicat indice de refracie 1,8 si 1,9 (cele mai subiri lentile) sunt lentilele disponibile doar pentru miopie mijlocie i mare i doar pe sticl mineral. Dup utilizare Lentilele monofocale sunt destinate coreciei fie pentru vederea de aproape, fie pentru vederea la distan. Lentilele bifocale: sunt destinate coreciei vederii de distan i aproape, cu aceeai lentil; delimitarea zonei de distan de cea de aproape este clar, vizibil, se numete lizier; segmentul pentru aproape (citit) este confortabil, cu lungimea de 25 sau 28 mm. Lentilele progresive de interior sunt lentile pentru lucru i birou, nu pot fi purtate pe strada ideale la locul de munca; asigur o vedere confortabil att pentru aproape ct i pentru intermediar (pn la 1,5m). Lentilele progresive sunt cele mai performante lentile; asigur vedere clar la orice distan (exist zona vederii la distan, la semidistan i pentru vederea de aproape), fr delimitare vizibil a acestor zone (estetice); Ele nu trdeaz vrsta purttorului; Se pot monta pe orice ram; Ofer o mare libertate de micare.

4. Un pacient de 60 de ani, purtator de ochelari cu urmatoarea corectie : OD: -0,75Dsf; OS: -0,50Dsf / -0,5Dcyl ax 180 are nevoie de ochelari de aproape. Care este aditia aproximativa conform tabelului Donders si care este corectia finala pentru aproape?

Lentilele cilindrice pentru vedere att de distan ct i de aproape se adreseaz persoanelor care au vicii de refracie astigmatism miopic sau hipermetropic. Ele se caracterizeaz prin faptul c n afara dioptriei care arat valoarea viciului mai au i un ax cuprins ntre 0 si 180 care ne arat localizarea astigmatismului. Lentilele pot avea dioptrii negative sau pozitive. Persoanele care au astigmatism dar care nu au mai purtat lentile cilindrice fiind primii ochelari sau nefiind corectai corespunztor n antecedente, pot avea dificulti de adaptare cu acest tip de lentile chiar pe o perioad mai ndelungat de 2-3 sptmni. Senzaiile create de aceste lentile pot fi: ameeli, stri de nesiguran, aprecierea incorect a distanelor, uneori chiar i stri de grea. Ca i n cazul lentilelor sferice i acestea se pot executa din materiale subiate ceea ce confer i

acestor ochelari un aspect plcut. Totodat cu subierea lentilei se obine i o greutate redus a lentilei ceea ce face mai comod purtarea ochelarului. Se pot adaug tratamente antireflex la nevoie, filtre pentru calculator sau pot fi executate din materiale fotosensibile (heliomat). De asemena pot fi din sticl sau din plactic. Toate detaliile despre alegera celei mai potivite lentile le putei discuta n cadrul magazinului cu opticienii notrii care v vor explica diferenele dintre fiecare lentil. Lentilele cilindrice sunt folosite si in tratarea astigmetismelor. Lentilele cilindrice sunt folosite si in tratarea formelor simple de astigmatism in timp ce lentilele sferocilindrice sunt folosite in tratamentul astigmatismului compus. Astigmatismul reprezinta o tulburare de refractie a globului ocular; caracteristic acestei afectiuni este faptul ca obiectul privit de catre o persoana, (dupa ce lumina traverseaza sistemul de lentile ocular), nu va mai avea un focar de proiectie unic si punctiform, ci mai degraba multiple focare liniare sau neregulate. - astigmatism simplu: este vorba de existenta a doua focare pentru aceeasi imagine, unul plasat la nivelul retinei iar celalat focar este plasat in fata retinei (astigmatism simplu miopic) sau in spatele retinei (astigmatism simplu hipermetropic) . - astigmatism compus: cele doua focare ale aceleiasi imagini sunt ambele plasate in fata retinei sau ambele plasate in spatele retinei (astigmatism compus miopic si astigmatism compus hipermetropic) . - astigmatism mixt reprezinta situati in care cele doua focare ale aceleiasi imagini sunt plasate diferit in raport cu retina; un focar este plasat in fata retinei iar celalat focar este palsat in spatele retinei.

Pata oarb[modificare] Pata oarb (Discus nervi optici sau Papilla n. optici) acest loc fiind amplasat la ca 15 n zona temporal a fundului ochiului, fiind punctul unde nervul optic prsete globul ocular. In zona petei oarbe nefiind receptori optici, de unde vine denumirea de pat oarb, aceast deficien fiind compensat de zona nconjurtoare bogat n senzori optici. Pata galben[modificare] De la pata oarb (Papille) se pot observa vasele (Arteriola i Venola centralis retinae) care irig retina. Pata galben sau macula lutea se afl aezat temporal (direcia tmplei) centrul n zonei mai puin vascularizate ntr-o depresiune mic(Fovea centralis) este singura regiune colorat mai intens din regiunea fundului ochiului, avnd culoarea galben, care se datoreaz pigmentului lutein. Aici pe macul sau macula lutea cu Fovea centralis (nconjurat de Tapetum lucidum zon mai evident la tineri) se formeaz imaginea cea mai clar a vederii, denumirea de pat galben denumire datorit culorii sale, o primete n anul 1779 de la Samuel Thomas von Soemmerring. Macula are un diametru de cca. 3 mm, aici se formeaz imaginea clar necesar cititului, regiunile nconjurtoare realizeaz o imagine mai neclar, aceast regiune realizeaz cercul vizual din jurul imaginii clare (ceeace este vzut cu coada ochiului).

Lentile polarizate - ajuta in reducerea luminozitatii in special cind lumina se reflecta puternic (apa, sosele si alte suprafete similare). Lentielele polarizate sunt folosite la ochelarii de soare pentru reducerea stralucirii suprafetelor obiectelor aflate in campul vizual cum ar fi: suprafata apei, capotele masinilor etc. Ochelarii de soare obisnuiti nu sunt polarizati, ceea ce inseamna ca lentila permite razelor de lumina sa treaca prin ea exact sub acelasi unghi sub care a fost reflectata de suprafata unui obiect. Acest lucru cauzea de exemplu probleme pentru soferii care conduc pe o sosea umeda, acestia fiind orbiti de radiatia luminoasa reflectata de apa de sosea, sau pentru pescari care sunt orbiti de lumina reflectata de suprafata apei. Lentilele polarizate au o fata laminata cu dungi verticale. Acest dungi permit numai radiatiei verticale sa treaca prin lentila eliminand astfel reflectii din plan orizontal si detensionand ochiul purtatotrului. Lentilele polarizate nu ofera insa protectia total pentru stralucire. Daca suprafeta apei este agitata si formeaza valuri cu unghiuri peste 45 de grade o parte din reflexiile din plan orizontal pot trece prin lentila. Soferii si pescarii sunt cei mai avantajati de lentilele polarizate deorece ai au deaface cu cele mai multe suprafete orizontale. Pentru soferi este elimata complet stralucirea generata de capota masinii sau de apa de pe carosabil. Exista totusi si o limitare a acestui tip de lentile. Ele nu pot fi folosite ca lentile pentru ochelari cu purtare zilnica deoarece datorita filtrului polarizat imaginea de pe monitroalele LCD (ecran telefon, monitor calculator, televizor) va fi distorsionata. Deasemenea afisazul de pe bordul anumitor masini poate deveni greu de citit.

Lentile fotocromatice sunt ideale persoanelor care necesit purtarea unor ochelari permaneni i au o sensibilitate crescut la lumina puternic, n special la lumina solar. Aceste lentile au caracteristica de a-i schimba culoarea n funcie de intensitatea luminii sub aciunea razelor ultraviolete. Se nchid la culoare pn la o intensitate de 85%. Pe aceste lentile nu se poate aplica suplimentar protecie pentru calculator. Pot fi realizate din sticl sau din plastic, putndu -se aplica suplimentar i tratamente antireflex. De asemenea sunt disponibile dioptrii pozitive i negative, att sferice ct i cilindrice. Lentilele se coloreaza( Maro sau Gry ) in functie de intensitatea radiatiilor UV Care se coloreaza( Maro sau Gry ) in functie de intensitatea radiatiilor UV din atmosfera, oferind un confort vizual ridicat. Din plastic (organice) sau de sticla - caracteristica principala a lentilelor heliomate (fotocromatice) este aceea ca protejeaza impotriva luminii solare directe sau indirecte, cit si a radiatiei ultraviolete: sint clare, transparente la interior; colorate la exterior (similar ochelarilor de soare), reactionind sensibil la lumina. Colorarea este uniforma pe ambele fete , indiferent de dioptrie, gradul de colorare variind in functie de nivelul radiatiilor UV si temperatura mediului (15%-80%). Nuantele acestor lentile sint pe gri si pe maro. Este posibila alegerea atit pe sticla, cit si pe plastic, de asemenea este posibila alegerea gamei subtiate asferica, cit si cu indice de refractie marit pentru dioptrii mari. Pentru o claritate si o transparenta marite a lentilei se poate aplica tratamentul antireflex. Viata este plina de contraste: cand este soare, cand este inorat, cand stai in casa, cand afara in lumina puternica a soarelui.Lentilele fotocromatice se adapteaza conditiilor diferite de lumina. Aceasta inseamna ca, cu cat soarele straluceste mai puternic, cu atat lentilele devin mai inchise la culoare si asigura protectia optima a ochilor.

Beneficii : - Sunt la fel de clare la interior ca si lentilele incolore (optional antireflex pt o claritate imbunatatita). - Sunt inchise la culoare la orice temperaturi, foarte inchise la temperaturi ridicate. - Ofera o protectie 100% a radiatiilor UVA si UVB - Protectie 100% UV 400 - Se activeaza si revin la starea lor incolora intr-un timp foarte scurt. - Mareste confortul si elimina starile de oboseala prematura in cazul conducatorilor auto. - Recomandat atat copiilor cat si adultilor. - Se pot realiza si pe lentile subtiate pana la indicele de 1.67 si se pot pune toate tratamentele existente in afara de filtru PC.

Lentilele progresive sunt acele lentile care permit vederea cu o singura pereche de ochelari la distanta, intermediar si aproape, inlocuind cele 3 perechi de ochelari(distanta, intermediar si aproape). Lentilele progresive au un camp de progresie ingust, mediu sau larg, in functie de performanta lentilelor si sunt folosite pentru toate distantele, avand un aspect cosmetic foarte palcut datorita design-ului si a faptului ca tranzitiile dintre campurile de progresie sunt invizibile. Pe aceste lentile se pot pune toate tratamentele existente pentru lentilele oftalmice si se pot realiza chiar si subtiate la un grad mare. In functie de calitatea lentilelor progresive pe care le veti achizitiona, ochiul dumneavoastra va face acomodarea cat mai repede, in cazul unor lentile de calitate, veti observa campurile de progresie mult mai vaste, avand un comfort vizual mult mai sporit si o vedere periferica imbunatatita. O noutate in domeniul lentilelor progresive este ca de acum vom putea alege si rame inguste fara a diminua din performantele lentilelor progresive. Lentilele progresive OFFICE - inteleg nevoia purtatorilor de ochelari ce isi desfasoara activitatea in birouri, cabinete etc. Putem alege lentilele office progresiv pentru a beneficia de o libertate a vederii in spatii inchise.

Ochelarii bifocali - sunt acei ochelari ce au inserate pe aceeasi lentila si dioptriile pentru vedere la distanta cat si pentru vederea la aproape ( se coboara privirea spre obiectul de privit de aproape ) astfel nu mai santem nevoiti sa purtam doua perechi de ochelari si sa le schimbam in functie de necesitati. Un dezavantaj al acestei solutii reprezinta faptul ca pastila pentru vederea de aproape este vizibila ceia ce ne tradeaza varsta (acesti ochelari sant purtati in momentul aparitiei prezbiopiei deci intre 40 si 50 de ani ). Atentie - la folositea ochelarilor bifocali in cazul coborari sau urcarii treptelor trebuie sa ne orientam privirea pentru zona la distanta astfel vom evita accidentele cauzate de privirea prin zona de aproape unde imaginea este neclara si marita. Cu acest tip de lentile ceti vedea clar aproape si la distanta; nu sinteti obligati sa puneti si sa dati jos neincetat ochelarii; o linie taie in doua cimpul dvs. vizual: pentru distanta si pentru aproape; aceasta linie vizibila pe lentile indica deficienta dvs. vizuala si va tradeaza virsta; la distanta intermediara nu vedeti clar; nu puteti vedea clar toate obiectele de pe biroul dvs. in timpul lucrului

Descreterea abilitilor de acomodare n corelaie cu timpul devine evident dup vrsta de 40 de ani. Aceast afeciune, cauzat de mbtrnirea ochilor, se numete presbiopie. Problema apare la nivelul cristalinului. Moleculele tinere care formeaz fibre pe medianul cristalinului se gsesc pe suprafaa globului ocular. mbtrnind, aceste fibre se adncesc n bulbul ochiului suprapunndu -se. Sub presiune i pierd elasticitatea, formnd mai apoi nucleul rigid al lentilei. Acest nucleu devine tot mai mare, i - cu timpul - i lentila devine mai groas. Urmarea acestui proces fiziologic este descreterea abilitii de acomodare, proces care, de fapt ncepe nc din perioada post -natal, dar cauzeaz afeciuni notabile doar de la vrsta de 40-50 de ani, cnd se evideniaz. La copii lentila se poate acomoda cu circa 14 dioptrii, adic punctul de apropiere se situeaz la 7 centimetri, ns la vrsta de 45 de ani doar cu 4 dioptrii, iar la 60 de ani acomodarea poate fi de numai de o dioptrie. Acest lucru nu nseamn c ochiul poate s menin nivelul de acomodare amintit timp n delungat. Pentru citirea constant i comod de la 33 centimetri, n loc de minimul de 3 dioptrii este nevoie de acomodare a 4 5 dioptrii. Problema persoanei bolnave de presbiopie este c nu mai poate efectua activiti apropiate ochiului la distana obinuit, mai ales n condiii de iluminat precar, dar vede bine la distane mai mari, dac este emmetropic. Aceti pacieni pot acuza i dureri de cap, care pot aprea dup efectuarea unor activiti apropiate ochilor. 45 ani + 1,0 D 50 ani + 1,5 D 60 ani + 2,5 D 65 ani + 3,0 D Pentru activitatile apropiate se prescriu lentile mai puternice, iar pentru activitatile mai ndepartate se prescriu unele mai slabe. Ca urmare, presbiopia reprezinta descresterea fiziologica a abilitatii de acomodare n functie de vrsta, dar poate aparea si dereglarea maladiva a capacitatii de acomodare.

Lentilele sferice pentru vedere att de distanta ct si de aproape se adreseaza persoanelor care au vicii de refractie miopie sau hipermetropie. Lentilele cu indicii de refractie de 1.5 pot avea dioptrii negative sau pozitive. n cazul n care dioptriile necesare corectarii viciilor de refractie sunt mai mari, se pot fabrica din materiale subtiate cu indici de refractie mai mari 1.6, 1.67, 1.7, 1.74, 1.8, 1.9 ceea ce confera si acestor ochelari un aspect placut. Totodata cu subtierea lentilei se obtine si o greutate redusa a lentilei ceea ce face mai comoda purtarea ochelarului. Se pot adauga tratamente antireflex la nevoie, filtre pentru calculator sau pot fi executate din materiale fotosensibile (heliomat). De asemena pot fi din sticla sau din plactic. Toate detaliile despre alegera celei mai potivite lentile le puteti discuta n cadrul magazinului cu opticienii nostrii care va vor explica diferentele dintre fiecare lentila. Lentilele de plastic (organice): indicate atit adultilor, cit si copiilor - nu se sparg, sunt lentile usoare, au un pret accesibil, au posibilitatea montarii pe orice tip de rama de ochelari, au si posibilitatea alegerii diferitelor moduri constructive ale lentilei si aici ne referim la lentile de plastic subtiate, indice de refractie marit, rezultind o lentila estetica, paleta larga de colorare in diferite procente. "Se recomanda tratamentul antireflex care elimina reflexiile deranjante ale luminii artificiale, asigurind in acelasi timp o claritate mai mare a lentilei; tratamentul de durificare care face ca lentila sa fie mult mai rezistenta la zgiriere. Straturile hidrofob, oleofob si antistatic permit o intretinere mai usoara a lentilei datorita aderentei foarte reduse a apei, a substantelor uleioase, a particulelor de praf. Lentilele se pot curata mult mai usor, iar in conditiile schimbarii temperaturii mediului acest tratament are avantajul de a asigura purtatorilor o calitate mai buna a purtarii datorita claritatii remarcabile. Un avantaj al lentilelor de plastic (organice) este colorarea acestora in diferite nuante, inclusiv in degrade".

Lentile de sticla: sint lentilele cel mai des folosite datorita pretului mic, dar tendinta pentru perioada imediat urmatoare este sa piarda teren in favoarea lentilelor fabricate din material plastic. "Lentilele de sticla sint rezistente la stergere, nu necesita o intretinere deosebita, dar un mare dezavantaj al acestui tip de lentila este ca sint grele, ceea ce ne impiedica uneori in alegerea ramei de ochelari - ne referim aici la ramele de ochelari ce au prinderea lentilelor direct pe lentila cu surub de prindere sau ramele pe fir. Montarea acestui tip de lentila pe rama este dificila, iar rezistenta ramei in timp ar fi serios afectata. In general, putem opta pentru lentilele de sticla atunci cind dorim ochelari de vedere ieftini si dioptriile prescrise au valori mici, indiferent daca avem dioptrii pozitive (plus) sau negative (minus).

Lentilele subtiate depind in mare parte de optiunea in estetica ochelarilor nostrii dar si de calitatea lentilei . O lentila standard are indicele de refractie 1,5 , cu cat indicele de refractie este mai mare cu atat vom avea lentile mai subtiri . Vom lua un exemplu simplu de o lentila de + 3,00 dpt ( dioptrii ) , pentru a avea o lentila subtiata vom alege o lentila de + 3 ,00 cu urmatoarele caracteristici : + 3,00 indice de refractie 1,6 AS ( AS = suprafata asferica deci o lentila mai aplatizata ) si desigur in functie de rama aleasa diametrul lentilei sa fie cat mai apropiat de marimea ramei alese astfel vom obtine o reducere a grosimii lentilei cu aprox 40 % - atentie insa aceasta optiune este valabila pentru dioptri + ( pozitive ) . In cazul dioptriilor cu valuare minus ( - ) luam acelas exemplu de - 3 dpt ( dioptrii ) vom opta pentru o varanta de indice de refractie de 1,6 diferenta este in alegerea diametrului lentilei alegand o lentila cu un diametru marit ( exemplu 70 mm ) pentru a obtine un maxim de subtiere a lentilei . Putem explica acest fenomen datorat constuctiei lentilei , in cazul lentilelor cu valuare negativa ( minus ) lentilele sant subtiri la centru si groase la margine deci prin montajul lentilei in rama se va elimina partea groasa a lentilei. In cazul lentilelor pozitive ( cu + ) acest lucru este invers datorat grosimii mai mari la centru si mai subtiri in marginea lentilei ( o elimiare cat mai mica din lentila in functie de rama ). Avantajele lentilelor cu indice mare de refracie: Mai subiri. Indicele de refracie al materialelor din care sunt fcute lentilele are un impact deosebit asupra apectului acestora. Cu ct indicele de refracie este mai mare, cu att o lentil este mai subire i mai puin curbat la aceeai putere dioptric. Cu ct dioptria este mai mare, cu att diferena devine mai evident. Mai uoare. Lentilele cu indice mare de refracie sunt mai uoare dect aceleai lentile convenionale, confecionate din material organic, astfel c ele sunt mult mai confortabile. Indici de refracie ai lentilelor:

Indice standard de refracie: 1.48-1.54 Indice mediu de refracie: 1.54-1.64 Indice mare de refracie: 1.64-1.74 Indice de refracie superior: 1.74 i peste.

Alte avantaje:

calitate vizual optim aberaii marginale reduse

cmp vizual mrit, lentile cu curbur frontal redus

Lentilele cu indice mare de refracie permit montajul pe orice fel de ram. Durabili i rezisteni mpotriva impactului, ochelarii cu lentile cu indice mare de refracie Lentilele cu indice mare de refracie permit montajul pe orice fel de ram. Durabili i rezisteni mpotriva impactului, ochelarii cu lentile cu indice mare de refracie sunt perfeci att pentru copii ct i pentru adulii cu un stil de via activ.

Calcul grosime lentila la periferie fctie. de dioptrii: http://www.opticampus.com/tools/thickness.php