Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Simptome:
Vedere neclară la distanţă;
Nevoia de a privi cu ochii întredeschişi la distanţă;
Tendinţa de a apropia lucrurile de ochi;
Durere de cap şi senzaţie de ochi obosiţi;
Dificultăţi la şofat, mai ales pe timp de noapte;
Frecarea frecventă a ochilor;
Clipit excesiv.
• Hipermetropia
• Hipermetropia afectează aproximativ un sfert din populaţie. Persoanele care suferă de acest viciu de refracţie,
au o vedere foarte bună la distanţă, însă lucrurile de aproape nu le văd bine. Oboseala oculară, durerile de cap,
vederea în ceaţă după câteva ore de muncă de aproape ( scris, citi, munca la calculator) sau după programul de
muncă apar în funcţie de gradul hipermetropiei. Vederea de aproape nu este satisfăcătoare deoarece imaginea
se formează în spatele retinei şi face ca imaginea să devină înceţoşată. Diametrul antero-posterior al globului
ocular este mai mic decât e normal. Lungimea normală a ochiului uman este de 23-24 mm, însă ochiul
hipermetrop are un diametru mai mic de 23 mm.
• Există trei grade de hipermetropie:
• Slab – până la 3 dioptrii;
• Mediu – de la 3 la 6 dioptrii;
• Mare – peste 6 dioptrii.
• Cauze
• Toţi oamenii se nasc cu hipermetropie. Cu creşterea organismului, creşte şi ochiul, până la vârsta de 5 ani când
ochiul are dimensiuni normale. Dacă dezvoltarea ochiului se opreşte mai repede şi ochiul nu creşte până la
dimensiunile normale, persoana devine afectată de hipermetropie. Această hipermetropie se numeşte axială
( axă= lungime). Există şi situaţia în care dimensiunea ochiului este normală, iar corneea şi cristalinul să refracte
slab lumina care nimereşte în ochi. Focarul se va afla după retină şi omul va avea hipermetropie. Acest tip se
numeşte hipermetropie de refracţie.
• Simptome
• Pentru a corecta refracţia luminii la ochiul sau ochii hipermetropici, este utilizată o lentilă cu + care ajută
corneea şi cristalinul să focalizeze razele pe retină. Aceste persoane au nevoie de două perechi de ochelari:
una pentru aproape, iar alta pentru distanţă, sau o pereche de lentile progresive. Chiar şi cu folosirea
ochelarilor vor fi persoane care vor simţii ochii obosiţi, dureri de cap, ameţeli. La hipermetropie, adesea se
dereglează vederea stereoscopică, apare strabismul convergent şi se diminuează acuitatea vizuală.
• Odata cu înaintarea în vârstă, capacitatea de acomodare a ochiului slăbeşte, vederea se înrăutăţeşte constant
la lucrul de aproape. Acest lucru se întâmplă datorită îmbătrânirii cristalinului, în care se pierd din
proprietăţile elastice, dar se slăbesc şi muşchii ciliari. O asemenea stare se numeşte presbiopie.
• Tratament
• În cazul în care pacientul are până în 20 de ani, tratamentul constă în prescrierea de către medicul oftalmolog
a unei perechi de ochelari sau de lentile de contact.
• Pacienţii cu vârsta cuprinsă între 20-40 ani şi au dioptrii până în 5, pot să poarte ochelari sau să adopte
chirurgia refractivă. Pentru pacienţii cu dioptrii mai mari de 5, tratamentul poate consta în implantarea unei
lentile artificiale.
• Pentru pacienţii cu vârsta peste 50 de ani, cu dioptrie mare, tratamentul este personalizat şi constă în
impantul unui cristalin multifocal sau lentile de contact multifocale.
• Astigmatismul
• Astigmatismul apare atunci când corneea, care are rolul de focalizare a luminii, prezintă curburi anormale ce are o
formă mai mult ovală decât rotundă. Aceasta este cauza pentru care lumina este răspândită în mai multe puncte şi
transmite informaţii eronate către creier. Astfel, vederea este înceţoşată, distorsionată sau dublă. Astigmatismul
afectează vederea şi la aproape şi la distanţă şi poate apărea în combinaţie cu miopie sau hipermetropie.
• Simptome
• Cele mai importante simptome ale astigmatismului sunt:
• Vedere neclară şi distorsionată la orice distanţă;
• Dureri de cap;
• Senzaţie de oboseală;
• Cauze
• Astigmatismul poate fi ereditar, caz în care afecţiunea este prezentă încă de la naştere sau este dobândită, ca urmare
a unei presiuni mari a pleoapei pe cornee, a posturii inadecvate.
• Unii copii se nasc cu astigmatism, fiind un astigmatism congenital, însă în majoritatea cazurilor afecţiunea apare de-a
lungul vieţii, stabilizându-se în jurul vârstei de 25-30 ani.
• Tratament
• În funcţie de tipul de astigmatism avut, acesta poate fi tratat astfel:
• Astigmatismul neregulat, care este determinat de leziuni cicatriciale corneene sau cristaliniene. Nu poate fi corectat
prin lentile externe, ci doar cu ajutorul unor lentile de contact rigide şi impermeabil.
• Astigmatismul regulat poate fi corectat cu ajutorul ochelarilor.
• Tratamentul acestei afecţiuni include şi metode chirurgicale pentru corectare.
Principalele afectiuni ale ochiului:
• Alacrimia sau Sindromul ochiului uscat
• Cataracta
• Conjunctivita
• Dacriocistita
• Dermatosalazis
• Dezlipirea de retina
• Entropion
• Ectropion
• Tulburari vitreene (Flocoane vitreene)
• Glaucomul
• Hemoragia subconjunctivala
• Imperforatie de canal lacrimo-nazal
• Infectia virala a corneei
• Sclerita si episclerita
• Strabismul
• Traumatisme
• Orjeletul(Ulciorul)
• Conjunctivita alergică
• Conjunctiva este o membrană mucoasă similară cu celelalte membrane mucoase ale corpului uman, de
exemplu cele ale nasului şi gâtului. Forma cea mai frecventă a simptomelor alergice la nivelul conjunctivei
se datorează hipersensibilităţii la substanţe ca polenul sau fânul, ca şi alergiilor la animale cu blană sau
similare. Reacţiile de hipersensibilitate la nivelul conjunctivei pot apărea şi la persoanele fără alergii
anterioare cunoscute.
• Simptome. Reacţiile alergice la nivelul conjunctivei sunt în general extrem de neplăcute, dar complet
inofensive pentru ochi şi pentru vedere. Acestea se pot manifesta sub formă de mâncărime, înroşire şi
inflamare a conjunctivei. Uneori apare o secreţie abundentă care curge lăsând urme lipicioase. De obicei
este însoţită de sensibilitatea la lumină. În timpul aşa-numitelor reacţii toxice, odată cu declanşarea unei
reacţii puternice la un factor iritant din mediul înconjurător, se dezvoltă adesea şi o inflamaţie puternică.
DEZLIPIREA DE RETINA
Dezlipirea de retină apare atunci când straturile retinei se separa.Orice parte a retinei
care este dezlipita nu poate trimite semnale vizuale la creier. Daca este lasata netratata,
dezlipirea de retină poate provoca daune devastatoare vederii. Dezlipirea de retină este
considerată o urgenţă oculara care necesită atenţie medicală imediată.
Sclerita şi episclerita
Termenul medical pentru inflamaţia scleroticei este “sclerită”. Dacă este de natură superficială, atunci vorbim despre
“episclerită”, care este forma cea mai frecventă şi mai puţin gravă. Cauzele inflamaţiei sclerei sunt complet necunoscute.
Posibil să fie asociate unor afecţiuni reumatice sau ale ţesutului conjunctiv, în special în cazurile de sclerită profundă.
Episclerita apare în multe cazuri independent de aceste afecţiuni, totuşi se suprapune adesea cu alte tulburări în organism,
ca infecţii sau modificări hormonale.
Simptome. Episclerita determină în general înroşirea ochiului pe o zonă restrânsă. Roşeaţa poate fi uneori intensă şi poate
căpăta o nuanţă albăstruie. Este însoţită de durere de diverse grade, iar zona înroşită devine sensibilă la durere. Simptomele
scleritei sunt similare, dar în general amplificate, iar roşeaţa afectează o zonă extinsă.
Orjeletul (Ulciorul)
Ulciorul se dezvoltă atunci când una dintre glandele de la marginea pleoapei devine infectata. Asemanator cu un cos, un
ulcior poate creşte în interiorul sau în afara pleoapei. Ulcioarele apar la orice varsta. Zonele afectate sunt sensibile, cu
roşeaţă localizata, şi umflături. In general nu impiedica vederea.
BIBLIOGRAFIE
• 1.
https://oftalmestet.ro/principalele-afectiuni-al
e-ochiului
• 2. https://www.medoptic.ro/vicii-de-refractie
• 3.SURSA IMAGINI:GOOGLE