Defectele vederii

Miopia
Pentru o persoană cu miopie obiectele de aproape sunt clare, dar cele de la distanţă - cum ar fi tabla de
la şcoală, semnele de circulaţie sau o faţă din celălalt colţ al camerei - sunt neclare şi greu de distins.
Care sunt cauzele?
Miopia apare atunci când ochiul este în mod neobişnuit mai lung, situaţie în care razele de lumină de la
distanţă sunt focalizate în faţa retinei. Este o condiţie moştenită care se descoperă de obicei în jurul
vârstei de 8 - 12 ani. Pe parcursul adolescenţei, când organismul se dezvoltă rapid, miopia avansează.
Apoi, între 20 şi 40 de ani modificările devin nesemnificative.

Persoanele cu miopie mare au şi un risc crescut de a suferi dezlipire de retină.

Cum se poate trata?
Persoanele care suferă de miopie îşi pot corecta vederea prin mai multe mijloace:
•Ochelari de vedere (doar cu lentile divergente),
•Lentile de contact
•Chirurgie oftalmologică
•Intervenţie chirurgicală cu laser
•Keratotomie Radială
•Ortokeratologie (Remodelare corneană)
 Hipermetropia
Persoanele cu hipermetropie văd neclar la toate distanţele şi trebuie să depună constant efort
de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară.
Care sunt cauzele?
Hipermetropia apare atunci când ochiul este mai scurt decât în mod normal. Acest lucru face ca
razele de lumină să nu fie focalizate pe retină ci în spatele acesteia. Este o condiţie de obicei
moştenită.
Care sunt simptomele?
Hipermetropii, pentru că văd neclar la toate distanţele trebuie să depună constant efort de
acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară. De
fapt, nou născuţii şi copii sunt în mod obişnuit uşor hipermetropi; pe măsură ce cresc, cresc şi
ochii lor şi se alungesc, astfel că această condiţie se corectează de la sine, în general până la
vârsta de 7 - 8 ani. Totuşi, unii tineri la care nu se corectează această hipermetropie, nu sunt
conştienţi de acest lucru, deoarece pot acomoda şi focaliza corect (datorită flexibilităţii
cristalinului) fără a avea nevoie de ochelari sau lentile de contact.
Cum se poate trata?
Persoanele care suferă de hipermetropie îşi pot corecta vederea cu ajutorul:
•ochelarilor de vedere
•lentilelor de contact
 Astigmatism
Pentru persoanele cu astigmatism, toate obiectele, atât apropiate cât şi îndepărtate, sunt deformate.
Imaginile sunt înceţoşate datorită faptului că unele raze de lumină sunt focalizate, iar altele nu. Vezi un
exemplu de astigmatism:
Ce provoacă astigmatismul?
Globul ocular şi corneea în mod normal sunt rotunde ca o minge de fotbal. În caz de astigmatism,
corneea şi globul ocular îşi modifică forma şi devin ca o minge de rugby. Astigmatismul se poate şi
moşteni şi poate apare în combinaţie cu miopia şi hipermetropia.
Care sunt simptomele?
Pentru persoanele cu astigmatism, toate obiectele, atât apropiate cât şi îndepărtate, sunt deformate.
Imaginile sunt înceţoşate datorită faptului că unele raze de lumină sunt focalizate, iar altele nu. Acest
fenomen este similar cu distorsionarea produsă de o bucată de sticlă ondulată.
Cum putem corecta astigmatismul?
Astigmatismul poate fi corectat prin curbarea razei de lumină pe un singur plan. Persoanele cu
astigmatism îşi pot corecta vederea prin mai multe mijloace, incluzând:
•Ochelari
•Lentile de contact
•Chirurgie laser
 Presbiopia
Presbiopia este un fenomen natural asociat cu înaintarea în vârstă, caracterizat prin faptul că lentila
ochiului - cristalinul - în mod normal moale şi flexibilă, devine tare şi mai puţin elastică. Acest lucru
face ca această lentilă să nu mai poată focaliza la fel de bine lumina care pătrunde în ochi de la
obiectele de aproape, cauzând astfel vederea în ceaţă la distanţă de citire.

Presbiopia nu este o boală, este o parte normală şi naturală a procesului de îmbătrânire, şi are loc
la aproape toată lumea în jurul vârstei de 40 de ani.
Ce cauzează presbiopia?
La oamenii tineri, cristalinul este moale şi flexibil şi îşi modifică imediat forma pentru focalizare (prin
procesul de acomodaţie). Pe măsură ce înaintăm în vârstă, cristalinul îşi pierde elasticitatea. Acest
lucru face ca ochii noştri să nu se mai poată adapta la fel de rapid la schimbările bruşte de
focalizare, de la distanţă la obiectele apropiate. În final, ochii îşi pierd abilitatea de a focaliza la
distanţe diferite.
Care sunt simptomele?
Oamenii cu presbiopie cred adesea că au început să aiba hipermetropie; în timp ce ei pot citi semne
de pe stradă şi pot privi filme confortabil, nu pot citi tipărituri mici, ca de ex. cartea de telefon, sau nu
pot realiza munca de aproape, ca de ex. broderia. De fapt, în timp ce hipermetropia este cauzată de
un ochi deformat, un ochi mai mic, presbiopia este pur şi simplu rezultatul faptului că, cristalinul
devine mai puţin flexibil.
Cum putem corecta presbiopia?
Persoanele cu presbiopie au mai multe opţiuni:
•ochelarii progresivi
•ochelarii bifocali
•ochelarii de citit
Bolile ochiului
 Cataracta
 Cataracta este o boală care atacă ochiul și se manifestă prin
opacifierea cristalinului sau a capsulei lui. Cristalinul reprezinta o lentila
transparenta. Insa se poate intampla ca acesta sa devina opac.
 Se poate forma pe oricare dintre cele trei straturi ale lentilei: capsula, cortexul
sau nucleul. Pe de alta parte, cataractele descoperite in zonele corticale sau
nucleare sunt asociate varstelor inaintate. Riscul de a dezvolta cataracte
corticale creste, odata cu expunerea excesiva la razele UV.
 Tratamentul cataractei este exclusiv chirurgical. Specialistul oftalmolog
inlocuieste cristalinul cataractat (opacifiat) cu unul artificial, care nu mai poate
fi afectat niciodata.
 Glaucom
 Glaucomul este o boala de ochi ce produce atrofierea nervului
optic si ingustarea campului vizual. Campul vizualtensiunii
intraoculare si scaderea acuitatii vizuale.
Glaucomul este deseori asociat cu o crestere a presiunii
intraoculare dar poate exista si atunci cand presiunea este
normala. Si invers putem avea o presiune intraoculara mare
fara insa a avea glaucom.
O serie de factori duc la cresterea riscului de glaucom:
- istoricul familiei (cazuri de glaucom in familie)
- imbatranirea
- diabetul si bolile vasculare
- miopia severa.
Prevenire

 Nu amanati un examen olftamologic complet.

 Aflati istoricul familiei
 Adoptati un regim alimentar echilibrat
 Mentineti o greutate corpolara adecvata
 Utilizati ochelari de protectie
 Puratati ochelari de soare
 Renuntati la fumat
 Oferiti ochilor un scurt repaus
 La locul de munca, adoptati anumite norme de siguranta
 Spalati-va pe maini si curatati lentilele de contact in mod corespunzator
 Bolile simtului olfactiv
 1. Sinuzită
Una dintre cele mai cunoscute boli ale căilor nazale este sinuzita, care reprezintă o
inflamație a sinusurilor. Aceasta poate fi provocată de alergii, infecții sau chiar și de
poluarea din aer, iar recurența este mai probabilă în cazul persoanelor care au astm sau un
sistem imunitar sensibil. Inițial, nu se recomandă decât urmărirea simptomelor și eventual
ameliorarea durerii cu medicamente. Dacă boala persistă mai mult de 7-10 zile, se
administrează tratament cu antibiotice. Sinuzita cronică ar putea necesita inclusiv
intervenție chirurgicală.
 Iată care sunt simptomele sinuzitei:
• durere de cap sau senzația de presiune în zona sinusurilor;
• amplificarea durerii la aplecare sau atunci când te întinzi;
• secreție abundentă și groasă în nas, de culoare verde, uneori cu puroi sau sânge;
• durere în zona ochilor;
• probleme cu urechea din cauza congestionării căilor nazale;
• amețeală.
 2. Polipi nazali
 Polipii nazali sunt o boală foarte comună a nasului și reprezintă niște mici excrescențe
în formă de lacrimă, necanceroase, care se formează în nas și la nivelul sinusurilor.
Sunt de obicei asociați cu alergiile și astmul și în multe cazuri nu dau simptome, mai
ales dacă sunt mici. Dacă se formează excrescențe mai mari, acestea pot bloca
scurgerea normală a secreției din sinusuri, iar mucusul respectiv poate să se infecteze
dacă se acumulează.
 Spre deosebire de polipii care se formează în colon sau în vezica urinară, cei nazali
sunt foarte rar canceroși. Ei pot fi tratați cu medicamente sau prin metode chirugicale,
așa că nu trebuie să îți faci probleme dacă ai așa ceva. Iată ce simptome dau polipii
nazali:
• nas înfundat;
• strănut;
• nas care curge des;
• durere facială;
• probleme cu simțul mirosului;
• mâncărimi în jurul ochilor;
• infecții.
 3. Deviație de sept
 Deviația de sept este o boală a nasului în care septul, cartilagiul care
desparte cele două pasaje nazale, este strâmb sau deviat din centru, într-o
parte, împiedicând astfel respirația normală. Se estimează că aproximativ
80% dintre oameni se confruntă cu deviație de sept, însă aceasta provoacă
probleme cu respirația în rare cazuri.
 Unii oameni se nasc cu deviație de sept, iar alții capătă această afecțiune în
urma unei traume fizice. Cel mai comun simptom al deviației de sept este
congestia nazală, care afectează în special o nară, însă există și alte semne:
• sângerări din nas;
• dureri faciale;
• dureri de cap;
• sforăit;
• apnee (senzația de sufocare în timpul somnului).
 4. Rinita atrofică
 Rinita atrofică este o afecțiune ale cărei cauze nu se cunosc și
care se manifestă prin formarea unor cruste groase în cavitatea
nazală, ceea ce rezultă în micșorarea și atrofierea mucoasei
nazale și a osului de sub aceasta. Deși este o boală destul de
rar întâlnită, e bine să știi care sunt simptomele:
• miros neplăcut în nas;
• obstrucție nazală;
• sângerări nazale;
• lipsa mirosului;
• infecții secundare (ale sinusurilor, de pildă);
• otită medie.
 5. Abcesul septului nazal
 Un abces este o infecție bacteriană care formează o pungă cu puroi și poate
să apară și în nas, în urma unei lovituri, dar și dacă ai avut o infecție a
sinusurilor. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice și este nevoie
de extragerea puroiului din nas cu ajutorul unei mici incizii sau cu un ac
subțire. Cea mai importantă parte a tratamentului este grija pe care o ai tu
față de nas după ce primești diagnosticul. Simptomele abcesului nazal sunt:
• durere în zona abcesului;
• înroșirea zonei;
• înfundarea nasului;
• febră;
• dureri de cap.
 Fiindcă majoritatea afecţiunilor apar din pricina unui sistem imunitar slăbit, îţi
recomandăm un supliment alimentar care să-ţi menţină sănătatea.
Bolile urechii
 1. Infecție a urechii/otită - o infecție cauzată de bacteriile sau virusurile
care pătrund în canalul auditiv prin intermediul unei fisuri la nivelul pielii sau
al țesutului. În spcial urechea medie din spatele timpanului se poate umple
cu lichid - de aici denumirea de otită medie (poate fi cu efuziune sau
seroasă) și apare în special în rândul copiilor ca urmare a anatomiei urechii;
în cazurile în care durează un timp lung sunt afectate oscioarele (oase din
urechea medie) și poate apărea perforația timpanului, fiind vorba despre
otită cronică.
 Simptomele sunt: scurgere cronică, cu miros neplăcut, care poate avea un
aspect gălbui, verzui sau sângeriu; mai sunt prezente și durere, înroșire și
inflamație.
 Tratamentul presupune adeseori medicație antibacteriană care poate fi
aplicată topic sau adiminstrată oral; poate dura o săptămână în cazuri
ușoare sau mai mult în cazuri grave. Antibioticele sunt necesare doar când
este vorba despre o cauză bacteriană, nu virală, iar intervenția chirurgicală
poate fi recomandată în cazul infecțiilor recurente (timpanotomie).
 2. Urechea înotătorului - cunoscută sub denumirea medicală
de otită externă, este caracterizată de inflamația canalului
auditiv; apa în exces poate face canalul auditiv susceptibil la
infecții, precum și o curățare prea energică a canalului auditiv cu
bețișoare de urechi (din cauza unei leziuni inițiale). Apare de
obicei ca urmare a acumulării de umezeală în canalul auditiv,
ceea ce conduce ulterior la iritație. În cazul în care se
agravează, poate conduce la o infecție.
 Simptomele sunt: înroșire la nivelul canalului auditiv, însoțită
de prurit și o scurgere transparentă, fără miros. Pe măsură ce
boala se agravează, și intensitatea simptomelor evoluează
proporțional. Pot apărea și febră sau noduli limfatici inflamați.
 Tratamentul presupune: pot fi prescrise medicamente pentru a
gestiona infecția și inflamația și a restabili echilibrul normal al
urechii.
 Tinitus - este caracterizat în general de un țiuit în ureche, deși sunetul
poate apărea și sub formaa de sâsâit, zumzet, vâjâit sau
păcănit. Simptomele sunt: sunete inexplicabile în una sau ambele urechi
care pot fi puternice sau mai puțin (mai mult sau mai puțin ascuțite/frecvență
înaltă). Tratamentul presupune: tinitusul dispare de la sine în majoritatea
cazurilor, însă atunci când persistă necesită examinarea din partea unui
medic ORL pentru a determina cauza exactă. Modalitățile comune de
tratament includ terapie prin sunet, terapie de management a stresului etc.
 Alte boli:
Boala lui Meniere
Barotrauma
Nevrită vestibulară
Coleastomul
Otoscleroză
Bolile pielii
Cauze
Afectiunile de piele au o multitudine de cauze
posibile, care sunt influentate de tipul bolii si
premisele acesteia. Mostenirea genetica, hormonii,
sistemul imunitar slabit, stresul, influenta mediului,
dieta sunt cativa dintre factorii care pot declansa
boli de piele. Din aceasta cauza se impune
necesitatea unui diagnostic corect prin
identificarea
cauzelor declansatoare si administrarea
tratamentului specific.
 Sfaturi utile
 - Consumati 6-8 pahare de apa pe zi pentru a mentine pielea umeda,
odihnita si supla;
- Aplicati crema hidratanta dupa ce spalati tenul cu apa calda pentru a
restabili echilibrul hidric si de sebum (grasimi) al acestuia;
- Protejati-va in mod corect tenul de razele UV;
- Mentineti-va in mod constant elasticitatea pielii prin detoxifiere;
- Adoptati o dieta sanatoasa, bogata in vitamine si minerale pentru a
va mentine pielea catifelata si curata;
- Odihniti-va suficient: somnul mentine sanatatea si vigoarea pielii;
- Nu va stoarceti cosurile;
- Nu fumati: acest lucru duce la o imbatranire prematura si
ingalbenirea pielii;
- Demachiati-va zilnic, de preferinta, inainte de culcare;
- Nu folositi produse chimice concentrate pentru ingrijirea tenului - un
demachiant natural este ideal.
 Acneea vulgara este o boala de piele care apare din cauza
hiperactivitatii glandelor sebacee.
 Eczema-Termenul include un grup de afectiuni caracterizate prin roseata,
mancarime, iritatie si uneori mici chisturi.
 Psoriazisul este o afectiune caracterizata prin eruptia de placi eritemato-
scuamoase (pete rosii acoperite de scuame).
 Pielea uscata
 Pruritul sau mancarimea se manifesta localizat (pe o anumita parte a
corpului) sau generalizat(pe tot corpul).
 Dermatita este o afectiune frecvent intalnita, caracterizata prin
inflamarea pielii si prurit. Boala nu este grava, dar poate provoca disconfort
daca nu este tratata corespunzator.
Bolile cavitatii bucale
 Afte bucale - se prezinta sub forma unor leziuni ulcerative in gura. Cel mai frecvent
apar la nivelul limbii, pe fata interna a obrajilor si a buzelor. Nu sunt contagioase insa
au tendinta la recurenta. Leziunile sunt dureroase si afecteaza mult vorbitul,
mestecatul. Debuteaza in copilarie sau adolescenta sub forma unor ulcere rotunde sau
ovoide cu margini bine delimitate, halou eritematos in jurul lor si continut alb-galbui.
Afecteaza aproximativ 20% din populatie iar cursul lor natural este spre autovindecare
si in final remisiune completa.
 Recomandari dietetice care pot ameliora simptomatologia asociata aftelor bucale sunt
reprezentate de :
- Consumul de lichide reci (ceai cu gheata, apa rece), inghetata. Se recomanda
utilizarea unui pai pentru ca lichidul sa nu se imprastie in gura.
- Evitarea cafelei, ciocolatei, alimentelor condimentate sau prea sarate, a sucurilor
carbogazoase, a nectarelor de citrice, a semintelor, nucilor, alunelor, rosiilor, tuturor
fructelor foarte acide.
- Felierea fina a legumelor si fructelor sau consumarea lor in forma pasata, de piureuri,
paste, gemuri.
- Consumarea in principal a alimentelor moi, usor de masticat si de inghitit: inghetate,
creme, supe, oua moi, iaurt, branzeturi usoare, macaroane.
 Candidoza bucala
Candidoza bucala este o infectie fungica cauzata de o "ciuperca"
parazita numita Candida albicans. Boala se manifesta prin aparitia
unor depuneri de culoare alba atat pe suprafata limbii cat si in alte
zone ale cavitatii orale. Depunerile au o consistenta cremoasa si pot fi
indepartate, expunand o zona de culoare rosie.
 Leucoplazia
Leucoplazia este o afectiune care provoaca o crestere in exces a
celulelor din cavitatea bucala. Aceasta conduce la formarea unor
depozite de culoare alba pe suprafata limbii dar si in alte parti ale
cavitatii orale. Spre deosebire de candidoza orala, depunerile au o
consistenta mai dura si nu pot fi indepartate.
 Cauzele leucoplaziei nu sunt intotdeauna cunoscute, dar se
considera ca fumatul este cel mai important factor favorizant. In
plus, boala se poate dezvolta si in zone in care limba a fost iritata
sau ranita in trecutul apropiat.
 Xerostomia - (senzatia de gura uscata) poate fi cauzata
de deshidratare, anxietate sau poate sa apara ca reactie adversa la administrarea
multiplelor medicamente. Xerostomia asociaza riscul de aparitie a diverselor
infectii, gingivite si carii dentare. Determina dificultati la deglutitie, masticatie, vorbire.

 Lichenul plan
 Limba neagra paroasa
 Limba rosie
 Limba geografica
Preventie:

 O mare parte din aceste probleme pot fi evitate printr-o igiena corespunzatoare sau
printr-un tratament adecvat.
Exista cateva recomandari pe care specialistii le fac in vederea prevenirii aparitiei
acestora:
Afte bucale: evitarea contactului fizic direct cu pacientii care au afte. Ele sunt cauzate
de un virus foarte contagios, herpes simplex 1, iar copii dezvolta aceste afte prin contact
cu parintii, fratii, rudele care sunt infectate.
Halena: efectuare unui periaj correct de 2 ori pe zi, utilizarea atei dentare si a apei de
gura.
Xerostomie : evitarea deshidratarilor prin consumul unor cantitati corespunzatoare de
lichide. Se recomanda de asemenea si consumul unor alimente care sa stimuleze
productia salivara. Se pot consuma acadele, insa doar in cantitati limitate deoarece
continutul crescut in zahar favorizeaza dezvoltarea bacteriilor si aparitia cariilor (in lipsa
unei igiene defectuoase).
Specialistii sfatuiesc pacientii sa evite consumul de alcool, tutun. Acestea, pe langa
riscurile de aparitie a cancerelor pulmonare si de cavitate bucala, asociaza si riscuri de
aparitie a respiratiei urat mirositoare,a xerostomiei, a aftelor bucale.
Realizat de elevele:

Dobre Andra
Enache Iulia-Alexandra
Grigore Teodora-Laurentia
Manolache Andreea