Afectiuni ale organelor de simt la om

1. Raul de masina: cauze, preventie si tratament

Raul de masina este similar cu cel resimtit la mare sau in avion, fiind de fapt un
reprezentant al raului de miscare. Atunci cand te afli in masina si incepe sa ti se faca rau este
momentul cand creierul tau primeste semnale mixte de la ochii si urechile tale. Daca te uiti la
podea atunci cand esti intr-o masina sau un autobuz, ochii tai iti comunica cum ca tu nu te misti.
Dar urechile tale anunta creierul ca tu esti de fapt in miscare. Corpul tau in loc sa realizeze ca
citesti o carte in autobuz, va reactiona ca si cum este otravit si va gasi ca solutie prin acest lucru
sa vomite.
Una din metodele de a trata astfel de simptome este sa te uiti direct pe geam la distanta.
Astfel semnalele date de ochii tai se vor potrivi cu cele transmise de urechile tale.
Tratarea raului de miscare se poate face prin solutii medicamentoase, schimbari in mediul
in care te afli (precum sa stai langa un geam deschis al masinii), remedii naturiste, antrenament
prin biofeedback sau tehnici de relaxare.

2. Miopia

Afectiunea miopie este un viciu de refractie al ochiului (alaturi de hipermetropie si

astigmatism) care se manifesta prin dificultati in distingerea obiectelor situate la distanta,
in timp ce obiectele situate in apropiere sunt vazute clar.
Influenta mediului asupra muschilor globului ocular se numara, de asemenea,
printre cauzele aparitiei miopiei. Astfel, contractia excesiva si prelungita a muschiului ciliar
– un muschi din interiorul ochiului cu rol in acomodatia pentru vederea de aproape – la cei
care lucreaza mult la aproape (calculator) poate antrena miopia si astfel se explica aparitia
ei la tineri intre 20 si 25 ani care in copilarie nu au avut nevoie de ochelari.
 3. Conjunctivita

Conjunctivita reprezinta inflamatia conjunctivei (pielita transparenta care inveleste partea

alba a ochiului si pleoapele pe interior). Termenul defineste un grup de afectiuni inflamatorii
ale conjunctivei de cauza variabila: bacteriana, virala, alergica, fungica si iritativa. Se prezinta
sub numeroase forme clinice, de la o inflamatie usoara, cu manifestari discrete, pana la inflamatii
accentuate, insotite de complicatii. Exista forme acute (cu debut brusc) si forme cronice.

Conjunctivita nu doare si nici nu modifica vederea (cel putin in stadiile incipiente, fara

complicatii).

Pacientul poate simti:

 mancarime (prurit) – in conjunctivitele alergice poate fi foarte intensa

 senzatie de corp strain (de nisip in ochi)
 usturime
 senzatie de arsura
 uneori, usoara fotofobie (sensibilitate la lumina)

Exista trei tipuri mari de conjunctivita: alergica, infectioasa si chimica. Cauza conjunctivitei
variaza in functie de tipul acesteia.
4. Cataracta

Cataracta este o afectiune oftalmologica prin care lentila din interiorul ochiului isi pierde
transparenta, avand ca rezultat scaderea progresiva a vederii. Peste 70% dintre oamenii
sanatosi de peste 65 de ani vor dezvolta aceasta afectiune.
Cataracta nu doare, evolueaza progresiv si se manifesta prin diverse fenomene ce
afecteaza vederea: incetosare, modificarea frecventa a dioptriilor, imbunatatirea vederii de
aproape, fotofobia (jena fata de lumina puternica), incapacitatea de a aprecia corect
distantele.
Unul dintre semnele des intalnite in cadrul aparitiei cataractei la persoanele varstnice sunt
fracturile, pentru ca, in general, cataracta evolueaza diferit la cei doi ochi, astfel persoana in
cauza nu mai apreciaza bine distantele, impiedicandu-se, de cele mai multe ori la diferente
de nivel: scari, borduri etc.
Cauzele aparitiei cataractei sunt multiple, varsta fiind considerata factorul principal in
cele mai multe dintre cazuri. Tratamentele cu diferite medicamente cu efect cataractogen,
expunerea indelungata la razele ultraviolete sau la medii/substante toxice, traumatismele,
afectiuni ca miopia, glaucomul sau diabetul pot duce la aparitia cataractei si favorizeaza
progresia acestei afectiuni oftalmologice.

Tipuri de cataracta

In functie de cauza aparitiei, cataracta poate fi:

 congenitala – din nastere;

 senila – legata de varsta;
 complicata – cand apare din cauza altor boli (ex. diabet, glaucom);
 traumatica – cand apare in urma unui traumatism;
 toxica – cand apare din cauza expunerii la anumite substante sau medii toxice.
5. Glaucomul

Glaucomul este un termen folosit pentru a defini mai multe afectiuni oculare care
au ca efect degradarea nervului optic si care, netratate, pot duce la deteriorarea
vederii si chiar la pierderea acesteia. Cei mai multi pacienti nici macar nu stiu ca
sufera de glaucom, pentru ca este asimptomatic, actioneaza tacut, iar diagnosticul
este pus abia cand efectele asupra vederii sunt deja ireversibile.
Glaucomul este in continuare obiect de studiu in lumea medicala, pentru ca nu se
cunosc cauzele exacte care duc la aparitia afectiunii. Este si motivul pentru care nu exista
un tratament care sa vindece boala, ci doar care sa tina simptomele sub control. Totusi, un
motiv unanim acceptat ca fiind o posibila cauza a glaucomului este presiunea intraoculara
crescuta.
Specialistii de la Academia Americana de Oftalmologie (AAO) explica mecanismul
prin care apare glaucomul. Ochii produc in permanenta un lichid transparent (umoare
apoasa) care circula in camera anterioara a globului ocular cu rolul de a-l hrani. In mod
normal, cantitatea de fluid produsa, respectiv eliminata (prin canalul Schlemm), este
aproximativ aceeasi si, in felul acesta, se mentine o presiune constanta (PIO) intre 10 si
21 mm HG.
Atunci cand se inregistreaza valori mai mari, ochiul produce lichidul, dar nu il
mai poate elimina in aceeasi masura, pentru ca are loc (din cauze necunoscute, inca) un
blocaj al canalului Schlemm. Consecinta este ca fluidul se acumuleaza in interior.
Presiunea intraoculara crescuta deterioreaza nervul optic si, in timp, poate duce la orbire.
De obicei, nu exista semne care sa anunte aparitia bolii. Glaucomul are o evolutie
lenta care se intinde pe mai multi ani si afecteaza mai intai vederea periferica. Din acest
motiv, multi oameni nici nu realizeaza ca acuitatea lor vizuala nu mai este aceeasi, iar
boala este depistata la un control de rutina.
Daca, totusi, apar unele manifestari, acestea pot include vederea incetosata sau
observarea de halouri in jurul punctelor luminoase, de exemplu. In general, sunt afectati
ambii ochi, dar pentru unul dintre ei, simptomele vor fi mai severe.
 Exista situatii, insa, in care glaucomul are o evolutie rapida si poate cauza, printre
altele:
 durere oculara intensa;
 stari de greata si de voma;
 inrosirea ochilor;
 durere de cap;
 halouri in jurul punctelor luminoase;
 vedere incetosata.

6. Otita

Otita medie – Otitis media in limba latina – este o afectiune medicala care se traduce prin
„inflamatia urechii medii”. Infectia se poate localiza in zona dintre timpan si conductul
auditiv extern si poate fi foarte dureroasa.
Otita medie este o afectiune frecventa si aproximativ 11% din populatia mondiala
prezinta cel putin un episod de otita medie acuta in fiecare an. Jumatate din toate cazurile
apar la copiii sub 5 ani si este mai frecventa la persoanele de sex masculin.
Exista anumiti factori care pot genera un risc mai mare de a dezvolta otita medie. Acestia
includ copiii care sunt expusi la medii poluate, in special daca parintii fumeaza acasa. In
plus, alimentatia artificiala la sugar , intrarea in colectivitate de la o varsta frageda pot fi
factori de risc.
Amoxicilina este tratamentul folosit pentru majoritatea pacientilor, cu toate acestea
amoxicilina + acid clavulanic este o alternativa potrivita daca exista suspiciune de rezistenta
la amoxicilina, sau daca aceasta a fost deja utilizata in ultimele 30 de zile.
Pentru a preveni otita medie, trebuie redusi factorii de risc care sunt asociati cu
afectiunea. Nu totul poate fi gestionat – cum ar fi sensibilitatea de natura rasiala si conditiile
preexistente de sanatate – dar exista mai multe masuri care pot fi luate pentru a preveni
aceasta afectiune:
o Parintii trebuie sa evite fumatul in camera unde este un copil mic;
o Evitati pe cat posibil prezenta copilului cu imunitate scazuta la gradinita/cresa
sau in locuri aglomerate;
o Hraniti copilul la san in primele 6 luni de viata si evitati utilizarea suzetei.

7. Boala lui Meniere - afectează urechea internă, în special sacul endolimfatic, cunoscut și
sub denumirea de labirint. Acest canal semicircular procesează semnalele sonore către creier
și este de asemenea responsabil pentru percepția echilibrului. Boala este caracterizată prin
funcționarea defectuoasă a muscoasei urechii interne conducând la acumularea de lichid, ce
determină creșterea presiunii din urechea internă. Simptomele sunt: vertigo sau amețeală,
tinitus (sunet de tip zumzet, fluierat, bâzâit, sâsâit în ureche), senzație de amețeală,
transpirații și palpitații. Poate fi experimentată și pierderea auzului. Tratamentul

presupune: unele simptome ale bolilor urechii pot să nu fie tratate, dar cauza de bază nu
dispune de niciun fel de remediu. Pentru ameliorarea disconfortului resimțit, pot fi de ajutor
 medicamente pentru rău de mișcare și greață, precum și diuretice. Uneori sunt recomandate
modificări ale alimentației și tehnici de management al stresului.

8. Tinitus - este caracterizat în general de un țiuit în ureche, deși sunetul poate apărea și sub
formaa de sâsâit, zumzet, vâjâit sau păcănit. Simptomele sunt: sunete inexplicabile în una
sau ambele urechi care pot fi puternice sau mai puțin (mai mult sau mai puțin
ascuțite/frecvență înaltă). Tratamentul presupune: tinitusul dispare de la sine în
majoritatea cazurilor, însă atunci când persistă necesită examinarea din partea unui medic
ORL pentru a determina cauza exactă. Modalitățile comune de tratament includ terapie prin
sunet, terapie de management a stresului etc.
9.  Barotrauma - este o leziune cauzată de o schimbare în presiunea apei sau a aerului. Apare
când se schimbă brusc altitudinea, fie în cazul unui zbor cu avionului, a unei scufundări
subacvatice sau a unei escaladări montane. Simptomele: poate începe ca un sunet de
pocnituri în urechi, urmat de durere, amețeală și pierderea auzului. Tratamentul
presupune: căscat, mestecat sau înghițit ajută la ameliorarea presiunii. Uneori sunt de
ajutor decongestionantele.
10. . Nevrită vestibulară - este inflamația urechii interne cauzate de o infecție
virală. Simptomele sunt: vertigo, amețeală ușoară în unele cazuri sau greață însoțită de
vărsături. Apare pierderea ușoară a auzului, durere la nivelul urechii și simptome similare
gripei. Poate fi prezent și nistagmus - mișcări involuntare ale
ochilor. Tratamentul presupune medicație până la dispariția simptomelor.
11.  Coleastomul - presupune creșterea de piele anormală la nivelul urechii medii, fiind cauzat
de o infecție cronicizată. Simptomele sunt: creșterea de mici buzunare și chisturi în urechea
internă, conducând la pierderea auzului. În cazurile grave poate apărea paralizia mușchilor
faciali sau amețeală. Tratamentul presupune antibioterapie atunci când este ptrezentă
infecție. Un coleastom mare sau infectat poate fi îndepărtat pe cale chirurgicală.