Sunteți pe pagina 1din 6

Analizatorul vizual, ca si ceilalti analizatori ai organismului, este foarte bine constituit pentru functia

vizuala. Lumina patrunde in ochi, traversand, inainte de a atinge retina mediile transparente si refringente,
formate din cornee, umoare apoasa, cristalin si vitros. Mediile transparente si refringente contribuie la
convergenta razelor luminoase la nivelul retinei.
Corneea este primul dioptru ocular, care datorita transparentei sale absolute si puterii sale refractive are
un rol fundamental in transmiterea, refractia si reflexia luminii, contribuind prin aceasta la calitatea
imaginii retiniene.
Cristalinul prezinta o structura complexa, dar cu toata eterogenitatea sa constituie o remarcabila unitate
functionala ce permite, prin transparenta sa, transmiterea luminii, iar prin puterea sa acomodativa,
focalizarea acesteia la nivelul retinei. In timp ce corneea, umoarea apoasa si vitrosul poseda o putere
refringenta nemodificata, cristalinul isi modifica refractia dupa cum ochiul este utilizat pentru vederea de
departe sau de aproape. Adaptarea sa este asigurata prin jocul muschiului ciliar. Acomodatia permite
astfel proiectarea unei imagini clare pe retina, oricare ar fi distanta obiectului fixat. Vitrosul, tesut
conjunctiv vascoelastic, contine hialocite, celule cu anumita specializare, alaturi de o substanta
fundamentala formata din fibre colagene si hialuronat de sodiu.
Uveea este membrana vasculara a ochiului alcatuita din iris, corp ciliar si coroida.
Irisul, partea cea mai anterioara a uveei, este o membrana situata in plan frontal, in forma de disc perforat,
care prezinta in centru un orificiu circular, pupila. Rolul fundamental al irisului este optic, realizand un
diagram cu deschidere variabila, controland intensitatea luminii ce patrunde in interiorul ochiului; el
impiedica lumina sa treaca prin periferia cristalinului, reducand astfel aberatia sferica si cromatica, iar
prin contractia pupilei adanceste focarul ocular cu reducerea cercurilor de difuziune de la nivelul retinei.
Corpul ciliar este segmentul intermediar al uveei cu rol in acomodarea cristalinului.
Coroida asigura elementele nutritive pentru epiteliul pigmentar si fotoreceptorii retinieni.
Prin bogatia patului vascular si abundenta debitului sangvin, are rol termic asigurand o ambianta izoterma
pentru desfasurarea proceselor foto-chimice de la nivelul retinei.
Prezenta celulelor pigmentare ii confera coroidei un rol optic, de camera obscura.
Retina, membrana nervoasa a ochiului, este un receptor selectiv pentru radiatiile electromagnetice
cuprinse intre 375 si 760nm. Prima etapa a perceptiei luminoase se situeaza la nivelul fotoreceptorilor
unde exista o interactiune intre fotonii vehiculati de unda luminoasa si fotopigmenti. Retina nu este decat
o expansiune a creierului, ca o antena la suprafata corpului. Fotoreceptorii retinieni transforma energia
electrica in energie luminoasa datorita fotopigmentilor ce contin un receptor proteic - rodopsina.
Imaginile de la nivelul retinei sunt transmise prin caile optice la centrul cortical al vederii.

Celula retinitalamica ganglionara constituie primul neuron al caii vizuale. Ea primeste informatiile prin
intermediul dendritelor si contribuie la elaborarea mesajului vizual.
Prin axonul sau, celula ganglionara transmite impulsuri pana la corpul geniculat lateral in talamus.
Ansamblul acestor axoni constituie, din punct de vedere macroscopic, nervul optic, chiasma si bandeleta
optica. Din corpul geniculat lateral pleaca radiatiile optice, suportul macroscopic al celulelor
talamocorticale. Ele ajung la aria vizuala occipitala constituind calea vizuala principala. O parte din
axonii celulelor retinotalamice se indreapta spre structurile mezencefalice si in special la tuberculii
cvadrigemeni anteriori constituind calea vizuala secundara, implicata in reflexe cu punct de plecare
vizual.
Globul ocular poseda proprietatea de a orienta axa vizuala in directia obiectului fixat prin musculatura
extrinseca ce il roteste in jurul lui. Muschii sunt comandati prin nervii oculomotori. Cei doi ochi
actioneaza simultan, ca un singur ochi, pentru a realiza vederea binoculara si stereoscopica.
Transparenta corneei, indispensabila patrunderii razelor luminoase, este asigurata prin mediul intern care
o nutreste. Corneea este protejata impotriva agresiunilor externe prin motilitatea palpebrala care nu lasa
intre pleoape decat o fanta palpebrala a carei inchidere si deschidere este instantanee.
Corneea este aparata si prin sensibilitatea sa proprie, fiind umectata in mod constant de filmul lacrimal.
Globul ocular este inchis si protejat de cavitatea orbitara impotriva traumatismelor si agresiunilor externe.
Refractia oculara in repaus acomodativ.
Refractia statica
Ochiul normal denumit emetrop se caracterizeaza prin doua elemente structurale:
a. Suprafetele sale dioptrice ( in zona lor optic utila) sunt foarte apropiate de forma unei calote
sferice si sunt corect centrate.
b. In situatia privirii la infinit deci in repaus acomodativ exista un echilibru perfect intre puterea
dioptrica totala a sistemului optic si lungimea axului antero-posterior al globului ocular.
De aici rezulta doua consecinte:
- focarul imagine este punctiform, stigmic;
- razele paralele ce cad pe cornee venite de la infinit se proiecteaza si isi formeaza focarul exact
pe retina.
Realizarea echilibrului perfect intre valoarea dioptrica deci pozitia focarului imagine principal si
pozitia retinei, impune armonizarea a trei categorii de marimi:
- raza de curbura a principalelor suprafete dioptrice,
- indicele de refractie al parenchimului corneean si cristalinian,
- lungimea axului antero-posterior al globului ocular.

Ca orice sistem optic convergent, ochiul va forma o imagine reala, rezultata dintr-un proces
psihofiziologic, si mai mica decat obiectul. Marimea imaginii de pe retina este invers proportionala cu
distanta de la obiect la ochi; cu cat aceasta este mai mare, cu atat imaginea va fi mai mica.
In mod normal, sistemul dioptric ocular permite focalizarea unui fascicul incident de raze paralele
venite de la infinit intr-un focar punctiform situat la nivelul posterior al ochiului, pe retina, situatie in
care vorbim de emetropie.
In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina vorbim de ametropii.
Refractia dinamica. Acomodatia.
Ochiul uman are capacitatea de a vedea clar la diferite distante prin modificarea puterii sale de
convergenta. Aceasta calitate se datoreaza modificarii dioptrilor cristalinieni, atat ca raza de curbura cat si
ca distanta de separare intre ei. Este de fapt punerea la punct a aparatului fotografic, daca comparam
ochiul cu acest aparat optic. In cazul ochiului aceasta punere la punct se obtine nu prin deplasarea
obiectivului, ci prin modificarea puterii sale de convergenta. Cristalinul sufera trei tipuri de modificari in
cursul acomodatiei:
modificari ale dioptrilor: raza de curbura a fetei anterioare se micsoreaza cu 4 mm si a celei
posterioare cu 0,5 mm; in plus, aceasta modificare de curbura a fetei anterioare nu este
uniforma, ci intereseaza in principal regiunea centrala.
modificarea indicelui de refractie: odata cu modificarea formei cristalinului se schimba si
raporturile dintre lamele intracristaliniene, fapt ce are drept consecinta modificarea indicelui
mediu de refractie al lentilei.
cristaloida se relaxeaza, devenind usor ondulata in vederea de aproape.
Modificarile ochiului in timpul acomodarii sunt:
pupila se contracta, reduce cercul de difuzie si acomodarea necesara;
marginea pupilei se deplaseaza in fata;
suprafata anterioara a cristlinului avanseaza;
suprafata posterioara a cristalinului reculeaza;
raza de curbura a suprafetei anterioare a cristalinul scade;
raza de curbura posterioara a cristalinului scade, dar putin; indicele de refractie a cristalinului
creste;
punctul principal imagine se deplaseaza spre retina cu 5x10 mm;
cristlinul se deplaseaza putin in jos;
punctul nodal imagine se departeza de retina, unghiul scade;
centrul pupilei de intrare sedeplaseaza spre nas;
globul ocular se alungeste putin.
Acomodatia este definita prin urmatorii parametrii:
punctul remotum este cel mai indepartat punct vazut clar de ochi si este situat la infinit pentru ochiul
emetrop (practic, infinitul oftalmologic este situat la distanta de 5 m).
punctul proxim este cel mai apropiat punct vazut clar de ochi in situatia utilizarii capacitatii maxime de
acomodatie.
parcursul acomodatiei este distanta dintre punctul remotum si punctul proxim.
amplitudinea acomodatiei este diferenta dintre refractia ochiului in repaus atunci cand priveste la infinit
si refractia aceluiasi ochi atunci cand face maximum de efort acomodativ.
Senzatia luminoasa. Adaptarea vizuala.
Senzatia luminoasa este determinata de stimularea specifica a fotoreceptorilor retinieni, de radiatiile
electromagnetice cu lungimi de unda cuprinse intre 360 si 770 nm; deasupra si sub aceste valori retina
este foarte putin sensibila.
Presiunea fizica pe globul ocular este, de asemenea, susceptibila de a produce senzatii luminoase de tip
anarhic prin excitare mecanica. Excitatia radiatiilor electromagnetice se produce prin intermediul unor
elemente corpusculare, numite fotoni care poarta o anumita cantitate de enrgie. De aici apare notiunea
cantitativa, pentru declansarea senzatiei fiind nevoie de o anumita densitate de flux, sau un anumit numar
de cuante.
Stimularea retiniana de catre radiatiile electromagnetice, depinde de lungimea de unda a acestora. Stimulii
declanseaza fenomene fizice, chimice si psihologice care produc impresia senzoriala de lumina. In
perceptia vizuala exista doua etape:
- o etapa de transductie fotoreceptia si geneza semnalului electric;
- o etapa de transmisie;
Etapa de fotoreceptie. Fotoreceptorii sunt reprezentati de celulele cu conuri si bastonase care se
diferentiaza intre ele prin aspectul celular, tipul pigmentului continut si prezenta conexiunilor intre
spatiile extramembranare si articolul extern, prezente numai la conuri. Celulele cu conuri sunt in numar
de aproximativ 7 milioane, iar cele cu bastonas sunt in numar de circa 130 milioane si prezinta o densitate
maxima pe macula
Celulele vizuale cu bastonas contin in membrana discurilor o glicoproteina numita rodopsina, care joaca
rol de receptor membranar al mesajului fotonic, fiind principalul pigment fotosensibil. Conurile si
bastonasele se scurteaza la lumina si se alungesc la intuneric.
Caile vizuale
Informatiile vizuale captate de retina merg prin intermediul nervului optic, care are un diametru de
aproximativ 3 mm. Informatiile provenite de la semi-campurile vizuale drept si stang se intersecteaza la
nivelul chiasmei optice. Astfel, informatiile vizuale captate de jumatatea dreapta a fiecarei retine sunt
trimise catre emisfera dreapt, in timp ce informatiile captate de semicampurile stangi ajung la emisfera
stanga.

Functiile ochiului
Vederea indica urmatoarele functii:
1. recunoasterea formei si prezentei unui obiect..acuitate vizuala (AV)
2. percepe lumina sau intunericul.perceptie luminoasa
3. percepe culoarea... vedere colorata
4. perceperea unui camp vast..camp vizual
5. perceperea distantei si steneognozia..vederea binoculara
6. fixarea obiectelor aflate la aproape sau distanta... acomodatia
7. fixarea ambilor ochi asupra unor tinte..convergenta
Senzatiile componente ale functiei vizuale sunt formate din senzatia de lumina, senzatia de forma si
senzatia de culoare.
Simtul luminos - capacitatea retinei de a percepe cel mai slab stimul posibil ce permite ochiului sa
perceapa luminozitatea obiectelor. Senzatia de lumina apare n urma excitariicelulelor senzoriale
retiniene, cnd stimulul luminos atinge o anumita valoare numita prag. Senzatia luminoasa este eficienta
ntre doua limite, pragul minimal si pragul de ebluisare (ntunecare momentana). Pentru a se ajunge la
perceptia luminoasa, stimulul trebuie sa aiba o anumita intensitate, care variaza cu diametrul pupilei si cu
suprafata de retina excitata. Retina ochiului adaptat la ntuneric are o sensibilitate mai mare.
Tulburarea cea mai importanta a senzatiei luminoase o constituie imposibilitatea de adaptare la ntuneric
denumita hemeralopie sau n termeni populari orbul gainilor. Bolnavii cu vedere normala n timpul zilei
nu se pot orienta cnd se nsereaza sau n obscuritate.
Senzatia de forma - vederea centrala sau acuitatea vizuala si vederea periferica sau cmpul vizual.
Acuitatea vizuala - facultatea de discriminare a regiunii maculare, adica proprietatea acesteia de a
deosebi detaliile obiectelor. Acuitatea vizuala se examineaza cu ajutorul unor tabelenumite optotipi.
Acestea sunt tabele formate din litere, cifre, imagini, inele despicate, ale carordimensiuni scad treptat de
la un rnd la altul. Cmpul vizual sau vederea periferica corespunde portiunii din spatiu ce se proiecteaza
peretina sensibila a unui ochi imobil.
Simtul cromatic - proprietatea retinei de a percepe diferitele radiatii monocromatice dinspectrul vizibil
emise sau reflectate de obiectele din jur. Exista 3 culori fundamentale, rosu, verde, albastru din
combinatia carora se poate obtine toata gama de culori cunoscute inclusiv culoarea alba. Tulburarile
senzatiei cromatice sunt denumite discromatopsii. Lipsa de perceptie a culorii rosii este cunoscuta ca
protanopie sau daltonism.
Tipuri de vedere
Definitia acuitatii vizuale :
Acuitatea vizuala se refera la acuratetea vederii sau capacitatea ochiului de a diferentia doua puncte
distincte:
1) vederea centrala si vederea periferica: vederea centrala reprezinta acuitatea vizuala realizata in
foveea centrala la nivelul retinei, vederea periferica reprezentand acuitatea vizuala realizata
situate in jurul foveei centrale. In general, acuitatea vederii periferice este mai scazuta.
2) vederea monoculara si vederea binoculara: vederea monoculara este acuitatea vizuala realizata
atunci cand unul dintre ochi este inchis. Vederea binoculara este acuitatea vizuala privind cu
ambii ochi. In absenta anormalitatilor, vederea binoculara este, in general, cu aproximativ 10%
mai buna decat cea monoculara.
3) acuitatea vizuala la distanta si acuitatea vizuala la aproape: acuitatea vizuala la distanta este
realizata, in general, privind la o distanta de 5 m, in timp ce acuitatea la aproape este cea realizata
privind la o distanta de 30 cm. In cazul miopiei, acuitatea vizula la distanta este slaba. In cazul
prezbiopiei, acuitatea vizuala la distanta este buna este buna, insa cea de aproape este slaba.
4) Vederea naturala (fara corectie) si vederea cu corectie: vederea naturala este acuitatea vizuala a
ochilor in conditiile in care nu se foloseste nici un dispozitiv corector. Vederea corectata este
acuitatea vizuala a ochilor cu vicii de refractie, care sunt corectate prin folosirea ochelarilor sau a
lentilelor de contact.
Cauze majore ale vederii slabe:
o vicii de refractie miopie, hipermetropie si astigmatism;
o acomodatie slaba. prezbiopie;
o curbura corneeana inadecvata astigmatism( regulat, neregulat si keratoconus);
o refractie incetosata. cataracta.