Anatomia ochiului

Corneea
• Membrană fibroasă şi transparentă inserată în sclerotică (albul
ochiului) care formeaza partea anterioară a globului ocular, cu rol
protector pentru ochi si care intervine în procesul de refracţie.
Corneea
• Corneea nu posedă vase sanguine sau limfatice. Totuși, la nivelul
stromei există un sistem lacunar prin care difuzează fluidul care
transportă substanțele necesare metabolismului cornean și oxigenul.
Acesta ajunge prin difuziune atât din umoarea apoasă, cât și prin
interfața film lacrimal–epiteliu cornean.
Sclera
• Membrană fibroasă albicioasă, foarte rezistentă, care înveleşte ochiul
aproape pe toată suprafaţa sa si ii ofera protectie.
• Groasă de 1 mm, sclerotică, denumită în mod obişnuit albul ochiului,
se prelungeşte în faţă cu corneea, transparentă şi de formă mai
bombată.
Limbul cornean
• Zona de trecere intre corneea transparenta si sclera opaca. Asigura
nutritia corneei.
• Limbul este cea mai sensibila parte exterioara a ochiului.
Iris
• Irisul reprezintă partea anterioară a tunicii vasculare a globului ocular. Este
o structură circulară, așezată anterior de cristalin și perforată central
de orificiul pupilar. Irisul conține pigmenți care dau culoarea ochilor
(albaștri, căprui, verzi etc.).
• Vascularizația irisului este foarte bogată. Vasele au dispoziție radiară și se
leaga între ele formând două cercuri arteriale ale irisului: arterele ciliare
lungi posterioare si arterele ciliare anterioare .
• Irisul conține pigmenți care dau culoarea ochilor (albaștri, căprui, verzi etc.).
• Daca lumina este slaba, diametrul pupilei se dilata (se mareste), iar daca
lumina este puternica, diametrul pupilei se contracta(se micsoreaza)
Pupila
• Pupila este un orificiu circular sau alungit, negru, de mărime variabilă
în centrul irisului care reglează cantitatea de lumina care intră
în ochi.Are culoarea neagră deoarece marea parte a luminii care intră
în pupilă este absorbită de către țesuturile biologice din ochi
• La lumina puternica, pupila se contracta (se micsoreaza) pentru a
permite unei cantitati mai mici de lumina sa patrunda in ochi. La
lumina slaba pupila se dilata permitand unei cantitati mai mari de
lumina sa patrunda in ochi.
Camera anterioara
• spatiul cuprins intre cornee si iris. Acest spatiu contine umoarea
apoasa un lichid transparent, care circula in interiorul ochiului fiind
permanent secretat si eliminat proces foarte important in mentinerea
constanta a tensiunii intraoculare. Cand apare un dezechilibru ce duce
la cresterea tensiunii intraoculare apare boala numita glaucom.
Camera posterioara
• zona dintre iris, cristalin si corpul ciliar, ce contine umoare apoasa.
Umoare apoasă
• Umoarea apoasă este un lichid incolor și limpede care ocupă spațiul
dintre cornee și cristalin. Umoarea apoasă este produsă de către
procesele ciliare în camera posterioară și ajunge în camera anterioară
prin pupilă. Părăsește globul ocular prin filtrul trabecular, respectiv
canalul Schlemm. Ea are o compoziție asemănătoare lichidulu
cefalorahidian și este drenată permanent de venele scleroticii.
Conjunctiva
• Membrana cu rol de protectie, care acopera fata anterioara a sclerei si
fetele posterioare ale celor doua pleoape.
• Conjunctiva este subtire, neteda si transparenta
• Ea are capacitatea de a forma anumite secretii care vor lubrefia
suprafata corneei.
Cristalin
• Cristalinul este unul din mediile refringente ale ochiului. Acesta
funcționează ca o lentila, razele de lumina captate suferind în ochi
3 refractii, dintre acestea 2 având loc în cristalin.
• Cristalinul își modifică curbura pentru ca imaginea să se formeze clar pe
retină. Astfel, pentru vederea de aproape cristalinul se bombează, iar
pentru vederea la distanță se aplatizează (alungește).
• La un ochi normal imaginea se formează corect pe retină între distanțe de
10–15 cm și 6 m. Există un punct la care cristalinul este aplatizat la
maximum pentru vederea de aproape (10-15 cm). Pentru distante mai
mari de 6 m vedem clar, fără să mai aibă loc turtirea lui, iar vederea se
face fără efort.
Corp vitros
• Corpul vitros este delimitat anterior, de cristalin, corpul ciliar şi zonula
Zinn, posterior de retină. Are o structură gelatinoasă incoloră alcătuit
din fibre de colagen, substanţă fundamentală (ce conţine acid
hialuronic) şi fibrocite. Întreg corpul vitros este înconjurat de o
capsulă denumită hialoidă.
• Anexele globului ocular sunt reprezentate de pleoape, conjunctivă,
aparatul lacrimal si muşchii extraoculari.
Retina
Retina
• Strat subtire de celule din globul ocular care permit captarea
semnalului luminos. Retina este o membrana subtire si transparenta a
carei fata posterioara se afla in contact cu coroida, prin intermediul
epiteliului pigmentar, iar fata anterioara cu corpul vitros.
• Retina este constituită din mai multe tipuri de celule dispuse în trei
straturi suprapuse : celulele fotoreceptoare (conuri şi bastonaşe),
celulele bipolare şi celulele ganglionare.
Filmul lacrimal
Filmul lacrimal
• Filmul lacrimal are urmatoarele functii :
• -    nutritia si  protectia mecanica a corneei;
• -    protectie antibacteriana a polului anterior;
• -    favorizarea alunecarii pleoapelor pe cornee si conjunctiva;
• -    mentinerea transparentei normale a corneei, contribuind astfel la
o vedere buna.  
Zona faciala
Muschii fetei
• Mușchii feței sunt mușchi subcutanaṭi, mai poartă denumirea ṣi
de mușchii expresiei faciale și sunt reprezentați de: 
• - Muṣchii fantei palpebrale: 

- Muṣchii nazali: 

- Muṣchii peribucali: 
Muschii fantei palpebrale
• Muṣchiul orbicularul ochiului; 
• Muṣchiul corrugator supercili; 
• Muṣchiul depressor supercili; 
Muṣchii nazali
• Muṣchiul procerus; 
• Muṣchiul nazal; 
• Muṣchiul depressor al septului nazal; 
Muṣchii peribucali
• Muṣchiul orbicularul gurii; 
• Muṣchiul buccinator; 
• Muṣchiul ridicǎtor al buzei superioare ṣi al aripei nasului; 
• Muṣchiul ridicǎtor al buzei superioare; 
• Muṣchii mic ṣi mare zigomatic ; 
• Muṣchiul ridicǎtor al unghiului gurii; 
• Muṣchiul rizorius;
• Muṣchiul coborâtor al unghiului gurii; 
• Muṣchiul coborâtor al buzei inferioare; 
• Muṣchiul mental; 
• Muṣchiul platisma;
• Muṣchiul incisiv al buzei superioare;
• Muṣchiul incisiv al buzei inferioare; 
• Muṣchiul transvers al bǎrbiei. 
Orbita
• În anatomie, orbita este cavitatea craniană care
adăpostește ochiul și anexele globului ocular. Are forma unei piramide
patrulatere cu axul orientat oblic dinainte-înapoi și din afară spre
înăuntru, și un volum de aproximativ 30 ml.
Orbita osoasă
La om, orbita osoasă este alcătuită din șapte oase:
• Osul frontal (Fața orbitală)
• Osul zigomatic (Procesul orbital al osului zigomatic)
• Osul maxilar (Suprafața orbitală a corpului maxilar)
• Osul sfenoid (Suprafața orbitală a aripii mari a osului sfenoid)
• Osul etmoid (Lamina papiracee)
• Osul palatin (Procesul orbital al osului palatin)
• Osul lacrimal
Conținutul orbitei
• Globul ocular
• Fasciile orbitală și bulbară
• Mușchii orbitei
• Nervi cranieni: nervul optic (perechea al II-a), nervul
oculomotor (perechea a III-a), nervul trohlear (perechea a IV-a), nervul
trigemen(perechea a V-a) și nervul abducens (perechea a VI-a)
• Vase sanguine
• Țesut adipos
• Glanda lacrimală