Aplicaţia 4. Prisme. Puterea prismei. Dioptria prismatică. Efecte prismatice.

Prisma refractantă cu suprafeţe plane deviază raza emergentă în raport cu raza

incidentă, dar nu are putere refractivă.
Prisma poate fi: - cu suprafeţe plane – se utilizează pentru testare
- cu suprafeţe curbe, sub formă de menisc – se utilizează în
prescripţii, datorită calităţii optice

Puterea unei prisme este determinată de deviaţia produsă.

Prisma deviază raza incidentă spre baza sa, în timp ce imaginea văzută de un
observator apare deviată spre vârful prismei.
Deviaţia nu este constantă, ci depinde de unghiul de incidenţă pe prima suprafaţă,
precum şi de unghiul prismei în secţiunea sa.
Această dependenţă poate duce la erori în cazul utilizării prismelor mari pentru
măsurarea deviaţiilor în strabism  pentru minimizarea erorilor se recomandă
pozitionarea prismei cu suprafaţa posterioară în planul frontal al feţei pacientului.
Pentru prismele cu unghi mic (pene optice,  < 5°), la incidenţă normală pe suprafaţa
prismei (poziţia Prentice), deviaţia este independentă de unghiul de incidenţă şi este
egală cu  = (n-1), unde n este indicele de refracţie al prismei.

Puterea prismei. Dioptria prismatică. Regula lui Prentice. Efect prismatic.

Puterea prismei se exprimă în dioptrii prismatice, introduse de Prentice, şi se
notează  sau pdpt. O dioptrie prismatică reprezintă deviaţia unei raze egală cu 1 cm
la distanţa de 1 m faţă de prismă.
x[cm]
𝒟= x [cm] – deviaţia razei emergente, măsurată la distanţa y[m] fata de
y[m]
prismă.
Optică fiziologică Dana Rizescu 1
Exemplu: O prismă aşezată la distanţa de 40 cm faţă de un ecran produce o deviaţie a
razei emergente de 3 cm. Puterea prismei este:
3
𝒟= = 7,5Δ (sau 7,5 pdpt)
0,4
Între puterea prismatica şi deviaţia unghiulară există relaţia:
𝒟 Δ = 100 ∙ tgδ°
O dioptrie prismatică corespunde unei deviaţii de 0,57° în cazul prismelor cu unghi
mic.
Orientarea unei prisme se specifică prin poziţia bazei sale:
BS - prisma bază sus; BJ – prisma bază jos;
BE – prismă bază externă – baza orientată temporal (T); BI – prismă bază internă –
baza orientată nazal (N);

Pentru alte orientări ale prismei se utilizează notaţia TABO, cu unghiuri de 0... 180°.
Prismele orientate oblic nu se întâlnesc prea des în
practica clinică, însă se prescriu, se măsoara si se
folosesc componentele prismatice în plan orizontal şi
în plan vertical.
Din punct de vedere matematic, o prismă se comportă
ca un vector, astfel încât componentele prismatice
orizontală şi verticală se determină printr-un calcul
trigonometric.
Exemplu:
Orientarea prismei în faţa ochiului drept este:
3 BJ şi BI la 120°
90°

3
120°

180°
T N

- reprezentarea prismei şi a puterii prismei sub forma unui vector: vârful săgeţii
reprezintă vârful prismei, iar originea vectorului reprezintă baza prismei

Optică fiziologică Dana Rizescu 2

Astfel, componentele prismatice pe orizontală (180°) şi pe verticală (90°) sunt:
DH = 3cos60° = 1,5 BI - componenta orizontală = vector cu baza internă
DV = 3sin60° = 2,6 BJ - componenta verticală = vector cu baza jos
La măsurarea cu lensmetrul, componenta
prismatică produce o deplasare a imaginii
reticulului spre baza prismei. componentele
prismatice pe orizontală şi pe vericală se
găsesc ducând perpendiculare pe axele
corespunzătoare ale reticulului de măsurare.

Problema inversă: se dau componentele prismatice pe orizontală şi pe verticală şi se

determină puterea prismei şi orientarea bazei
DH = 1,5 BI şi DV = 2,6 BJ 

𝒟 = √𝒟H2 + 𝒟V2 = √1,52 + 2,62 = 3Δ

𝒟 2,6
Orientarea prismei α = arctg ( V ) = arctg ( ) = 60° , respectiv
𝒟 H 1,5
 = 180° - 60° = 120° în notaţia TABO.
Regula lui Prentice
O rază de lumină trece nedeviată printr-o lentilă doar dacă se propagă în lungul axei
optice a lentilei. Intersecţia axei optice cu lentila considerată subţire se numeşte
centru optic al lentilei. Razele paralele care sunt incidente pe lentilă în orice alt punct
decât centrul optic sunt deviate, producând efect prismatic.
Efectul prismatic al unei lentile se manifestă:
- când ochiul priveşte prin orice alt punct al
lentilei diferit de centrul optic
c 
- prin descentrarea lentilei astfel încât centrul
optic nu mai coincide cu centrul pupilei
F'
Efectul prismatic în punctul de pe lentilă
s'F' = 1/S'F' prin care trece linia de privire este, conform
regulii lui Prentice:
𝒟 = c ∙ ΦS′F′
c – distanţa faţă de centrul optic, mărimea descentrării, exprimată în cm
ΦS′F′ - puterera frontală a lentilei, în dpt
𝑐
𝑡𝑔𝛿 ≅ = 𝑐 ∙ ΦS′F′
𝑠′𝐹′

Optică fiziologică Dana Rizescu 3

Orientarea prismei prezente într-un punct de pe lentilă depinde de puterea lentilei.
Lentila pozitivă  două prisme cu baza
comună în lungul axei optice;
Lentila negativă  două prisme cu
vârful comun pe axa optică;

Dacă ochiul priveşte printr-un punct situat deasupra

centrului optic al unei lentile negative, atunci priveşte
printr-o prismă BS

Dacă ochiul priveşte printr-un punct situat nazal faţă de

centrul optic al unei lentile pozitive, atunci se manifestă
efectul prismatic al unei prisme BE

Exemplu: linia de privire trece printr-un punct aflat la 5 mm, nazal, de centrul optic
al lentilei: sf+3 cil -1 ax 90°
Meridianul descentrării este meridianul orizontal, iar puterea lentilei în meridianul
orizontal este 𝛷180 = +2 𝑑𝑝𝑡. Efectul prismatic este 𝒟 = 0,5 ⋅ 2 = 1𝛥 𝐵𝐸
Regula lui Prentice a fost creată în următoarele ipoteze: lentila este subţire, razele
sunt paralele cu axa optică şi sunt în domeniul paraxial. Dacă există abateri de la
aceste ipoteze, calculul efectuat cu regula lui Prentice nu este foarte precis, însă
erorile rezultate pot fi considerate mici dacă puterea lentilei este mică.

Optică fiziologică Dana Rizescu 4

Efectul prismatic produs de diferenţa dintre distanta interpupilară şi distanta
dintre centrele optice ale lentilelor
lentile pozitive
(a) DCO > DP  efect prismatic BE
DCO

DP

(b) DCO < DP  efect prismatic BI

DCO

DP

lentile negative
(a) DCO > DP  efect prismatic BI
DCO

DP

Optică fiziologică Dana Rizescu 5

(b) DCO < DP  efect prismatic BE

DCO

DP

Efectul prismatic în vedere binoculară

Efectele prismatice ale celor două lentile se combină şi determină puterea prismatică
totală suportată de pacient în vedere binoculară.
Prezintă importanţă efectul prismatic asupra vergenţei.
Prismele orizontale cu aceeaşi orientare a bazei se adună pentru a determina efectul
prismatic binocular total asupra vergenţei, în timp ce prismele cu orientare opusă se
scad.
De exemplu, dacă în faţa fiecărui ochi se află câte o prismă BE, imaginea văzută de
fiecare ochi este deviată nazal, astfel că, pentru a menţine vederea binoculară cei doi
ochi trebuie să realizeze convergenţă. Efectul total asupra vergenţei este suma celor
două puteri prismatice.
În ceea ce priveşte efectele prismatice pe verticală, dacă acestea au aceeaşi orientare
pentru ambele lentile se scad, iar dacă au orientări opuse se adună.
Exemplu:
Un pacient are următoarea prescriptie:
OD : sf +4 OS: sf +2
OD OS Pacientul priveşte printr-un punct situat la 5
mm deasupra centrului optic al lentilei şi la
5 mm la dreapta centrului optic, din punctul
de vedere al pacientului. Efectele prismatice
produse sunt:

Optică fiziologică Dana Rizescu 6

 OD: 𝒟H = 0,5 ∙ 4 = 2Δ BI
𝒟V = 0,5 ∙ 4 = 2Δ BJ
OS: 𝒟H = 0,5 ∙ 2 = 1Δ BE
𝒟V = 0,5 ∙ 2 = 1Δ BJ
În conditii binoculare, efectul prismatic total este:
𝒟H = 2Δ BI + 1Δ BE = 1Δ BI
𝒟V = 2Δ BJ + 1Δ BJ = 1Δ BJ OD sau 𝒟V = 2Δ BJ + 1Δ BJ = 1Δ BS OS
deoarece, în vedere binoculară, prisma BJ în faţa unui ochi are acelaşi efect ca şi
prisma BS în faţa celuilalt ochi.
Dacă în faţa OD se plasează o prismă BI, iar în faţa OS se plasează o prismă BE cu
aceeaşi putere, atunci ambele imagini se deplasează spre dreapta pacientului, fără a
avea vreun efect asupra vergenţei.
Perechile de prisme cu orientare opusă pe orizontală nu se utilizează prea des, in
schimb se utilizează în prescripţiile pentru lentile oftalmice prisme care influenţează
vergenţa.
Perechile de prisme cu orientare BJ se utilizează pentru micsorarea grosimii lentilei şi
imbunătătirea aspectului unor tipuri de lentile progresive (proces numit subţiere
prismatică).

Combinaţia lentilă - prismă

Efectul prismatic în cazul unei

lentile sferice subţiri pozitive /
negative la diferite distanţe faţă
de centrul optic

Regula lui Prentice:

𝒟 [∆ ] = c ∙ ΦS′F′
c – distanţa faţă de centrul
optic, mărimea descentrării,
exprimată în cm;
ΦS′F′ - puterera frontală a
lentilei, în dpt

Efectul prismatic rezultat din combinarea unei prisme cu o lentilă sferică subţire
- puterea prismei rezultate se obţine prin însumarea vectorială punct cu punct a puterii
prismei şi a efectului prismatic al lentilei

Optică fiziologică Dana Rizescu 7

- efectul prismatic rezultat este echivalent cu efectul prismatic al lentilei descentrate
faţă de axa optică iniţială; mărimea descentrării corespunde distanţei faţă de axa
optică a lentilei pentru care efectul prismatic rezultat este nul

Combinarea unei lentile subţiri pozitive

cu o prismă
este echivalentă cu o lentilă descentrată
în direcţia bazei prismei.

Optică fiziologică Dana Rizescu 8

 Combinarea unei lentile subţiri negative
cu o prismă
este echivalentă cu o lentilă descentrată
în direcţia opusă bazei prismei.

Combinarea unei lentile subţiri pozitive

cu o prismă orizontală este echivalentă
cu o lentilă descentrată în direcţia
bazei prismei.

Combinarea unei lentile subţiri negative

cu o prismă orizontală este echivalentă
cu o lentilă descentrată în direcţia
opusă bazei prismei.

Optică fiziologică Dana Rizescu 9