Lucrare de seminar - Examenul optometric complet

Etapele examenului optometric complet sunt:

- istoria cazului,
- inspecţia vizuală preliminară,
- examenul analitic funcţional,
- analiza rezultatelor examinării şi stabilirea diagnosticului,
- terapeutica optometrică,
- alternative de servicii pentru pacient,
- urmărirea, studierea, evaluarea progresului obţinut prin terapeutica utilizată.

1. Istoria cazului

Istoria cazului reprezintă pentru optometrist activitatea de informare asupra naturii anomaliei
vederii reclamată de către pacient,asupra caracteristicilor fizice şi psihice şi stării de sănătate
ale acestuia dar şi asupra mediului în care trăieşte,a nevoilor vizuale în strânsă legătură cu
activităţile sale.

Se poate considera că istoria generală a cazului se compune din:

- istoria vizuală personală actuală şi anterioară;
- istoria vizuală familiară;
- starea de sănătate;
- aparenţa fizică si psihologică;
- analiza nevoilor visuale

1.1 Istoria vizuală personală actuală şi anterioară

Nume prenume

Adresă

Data naşterii

Plângeri

Ultimul control

Severitate

Vedeţi cu ambii ochi

Alternează vederea ?(clară-neclară)

Constataţi panză pe ochi, umbre, puncte

Dificultăţi când va concentraţi asupra

lucrului

După efort vizual dor ochii?

După efort vizual simţiţi înţepaturi,

usturime?

După efort vizual aveţi impresie de nisip în

ochi?

După efort vizual vedeţi dublu?

După efort vizual se înroşesc ochii?

După efort vizual simţiţi oboseală vizuală?

După efort vizual clipiţi des?

După efort vizual aveţi dureri de cap?

După efort vizual lacrimaţi?

După efort vizual ameţiţi, aveţi greaţa?

Aveţi ochii roşii tot timpul?

Aveţi fotofobie?

Aţi avut accidente oculare?

Aveţi glaucom?

Aveţi cataractă?

Aveţi, aţi avut infecţii oculare?

Aţi fost expusă la radiaţii puternice?

Arsuri chimice, termice care au afectat

ochii?
 Câmpul vizual este afectat:

Distingeţi culorile (periferic sau anumite

momente ale zilei)?

De cand purtaţi ochelari şi de ce:

Aveţi dificultăţi la vedere?

1.2 Istoria vizuală familiala

Unele condiţii ereditare şi congenitale atât sistemice cât şi oculare pot exista la unii membrii
ai familiei. De subliniat hemofilia, orbirea cromatică, unele degenerescenţe pigmentare,
migrena, diabetul, strabismul, miopia.

Membrii ai familiei au probleme vizuale:

● Strabism:

● Miopie:

● Cataractă:

● Glaucom:

● Degenerescenţă pigmentară:

● Hipermetropie:.

1.3 Starea de sănătate

Aveţi probleme de tensiune sanguină ?ce

tensiune?

Aveţi artero-scleroză ?

Aveţi probleme digestive ?

Aveţi, aţi avut probleme cu rinichii ?

Aveţi, aţi avut hepatită ?

Aveţi diabet ?

Sunteţi alergic ?

Sunteţi persoană nervoasă ?

Aveţi, aţi avut probleme neuro – psihice ?

Aveţi dificultati de auz?

Aveţi probleme cu dantura, dureri, infecţii ?

Aţi suferit traumatisme craniene?

Aveţi migrene ?Cauze

Aţi fost operat cu anestezie totală

( parţială ) ?

Aveţi menstruaţie normala ?

Aţi suferit paralizii generale sau locale ?

Au influenţă medicamentele asupra vederii ?

Aveţi ameţeli, greţuri în automobil?

Talie?

Ticuri?

Forma capului?

Strabism?

Auz?

Aspectul pleoapelor?

Poziţii anormale ale capului?

Coloanei vertebrală?

Poziţia pleoapei la citit?

Pielea?
1.4. Apartenenţa fizică şi psihologică

Caracteristicile fizice generale sunt observate de către optometrist din momentul în care
subiectul intră în cabinet,în timpul conversaţiei cu acesta.Astfel se observă într-un mod
discret felul cum acesta se mişcă,cum vorbeşte,cum scrie,temperamentul ,ticurile acestuia,etc.
Rezultatele observaţiilor se consemnează şi ele servesc pentru stabilirea diagnosticului,
pentru alegerea mijloacelor terapeutice.

Ochelari existenţi

Observaţii

Comportament general?

Personalitatea

Limbaj,mod de exprimare?

Emotivitate,timiditate?

Inteligenţă?

Memorie vizuală?

Scris regulat-neregulat?

Lectura?

Modelul de activitate?

1.5.Analiza nevoilor vizuale

Determinarea nevoilor este fundamentală. Analiza vizuală va furniza un profil al

capacităţilor subiectului, care se pot dovedi suficiente sau incomplete, funcţie de nevoile
individului. Formularul pentru analiza nevoilor individuale va trebui să cuprindă întrebări
referitoare la ocupaţia principală, condiţiile în care se desfăşoară, câmp vizual solicitat,
acuitate necesară, pericole de accident, etc.

Nume prenume

Iluminare?
 Program?

Câmp vizual orizontal/vertical?

Postură ?

Alte activităţi (hobby) ?

Lectura?

Modelul de activitate?

Ochelari existenţi?

Observaţii?

2.Inspecţia vizuală preliminară

Inspecţia preliminară începe în timp ce se discută cu pacientul şi constă în general din

următoarele puncte de control:
1.structura şi mobilitatea feţei, în special a orbitelor;
2. caracteristici ale pielii, particularităţi ale pleoapelor;
caracteristici ale genelor şi sprâncenelor (mişcare, pierdere, depuneri, culoare, poziţie
anormală);
4. poziţia şi acţiunea pleoapelor, fără a fi atinse;
5. poziţia punctelor lacrimale şi evidenţierea deficienţelor sistemului lacrimal;
6. starea conjunctivitei (congestie, edem);
7. deformări (umflături) preauriculare (examenul se face prin palpare, stabilind mărimea şi
soliditatea);
8. poziţia şi mişcarea globilor oculari (exoftalmie);
9. starea corneei (reflexie, cicatrici, neregularităţi);
10.caracteristici globale ale camerei anterioare (obliteraţii, hemoragie, incluziuni);
11.reflexe pupilare (starea irisului);
12. starea cristalinului (dislocare, opacitate, absenţă);
1starea fundului de ochi.
Componente.Caracteristici observate Constatări

Corneea

Limpezime,vascularizare

Relief,acurateţe

Pupile;iris

Mărime;egalitatea

Regularitatea;contur

Reflex la lumină,apropiere

Culoare iris

Cristalin

Deplasare

Opacitate,cristalizări

Corp vitros

Opacităţi,formaţiuni

Hemoragii

Retina

Pulpila dimensiune,cupa fiziologică,

dimensiune artere

Reflexe artere , vene

Obstructie pulsaţie

Hemoragii, edem, retinita

Degenerescenţa, dezlipire
Conjunctiva

Conjunctivită, arsură, nisip

Lăcrimare

Pinguerola, pterugion

Hemoragii, trahoane

Flictene, tumori

Pleoape

Ptozis

Ectropion, Entropion

Aspect

Frecventa clipirilor

Închidere

Aparatul lacrimal

Debit lacrimal

Calitate lacrimi

Depuneri pe pleoape

Globul ocular

Exolftamie , enoftalmie

Orbire, caracteristici

Poziţie cap, faţa

Vedere binoculară

Mobilitate ochi

Versiuni convergenţă
 Vedere simultană, fuziune

Estimare fixări

Heteroforii-Maddox cruce cu lentile

Strabism- Aripa Maddox

Anizeiconie

Acuitate

Departe 0,8

Vedere departe proastă Vedere aproape sau foarte Miopie sferică sau
aproape- netă (fără oboseală) astigmatism
miopic simplu

Vedere aproape neclară – Astigmatism mare

obositoare
DS sau hipermetropie
XX destul de mare

Vedere departe bună (fără Vedere aproape neclară, Presbit cu sau fără
oboseală) hipermetropie
DS Vedere aproape clară dar Hipermetropie
obositoare în timp forte
Vedere departe clară dar Vedere aproape clară dar Hiperopieforte
obositoare obositoare Astigmatism
hiperopic

DS Vedere aproape neclară

Compensarea purtată de către pacient: AO:

Testarea comportamentului vizual

1. Teste optometrice
Testul nr.1: Oftalmoscopie

Scopul testului: Se observă transparenţa mediilor,starea structurilor,aranjamentul optic al

structurilor.

Material utilizat: Oftalmoscop electric,ţinta departe.Eventual oftalmoscop binocular

indirect.
Mod de lucru: Iluminarea slabă.
1 Se testează ochiul drept cu ochiul drept,ochiul stâng cu ochiul stâng.
2 Se aranjează în oftalmoscop o lentilă convexă de +20 dpt.
3 Se observă cornea,conjunctiva,pleoapele. Se schimbă lentila cu alta cu putere mai
mică şi se observă succesiv umoarea apoasă,irisul,cristalinul,corpul vitros.
4 Se schimbă lentila şi se pune la punct un vas din zona pupilei.Se extinde examenul
pe o suprafaţă cât mai mare a retinei deplasând instrumentul şi schimbând orientarea
ochiului.
5 Se cere subiectului să privească în oftalmoscop şi se observă fovea şi regiunea
maculară.
6 Se cere subiectului să fixeze centrul reticulului din oftalmoscop.Se observă poziţia
foveii în raport cu reticulul şi stabilitatea ei.
Comportamente observabile:
-structuri normale sau anormale;

- medii transparente sau tulburi.

Rezultat:
Testul nr.2.Keratometrie

Scop: Evaluarea gradului de toricitate a corneei(astigmatism).

Material utilizat: Keratometru (Oftalmometru).

Mod de lucru: Iluminare normală. Se determină puterile în secţiunile principale şi orientările

acestor secţiuni.

Comportamente observabile:

-calitatea imaginilor mirelor;

-orientarea secţiunilor principale;

- diferenţa între puterile în secţiunile principale.

Rezultat: AO:.
Testul nr. 3 Forie obişnuită în vederea departe

Scop: Evaluarea foriei cu care s-a obişnuit subiectul.

Material utilizat:

 Foropter sau trusă de testare subiectivă

 Prismă variabilă.
 Prismă de 6 dpt. Sau 8 dpt.
 Linie vertical de litere cu Vb=1,sau Vb=0,8 sau corespunzătoare acuităţii maxime.

Mod de lucru:
1. Se pune în faţa ochilor compensarea pe care subiectul o poartă.
2. Se introduce în faţa unui ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt. bază sus pentru
dedublarea imaginilor testului.
3. Se aduce în faţa ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect
prismatic de aproximativ 15pdpt. bază (in).
4. Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea celor
două imagini.
Comportament observabil:
-rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
-rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);
-aliniere pentru putere prismatică zero (ortoforie).
Normă: Exoforie 0.3 pdpt.
Rezultat:.
Testul nr. 4. Forie obişnuită în vedere aproape

Scop: Evaluarea heteroforiei cu care este obişnuit subiectul în vedere aproape.

Material utilizat:

 Foropter (trusa de testare subiectivă).

 Prismă variabilă. Prismă 6-8 pdpt.

 Optotip de fixare cu linie verticală de litere cu acuitate Vb = 1,0 pentru aproape sau cu
cea mai bună acuitate a pacientului.

Mod de lucru:

1. Testul se face cu vechea prescripţie dacă a existat. Se reglementează foropterul

(ochelarii de testare) pentru distanţa interpupilară corespunzătoare unui obiect
apropiat.

2. Ţinta se aşează la 40 cm de subiect.Se pune în faţa ochilor compensarea pe

care subiectul o poartă.

3. Se introduce în faţa unui ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt. bază sus pentru
dedublarea imaginilor testului. Se aduce în faţa ochiului drept prisma variabilă
cu care se induce un efect prismatic de aproximativ 15 pdpt. baza (in).

4. Se reduce puterea prismatică a lentilei până ce subiectul raportează alinierea

celor două imagini.
Testul nr.5. Testul subiectiv - Metoda cetii (formula de bază)

Scop:Determinarea subiectivă a compensării pentru departe.

Material utilizat:

 Foropter; (Trusa de testare subiectivă).

 Tablou de optotipuri pentru departe (distoptip).

 Rozeta Parent (Mira Foucault şi căpriori).

 Mira cruce cu linii paralele, Cilindrul în cruce ± 0,5 şi ± 0,25

 Test roşu - verde polarizat.

Notare: Se notează compensările găsite pentru departe la cei doi ochi OD.şi OS.

Rezultate:
Testul nr.6.Forie indusă în vedere departe de compensarea determinată la testul nr.5.

Scop: Evaluarea foriei purtând compensarea dată la nr.5.

Material utilizat

 Foropter sau trusă de testare subiectivă.

 Prisme variabile. Prismă de 6 pdpt. sau 8 pdpt.

Linie verticală de litere cu Vb=1 sau cea mai bună acuitate a pacientului.

Mod de lucru :

1. Se reglează foropterul (ochelarii) la distanţa interpupilară pentru departe şi se introduc

compensările găsite la testul nr. 7.

2. Se introduce în faţa ochiului stâng o prismă de 6 pdpt. sau 8 pdpt. bază sus pentru
dedublarea imaginilor testului (spargerea fuziunii).

3. Se aşează în faţa ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic
de 15 pdpt. bază internă. Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul
raportează alinierea celor două imagini.

Comportament obsevabil:

-rămâne putere prismatică baza (in) (exoforie).

-rămâne putere prismatică baza (ext) (esoforie).

-aliniere putere prismatică baza (zero) (ortoforie).

Notare : Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.

Normă: 0,3 pdpt exoforie

Rezultate:
Testul nr.7 .Forie verticală şi ducţiuni verticale la distanţă.

Scop: Evaluarea latitudinilor şi rezervelor de fuziune pe verticală în vedere departe.

Material:

 Foropter (trusa de testare subiectivă).

 Prisme variabile (diasporometre) dacă se foloseşte trusa de testare subiectivă.

 Linia de litere verticală pentru acuitate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.

Mod de lucru:

1) În foropter (ochelarii de testare) se aranjează în dreptul celor doi ochi compensarea

de la testul nr.7. În faţa ochiului stâng se aşează o prismă variabilă cu baza (in)
reglată la 10 – 15 pdpt. pentru obţinerea diplopiei de pe orizontală.

2) În faţa celuilalt ochi se aşează diasparometrul reglat la 6 pdpt. baza sus.

3) Se reduce lent valoarea prismei bază sus până ce subiectul raportează că cele două
linii par să fie la acelaşi nivel

4) .Pentru determinarea ducţiunilor pe verticală se îndepărtează prisma care a disociat

lateral.

5) Se măreşte progresiv prisma cu baza jos din faţa ochiului drept până ce subiectul
raportează spargerea fuziunii.

Rezultate:
Testul nr.8.Cilindrii în cruce în vedere monoculară aproape

Scop: Determinarea compensării în vedere disociată folosind cilindrii în cruce

Material: Foropter cu prismă variabilă şi cilindrii în cruce de +0,5 dpt şi 0,25 dpt, prisme de
3 pdpt, ţinta cruce cu linii paralele verticale şi orizontale.

Mod de lucru:

1) Ţinta cruce este aşezată la 0,4 m de subiect. În faţa ochilor se aşează

compensarea găsită cu testul nr.7.

2) Iluminare ambiantă redusă. Se obturează ochiul stâng. Se disociază pe

verticală vederea binoculară, aşezând în faţa ochiului drept o prismă de 3 pdpt
BJ şi în faţa ochiului stâng o prismă de 3 pdpt BS sau punând în faţa ochiului
stâng o prismă de 6 pdpt BS.

3) Subiectul vede 2 imagini ale crucii. Se întreabă subiectul dacă în partea

superioară (OD) liniile verticale şi orizontale par la fel de negre şi distincte.
Dacă sunt se egalează dacă este posibil cu lentile cilindrice.

Se repetă modul de lucru şi pentru O.S.

1) Se aşează în faţa celor doi ochi cilindrii încrucişaţi cu axele la 90º şi se măreşte
puterea sferică convexă sau se reduce puterea sferică concavă pentru ca liniile
verticale în cele două imagini să fie mai negre ca cele orizontale.

2) Se atrage atenţia subiectului asupra imaginii superioare (OD) şi se reduce puterea

sferică convexă, sau se măreşte puterea sferică concavă până ce liniile ţintei par la
fel.

3) Dacă adiţia în faţa unui ochi este mai mare decât la celălalt se repetă operaţiile
pentru a fi siguri de rezultat.

4) Dacă liniile pot fi făcute egale, se păstrează lentila care face ca verticalele să
rămână puţin mai negre decât orizontalele.

5) Variantă de mod de lucru: se obturează un ochi (OS), se măreşte puterea convexă

(sau se micşorează puterea concavă) în mod egal le cei doi ochi până ce verticalele
sunt distinct mai negre. În faţa ambilor ochi se aşează cil X+0,5=-1 la 90º.

6) Se reduce puterea convexă până se obţine egalitate de netitate ( se măreşte puterea

concavă).
 7) Se obturează OD şi se repetă modalitatea de lucru pentru OS.

Dacă adiţia în faţa unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operaţiunile pentru a fi
sigur de rezultat.

Dacă egalitatea este posibilă, verticala este preferată.

Notare: Se notează rezultatele cu adăugarea [brut]

Rezultate: AO:
Testul nr. 9. Cilindrii în cruce în vedere binoculară (test cu fuziune) în vedere aproape

Scop: Evaluarea compensării cilindrice

Material: Foropter cu prismă variabilă şi cilindrii în cruce de +0,5 dpt şi 0,25 dpt, prisme de
3 pdpt, ţinta cruce cu linii paralele verticale şi orizontale.

Mod de lucru:

1) Ţinta cruce este aşezată la 40 cm de subiect. Iluminare ambiantă redusă.

2) Se îndepărtează prismele disociatoare şi se lasă în faţa ochilor compensările stabilite

la 14a.Dacă este fuziune, ea va trebui stimulată.

3) Se va nota modul cum a fost stimulată şi faptul că a fost necesar.Se întreabă subiectul
dacă vede mai net verticalele sau orizontalele.

4) Dacă orizontalele par mai negre, se măreşte puterea în sens pozitiv până ce verticalele
apar mai negre. Apoi se duce puterea pozitivă până la egalitatea nuanţelor. Dacă
egalitatea este realizabilă, se lasă compensarea care face orizontalele puţin mai negre.

5) Dacă verticalele rămân mai negre cu compensare de bază (nr.7) se reduce puterea
convexă până ce apar puţin mai negre liniile orizontale.

Notare: Se notează compensările [brut cil X bino].

Rezultate: AO:
Testul nr. 10 Forie şi ducţiune verticală în vedere aproape (0,4m)

Scop: Evaluarea foriei şi ducţiunii pe verticală

Materiale:

 Foropter (trusa de testare subiectivă)

 prisme variabile.

 Linia de litere orizontală cu acuitate Vb=1 sau cu acuitatea maximă a subiectului

pentru distanţa de 0,4 m.

Mod de lucru:

1 Iluminare ambiantă normal. Se reglează distanţa între centrele optice ale lentilelor
de pe foropter (ochelarul din trusă).

2 În faţa ochilor se aşează compensarea pentru aproape. În faţa ochiului stâng se

aşază prisma variabilă reglată la 10-15 pdpt BI pentru obţinerea diplopiei pe
orizontală. În faţa ochiului drept se aşează prisma variabilă reglată la 6 pdpt BS.

3 Se reduce valoarea prismei cu BS până ce subiectul raportează alinierea celor două

imagini. Valoarea indicată de această prismă reprezintă foria verticală (hiperforie
stânga dacă rămâne BS).

4 Se îndepărtează prisma care a deviat lateral. Se măreşte progresiv prisma din faţa
ochiului drept BJ până ce subiectul raportează spargerea fuziunii. Valoarea găsită
reprezintă supraducţia ochiului drept.

5 Se micşorează prisma până la recuperare. Se revine la zero şi se măreşte prisma cu

BS până se obţine spargerea. Valoarea reprezintă infraducţie dreapta. Se micşorează
prisma până la recuperare. Se repetă operaţiunile pentru ochiul stâng pentru a avea
infraducţia şi supraducţia stânga. Micşorând lent prismele se găsesc valorile
derecuperare.

Notare: Se notează foriile apoi ducţiunile şi valorile de recuperare

Testul nr.11 Amplitudinea de acomodare.

Scop: Evaluarea amplitudinii de acomodare.

Material:

 Foropter (trusa de testare subiectivă).

 Tablou de optotipuri pentru aproape.

Mod de lucru:

1. Iluminare ambiantă standard, ţinta intens iluminată. Tabloul de optotipuri este

aşezat la 33cm. În faţa ochilor se aşează compensarea subiectivă.

2. Se cere subiectului să citească literele din tabloul de optotipuri corespunzătoare

acuităţii maxime. Dacă subiectul poate citi, se adăugă lentile sferice negative în
trepte de – 0,25 dpt. , binocular, până ce subiectul reclamă că ţinta este definitiv
neclară. Valoarea lentilei minus adăugată este însumată cu + 00 dpt.

De exemplu: Compensarea subiectivă iniţială +1,00 dpt. Lentile negative adăugate –3,00.

Dacă subiectul este presbit, se adaugă lentile sferice pozitive în trepte de + 0,25 dpt.
binocular până ce citeşte ţinta cu dificultate. Puterea lentilei pozitive adăugată la
compensarea nr.7 este scăzută din 00 pentru a se obţine amplitudinea.

Rezultate:
Testul nr. 12. Acomodarea relativă pozitivă.

Scop: Evaluarea acomodării relative pozitivă.

Material:

 Foropter ( trusa de testare subiectivă).

 Ţinta cu optptipuri Vb = 1 sau care mai pot fi recunoscute de subiect.

Mod de lucru:

1. Se reduce binocular valoarea lentilelor convergente sau se măreşte valoarea

lentilelor divergente din faţa ochilor până ce subiectul poate citi nici o literă din
ţintă.

2. Se revine la control şi se notează.

Notare:Se notează suma lentilelor divergente adăugate, cu compensarea control.

Rezultate:.
Testul nr. 13 Acomodarea relativă negativă.

Scop: Evaluarea acomodării relative negativă.

Material:

 Foropter (trusa de testare subiectivă).

 Ţinta cu optototipuri Vb = 1 sau care mai pot fi recunoscute de subiect.

Mod de lucru:

1. Iluminare ambiantă normală ,ţinta la 40 cm. Se demarează cu compensarea

control. Se măreşte puterea convergentă sau se reduce puterea divergentă până
ce subiectul poate recunoaşte nici o literă (complet neclar).

Notare: Se notează suma puterii lentilei convergente adăugate, cu compensarea control.

Rezultate:
Testul nr.14 Perimetrie.

Scop: Evaluarea limitelor câmpului de sensibilitate pentru fiecare ochi.

Material:Perimetru.

Mod de lucru:

1) Subiectul este aşezat pe scaun; capul îi este rezemat de un suport special.

Ochiul care se testează este obturat.Iluminarea conformă metodei de lucru
adoptată.Subiectul fixează un punct central.

2) Se deplasează ţinta pe un meridian, dinspre exterior spre interior, şi se cere

subiectului să semnaleze momentul când percepe ţinta şi când dispare.Se
repetă încercarea pentru 16 meridiane.Se trasează diagrama.Ţinta poate fi o
pastilă albă sau colorată sau punct luminos.

Comportamente observabile:Reducerea câmpului în toate direcţiile. Reducerea câmpului

într-o direcţie. Mărimea petei oarbe. Scotom în interiorul câmpului.

Rezultate: există scotom iar câmpul este redus pe nicio direcţie. Mărime normală a petei
oarbe.
Testul nr. 15 Capacitatea de a vedea culorile.

Scop:Se determină dacă subiectul este sensibil la diferite lungimi de undă (culori).

Material:Un joc de jetoane de diferite culori; fiecare culoare se regăseşte pe două jetoane.

Mod de lucru:

Iluminare ambiantă normală. Se cere subiectului să aranjeze jetoanele perechi de aceeaşi

culoare. Pentru copii sub 5 ani se prezintă un jeton şi se cere să se găsească unul la fel.

Comportamente observabile:

-împerecherea este integral realizată.

-inversează unele culori.

-confuzie totală a culorilor.

Rezultat:Împerecherea este realizată integral.

Testul nr. 16 Testul roşu- verde pentru vedere departe

Scop:Verificarea compensării

Material:

 Ţinta cu optotip, acelaşi cerc sau pătrat sau altă figură geometrică negru pe fond
verde şi pe fond roşu.

 Foropter (trusa de testare subiectivă).

Mod de lucru:

1) Iluminat ambient normal. Se obturează ochiul stâng. Ochiul drept vizează

ţinta şi subiectului i se cere să spună dacă optotipurile par mai negre pe verde
sau pe roşu.

2) Se elimină diferenţa cu lentile din trusa. Se repetă operaţiunile pentru celălalt

ochi.

Comportament observabil:- Egalitate de aspect

- Mai negru pe roşu

- Mai negru pe verde

Apreciere: -Emetropie sau compensare emetropică divergentă

- Miopie – necesară adiţie divergentă

- Hipermetropie – necesară adiţie convergentă

După compensare se verifică binocular cu testul roşu - verde polarizat.

Notare:Se notează comportamentul observat şi compensările găsite.

Normă:Egaliate de netitate

Rezultate: Vedere bună cu ambii ochi în prezenţa compensării.

Testul nr. 17 Testul roşu - verde în vedere aproape.

Scop: Verificarea compensării în vedere aproape.

Material:

 Ţinta specială cu cerc, pătrat sau altă figură negru pe fond verde şi fond roşu.

 Foropter (Trusa de testare subiectivă).

Mod de lucru:

1) Iluminat ambient normal. Se acoperă un ochi. Se aşează ţinta roşu – verde

pentru vedere aproape la distanţa de lucru minimă şi se întreabă subiectul
dacă vede caracterele la fel de negre pe roşu şi verde. Chiar în caz afirmativ se
apropie semnificativ ţinta care va fi văzută mai neagră pe verde, apoi se
îndepărtează până vede mai net pe roşu.

2) Se cere subiectului să se apropie până la egalitate de netitate pe verde şi roşu.

Daca distanţa este prea scurtă se micşorează adiţia convergentă, dacă este prea
lungă se măreşte. Se repetă operaţiunile pentru celălalt ochi şi se verifică dacă
egalitatea de netitate se obţine pentru aceeaşi distanţă.

Notare: Se notează valorile compensărilor şi distanţa subiect – ţintă pentru care s-a obţinut
egalitatea de netitate.

Normă: Egalitate de netitate pentru distanţa de lucru invocată.

Rezultate: Egalitate de netitate pentru 330 mm.