Relatii matematice specifice unui sistem optic ideal.

Formula lui Newton

Un sistem optic ideal va realiza o imagine sub forma unui punct pentru un punct obiect.
Corespondenţa univocǎ şi reciprocǎ punct cu punct, între spaţiul obiect şi spaţiul imagine
stigmatic se numeste colinearǎ. La propagarea luminii în medii izotrope, razele de lumina sunt
drepte. Intuitiv, este util ca unei drepte obiect, prin transformare colinearǎ, sǎ îi corespundǎ o
imagine tot sub forma unei drepte. Fasciculelor de raze care pornesc dintr-un punct obiect le
corespund fascicule de raze convergente într-un punct imagine. Imaginile punctelor obiect ce
aparţin unui plan (denumit plan obiect) vor aparţine tot unui plan denumit plan imagine. Acest
tip de transformare opticǎ care asigura transformarea unui punct obiect într-un punct imagine,
unei drepte obiect într-o dreapta imagine şi unui plan obiect într-un plan imagine este cel mai
util, intuitiv dar şi ca model de calcul optic.

Fig. 13 Sistemele de coordonate din spatiul obiect şi spatiul imagine

16
 Fie un sistem optic ideal şi doua sisteme de coordonate, (Oxyz) specific spaţiului obiect
şi (O’,x’, y’, z’) specific spaţiului imagine construite (Fig. 13) astfel încât:
- axele Oz şi O’z’ sunt optic conjugate;
- O este punct focal obiect (punctul obiect z care are proprietatea cǎ z’= deci fasciculul de
raze divergent ce pleacǎ din O se transformǎ în spaţiul imagine într-un fascicul de raze
paralele) (Fig. 14) ;
- O’ este punct focal imagine (punctul imagine z’ care are proprietatea cǎ z=- deci fasciculul
de raze paralele din spaţiul imagine ce se transformǎ în spaţiul imagine într-un fascicul
convergent în O’) (Fig. 14);

Fig. 14 Reprezentarea graficǎ a punctelor focale

- axa Oz este axǎ de simetrie – pentru o lentilǎ se defineşte axa opticǎ ca fiind dreapta care
uneşte centrele celor douǎ suprafeţe sferice – dioptrii lentilei) iar axele Oz şi O’z’ concide cu
aceastǎ dreaptǎ, ce este şi axǎ de simetrie (Fig. 15);
- planul Oxy este paralel cu planul focal obiect (acel plan care are proprietatea cǎ pentru orice
punct obiect ce îi aparţie imaginea punctului este la z’= - deci orice fascicul de raze divergent
ce pleacǎ din acest punct obiect se transformǎ în spaţiul imagine într-un fascicul de raze
paralele) (Fig. 16);

17
Fig. 15 Axa opticǎ şi axa de simetrie la un sistem optic cu doi dioprtii sferici

Fig. 16 Definire plan focal obiect

18
 Pentru întelegerea corectǎ a acestei conditii, foarte importantǎ, se poate folosi figura 16. La
sistemele optice ideale, ce satisfac condiţiile 1-3, se poate arǎta cǎ existǎ un plan,
perpendicular pe axa opticǎ, care are proprietatea cǎ pentru orice sursǎ de luminǎ aflatǎ în
acest plan (obiect desenat folosind culoarea roşie în figurǎ) razele de luminǎ ies din sistemul
optic sub forma unui fascicul de raze paralele!!!!
Acest plan se numeste PLAN FOCAL OBIECT!
Conditia de paralelism impusǎ la aceastǎ conditia combinatǎ cu a doua condiţie conduce la
condiţia ca planul XOY sǎ fie plan focal obiect!
- planul O’x’y’ este paralel cu planul focal imagine (acel plan care are proprietatea ca pentru
orice punct imagine ce îi aparţine punctul obiect este la z=-, deci orice fascicul de raze
paralele din spaţiul obiect se transformǎ într-un fascicul convergent într-un punct din planul
focal imagine) (Fig. 17).
Pentru întelegerea corectǎ a acestei conditii, foarte importantǎ, se poate folosi figura 17. La
sistemele optice ideale, ce satisfac condiţiile 1-3, se poate arǎta cǎ existǎ un plan,
perpendicular pe axa opticǎ, care are proprietatea cǎ pentru orice fascicul de raze paralele
din spatiul obiect acesta devine un fascicul convergent în spaţiul imagine şi punctul de
convergenţǎ – obiectul – aparţine unui plan perpendicular pe axa opticǎ în punctul focal
imagine, indiferent de direcţia fascicului de raze obiect.
Acest plan se numeste PLAN FOCAL IMAGINE!
Conditia de paralelism impusǎ la aceastǎ conditia combinatǎ cu a treia condiţie conduce la
condiţia ca planul X’O’Y’ sǎ fie plan focal imagine!
Satisfacerea acestor condiţii se poate demonstra cǎ este posibilǎ doar dacǎ functiile f,g
şi h din figura 13 au o formǎ simplificatǎ de genul :
b
x'  x
z
b
y'  y
z
d
z' 
z

Unde constantele b, d depind de sistemul optic.

(Relaţiile se pot demonstra dar se pot deduce si intuitiv din condiţiile de mai sus:
- pentru z=- trebuie ca x’=y’=0 deci o soluţie este ca x’ şi y’ sǎ fie invers proporţionale cu z;

19
- pentru z=0 trebuie ca z’= deci o soluţie este ca z’ sǎ fie invers proporţional cu z;
- axele Oz şi O’z’ sunt optic conjugate deci oricare ar fi z, dacǎ x=y=0, trebuie ca x’=y’=0 ceea
ce implicǎ x’ şi y’ nu depind de z şi pot fi direct proporţionale cu x respectiv y; etc)

Fig. 17 Definire plan focal imagine

Considerǎm o razǎ obiect incidentǎ determinatǎ prin ecuaţiile:

x = x0 + pz; y = y0 + qz
Unghiul razei obiect cu axa Oz se determina cu relatia:

20
 2 2
 dx   dy 
tg        p2  q2
 dz   dz 

Se poate arǎta cǎ unghiul razei imagine cu axa opticǎ satisface relaţia:

b
tg '   h
d

unde h este distanţa de la punctul de intersectie al razei incidente cu planul focal obiect
la axa opticǎ.
În consecinţǎ toate razele care intersecteazǎ planul focal obiect într-un punct la înǎlţimea
h de axa Oz, fac în spaţiul imagine aceleaşi unghiuri cu axa opticǎ.
Similar se poate arǎta cǎ toate razele incidente sub acelaşi unghi în sistemul optic
converg în spaţiul imagine şi intersecteazǎ planul focal imagine într-un punct aflat la distanţa h’
de axa opticǎ:
h'  b  tg '

Din relaţiile anterioare rezultǎ cǎ se pot elimina constantele b şi d ce definesc modul cum
transformǎ sistemul optic punctele obiect în puncte imagine şi se pot înlocui cu alte douǎ
constante denumite distanţe focale:
h d
  f   DISTANTA FOCALA IMAGINE
tg  b
h
 b  f  DISTANTA FOCALA OBIECT
tg

Introducând f şi f’ în relaţiile principale se obţine:

f f d ff '
x'  x; y'  y; z'  
z z z z

Aceasta ultima relatie reprezintǎ formula lui Newton.

Din figura 18 se observǎ cǎ dacǎ se considerǎ o razǎ obiect paralelǎ cu axa opticǎ, aflatǎ
la distanţǎ h de ea în spaţiul obiect, şi se determinǎ punctul de interesecţie dintre prelungirea
razei obiect şi raza imagine atunci se formeazǎ un triunghi dreptunghic cu unul din vârfuri în
punctul focal obiect. Aplicǎnd relaţia anterioarǎ rezultǎ cǎ distanţa H’F=H’O’ este constantǎ şi
egalǎ cu distanţa focalǎ imagine, fǎrǎ a depinde de h! Deci indiferent de h se poate imagina cǎ
razele de “frâng” la intersecţia cu o dreaptǎ perpendicularǎ pe axa opticǎ şi apoi trec prin punctul
focal imagine. Datoritǎ simetriei de rotaţie aceastǎ dreaptǎ se roteşte în raport cu axa opticǎ şi
determinǎ PLANUL PRINCIPAL IMAGINE!!!!

21
Fig. 18 Definirea distantei focal imagine si a planului principal imagine

22
 Similar, din figura 19 se observǎ cǎ dacǎ se considerǎ o razǎ obiect oarecare ce trece
prin punctul focal obiect ea va ieşi paralelǎ cu axa opticǎ. La intersecţia acestor raze se obţine
un punct a cǎrui proiecţie pe axa opticǎ este punctul H. Din triunghiul dreptunghic haşurat se
deduce cǎ distanţa de punctul focal obiect la H este constantǎ FH=OH şi este egalǎ cu distanţa
focalǎ obiect, fǎrǎ a depinde de unghiul  sau de distanţa h’. Se poate imagina cǎ toate razele
ce pleacǎ din punctul focal obiect se “frâng” la intersecţia cu o dreaptǎ perpendicularǎ pe axa
opticǎ în H şi apoi ies paralele cu axa opticǎ.

Cunoaşterea planelor principale obiect şi imagine respectiv a punctelor focale

obiect şi imagine este foarte importantǎ în caracterizarea unui sistem optic.
Formula lui Newton indicǎ faptul cǎ este suficientǎ cunoaşterea distantelor focale
obiect şi imagine f şi f’ pentru a calcula pozitia imaginii (x’, y’, z’) dacǎ este cunoscutǎ
positia obiectului (x, y, z). Deoarece f şi f’ sunt definite ca distanţele dintre punctele focale
şi planele principale rezultǎ cǎ dacǎ se cunosc pozitiile planelor principale (sau a
punctelor principale H şi H’ deoarece planele sunt perpendiculare pe axa opticǎ în aceste
puncte) şi a punctelor focale atunci sistemul optic este unic determinat !!!!!
Sistemul optic poate fi eliminat din schema opticǎ şi înlocui prin planele/punctele
principale şi punctele focale (fig. 20) !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

NOTǍ Dacǎ se considerǎ un obiect în planul principal obiect (z=f), aplicând relaţiile
lui Newton se deduce: z’=f’ deci imaginea va fi în planul principal imagine!
În plus x’=x şi y’=y! Deci imaginea şi obiectul au aceeaşi dimensiune !
PLANELE PRINCIPALE SUNT OPTIC CONJUGATE!

23
Fig. 19 Definirea distantei focale obiect si a planului principal obiect

24
Fig. 20 Înlocuirea sistemului optic prin punctele principale şi cele focale

25
Mǎririle
Mǎrirea longitudinalǎ (axialǎ ) este raportul între lungimea unui segment longitudinal
elementar imagine dz’ al axei optice şi lungimea segmentului elementar obiect conjugat dz.
Derivând formula lui Newton rezultǎ
 ff '
dz '  dz
z2
dz ' ff ' z'2
  2 
dz z ff '

Fig. 21 Parametrii obiect şi imagine utili la definirea mǎririlor

Mǎrirea linearǎ (transversalǎ ß) este raportul între lungimea segmentului liniar imagine y’
şi lungimea segmentului liniar obiect y conjugat, care se gǎsesc în plane perpendiculare pe axa
opticǎ.

y' f z'
   pentru segmentul obiect aflat in planul yOz
y z f'

x' f z'
   pentru segmentul obiect aflat in planul xOz
x z f'
Relaţia rǎmâne valabilǎ pentru orice segmente conjugate aflate în plane conjugate
perpendiculare pe axa opticǎ.
Mǎrirea unghiularǎ (φ) este raportul între tangentele unghiurilor formate cu axa opticǎ
într-un plan meridian (plan ce conţine axa opticǎ) de o razǎ de lumina din spaţiul imagine şi raza
conjugatǎ din spaţiul obiect (transformarea colinearǎ în sisteme optice ideale asigurǎ cǎ dacǎ
raza obiect se gǎseşte într-un plan meridian atunci şi raza imagine se gǎseşte în acelaşi plan
meridian) (Fig. 21).

26
 tg '
 
tg

Sintetizând, relaţiile între mǎriri sunt urmǎtoarele:

ff ' z'2 zz ' f' f 1
     2   x  x
z2 ff ' z z z 

f' f f' f f'

  x   x   2
z f f z f

z f f f' f 1
    x  x
f' z' z' f ' f' 

   
Aplicând relaţiile de mai sus pentru planele principale se deduce mǎrirea
transversalǎ este unitarǎ   1 .

Capitolul II – Sistemul optic ideal

Plane şi puncte definitorii ale unui sistem optic ideal

Planele principale sunt plane conjugate, perpendiculare pe axa opticǎ, în care mǎrirea
transversalǎ este unitarǎ ß=1. Planul principal obiect se gaseşte în spaţiul obiect şi este locul
geometric al punctelor de intersecţie ale prelungirilor razelor care trec prin focarul obiect cu
prelungirile razelor refractate dupǎ trecerea prin sistemul optic. Planul principal imagine se
gǎseşte în spaţiul imagine şi este locul geometric al punctelor de intersecţie ale prelungirilor
razelor incidente paralele la axa optica, cu prelungirile razelor refractate dupǎ trecerea prin
sistemul optic.
Punctele principale sunt intersecţiile planelor principale cu axa opticǎ. Existǎ un punct
f
principal obiect H plasat la distanţa z H   f de focarul obiect şi un punct principal imagine H’,


plasat la distanţa z ' H '  f '   f ' de focarul imagine.

Planele antiprincipale sunt plane conjugate perpendiculare pe axa opticǎ, în care mǎrirea
transversalǎ ß= -1. Punctele antiprincipale sunt intersecţiile planelor antiprincipale cu axa opticǎ.
f
Punctul antiprincipal obiect (AH) se gǎseşte în spaţiul obiect la distanţa z AH    f de focarul


27
obiect. Punctul antiprincipal imagine (AH’) se gǎseşte în spaţiul imagine la distanţa z ' AH '   f ' de
focarul imagine.
Punctele nodale N şi N’ sunt puncte conjugate aflate pe axa sistemului optic, în care
mǎrirea unghiularǎ este   1 .
z f
Deoarece      , rezultǎ z N   f ' ; z ' N '   f
f' z'

Punctele antinodale AN şi AN’ sunt puncte conjugate aflate pe axa sistemului optic, în
care mǎrirea unghiularǎ   1 .
z f
Deoarece       1 , rezultǎ z AN  f ' ; z ' AN '  f
f' z'

Focarele sunt de asemenea puncte cardinale.

Fig. 22 Punctele şi planele principale şi antiprincipale pentru un sistem cu f>0 şi f’<0

Convenţia semnelor în optica geometricǎ

Sensul pozitiv pentru distanţe este sensul de propagare a luminii. Convenţional, sensul
de propagare a luminii este de la stânga la dreapta.
Unghiurile sunt considerate pozitive dacǎ pentru generarea lor, axa de referinţǎ trebuie
sǎ fie rotitǎ în sensul mişcǎrii acelor de ceas. Distanţele punctelor la axa opticǎ sunt pozitive
când punctele sunt aşezate deasupra axei (Fig. 22).

28
 Fig. 23 Conventia semnelor în optica geometricǎ
Dacǎ mǎrimile din spaţiul obiect şi imagine sunt notate cu aceeaşi literǎ şi trebuie arǎtat
cǎ nu sunt conjugate optic, atunci mǎrimea din spaţiul obiect se noteaza cu o linie (-) deasupra
literei. În conditiile convenţiilor adoptate, relaţiile pentru mǎriri devin:
y' f z' f 1
    x
y z f' f' 

z f f 1
    x
f ' z' f' 

ff ' z' 
   
z 2 z 

Relaţiile într-un sistem definit prin puncte cardinale

În limitele opticii paraxiale, un sistem este complet definit prin planele şi punctele
cardinale. De fapt, sunt suficiente focarele şi planele/punctele principale sau punctele nodale
pentru construcţia imaginilor.

29
 Fig. 24 Formarea imaginii unui obiect prntr-un sistem optic ideal
FORMAREA GRAFICǍ A IMAGINII
Dacǎ se considerǎ cunoscut obiectul de înǎltime y se poate determina grafic poziţia şi
înǎltimea imaginii folosind o serie de raze de luminǎ particulare:
- o razǎ de luminǎ paralelǎ cu axa opticǎ ce pleacǎ din vârful obiectului se va “frânge” în
planul focal imagine şi va trece în spatiul imagine prin punctul focal imagine F’;
- o razǎ de luminǎ ce pleacǎ din vârful obiectului şi trece prin punctul focal obiect F se va
“frânge” la intersecţia cu planul principal obiect şi va ieşi paralelǎ cu axa opticǎ;
- vârful imaginii va fi la intersecţia razelor anterioare;
- daca obiectul y este perpendicular pe axa opticǎ atunci şi imaginea lui va fi
perpendicularǎ pe axa opticǎ şi se poate determina imaginea ca perpendiculara din vârful
determinat anterior pe axa opticǎ.

Fie un sistem astfel definit şi obiectul y la distanţa –a de H (Fig. 24). Se poate scrie cǎ: z
= a - f ; z’ = a’ - f’. Planele principale s-au luat drept origini pentru distanţele obiect a si imagine
a’.
Se demonstreazǎ uşor cǎ sunt valabile relaţiile între coordonatele a şi a’:
a' f ' y' f' 1 fa '
     
a fy f  f 'a

f h
şi tg '   tg 
f' f'

1
Pentru un sistem in aer n=n’=1 deci f = f’ şi notand   se obţine
f'

tg’ = tg + h
Pentru  şi ’ destul de mici, relatia devine: ’ =  + h

30