Legile opticii paraxiale

Gauss a demonstrat ca legile sistemelor optice ideale sunt valabile pentru sistemele
optice reale dacǎ se micşoreazǎ cǎtre zero lǎrgimea domeniului în jurul axei optice în care sunt
plasate toate razele considerate. Acest domeniu s-a numit domeniu paraxial.
Legile de formare a imaginilor în domeniul paraxial se obţin dacǎ se porneşte de la
n
ipoteza cǎ legea refracţiei Snell-Descartes se scrie sub forma i  i. Aceste legi sunt valabile
n'

pentru sistemele compuse din dioptrii sferici cu centrele pe axa opticǎ. Dacǎ un dioptru are
suprafaţǎ de revoluţie in jurul axei optice, aceasta va fi aproximatǎ cu o sferǎ.

Calculul parametrilor optici pentru un dioptru sferic în domeniul paraxial

Dupǎ cum a fost precizat anterior, aplicarea legii refracţiei la propagarea unei raze de
luminǎ provenitǎ de la un punct obiect conduce la concluzia cǎ poziţia punctului imagine depinde
atât de poziţia punctului obiect dar şi de direcţia razei de luminǎ, deci sistemul real cu dioptrii
sferici nu este stigmat.
În ipoteza lui Gauss, a propagǎrii razei de luminǎ în vecinǎtatea axei optice, unghiurile razelor
de luminǎ cu axa opticǎ sunt foarte mici şi se poate utiliza o aproximare din trigonometrie
respectiv sinusul şi tangenta unui unghi foarte mic poate fi aproximat cu valoarea unghiului
exprimatǎ în radiani iar cosinusul unghiului foarte mic poate fi aproximat cu o valoare unitarǎ.

Fig. 25 Mǎrimile utilizate la calculul paraxial

Invariantul Abbe – considerǎm un dioptru sferic cu raza r şi centrul de curburǎ C (fig. 25).
O razǎ de luminǎ care trece prin punctul obiect A incide in M si face unghiul  cu axa optica.

31
 Aplicând aproximarea lui Gauss se pot scrie relaţiile;
h
  tg 
s  SH
h
 
Unde SH  s  s  cos   o deci relatia anterioarǎ devine s .
h h
 '  tg '    sin  
Similar se deduce s' şi r

Din figurǎ se deduce:

h h h h
i      i '   '  
s r ; s' r

Legea refracţiei se poate aproxima dupǎ aceeaşi regulǎ:

n * sin i  n'* sin i '  n * i  n'*i ' ce conduce la n * (   )  n'*( ' ) sau

n ' n
n' ' n    h
r

în care dacǎ se înlocuiesc relaţiile ce leagǎ unghiurile de coordonatele pe axa opticǎ se

obţine:
h h  h h
n *     n'*  
s r  s' r 

regǎsitǎ uzual sub formǎ:

1 1  1 1
n    n '   
s r  s' r 

Aceasta expresie, cu simetrie de forma pentru cele douǎ spaţii obiect şi imagine, se
numeşte invariantul lui Abbe.
NOTǍ: Condiţia se aplicǎ cu excepţia cazului obiectului format la s=0 deci chiar pe
suprafaţa dioptrului. În acest caz s’=0 iar obiectul este şi imagine.
Din acest invariant se deduce o expresie foarte utila:
n' n n' n
  
s' s r

Aceastǎ expresie este extrem de importantǎ deoarece aratǎ cǎ în ipoteza lui Gauss
poziţia imaginii este dependentǎ doar de poziţia obiectului, indiferent de unghiul , deci
indiferent de direcţia razei din spaţiul obiect. Un astfel de sistem optic este stigmat!!!!!!!!
Din figurǎ se observǎ cǎ sunt valabile relaţiile:
y'  s'i' , y  s  i .

32
 y ' s 'i' s'n
  
y s i s  n
Mǎrirea transversalǎ este .
Planele principale se deduc impunând mǎrire transversalǎ unitarǎ, deci n's  n  s ' .
Impunând aceastǎ condiţie simultan cu invariantul Abbe se ajunge la o conditie
n ' n
0
matematicǎ imposibilǎ r , ceea ce indicǎ cǎ nu existǎ alt punct în afara celui cu s=0=s’
care sǎ conducǎ la mǎrire unitarǎ. Planele principale sunt tangente la axa opticǎ în vârful
dioptrului iar vârful dioptrului este punct principal obiect şi punct principal imagine!!!!!!!
Dacǎ s = , adicǎ  = 0 (raza de luminǎ incidentǎ – obiect – este paralelǎ cu axa opticǎ),
se obţine ca imagine pe axa opticǎ un punct denumit punct focal imagine:
n' n' n' n'n n' r n'
   f ' 
s' s' F ' f' r n' n 
;
h
 '  
şi valoarea unghiului razei refractate: n'

n'n n' n'  ' 

   n'n  
r f' h
unde
Punctul focal obiect va fi acel punct a cǎrui imagine este la infinit, deci acel punct din care
dacǎ plecǎ o razǎ de luminǎ ea va fi dupǎ refracţie paralelǎ cu axa opticǎ.
Pentru s’ = , adica ’ = 0, rezultǎ:
n n n n'n
   
s sF f r

n n
f  r
n' n 

n' n n' n n ' n f' f

   1
Împǎrţind expresia s' s r prin r , rezultǎ: s' s

33
 Invarianţii Lagrange-Helmholtz
Se considerǎ dioptrul sferic din figura urmǎtoare (Fig. 26) cu vârful în S. Se considerǎ un
obiect y aflat la distanţa s de vârf şi de înǎlţime h. Imaginea y’ va fi la distanţa s’ de vârf şi va
avea înǎlţimea h’.

Fig. 26 Utilizarea coordonatelor s şi s’ pentru stabilirea pozitiei obiectului şi imaginii

NOTǍ: Ca origine a distanţelor pe axa opticǎ se considerǎ vârful dioptrului.
Din relaţiile de mai sus se deduce, respectând convenţia de semne:
h = (-s)*(-) = s’*’
h = (-z- f) * (-) = (z’ + f’) ’
y y'
z f z'   f'
y' y
Sistemul fiind ideal este valabilǎ relaţia: şi
Înlocuind în relaţia anterioarǎ se deduce primul invariant Lagrange-Helmholtz:
f  y     f ' y ' '

Deoarece unghiurile sunt mici sunt valabile şi relaţiile:

y y'
i i'  
s' ; s' ;

h h
s s' 
Fiind valabile şi  ; '

Înlocuind în legea refracţiei n  i  n'i '

h h'
n y  n' y '
se deduce s s'

respectiv al doilea invariant Lagrange-Helmholtz: n  y    n' y' '

Daca împǎrţim cele 2 relaţii, rezultǎ o expresie importantǎ:
f f' f n
 
n n' f' n'
sau

34
 Pentru n = n’: f = -f’
1
 
  2

Constantele optice ale unui dioptru in domeniul paraxial

Mǎrirea transversalǎ - se obţine din al doilea invariant:

h
y ' n n s n s'
    
y n'  ' n' h n' s
s'

Mǎrirea axiala se obţine plecând de la relaţia dintre mǎriri:

f' 2 n' 2 n s ' 2
     
f n n' s 2
şi se obţine
Mǎrirea unghiularǎ se obţine plecând de la relaţia dintre mǎriri:
f 1 n 1
  
f '  n' 

şi se obţine:
s '
  
s' 

z'
  1
f'
Punctele principale se obţin pentru , deci z’ = -f’,
f
  1
de unde sH’’ = f’ + z’ = 0. Similar z deci z=-f. De unde sH=f+z=0.
Rezultǎ şi în acest mod concluzia cǎ planele principale trec prin vârful dioptrului.
f
  1
Punctul nodal se obţin pentru z' , deci zH’’ = f,
 n' n 
  r
de unde sN’’ = f’ + zN’’ = f’ + f =  n ' n n 'n  = r, ca urmare sN’’ = r.
z
  1
f'
Similar din condiţia , se obţine zN=f’, de unde sN=f+zN=r.
Punctele nodale sunt confundate cu centrul de curbura. Orice razǎ incidentǎ
care trece prin centrul de curburǎ va trece nedeviatǎ.

35
Capitolul III – Sisteme optice compuse formate din mai multi dioptrii
Se considerǎ douǎ sisteme optice la care se cunosc poziţiile punctelor principale şi a
punctelor focale:
- pentru primul sistem H1 , H’1 , F1 şi F’1;
- pentru al doilea sistem H2 , H’2 , F2 şi F’2.
Este necesarǎ cunoaşterea şi a distantei dintre F’1 şi F2 notatǎ cu  sau a distanţei dintre
H’1 şi H2 (Fig. 27) Pentru echivalarea sistemului optic compus cu un nou sistem optic trebuie
cunoscute punctele focale şi punctele principale ale ansamblului.
Conform figurii de mai jos, F1’ este imaginea punctului obiect situat la infinit. Punctul F’,
imaginea lui F1’ prin al doilea sistem, este şi el imaginea punctului obiect situat la infinit prin tot
sistemul optic, deci este focarul intregului sistem.

Fig. 27 Compunerea a douǎ sisteme optice ideale

Utilizând relaţiile lui Newton scrise pentru ambele sisteme optice se obţine distanţa focalǎ
imagine a ansamblului de sisteme optice:
h f1 ' f 2 ' f1 ' f 2 '
f ' ; f ' 
tg '  f 1 ' f 2  d

Unde  se numeste interval optic:   d  f 2  f 1 '   f 1 ' f 2  d  şi este distanţa, cu semn în

funcţie de convenţiile din optica geometricǎ, dintre focarul imagine al primului sistem optic şi
focarul obiect al celui de al doilea sistem optic.
In acelaşi fel se deduce distanţa focalǎ obiect a ansamblului de sisteme optice f:
f1 ' f 2 ' f1 f 2
f  
 f 1 ' f 2  d

Se observǎ cǎ –f2 = f’2

Relatia se mai poate scrie şi sub forma:

36
 1 f ' f  d 1 1 1
 1 2   d
f' f1 ' f 2 ' f 2 ' f1 ' f1 ' f 2 '

   1   2  d 1 2
Mǎrimea egala cu inversul distanţei focale imagine este puterea lentilei (numitǎ şi
vergenţa lentilei).
Similar se pot stabili poziţiile planelor principale ale ansamblului de sisteme optice ideale,
pozitiile planelor antiprincipale, nodale şi antinodale.
f f1 f 2
Mǎrirea transversalǎ a ansamblului poate fi exprimatǎ prin relatia:    
z f 1 f 1 ' z1 

Astfel, pentru un sistem în aer, rezultǎ relaţia:

a1 ' a 2 ' 1
  1  2  
a1 a 2 

tg 1 ' tg 2 ' a1 tg 1 ' a aa

   tg 2 '  1 tg 21 '  1 1
tg 1 tg 2 h1 tg 2 h1 a1 ' a 2 '

Iar distanta focalǎ se poate detrmina cu relaţia;

a1'  a1'
f '
a2

Observaţie: vergenţa (puterea) se evalueazǎ în dioptrii. Sistemul are puterea de o dioptrie

dacǎ distanţa focalǎ este de 1 metru.

Calculul parametrilor optici pentru o lentilǎ cu dioptri sferici, în domeniul paraxial, în

ipoteza lentilei infinit subţiri
În conditiile opticii paraxiale, se poate construi imaginea printr-un sistem optic când sunt
cunoscute punctele cardinale.
Lentile – lentila este sistemul optic format din 2 dioptri coaxiali, succesivi. Lentila sfericǎ
este acea lentilǎ cu suprafeţele dioptrilor sferice. Dreapta care trece prin centrele de curburǎ ale
celor 2 dioptri este axa opticǎ. Conform celor stabilite anterior centrul de curburǎ este punct
nodal deci orice razǎ incidentǎ ce trece prin el va trece nedeviatǎ. În consecinţǎ singura razǎ de
luminǎ care va trece nedeviatǎ prin ambii dioptrii va fi acea razǎ ce trece prin ambele centre de
curburǎ, deci va coincide cu axa opticǎ.

37
 Lentile subţiri – se numeste lentilǎ subţire acea lentilǎ a carei grosime la centru este micǎ
în raport cu razele suprafeţelor. Pentru d ~ 0, avem relaţia:
r1 r2
 f  f '
n  1r2  r1 
1 1 1  r1 r2
  n  a    f '
f'  r1 r2  ; n  1r2  r1 
sF = -f’; s’F’ = f’
sH = 0 ; s’H’ = 0 ; e = 0
Pentru un sistem alcatuit din 2 lentile subţiri, rezulta ecuaţiile:
f '1 f ' 2
f '
f '1  f ' 2  d   1   2  1 2 d

Daca lentilele sunt în contact, d = 0 si  = 1 + 2

Pentru k lentile, vergenţa sistemului este:

1  k
  h 
h1   a
 k hk h1
 ' k   1   h   'k  1 
 a s' k s1
şi ; ;

Calculul parametrilor optici pentru o lentilǎ cu dioptrii sferici, în domeniul paraxial,

luând în considerare grosimea lentilei
Se considerǎ doi dioptrii sferici (Fig. 28). Axa opticǎ este dreapta care uneşte centrii de
curburǎ ai dioptrilor.

Fig. 28 Lentila cu dioptrii sferici şi grosime finitǎ

38
Pentru fiecare dioptru se pot scrie relatiile, în ipoteza propagǎrii paraxiale:
n1 '  1 'n1 1  h1 n1 'n1 1

n 2 '  2 'n 2 2  h2 n 2 'n 2  2

Relaţia se poate generaliza sub forma:

n k '  k ' n k  k  h k n k ' n k  k

Relaţiile de trecere de la dioptrul 1 la dioptrul 2 sunt:

n1 '  n 2 ;  1 '   2 ; h2  h1  d 1 1 ' ; s 2  s1 'd 1

şi se pot generaliza pentru n dioptrii sferici, având centrele de curburǎ pe axa opticǎ :
n k '  n k 1 ;
 k '   k 1 ;
s k 1  s k ' d k
hk 1  hk  d k  k ' ;

Al doilea invariant Lagrange-Helmholtz scris pentru k dioptrii coaxiali este:

y1 ' n1 ' s1 ' y 2 ' n2 ' s2 ' y k ' nk ' s k '
     
y1 n1 s1 y2 n2 s 2 yk nk sk
, , ...,

unde n k 1 '  n k şi y k 1 '  y k .

Prin înmulţirea invariantului se deduce expresia mǎririi transversale:
y k ' n1 s1 's 2 '  s k '
  
y1 n k ' s1  s 2    s k

Utilizând relaţiile dintre mǎriri se deduce expresia mǎririi longitudinale:

n1 ' 2 n 2 ' 2 n k ' 2 n k ' 2 s1 's 2 '  s k '
   1  2    k  1  2  k   
n1 n2 nk n1 s1  s 2    s k

Şi mǎririi unghiulare:
 k '  1 '  2 '  k ' n1 1 n 2 1 n 1 n 1 s1  s 2    s k
      k  1 
1 1  2  k n1 '  1 n 2 '  2 n k '  k n k '  s1 's 2 '  s k '

Distanţa focalǎ imagine se poate calcula plecând de la relaţia specificǎ opticii

neparaxiale, respectiv:
a1 'a 2 '  a k '
f '
a2  ak
în care se ţine seama cǎ datoritǎ aproximǎrii cosinusului unghiului mic cu
valoarea 1 atunci s  a , s'  a ' , ceea ce conduce la:
s1 's 2 '  s k '
f '
s2  sk
.

39
 Pentru distanţa focalǎ obiect se poate folosi principiul reversibilitǎţii razelor de luminǎ, ce
conduce la:
s1  s 2    s k
f '
s k 1 's k  2 '    s1 '

CAZ PARTICULAR: sistem cu doi dioptrii sferici!

Pentru doi dioptrii se pot scrie relaţiile:

n1 ' r1 n ' n 2 ' r2 n '
f1 '   1 f2 '  2
n1 'n1  1 n 2 'n 2  2
; ;

Invarianţii sunt n1 '  1 'n1 1  h1 n1 'n1 1  h1  1 ; n 2 '  2 'n 2 2  h2 n 2 'n 2  2  h2  2

Relaţiile de trecere de la dioptrul 1 la dioptrul 2 sunt: n1 '  n 2 ;  1 '   2

h1 1  n1 1 h  n  h n
h2  h1  d 1 '  h1  d  h1  d 1 1 1 1  h1  1 d 1  d 1 1
n1 ' n2 n2 n2
şi
Din expresiile invariantilor se deduce
d n
n 2 '  2 'n1 1  h1  1  h2  2  h1  1  h1  2  h1  1 2  d 1  2 1
n2 n2

Ce conduce la
1  n  h  d 
 2'  n1  d 1  2   1   1   2   1  2 
n2 '  n2  n2  n2 

Si similar
 '2  n'  h  d 
1   n' 2  d 2  1   2   1   2   1  2 
n1  n2  n2  n2 

Dacǎ s = , adicǎ 1 = 0 (raza de luminǎ incidentǎ – obiect – este paralelǎ cu axa
opticǎ), se obţine ca imagine pe axa opticǎ un punct denumit punct focal imagine aflat la distanţa
s’F’, denumitǎ distanţa fronti-focalǎ imagine, şi un unghi al razei emergente :
h1  d 
 2'   1   2   1  2 
n2 '  n2 

Se defineşte şi în acest caz distanţa focalǎ imagine prin

40
 1 1  d 
f '
h1 h
 1
   1   2   1  2 
tg ' 2  ' 2 f ' n2 '  n2 
deci
şi expresia puterii optice :
1  d 
'   1   2   1  2 
n 2 '  n2 

Dacǎ s’ = , adicǎ ’2 = 0 (raza de luminǎ emergentǎ – imagine – este paralelǎ cu axa
opticǎ), se obţine la drumuire inversǎ ca « imagine » pe axa opticǎ un punct denumit punct focal
obiect aflat la distanţa sF, denumitǎ distanţa fronti-focalǎ obiect, şi un unghi al razei incidente :
h2  d 
1     1   2   1  2 
n2  n 2 

Dacǎ se defineşte distanta focalǎ obiect prin :

h2 h 1 1  d 
f   2    1   2   1  2 
tg 1  1 f n1  n2 
se obţine
f n
 1
f' n2 '
Se poate obţine aceeaşi expresie şi folosind relaţia :
1 1  d 
   1   2   1  2 
f n1  n2 

n' 2 n d
  1   1   2  1 2
f' f n2
Dacǎ definim puterea prin : atunci devine :
h2
s' F ' 
Distanţa frontifocalǎ imagine  '2

 d 
h2  h1 1   1 
Se poate obţine calculând h2 dacǎ 1 = 0, şi se deduce:  n2 

d
1 1
n2
s ' F '  n' 2
 d 
 1   2 1   1 
Deci  n2 

Aceeaşi relaţie se deduce aplicând pentru amândoi dioptrii invariantul Abbe:

n1 ' n1 n1 'n1 n 2 ' n 2 n 2 'n 2
   1    2
s1 ' s1 r1
; s2 ' s2 r2
şi relatia de trecere: d  s1 ' s 2
pentru s1=0.
Similar:

41
 d
1 2
n2
s F  n1
 d 
 2   1 1   2 
 n 2 

LENTILǍ SFERICǍ ÎN AER

Relaţiile pentru o lentilǎ sfericǎ în aer se deduc considerând în relaţiile pentru o lentilǎ
oarecare n’2=n1 =1. Se noteazǎ cu n indicele de refracţie al materialului lentilei.
Prin particularizarea relaţiilor anterioare se deduc expresiile pentru dioptrii componenţi:
n 1 1 n
1  2 
r1 r2
,
r1 nr nr r
f1   ; f1 '  1 ; f 2  2 ; f 2 '   2
n 1 n 1 n 1 n 1

nr2 nr nr2  r1   n  1d

  d  f 2  f1 '  d   1 
Intervalul optic n 1 n 1 n 1

f1 ' f 2 ' f f
f '  ; f  1 2
Ştim cǎ la combinarea a douǎ sisteme optice ideale:  

Introducând expresiile distanţelor focale, se obţin urmǎtoarele relaţii:

nr1 r2
f ' f
n  1nr2  r1   n  1d 


1 1 1
 n  1    d
n  12
f'  r1 r2  nr1 r2

Aceleaşi relaţii se obţin dacǎ se particularizeazǎ relatiile;

1 1  d 
   1   2   1  2  ' 
1 
 1   2 
d 
 1  2 
f ' n2 '  n2  ; n 2 '  n2  ;
Distanţele s1F = sF şi s2F’ = s’F’ se numesc distanţe frontifocale obiect, respectiv imagine
şi se pot deduce aplicând invariantul Abbe ca şi pentru cazul general al lentilei sau
particularizând relaţile pentru sisteme optice oarecare ideale:
 d   n ' n 1 
s F   f ' 1     f ' 1  d 2 2 
 f2 '  n 2 ' r2 

În care în aer n1 = n2’ = 1 şi luand n2 = n = n1’ rezultǎ:

42
 d n 1
1
 n 1  n r1
s F   f ' 1  d 2  
 n  
n  1 1  1 
  d
n  12
 r1 r2  nr1 r2

In acelasi fel se obţine şi s’F’ :

d n 1
1
 d   n ' n 1   n 1  n r2
s' F '  f ' 1    f ' 1  d 1 1   f ' 1  d 1  
 f '
1   n1 ' r1  n  
n  1 1  1 
  d
n  12
 r1 r2  nr1 r2

Planele principale se deduc cu relaţiile generale de la combinarea a douǎ sisteme optice

ideale:
f '1  f 2 (n  1)d
s' H '  z ' H '  f ' 2  f ' 2  f '2   f '
 nr1

f '1  f 2 (n  1)d
s H  z H  f1  f1  f1   f '
 nr2

  d  f '1  f 2

Mǎririle se obţin particularizând relaţiile pentru sisteme cu mai mulţi dioptrii;

y ' s1 ' s 2 ' s 2 ' ( s 2  d ) s 2 '  d 
    1  
y s1 s 2 s1 s 2 s1  s 2 

z' f a' f ' a'

     1
f' z f' f'
Se pot utiliza şi expresii pentru ß, de exemplu: ,
unde a este distanţa plan principal imagine – imagine.
1 z f' z
    
 f ' z' f

Şi în acest caz pentru ß = 1 şi  = 1 se obţin poziţiile punctelor principale şi nodale:

zH = f’ ; zN = f’
z’H = -f’ ; z’N = -f’
Punctele principale se confunda cu punctele nodale.

43
Capitolul IV – Sisteme optice reflectante
Sistemele optice reflectante respectǎ toate regulile stabilite pentru sisteme ideale.
Ca şi în cazul sistemelor optice refractante, pentru unghiuri mari de incidenţǎ ale luminii
în raport cu normala la suprafaţǎ sistemele nu sunt stigmatice.
În continuare va fi analizat doar cazul propagǎrii paraxiale. Relaţiile stabilite pentru dioptrii
refrectanti rǎmân valabile daca se ţine cont ca n’=n. În plus raza reflectata se întoarce în spaţiul
obiect, ce este şi spatiu imagine, schimbare de sens ce poate fi evidenţiatǎ dacǎ se considerǎ
un indice de refracţie negativ pentru indicele de refracţie imagine (notǎ: unghiul dintre raza de
luminǎ şi normalǎ este determinat rotind normala spre raza de luminǎ consideratǎ ca vector
orientat în sensul de propagare a luminii) (Fig. 29).
n' n n'n
Daca în relaţia   se introduce n’ = -n, atunci invariantul Abbe pentru suprafeţe
s' s r

1 1 2
reflectante devine:  
s' s r

Ca şi la dioptrii sferici refractanţi, planele principale sunt tangente la dioptru în vârful lui
(sunt perpendiculare pe axa opticǎ) iar vârful dioptrului este şi punct principal obiect şi punct
principal imagine.

Fig. 29 Reflexia pe un dioptru

Distanţa frontifocalǎ obiect este egalǎ cu distanţa focalǎ obiect iar distanţa frontifocalǎ
imagine este egalǎ cu distanta focalǎ imagine.
Invariantul Lagrange-Helmholtz ny = -n’y’’ devine
y = -y’’
r
Dacǎ s = , atunci se obţine distanţa focalǎ imagine s '  s' F '  f '  .
2

r
Similar impunând s’= se deduce distanţa focalǎ obiect s F  f  .
2

44
 Se observǎ cǎ f = f’ iar punctele focale sunt la jumǎtatea razei faţǎ de vârful dioptrului.
1 1 1
Focarele sunt confundate, deci invariantul Abbe devine:  
s' s f

Punctele nodale corespund cazului  =’, ceea ce conduce din invariantul lui Abbe la
condiţia y’=-y, deci sunt şi puncte antiprincipale (mǎrire transversalǎ egala cu -1). Aceste puncte
sunt confundate cu centrul sferei.
Pentru oglinda sfericǎ concavǎ, raza şi distanţa focalǎ trebuie sǎ fie considerate cu valori
negative. Oglinda concavǎ este convergentǎ.
Pentru oglinda sfericǎ convexa, raza şi distanţa focalǎ trebuie sǎ fie considerate cu valori
pozitive. Oglinda convexǎ este convergentǎ.
NOTǍ: Concavitatea sau convexitatea se stabilesc analizând suprafaţa pe care se
produce reflexia (suprafaţa expusǎ la luminǎ).
Constructia imaginilor in oglinzi – ca şi în cazul sistemelor refractante pentru puncte
situate în afara axei optice se pot utiliza douǎ din urmǎtoarele trei raze ale cǎror traseu poate fi
stabilit doar grafic dupǎ reflexie pentru determinarea punctului imagine: raza paralelǎ cu axa
opticǎ va trece prin focarul imagine, raza care trece prin C (centrul de curburǎ) va trece
nedeviatǎ si razǎ care trece prin focarul obiect F va deveni paralelǎ cu axa opticǎ.
Obiectele şi imaginile care sunt desenate cu linie întreruptǎ sunt virtuale.
Mǎririle se deduc similar:
- mǎrirea transversalǎ
y'  s' z' f
    
y ' s f' z

1 1 2
Daca înmulţim relaţia   cu h, rezultǎ:
s' s r

h h h 2
  ;  '  h  h
s' s f r

Relaţiile pentru mariri devin:    2

1 s
  
 s'

Formula lui Newton rǎmâne valabilǎ pentru oglinzi: zz’ = f2.

45
 Prisme reflectante – sunt elemente optice cu suprafeţe polisate, plane, aşezate sub
diferite unghiuri, pe care lumina se refractǎ sau se reflectǎ, dar cel puţin una din suprafeţe este
reflectantǎ. În prismele reflectante, lumina incide pe un dioptru plan refractant, suferǎ reflexii pe
diversele suprafete şi emerge tot printr-un dioptru refractant.
Din punct de vedere optic, prisma reflectanta este echivalenta unei lame cu feţe plan
paralele. Prismele reflectante sunt destinate sǎ modifice drumul fasciculului, pentru a redresa
sau roti imaginea si uneori, pentru a diviza fasciculul.
Avantajele prismelor faţǎ de oglinzi:
- unghiuri între feţe invariabile;
- pierderi de luminǎ în prisme, prin reflexie totalǎ, nule;
- unele prisme nu pot fi nlocuite prin oglinzi datoritǎ geometriei complicate;
- gabaritul prismei este mai mic decât cel al unui sistem de oglinzi echivalent.
Lungimea geometricǎ a drumului razei prin prismǎ este egalǎ cu grosimea lamei cu feţe
paralele echivalentǎ. Lama echivalentǎ poate fi determinatǎ prin desfaşurare dupa urmǎtoarea
regulǎ: pentru fiecare reflexie se construiesc imaginile reflectate de suprafaţa consideratǎ, a
razelor care sunt reflectate de ea şi a tuturor suprafeţelor reflectante şi refractante care o
urmeazǎ. Desfaşurarea începe de la ultima suprafaţǎ a prismei dupǎ sensul de propagare a
luminii.

Capitolul V – Sisteme optice telescopice

Caracteristici optice principale
Un sistem optic telescopic este proiectat astfel încât un fascicul obiect format din raze
paralele va ieşi din sistem sub forma unui alt fascicul format tot din raze paralele.
Un sistem telescopic se obţine prin combinarea a douǎ sisteme optice cu distanţǎ focalǎ
finitǎ, astfel încât focarul imagine al primului sistem sǎ coincidǎ cu focarul obiect al celui de-al
doilea sistem. Primul sistem se numeşte “obiectiv” iar al doilea “ocular”. Confrom celor stabilite
anterior, la combinarea a douǎ sisteme centrate aşezate coaxial, intervalul optic fiind , relaţiile
f1 f 2 f 'f '
de calcul ale distanţelor focale ale sistemului rezultant sunt: f   ; f ' 1 2 .
 

46
 Mǎrirea transversalǎ ß pentru un sistem format din douǎ subsisteme optice este datǎ de
f1 f 2
relaţia:   , unde x1 este distanţa de la obiect la F1; f1 şi f1’ sunt distanţele focale ale
f 1 f 1 ' x1 

obiectivului; f2 si f2’ sunt distanţele focale ale ocularului. Pentru  = 0 se obţine:

f2 f '
f = - ; f’ =  ;    2
f1 ' f1 '

tg D 1 f '
Mǎrirea unghiularǎ rezultǎ:     1 ,
tg D  f2 '
2
 f ' 1
iar mǎrirea axialǎ este:    2   2   2
 f1 '  

La sistemele telescopice nu se utilizeazǎ mǎrirea ci grosismentul ce aratǎ raportul dintre

unghiul sub care se vede obiectul fǎrǎ lunetǎ şi unghiul sub care se vede cu lunetǎ.
Fie P si P’ centrele pupilelor de intrare si de iesire ale sistemelor telescopice. P1’ este
imaginea lui P prin obiectiv. B si B’ sunt pozitiile pupilei ochiului cand priveste obiectul fara sistem
si respectiv, prin sistem.
Grosismentul sistemului telescopic este:
y'
tg ' R ' y ' R
  
tg y yR '
r

In figura de mai jos,  este unghiul sub care se vede obiectul din B si ’ este unghiul sub
care se vede imaginea prin sistem., din B’.
y ' s p ' tg p ' s p '
  p ,  p fiind marirea unghiulara prin pupila.
y s p tg p sp

Grosismentul este egal cu mǎrirea unghiularǎ, respectiv cu raportul dintre diametrele

pupilelor de intrare şi de iesire.
Diametrul pupilei de intrare – diametrul pupilei de intrare a obiectivului determinǎ
cantitatea de luminǎ care poate pǎtrunde în instrument, limita unghiularǎ de separare,
profunzimea claritǎţii.
Câmpul unghiular – câmpul unghiular obiect este unghiul dintre razele principale care
trec prin punctele obiect extreme diametral opuse, ce pot fi observate prin ocular.
Luneta

47
 Luneta este un sistem telescopic destinat observǎrii obiectelor îndepǎrtate. Luneta are
rolul de a modifica unghiul fasciculelor în raport cu axa opticǎ. Ochiul emetrop este asimilabil cu
o lentilǎ având retina în planul focal imagine astfel ca imaginea punctelor aflate la infinit sǎ se
formeze pe retinǎ. Dimensiunea imaginii pe retinǎ va depinde de unghiul faţǎ de axa opticǎ sub
care intrǎ razele în ochi. Utilizând o lunetǎ este posibilǎ creşterea dimensiunii imaginii pe retinǎ
prin creşterea unghiului. Dintre tipurile mai des întâlnite de lunete se pot enumera: luneta Kepler,
luneta Galilei, luneta astronomica, luneta binoculara, telemetrul, s.a.
Luneta Kepler – are obiectivul şi ocularul convergente. Dacǎ diafragma realǎ se gǎseşte
la distanţa xp de focarul obiect al obiectivului şi x’p este distanta pupilei de iesire la focarul
f 2 '2 xp
imagine al ocularului, rezulta: x p '  x p  x p 2

f1 ' 2

Focarele F1 si F1’ sunt conjugate, deci xp’ este conjugat cu xp.

Luneta Galilei – este un sistem optic telescopic compus din obiectiv convergent şi ocular
divergent. Imaginea obiectului prin aceastǎ lunetǎ este dreaptǎ. Pupila ochiului serveşte ca
diafragmǎ realǎ şi pupilǎ de ieşire. Imaginea pupilei ochiului prin sistemul întreg este P1’P’P2’ şi
serveşte ca pupilǎ de intrare. Montura obiectivului este diafragmǎ de câmp şi lucarnǎ de intare.
M1’M2’ este imaginea monturii obiectivului prin ocular şi lucarnǎ de ieşire.

Capitolul VI – Sisteme optice microscopice

Limita unghiularǎ de separare a ochiului normal pentru iluminare satisfǎcǎtoare şi
contrast mare este  ~ 45°. Limita de separare dacǎ determinarea nu este fǎcutǎ cu mare atenţie
se considerǎ de 2’ <  < 4’.
In cazul ochiului normal, pentru o iluminare bunǎ (peste 50 lx), se considerǎ cǎ distanţa
optimǎ pentru lucrul aproape este de 250 mm. Pentru  = 2’ limita de separare liniarǎ a obiectelor
privite de la 250 mm este cca 0,15 mm. Pentru a distinge detalii mai mici se utilizeazǎ diverse
instrumente (lupa, microscop) ce au rolul de a forma o imagine mǎritǎ a obiectului. Ochiul
priveşte imaginea mǎritǎ, ceea ce creşte limita de separare a detaliilor.
Lupa

48
 Lupele sunt instrumente optice simple destinate examinǎrii obiectelor care se gǎsesc la
distanţǎ finitǎ de ochi, pentru a distinge elemente ce nu se pot observa cu ochiul liber. Lupele
pot fi, dupǎ schema de principiu:
- lupe ţinute departe de ochi la observare;
- lupe ţinute aproape de ochi la observare;
- telelupe, care la rândul lor pot fi:
a) cu obiectiv şi ocular convergent
b) cu obiectiv convergent şi ocular divergent
c) luneta Kepler cu obiectiv adiţional
d) luneta Galilei cu obiectiv adiţional
Lupele pot fi monoculare sau binoculare.
Parametrii lupei sunt: grosismentul, câmpul, limita liniarǎ de separare, profunzimea
câmpului (profunzime de acomodare, profunzime geometricǎ).
Grosismentul – este raportul între lungimea imaginii pe retinǎ a unui segment obiect
perpendicular pe axa opticǎ obţinuta privind prin lupa şi lungimea segmentului imagine pe retinǎ
a aceluiaşi segment obiect care s-ar obţine privind cu ochiul liber de la distanţa de vedere optimǎ
(250 mm).
Microscopul
Microscopul este aparatul optic destinat observǎrii obiectelor care, privite cu ochiul liber,
de la distanţa de vedere optimǎ, nu pot fi distinse şi în care imaginea se obţine cel putin în douǎ
trepte.
Microscopul este format uzual dintr-un obiectiv şi un ocular.
Obiectivul formeazǎ o imagine realǎ rǎsturnatǎ a obiectului, în vecinǎtatea planului focal
obiect al ocularului. Ocularul formeaza o imagine mǎritǎ, virtualǎ, dreaptǎ a acestei imagini
intermediare. Ochiul a cǎrui pupila se confundǎ cu pupila de ieşire a microscopului, priveşte
aceastǎ imagine.
Distanţele focale ale microscopului sunt:
f1 f 2 f 'f ' f1 ' f 2 '
f   1 2 f '  f
  

f2 ' f2 f 2 f1 f1 ' f '2

x' F '    2 xF   1
   

unde  este intervalul optic.

49
 
Mǎrirea transversala a obiectivului ß0:  0  
f1 '

D
Grosismentul ocularului, ce acţioneazǎ ca o lupǎ, este:  OC  , unde D = 250 mm.
f2 '

 D D
Grosismentul microscopului rezultǎ: G M   0  OC   
f1 ' f 2 ' f '

Capitolul VII – Difractia si interferenta undelor luminoase

Difracţia
Diferite experiente arata ca in anumite situatii lumina nu se propaga rectiliniu cum s-a
admis in optica geometrica, chiar cand propagarea se face in medii izotrope. De exemplu, sa
iluminam cu un izvor punctiform un orificiu facut cu un ac intr-un ecran. Dupa legile opticii
geometrice trebuie sa ne asteptam sa nu observam lumina decat in conul OAB determinat de
marginile lentilei, ori experienta arata ca ea este observata chiar dupa directia OM. Acesta este
fenomenul de difractie, care poate fi explicat admitand proprietatile ondulatorii ale luminii.
Principiul Huygens-Fresnel permite explicarea difractiei. Fie imaginea de mai jos, unde
avem izvorul de lumina monocromatica I, care radiaza uniform in tot spatiul. Prin punctul M din
spatiu la distanta R va exista o stare a campului electromagnetic definita de ecuatiile de
propagare. Se poate considera ca M se afla pe o suprafata de unda care inconjoara izvorul. Fie
in jurul lui M o suprafata dS apartinand suprafetei de unda S. Conform principiului lui Fresnel,
dS radiaza la randul lui in tot spatiul. Intr-un punct P actiunea vibratorie indusa de dS depinde
de distanta MP, de unghiul acesteia in raport cu IM si de faza vibratiei in M. Fiecare element al
suprafetei de unda prin m induce in P actiuni vibratorii similare. Amplitudinea rezultanta va fi
data de suma tuturor actiunilor vibratorii elementare induse in P si se exprima conform
m 2r
principiului Huygens-Fresnel prin formula: AP  S cos dS
Rr 

Formula lui Fresnel furnizeaza valoarea corecta a amplitudinii dar nu si a fazei. Exista o
formula numita formula Kirchoff-Helmholtz care permite eliminarea acestei dificultati. Actiunea
vibratorie intr-un punct arbitrar P, rezultanta a undelor secundare generate de suprafata de unda
sferica de raza R este:

50
 j e jkR e  kr
up   k  1  cosN , r dS , unde k  2
4 k r 

Factorul 1 cosN, r  indica micsorarea importantei fiecarei zone de pe suprafata de unda,

pe masura ce ea se indeparteaza de axa. De remarcat, ca formulele Fresnel si Kirchoff sunt
stabilite pentru unde scalare.
Problema undelor electromagnetice este mai complicata decat cea a undelor scalare. Pe
suprafata de unda trebuie sa se considere cele doua componente E si H reciproc
perpendiculare. In problemele de optica instrumentala se poate admite ca:
- lungimea de unda  este mica in comparatie cu distanta r de la suprafata de unda la punctul
P considerat
- suprafata de unda este cvasi-sferica, abaterea de la sfera de referinta de raza R fiind 
- E si H sunt tangenti la suprafata de unda
- punctul P este foarte apropiat de normala la suprafata de unda (raza de lumina)
Principiul lui Huygens se poate reformula astfel:
j h kR 
Ep  S E 0 hk dS
 R

unde E p - intensitatea campului electric in punctul p

E 0 - intensitatea campului electric pe suprafata S

dS – aria elementara pe suprafata de unda
hk  = e jkR
Fenomenele de difractie s-au clasificat in:
a) fenomene de difractie la distanta finita (difractia Fresnel) – acestea sunt fenomenele de
umbra in spatele obstacolelor; ele se produc in vecinatatea limitei undei si sunt departate
de centrul sau de curbura
b) fenomene de difractie la infinit (difractia Fraunhofer) – acestea sunt fenomenele de
difractie observate in vecinatatea focarelor sistemelor optice, in general in vecinatatea
centrului de curbura al undei
Concluzia generala este ca legile opticii geometrice nu sunt aplicabile in cazul propagarii
undelor prin orificii destul de mici si in vecinatatea unor obstacole. Pentru un diametru al orificiilor
tinzand catre infinit, lumina se propaga in linie dreapta.
Interferenta

51
In optica, prin interferenta se intelege fenomenul observat la compunerea a doua sau mai multe
unde de lumina care vin dintr-un punct din spatiu, respectand anumite conditii, numite conditii
de coerenta. Fenomenul de interferenta este o confirmare a proprietatilor ondulatorii ale luminii;
el este posibil cand imaginea ramane invariabila un interval de timp destul de lung pentru ca
emisiunea fotonilor sa fie suficienta pentru obtinerea repartitiei energiei in tot campul.
Coerenta
Conditiile de coerenta a undelor de lumina sunt: sa aiba aceeasi lungime de unda, sa
produca efecte dupa aceeasi directie, intre ele sa existe o diferenta de faza fixa. Izvoarele de
lumina care emit unde coerente sunt coerente. Centrele de emisie in izvoarele de lumina sunt
atomii. Emisia de fotoni de catre atomi rezulta ca urmare a tranzitiilor cuantice avand un caracter
brusc, discontinuu, independent. Fiecare foton este emis izolat pe un tren de unde, diversele
trenuri de unda astfel emise neavand intre ele nici o relatie de coerenta.

Capitolul VIII – Aberaţiile optice

Aberatiile sistemului optic
Prin elemente si sisteme optice bazate pe principiul refractiei se obtin imagini corecte
numai daca se satisfac urmatoarele trei conditi:
1) Daca lumina patrunde in sistemul optic sub forma fasciculelor paraxiale
2) Daca fasciculele incidente formeaza unghiuri mici cu axa optica a sistemului
3) Daca lumina este monocromatica
In practica insa conditiile de mai sus nu pot fi satisfacute, deoarece in fasciculele
paraxiale iluminarea imaginii va fi extrem de mica, inclinatia mica a fasciculelor fata de axa
optica nu permite obtinerea imaginii obiectelor de dimensiuni finite si, in realitate, avem de-a
face cu lumina alba.
Prin nerespectarea primei conditii, apar aberatiile de sfericitate si coma; prin
nerespectarea celei de-a doua conditii, apar astigmatismul, curbura astigmatica si distorsiunea;
prin nerespectarea conditiei a treia, apar aberatiile cromatice care, in lumina naturala, insotesc
toate aberatiile amintite.

52