Formule paraxiale în Optica Aplicată

1. Calculul parametrilor optici pentru un dioptru sferic

  1 1 
Din invariantul dioptric  n       0 , se obţine formula de calcul a abscisei
  r s 
n'
imagine: s'  (1.1)
n n 'n

s r

Ocolirea nedeterminării produsă de s  0 se face scriind relaţia sub forma:

s  r  n'
s'  (1.2)
r  n  s  n 'n 

Pentru relaţia 1.1 distingem următoarele cazuri particulare:

1) Obiectul este situat la infinit, adică s   .

n 'r
Rezultă s   s 'F ' (1.3)
n ' n

adică imaginea se formează în punctul numit focarul imagine notat cu F' . O mărime
foarte importantă pentru un sistem optic este distanţa focală imagine definită cu
relaţia :
h h
f ' care pentru domeniul paraxial devine f '  . (1.4)
tg' '

Daca h tinde către zero, atunci pentru un dioptru sferic, se poate considera ca distanta
focala imagine este egala cu abscisa focarului imagine sF  f  .

Figura 1.1.

1
2) Imaginea este aruncată la infinit, adică s'   .

Figura 1.2.

nr
Rezultă s   sF . (1.5)
n ' n

Această abscisă poartă numele de abscisa focarului obiect s F . In cazul dioptrului

sferic, când h tinde către zero se poate considera distanţa focală obiect f egala cu
abscisa focarului obiect s F  f .

2) Dioptrul plan. În acest caz r   şi

n' n
s'  s respectiv s s' adică n   s  n  s (1.6)
n n'

În această situaţie dioptrul nu are nici o contribuţie, se spune că are putere nulă.

3) Dioptrul reflectant

După cum s-a arătat, formal relaţiile de calcul pentru fenomenul de reflexie se obţin
din relaţiile de calcul pentru fenomenul de refracţie prin înlocuirea n '   n . În
această situaţie invariantul paraxial se poate scrie

1 1 2 r
  iar s 'F '  f '  (1.7)
s' s r 2

1 1
Pentru oglinda plană  sau s'  s (1.8)
s' s

2
 Figura 1.3.

Între distanţa focală obiect f şi distanţa focală imagine f ' pentru un dioptru se pot
stabili două legături. Făcând raportul formulelor cu care se calculează distanţa focală
imagine (1.3) respectiv distanţa focală obiect (1.5) pentru un dioptru sferic se obţine:
f n
 (1.9)
f' n'

Făcând însumarea aceloraşi formule rezultă: f  f ' r (1.10)

n'  n
Raportul    (1.11)
f' f

poarta numele de puterea dioptrului fiind măsurată în dioptrii. O dioptrie reprezintă

puterea unui dioptru cu distanţa focală de un metru.

1 f' f r
Înmulţind cu    invariantul paraxial scris sub forma
 n' n n ' n

n ' n n ' n
  obţinem (1.12)
s' s r

f' f
 1 (1.13)
s' s

Această formulă mai poartă numele de formula lui Gauss pentru un dioptru.
Pentru un dioptru se poate scrie:

s  sF  z  f  z (1.14)

s'  s' F '  z'  f ' z' (1.15)

3
 f' f
şi astfel  1 (1.16)
f ' z' f  z

sau f ' f  f ' z  f f ' f z'  f ' f  f ' z  f z' zz' (1.17)

din care rezultă pentru un dioptru relaţia : zz'  f f ' (1.18)

Această relaţie poartă numele de formula lui Newton.
Principial problemele legate de un dioptru sferic se rezolva privind invariantul
dioptric ca o legătură între cele cinci variabile aduse în discuţie n, n , s, s, r  . Dacă
se impun valorile pentru patru variabile atunci a cincea variabilă se poate explicita
printr-o formulă directă de calcul:

n
sr, n , n , s   (1.19)
n n  n

s r

n
sr, n, n , s  (1.20)
n n  n

s r

n  n
r n , n , s, s  (1.21)
n n

s s

1 1 
n   
r s 
n r, n , s, s   (1.22)
1 1

r s

1 1
n  
n r, n, s, s  
r s
(1.23)
1 1

r s

Măririle optice
Măririle optice reprezintă rapoarte adimensionale care fac legătura dintre mărimile
din spaţiul imagine şi mărimile conjugate din spaţiul obiect.
Distingem următoarele măriri:

4
  f f '  z'2
1. Mărirea axială    (1.24)
z2 ff '
f ' 2 z' 2
care pentru un sistem scăldat de acelaşi mediu devine    .
z 2 f '2
 f  z'
2. Mărirea transversală    (1.25)
z f'
f '  z'
care pentru un sistem scăldat de acelaşi mediu devine    .
z f'
z f
3. Mărirea unghiulară    (1.26)
f ' z'
z  f'
care pentru un sistem scăldat de acelaşi mediu devine    .
f ' z'

2. Breviar de formule în Optica ideală (componente infinit subtiri)

Subansamblele optice, oricât de complexe ar fi, se pot grupa în subansamble optice
convergente sau pozitive şi subansamble optice divergente sau negative. Acestea
compun aparatele optice a căror funcţionare se poate explica uşor dacă
subansamblele optice sunt considerate fără grosimi, adică sunt asimilate cu lentilele
infinit subţiri. Neglijarea grosimii nu are nici un efect asupra principiulului de
funcţionare al aparatului din punct de vedere constructiv, în schimb facilitează
prezentarea grafică a acestora şi uşurează trasarea razelor optice cu care se pot forma
imagini. Totodată această simplificare are şi un important rol didactic uşurând
înţelegerea multor definiţii din teoria aberaţiilor. O lentilă infinit subţire este definită
dacă se precizează poziţia ei şi a focarelor obiect respectiv imagine, după cum se
vede în figura 2.1.

Figura 2.1

5
Dacă mai considerăm că mărirea transversală a sistemului optic nu depinde de
mărimea obiectului şi că unui punct obiect îi corespunde întotdeauna un punct
imagine, atunci se poate vorbi de optica ideală. În această optică un fascicol de raze
optice divergent dintr-un punct obiect, cu certitudine va ajunge în punctul imagine
conjugat. În consecinţă punctul imagine se obţine la intersecţia a cel puţin două raze
optice sau la intersecţia prelungirii acestora. Dacă punctul obiect se află pe axa optică
atunci intersecţia unei raze oarecare cu aceasta formează punctul imagine deoarece
axa optică este de fapt o rază particulară.
Pentru un punct aflat pe axa optică sau nu, între abscisa obiect z şi abscisa imagine
z′ există legătura dată de relaţia lui Newton din care se poate explicita abscisa
imagine. Această legătură ajută la definirea unor raze particulare pentru care se
cunoaşte direcţia emergentei şi deci pot fi trasate grafic cu mare uşurinţă. Astfel
identificăm trei raze particulare a căror emergenţă se cunoaşte:
1. O rază optică paralelă cu axa optică, în spaţiul obiect, după traversarea
sistemului optic va avea direcţia care conduce raza prin focarul imagine.
2. O rază optică care face cu axa optică un anumit unghi şi trece prin punctul
nodal obiect, la emergenţă va trece prin punctul nodal imagine şi va avea o
direcţie paralelă cu raza incidenţă.
3. O rază optică care trece prin focarul obiect la emergenţă va fi paralelă cu axa
optică.
Aceste reguli au fost aplicate pentru sistemul optic pozitiv prezentat în figura 2.1.
Regulile sunt valabile, în aceeaşi formulare şi pentru sisteme optice negative.
În optica ideală se pot explicita relaţii care leagă o mărime funcţie de alte două
mărimi impuse. Acest lucru este posibil prin explicitarea unei mărimi din formulele
de definiţie de până acum sau din rezolvarea unui sistem de două ecuaţii formate cu
două din formulele:
formula luni Newton z z'  f f ' (2.1)
1 1 1
formula lui Gauss   (2.2)
a' a f '
f '2 z '2
mărirea axială  2  2 (2.3)
z f'
y' f ' z' a '
mărirea transversală      (2.4)
y z f' a
z f'
mărirea unghiulară   (2.5)
f' z'

Între ultimele trei relaţii există legătura 1. (2.6)

Pentru uşurinţa folosirii acestor formule şi a combinaţiilor care se pot obţine cu
acestea, în continuare vor fi date toate , posibile grupate pe clase de mărimi.

6
Abscisa obiect a
f 'a '
a a ' , f '  (2.7)
f 'a '
a a ' , C   a '  C (2.8)
a'
a a ' ,   (2.9)

a f ' , C    C  C 2  4 C f ' (2.10)
f ' 1   
a f ' ,   (2.11)

C
a C,   (2.12)
 1
Abscisa imagine a′

a ' f ' , C   0.5 C  C 2  4 C f '  (2.13)
a ' f ' ,    f ' 1    (2.14)
f 'a
a ' f ' , a   (2.15)
f 'a 
C
a ' C,    (2.16)
 1
a ' C, a   C  a (2.17)
a ' , a   a  (2.18)

Distanţa obiect-imagine C

C, a   a   1 (2.19)
a '   1
C, a '  (2.20)

 f ' 1  
2

C, f '  (2.21)


Ca , a '  a 'a (2.22)
 a2
Ca , f '  (2.23)
af'
a '2
Ca ' , f '  (2.24)
a ' f '

7
 Distanţa focală imagine f ′

 C
f ' C,    (2.25)
1  2
 a
f ' C, a   a 1   (2.26)
 C
 a'
f ' C, a '  a ' 1   (2.27)
 C
a
f ' , a   (2.28)
1
a'
f ' , a '  (2.29)
1 
aa'
f ' a , a '  (2.30)
a  a'

Mărirea transversală β

a'
a , a '  (2.31)
a
f'
a , f '  (2.32)
f ' a
C
a , C  1  (2.33)
a
f ' a '
a ' , f '  (2.34)
f'
a'
a ' , C   (2.35)
a ' C
 C  C
2

f ' , C   0.5  2    2    4  (2.36)
 f'  f ' 
 

3. Lentila cu diopti sferici

Formulele paraxiale ale lentilei sferice în aer
Formulele de calcul în acest caz particular prezintă importanţă deoarece ele permit
calculul mărimilor care se trec pe desenele de execuţie şi participă la determinarea
elementelor mecanice de fixare in monturi.

8
Lentila fiind un element constructiv al unui subansamblu optic se consideră scăldată
în aer, indiferent de situaţia ei în subansamblul din care face parte, deoarece ea va fi
prelucrată şi verificată în aer.
Elementele geometrice şi optice care definesc lentila sunt:
- raza primului dioptru ra
- raza dioptrului al doilea rb
- indicele de refracţie al materialului lentilei n, pentru radiaţia de bază
- grosimea la centru
- diametrul lentilei
Cu aceste date se calculează mărimile:
- distanţa focală obiect f
- distanţa focala f '
- abscisa focarului obiect s F
- abscisa focarului imagine s'F '
- abscisa planului principal obiect s H
- abscisa planului principal imagine s' H '
- distanta dintre focarul obiect si focarul imagine F F'
- distanţa dintre planul principal obiect şi planul principal imagine i HH '

Figura 3.1

Mărimile necesare în diferite calcule sau pentru întocmirea desenului de execuţie al

lentilei sunt prezentate în figura 3.1. In afară de aceste mărimi, pe desenul de execuţie
al unei lentile se mai trece grosimea la marginea lentilei. Cu toate că această mărime

9
rezultă constructiv din mărimile care definesc lentila ea trebuie calculată şi trecută
pe desenul de execuţie cu caracter informativ.

1 1  n  12 d
  n  1     (3.1)
 a rb 
r n ra rb
1
f  (3.2)


f  f ' (3.3)

 n 1 d 
s F  f 1  .  (3.4)
 n rb 

 n 1 d 
sF  f 1    (3.5)
 n ra 

 n 1 d 
s H  f    (3.6)
 n rb 

 n 1 d 
s' H '  f '  .  (3.7)
 n ra 

FF'  s F  d  s'F' (3.8)

i HH  d  s H  s ' H ' (3.9)

s H ra
Se observă ca  (3.10)
s'H ' rb

Diametrul lentilei se determină prin efectuarea unor calcule complexe care apelează
fie la drumuirea vectorială fie la drumuirea trigonometrică, ţinând seama de numărul
de deschidere sau după caz de apertura numerică a sistemului optic. Valoarea
obţinută din aceste calcule poartă denumirea de diametru util. La această valoare se
adăugă un procent din diametrul lentilei, ca adaus constructiv pentru montura
acesteia, care sa garanteze trecerea tuturor razelor utile prin sistemul optic. Acest
diametru poartă numele de diametru total şi se trece pe desenul de execuţie al lentilei
împreună cu diametrul util al fiecărui dioptru.
10
Clasificarea lentilelor sferice
Clasificarea lentilelor ajută la o comunicare uşoară în diferite lucrări de analiza a
unui subansamblu optic.
Suprafeţele care definesc o lentilă pot avea curburile spre exteriorul lentilei sau spre
interiorul ei. Dacă centrul de curbură se afla în afara lentilei vorbim de o suprafaţă
convexă iar dacă centrul de curbură se află spre interiorul lentilei vorbim de o
suprafaţă concavă.
Există două categorii de lentile: lentile convergente, numite şi lentile pozitive, care
au la mijloc grosimea mai mare decât la margine, şi lentile divergente, numite şi
lentile negative, care sunt mai subţiri la mijloc decât la margine. Este de menţionat
că acţiunea de convergenţă sau divergenţă corespunde cazului în care indicele al
materialului lentilei este mai mare decât indicii de refracţie a celor două medii vecine
lentilei (lentilă de sticlă în aer, cazul cel mai des întâlnit).
Pentru fiecare dintre categoriile de lentile descrise există trei forme de lentile:
1. Lentile care au razele de curbură de semne contrare.
2. Lentile care au una din suprafeţe plană .
3. Lentile care au razele de curbură de acelaşi semn, numite şi meniscuri.

Figura 3.2
11
Calculul elementelor geometrice ale unei lentile sferice
Pentru calculul elementelor geometrice ale unei lentile sferice (pozitive sau negative)
distingem trei situaţii:
1. Calculul de trecere la grosimi finite. Se cunosc razele ra , rb şi diametrul total
D şi se calculează grosimea la centrul lentilei d şi grosimea la marginea lentilei
t.
2. Calculul elementelor care se trec pe desenul de execuţie al lentilei. Se cunosc
razele lentilei ra , rb , indicele de refracţie al materialului lentilei n, diametrul
total D, grosimea la centru a lentilei d şi se calculează grosimea la marginea
lentilei t.
3. Calculul lungimii distanţierului unui subansamblu L care să asigure separaţia
dintre doua lentile succesive.
Pentru aceste situaţii dispunem de formulele din geometrie care fac legătura dintre
mărimea care ne interesează şi alte două mărimi cunoscute (fig. 5.18).

  D 
2
a (r, D)  r 1  1     (3.11)
  2r  

D 2  4a 2
r (D, a )  (3.12)
8a

D(a , r )  2 2ra  a 2 (3.13)

unde:
r = raza dioptrului;
D = diametrul total al lentilei;
a = înălţimea segmentului de cerc.
Figura 3.3

Pentru cazul 1 se calculează:

  
2   
2
D D
a a  ra 1  1     a b  rb 1  1     (3.14)
  a  
2 r   b  
2 r
 
S  aa  ab (3.15)

12
 Figura 3.4 Figura 3.5

Daca S este pozitiv, atunci lentila este pozitivă (fig. 3.4) şi rezultă:
t  kD ; d  t S (3.16)

unde k este un coeficient tehnologic şi a cărei valoare trebuie să asigure prelucrarea

lentilei fără ca aceasta să se spargă totodată să asigure şi o centrare precisă in
montură. Se recomandă k  0.1

Dacă S este negativ (fig. 3.5) atunci lentila este negativă şi rezultă:
d  kD ; t  d  S . (3.17)

Pentru această situaţie se recomandă k  0.05

Pentru cazul 2 calculăm aa şi ab cu formulele 3.14 şi 3.15 rezultând:

t  d  aa  ab (3.18)

Calculul lentilelor cu dioptrii sferici considerate infinit subţiri

Dacă se analizează formula puterii lentilei 3.1 se observă că termenul al doilea al
relaţiei, de cele mai multe ori, se poate neglija în comparaţie cu primul termen.
Această simplificare ne permite un calcul mai simplu şi deci mai rapid în problemele
cu caracter didactic.
În această situaţie avem:

1 1
  n  1    (3.19)
 ra rb 
1
f   sF  (3.20)


f  s F  f ' (3.21)

FF'  s F  s' F'  2f  (3.22)

13
Formula 3.1 aduce în discuţie marimile , ra , rb , d, n  . Daca din aceste cinci mărimi
se cunosc patru, atunci marimea rămasă poate fi explicitată funcţie de celelalte, aşa
cum a fost determinata formula 3.1. Există probleme în care este necesar să se
calculeze una din marimile  ra , rb , d , n  . Pentru această situaţie din se apelează
formula 3.1 din care se explicitează mărimea cerută. Pentru a avea o eficienţă în
ceeace priveşte rezolvarea problemelor în aceste situaţii vom prezenta explicitarea
formulelor în aceste situaţii pentru a nu fi puşi în situaţia de-a explicita de fiecare
dată formula necesară. În concluzie finalizarea acestui capitol se completează cu
următoarele formule:

n  1 n r  n  1 d
2

r , r , n, d   2
(3.23)
n  r  n  1
a b
2

 n  1 n r1  n  1 d
2

rb , ra , n , d   (3.24)
n  r1  n  1

  1 1 
n r1 r2   n  1  
  r1 r2 
d, ra , rb , n   (3.25)
n  12
Pentru explicitarea valorii indicelui de refracţie trebuie rezolvată ecuaţia de gradul
doi cu coeficienţii
 1 1
A  r1 r2     d
  r1 r2 
  1 1 

B    r1 r2  r1 r2     2 d 
   r1 r2  
C  d


 B  B2  4 A C
n (, ra , rb , d)  (3.26)
2A

Din cele doua soluţii (dacă există) se alege solutia mai mare decât valoarea 1.2.

14
Lentila sferica în cazul general
Daca lentila sferică are in fața primului dioptru un mediu cu indicele de refracție na
și in spatele celui de al doilea dioptru alt mediu, cu indice de refracție nb diferit atunci
puterea lentilei este dată de formula:

n  n a n  n p (n  n a )(n  n p ) d
   (3.27)
ra rb n ra rb

Astfel între puterea lentilei si distanţele focale există relaţia:

 na np
  (3.28)
f f

Lentile sferice cu putere nulă

O anumită corelaţie între razele lentilei grosimea la centru şi indicele de refracţie
conduce la anularea puterii lentilei. Acest tip de lentile se numesc lentile neutre (sau
afocale). Ca formă constructivă pot fi biconvexe s-au menisc. Deoarece puterea este
nulă rezultă că lentila are intervalul optic egal cu zero şi deci suma dintre distanţa
focală imagine a primului dioptru şi distanţa focală obiect a dioptrului al doilea,
inversată de semn, dau tocmai grosimea lentilei.

n ra nr
 b d (3.29)
n 1 n 1

Ecuaţia are patru necunoscute şi deci pentru rezolvare trebuiesc impuse trei condiţii.
De obicei se alege materialul şi se impune grosimea la centru d iar dintr-o condiţie
optică se determină o legătură între raze de forma rb  k ra .

 n  1 d
ra 
 n 1  k  (3.30)
r  k r
b a

4. Combinarea sistemelor optice

În multe situaţii suntem nevoiţi să privim un subansamblu optic ca o combinaţie de
două sisteme optice pentru care cunoaştem distanţa focală a primului component fa
şi respectiv pentru al doilea component fb precum şi poziţia planelor principale ale
acestora. Urmărim să determinam :
- distanţa focală a ansamblului format din cele doua componente
15
 - poziţia focarului ansamblului faţă de planul principal obiect al primului
component
- poziţia focarului imagine şi a planului principal imagine faţă de planul
principal imagine al componentului al doilea.

Figura 4.1.

Formulele pentru calculul mărimilor amintite apelând la figura 3.1 sunt:

  e  f 'a  f b (4.1)

 f a ' f 'b
f ' (4.2)


fafb
f (4.3)

 e 
H b ' F'  f ' 1   (4.4)
 fa ' 
 e
H a F  f 1   (4.5)
 fb 
e
H b ' H '  f ' (4.6)
fa '
e
HaH  f (4.7)
fb
fa ' fb '
Relaţia (4.2) scrisă sub forma f '  (4.8)
f a ' f b 'e
aduce în discuţie mărimile f, fa, fb şi e. Din această legătură se poate explicita o
mărime în funcţie de celelalte.

16
 fa ' f b '
f ' f a ' , f b ' , e   (4.9)
f a 'f b 'e

f b 'e
f a ' f b ' , e, f '  f ' (4.10)
f b 'f '
f 'e
f b ' e, f ' , f a '  f ' a (4.11)
f a 'f '

fa ' fb '
ef ' , f a ' , f b   f a 'f b ' (4.12)
f'

Din relaţia 4.8 se poate determina puterea ansamblului format din cele doua lentile

   a   b  e a  b (4.13)

Exista situaţii când trebuie efectuat calculul separaţiei dintre două grupuri optice
cunoscute pentru ca sistemul optic rezultat sa aibă distanta focala f  impusă. În
această situaţie se foloseşte relaţia:

f 'a f 'b
d  s'F' s F b  (4.14)
a f'

5. Ansamblul format din doua lentile cu dioptrii sferici cu grosimi

finite
Seminarul 3 a avut în vedere aspectul combinării a două lentile infinit subţiri. Acest
lucru implică acceptarea unei erori care de cele mai multe ori este mică dar care
conduce la un calcul mai simplu şi mai rapid. Desigur având în vedere diametrul
impus prin construcţie pentru o lentilă vor fi necesare şi calcule care să conducă la
grosimea finită a lentilei ţinând cont totodată şi de condiţiile tehnologice care să
garanteze realizarea fizică a acesteia. Pentru acest lucru va trebui să se folosească
formulele exacte prezentate în prima parte a seminarului 2 şi 3.
Din figura 5.1 se observă că poziţia focarelor şi a planelor principale rezultate faţă
de vârfurile dioptrilor diferă de poziţia acestora faţă de planele principale ale celor
două lentile.
Astfel se mai pot adăuga la grupul de formule de până acum şi următoarele:

s F  H a F  s Ha (5.1)

s H  H a H  s Ha (5.2)

17
 sF  Hb F  sH b (5.3)

sH   Hb H  sH  (5.4)

b

d ab  e  sH a  s Hb (5.5)

Figura 5.1

Poziţiile planelor principale pentru fiecare lentilă în parte se vor calcula cu formulele
din partea de început a seminarului 2.
Pentru a vedea diferenţa dintre aplicarea formulelor simplificate faţă de aplicarea
formulele exacte se vor relua problemele de la seminarul 3 ţinând cont de diametrele
lentilelor sau de grosimea la centru a acestora.

6. NOŢIUNI DE OPTICĂ TEHNICĂ

6.1. Sistem optic
Un aparat optic este construit, la fel ca toate aparatele, din mai multe subansambluri.
Dacă aparatul se simplifică până la un singur subansamblu, atunci subansamblu
devine ansamblu. Subansamblurile pur optice se numesc sisteme optice. Dacă
numărul elementelor unui sistem se reduce la unul, subansamblul devine un sistem
optic simplu, numit piesă optică. Orice piesă optică este situată într-un anumit mediu
optic, diferit de cel din care ea este construită.
De regulă, aparatele optice simple se numesc instrumente optice. Dacă aparatul
funcţionează prin observare cu ochiul, el se numeşte aparat subiectiv; când se

18
foloseşte alt receptor (placă fotografică, element fotoelectric) aparatul se numeşte
obiectiv.
Totalitatea sistemelor şi elementelor optice, reprezentate grafic conform regulilor
desenului tehnic şi geometriei descriptive formează schema optică a aparatului.
Schema optică, completată cu subansamblurile şi elementele mecanice, reprezentate
convenţional devine schema optico mecanică, din care trebuie să se recunoască
construcţia şi funcţionarea aparatului.
Totalitatea elementelor optice şi mecanice care participă la construcţia unui
ansamblu sau subansamblu, reprezentate conform regulilor desenului tehnic poartă
numele de ansamblu optico mecanic.
Două medii transparente optic, omogene, cu indici de refracţie diferiţi, separate de
o suprafaţă constituie un ansamblu optic elementar numit dioptru. O succesiune
definită de dioptrii cu o funcţionalitate precizată poartă numele generic de sistem
optic. Sistemele optice pot fi centrate sau necentrate. La sistemele optice centrate
există întotdeauna o normală comună numită axă optică. Dacă sistemul optic centrat
este alcătuit numai din suprafeţe sferice atunci pe axa optică se află (ideal vorbind)
centrele de curbură ale suprafeţelor sferice. Sistemul optic descentrat nu are o axă
comună tuturor centrelor de curbură ale suprafeţelor. Majoritatea sistemelor optice
sunt centrate.
Orice plan care conţine axa optică se numeşte plan meridian care de cele mai multe
ori este planul desenului. Dacă considerăm în planul meridian o rază optică, atunci
planul perpendicular pe planul meridian şi care conţine raza optică poartă numele de
plan sagital.
Toate obiectele transmit fascicole de lumină divergente. Aparatele optice sau
subansamblurile optice, recepţionează aceste fascicole divergente din spaţiul obiect,
le transformă în fascicole convergente, divergente sau paralele, pe care le transportă
în spaţiul imagine. Transmiterea se face din aproape în aproape de la primul la
ultimul dioptru al sistemului optic, imaginea dată de fiecare dioptru în parte devine
obiect pentru dioptrul care urmează. Întrucât fiecare dioptru are acelaşi
comportament discuţia se va face cu referire la acesta, concluziile putând fi
generalizate la întreg sistemul optic.
Spaţiul obiect cât şi spaţiul imagine al unui dioptru pot să fie reale sau virtuale. Dacă
obiectul se află în faţa dioptrului spaţiul obiect este real. Dacă obiectul se află în
spatele dioptrului (deoarece el poate fi imaginea furnizată de dioptrul de dinaintea
lui) spaţiul obiect este virtual. Dacă imaginea dată de dioptru este plasată în spatele
dioptrului atunci spaţiul imagine este real. Dacă imaginea dată de dioptru este plasată
în faţa lui spaţiul imagine este virtual. În spaţiu imagine real imaginea unui punct se
obţine prin intersecţia a două raze optice emergente. În spaţiul imagine virtual
imaginea unui punct se obţine prin intersecţia prelungirii razelor emergente
dioptrului.
Prin definiţie raportul dintre diametrul pupilei de intrare şi distanţa focală se numeşte
deschidere relativă, iar inversul acesteia reprezintă numărul de deschidere sau
numărul de diafragmă.
19
 Pi 1
  (6.1)
f ' ND
Deschiderea relativă este limitată teoretic la valoarea 0.5
Produsul dintre indicele de refracţie al mediului situat în faţa primului dioptru şi
sinusul unghiului făcut de raza obiectivă cu axa optică reprezintă apertura obiect sau
deschidere numerică.

A  n 0  sin  0 (6.2)

Între apertura obiect şi apertura imagine există legătura:

A    A' (6.3)

6.2. Limitarea fasciculelor de raze optice

Diafragme, pupile şi lucarne.
Punctele luminoase obiect emit fascicule de radiaţii divergente în toate direcţiile. O
parte din razele optice ale fascicolului vor traversa sistemul optic. Razele optice care
nu pot pătrunde în sistemul optic sunt oprite de obstacole inerente, cum ar fi
monturile lentilelor, sau de obstacole materiale de limitare a fasciculelor de raze
numite diafragme. Rolul diafragmei îl poate juca o diafragmă reală, propriu-zisă, o
montură sau imaginile acestora. Forma diafragmei de cele mai multe ori este
circulară. Pot exista şi forme pătrate sau dreptunghiulare. Acestea din urmă purtând
numele de fantă. Constructiv diafragmele pot fi cu deschidere fixă sau cu deschidere
reglabilă. În acest caz diafragma poartă numele de diafragmă reglabilă sau iris.
Poziţia unei diafragme într-un subansamblu optic poate fi oriunde, având astfel o
parte din sistemul optic în faţă şi cealaltă parte în spate, în consecinţă o diafragmă
formează două imagini. Acestea poartă numele de pupile. Una din imagini este dată
de sistemul optic de dinaintea diafragmei şi o a doua imagine dată de sistemul optic
de după diafragmă. Din mulţimea imaginilor formate de sistemele optice aflate
dinaintea diafragmelor una se vede din centrul câmpului obiect sub unghiul cel mai
mic. Aceasta poartă numele de pupilă de intrare (Pi), iar conjugata ei dată de întreg
subansamblul optic poartă numele de pupilă de ieşire (Pe). Diafragma
corespunzătoare pupilei de intrare poartă numele de diafragmă principală,
diafragmă de deschidere (Dd) sau diafragmă de apertură (DA). Dacă diafragma
principală se află în faţa subansamblului optic ea este şi pupilă de intrare. Dacă
diafragma principală se află după subansamblul optic ea este în acelaşi timp şi pupilă
de ieşire. Din centrul pupilei de intrare fiecare din celelalte pupile este văzută sub un
anumit unghi. Astfel pupila care din centrul pupilei de intrare se vede sub unghiul
cel mai mic 2σ0 se numeşte lucarnă de intrare (Li), iar conjugata ei dată de întreg
subansamblul optic se numeşte lucarnă de ieşire (Le). Diafragma corespunzătoare
lucarnei de intrare poartă numele de diafragmă de câmp (DC). Lucarna de intrare
limitează câmpul obiect al aparatului, iar lucarna de ieşire limitează câmpul imagine
20
al aparatului. Unghiurile corespunzătoare 2σ0 şi respectiv 2σ΄0 se numesc câmpuri
unghiulare. Diametrul câmpului obiect se numeşte câmp liniar obiect şi se notează
cu 2y, iar diametrul câmpului imagine se numeşte câmp liniar imagine notându-se
cu 2y΄. Diafragma de câmp se montează în planul obiect sau într-un plan în care apare
o imagine reală a acestuia. În legătură cu câmpul obiect şi pupila de intrare se
definesc trei raze particulare (de referinţă), care poartă nume distincte şi anume:
 Raza pupilară principală Rpp
 Raza pupilară marginală Rpm
 Raza obiectivă Ro.

La sistemele optice ideale, traseele acestor raze pot fi anticipate astfel:

 Raza pupilară principală pleacă de la marginea câmpului obiect, trece prin
centrul pupilei de intrare, prin centrul diafragmei de deschidere, prin centrul
pupilei de ieşire şi ajunge la marginea câmpului imagine.
 Raza pupilară marginală pleacă de la marginea câmpului obiect, trece pe la
marginea pupilei de intrare, pe la marginea diafragmei de deschidere, pe la
marginea pupilei de ieşire şi ajunge la marginea câmpului imagine.
 Raza obiectivă pleacă din centrul câmpului obiect, trece pe la marginea
pupilei de intrare, pe la marginea diafragmei de deschidere, pe la marginea
pupilei de ieşire şi ajunge în centrul câmpului imagine.

La aparatele care funcţionează împreună cu ochiul, pupila de ieşire trebuie să

corespundă ca mărime şi poziţie cu pupila ochiului. La unghiuri mari pupila de ieşire
trebuie să se afle în centrul de rotaţie al ochiului. Totodată trebuie ca pupila de ieşire
să se fie atât de depărtată faţă de ultimul dioptru încât genele ochiului să nu-l atingă
(minim 10 mm pentru ochiul normal şi peste 20 mm pentru ochiul ametrop).
Diafragma care nu este nici diafragmă de deschidere nici diafragmă de câmp se
numeşte diafragmă de umbrire sau diafragmă de vignetare. În general există mai
multe diafragme de vignetare care produc un efect de umbrire la marginea câmpului
imagine (sau vignetare artificială), adică o diafragmare a fluxului luminos. Imaginile
diafragmelor de umbrire se numesc lucarne de umbrire.
Efectele diafragmelor de umbrire sunt nedorite, dar nu pot fi înlăturate pentru
unghiuri de câmp mari. Se defineşte mărimea vignetării raportul dintre diametrul
fascicolului înclinat şi diametrul fascicolului paralel cu axa optică. Valorile mărimii
de umbrire trebuiesc acceptate în intervalul 0.5 ..1.
Totalitatea razelor cuprinse între câmpul obiect şi pupila de intrare şi respectiv pupila
de ieşire şi câmpul imagine, formează un tub luminos. Deoarece razele unuia sunt
imaginile celuilalt, tuburile luminoase formează un invariant, numit fluxul luminos
geometric, constant pentru un subansamblu optic. Pentru conectarea judicioasă a
diferitelor subansambluri optice este necesar ca pupila de ieşire a unui subansamblu
optic să reprezinte pupila de intrare pentru subansamblul care urmează.

21
Pentru ca tuburile optice să nu fie mari în diametru, de multe ori este necesar ca în
planul imagine al unui subansamblu optic să se monteze o lentilă convergentă,
numită lentilă de câmp sau lentilă colectoare, cu planul principal obiect suprapus
peste acesta. Astfel lentila de câmp realizează o mărire transversală β= 1 şi
caracteristicile paraxiale ale respectivului subansamblu sunt conservate, iar prin
efectul de convergenţă al lentilei pozitive tulul luminos are un diametru mai mic.
Simularea formării imaginilor create de subansamblele optice pentru aprecierea stări
de corecţie a acestora înaintea realizării lor fizice este o cerinţă obligatorie în
proiecteare. Complexitatea fenomenului optic, dar mai ales numărul mic de relaţii
care-l descriu fac ca în ingineria subansamblelor optice să se introducă niţiunea de
aberaţie care reprezintă o abatere a comportării sistemului optic real faţă de
comportarea unui sistem optic echivalent ideal. Aberaţiilor optice clasice şi aberaţiile
definite de proiectant au la bază o gestiune riguroasă a tuturor razelor optice care
pleacă din planul obiect şi ajung în planul imagine. Mai mult decât atât aceste raze
trebuiesc uniform distribuite în spaţiul definit de punctul oiect şi pupila de intrare.
Un fascicol divergent, care pleacă dintr-un punct obiect şi este uniform distribuit în
spaţiu este dificil de construit din punct de vedere matematic. De acea se consideră
fascicolul care pleacă dintr-un punct obiect şi trece printr-un număr precizat de
puncte din pupila de intrare uniform distribuite pe aceasta.
Punctul obiect (de pe axa optică sau din afara ei) şi pupila de intrare se află în
următoarele situaţii:
1. Abscisa obiect se află la distanţă finită şi abscisa pupilei de intrare la infinit.
2. Abscisa obiect se află la distanţă finită şi abscisa pupilei de intrare se află, de
asemenea la distanţă finită.
3. Abscisa obiect se află la infinit şi abscisa pupilei de intrare se află la distanţă
finită.
Simularea numerică trebuie să aibă un caracter unitar şi să acopere aceste situaţii
posibile. Având în vedere situaţiile de construcţie a parametrilor de intrare în
drumuiri cu mijloace numerice pentru abscise infinite se va definii noţiunea de
fereastra de intrare. Prin definiţie fereastra de intrare este o deschidere circulară
fictivă, cu rază şi poziţie bine definită, cu ajutorul căreia se poate definii fascicolul
divergent care pleacă din punctul obiect pentru toate situaţiile prezentate.

6.3 Tehnica generală de calcul în domeniul paraxial pentru sistemele

optice cu mai mult de două lentile
Relaţii generale pentru calculul sistemelor optice în domeniul paraxial.
Aplicarea formulelor legate de lentile cu dioptrii sferici este avantajoasă pentru
sisteme optice simple, lentilă singulară sau combinarea a două lentile. Sistemele
optice reale sunt sisteme cu mai mult de două lentile, ajungând până la nu număr
mare de combinaţii de lentile, lipite şi dezlipite (10-12 lentile). Pentru un astfel de
sistem optic complex aplicarea formuelor de la combinarea lentilelor devine extrem
de grea, cu un volum mare de calcule şi cu probabilitate mare de greşeli. Problema a
22
fost rezolvată printr-o tehnică iterativă de calcul. Se pleacă de la observaţia că abscisa
imaginea realizată de un dioptru devine abscisă obiect pentru dioptrl care urmează.
Pentru acest lucru trebuie trebuie făcută trecerea la dioprul care urmează aşa cum se
poate vedea în figura 6.1. În această figură sunt reprezentaţi doi dioptrii succesivi,
dioptrul cu raza r şi dioptrul care urmează cu raza r , aflaţi la distanţa d  unul de
altul. În această figură unghiurile ar trebui să aibă valori de maxim 5 grade pentru a
ne plasa în domeniul parxial dar desenul a fost realizat exagerat pentru lizibilitate.

Figura 6.1

Pentru calculul abscisei imagine s , dată de dioptrul cu raza r, se apelează la formula

(1.1). Dacă din această abscisă imagine scădem separaţia dintre dioptrii d  obţinem
abscisa obiect s  pentru dioptrul care urmează de rază r . Această secvenţă de calcul
se repetă până se termină dioptrii sistemului optic la care ne referim.
În aceste calcule trebuiesc implicate şi înălţimea de incidenţă a razelor optice cu cei
doi dioptrii succesivi h respectiv h  deoarece aceste mărimi sunt folosite la calculul
distanţei focale imagine şi a măririi transversale
Succesiunea relaţiilor de calcul şi ordonarea lor într-un tabel este prezentată mai jos.
n'
s'  (6.4)
n n ' n

s r

s   s'd  (6.5)

s
h  h  (6.6)
s'

dioptrul 1 dioptrul 2 dioptrul 3 ….. dioptrul M

1 r
2 d Date Constructive
3 n
23
 4 n'
5 s Date de
6 h Intrare Date de
7 s' Ieşire
Tabelul 6.1

Succesiunea iterativă a acestor trei relaţii este arătată în tabelul 6.1 şi este cunoscută
drept drumuirea paraxială directă. Această drumuire poate fi efectuată de la
oricare dioptru cu număr mai mic la oricare alt dioptru cu număr mai mare.
Drumuirea paraxială poate fi efectuată şi invers dar cu un alt set de relaţii. Pentru a
evita confuziile între două seturi de formule se va face drumuirea paraxială pentru
sistemul optic rotit cu 180 .Întocmirea tabelului pentru drumuirea inversă se face cu
datele citite din tabelul drumuirii directe astfel:
 Linia razelor pentru tabelul drumuirii inverse se completează de la stînga spre
dreapta citind razele din tabelul drumuirii directe de la dreapta la stânga
inversate de semn.
 Linia separaţiilor pentru tabelul drumuirii inverse se completează, începând cu
coloana a doua, de la stânga la dreapta citind separaţiile din tabelul drumuirii
directe de la dreapta la stânga.
 Linia indicilor de refracţie obiect (n) pentru tabelul drumuirii inverse se
completează de la stânga spre dreapta citând indicii de refracţie imagine n 
din tabelul drumuirii directe de la dreapta la stânga.
 Linia indicilor de refracţie imagine n  pentru tabelul drumuirii inverse se
completează de la stânga spre dreapta citând indicii de refracţie obiect (n) din
tabelul drumuirii directe de la dreapta la stânga.
Trebuie precizat că după efectuarea unei drumuiri inverse rezultatele trebuiesc
inversate de semn pentru a revenii la poziţia originală a sistemului optic.
La cele arătate mai sus trebuiesc ataşate (fără demonstraţie) formulele de calcul
pentru distanţa focală şi mărirea transversală:

 s 
f   h1   (6.7)
 h M

 n  h   s 
   (6.8)
 s 1  h  n   M

Pentru simplificarea calculelor se recomandă să se considere întotdeauna h1  1 .

În formulele 6.6 şi 6.7 indicele 1 semnifică coloana numărul 1, iar indicele M
semnifică ultima coloană din tabelul drumuirii.

24
Dacă într-o problemă se impune o anumită mărire transversală atunci abscisa obiect
f
apelează la formula: s  sF  (6.9)


Exemplificări
Se consideră pentru exemplificare un sistem optic format din trei lentile nelipite
pentru care se cunosc datele constructive, prezentate în tabelul 6.2:

Tabelul 6.2

Pentru calculul distanţei focale imagine se pune condiţia s1   . Rezultatele

drumuirii directe sunt prezentate în tabelul 6.3.

Tabelul 6.3

Din acest tabel rezultă imediat abscisa focarului imagine sF  65.55694576
Pentru calculul distanţei focale imagine apelăm la formula 6.7.

 s  65.55694576
f   h1    1  79.99505197
 h M 0.81951251

Pentru calculul distanţei focale obiect se efectuează o drumuire paraxială inversă cu

s1  

25
 Tabelul 6.4
Din acest tabel rezultă imediat abscisa focarului imagine s F  66.15283737
Pentru calculul distanţei focale imagine apelăm la formula 6.7 inversată de semn.

 s  66.15283737
f   h 1    1  79.99505197
 h M 0.82696161

Dacă abscisa obiect este diferită de infinit atunci cu drumuirea paraxială directă se
poate obţine abscisa imagine şi mărirea transversală realizată de sistemul optic.
Pentru exemplificare se alege abscisa obiect s  100 mm .

Tabelul 6.5
Din tabel extragem direct abscisa imagine: s  sM  254.61882989

Pentru calculul măririi transversale apelăm la formula 6.8

 n  h   s   1  1   254.61882989 
       2.36341973
 s 1  h  n   M   100   1.07733225  1 

Dacă se cere ca sistemul optic să realizeze, de exemplu mărirea transversală

  2.5 atunci mai întâi trebuie calculată abscisa obiect corespunzătoare acestei
impuneri (relaţia 6.9):

f 79.99505197
s  sF   66.15283737   98.15085815
  2.5

26
 Tabelul 6.6

Pentru verificare apelăm la formula de calcul a măririi transversale

 n  h   s   11   265.54457572 
       2.5
 s 1  h  n   M   98.15085815   1.08218952  1 

Orice sistem optic are o diafragmă de deschidere, plasată într-un loc bine precizat şi
care controlează energia luminoasă care străbate respectivul sistem optic.
Interesează, în mod deosebit, imaginea acestei diafragme dată de sistemul optic care
se află înaintea ei şi care poartă numele de pupilă de intrare. Mai interesează şi
imaginea diafragmei de deschidere dată de sistemul optic de după ea şi care poartă
numele de pupilă de ieşire. Se precizează că pupila de intrare, diafragma de
deschidere şi pupila de ieşire sunt elemente conjugate. Pentru exemplificare
presupunem că diafragma de deschidere este plasată după dioptrul 2 al tripletului la
distanţa de 2.5 mm de acesta.

Calculul mărimii şi poziţiei pupilei de intrare

Pentru acest lucru se face o drumuire paraxială inversă de la dioptrul 2 la dioptrul 1
cu abscisa obiect -2.5 mm

Tabelul 6.7
Abscisa pupilei de intrare, măsurată de la primul dioptru al sistemului optic, se
citeşte direct din tabelul drumuirii şi se inversează de semn:

s p  6.09819672

27
Se mai poate calcula şi mărirea transversală a pupilei de intrare:

 n  h   s   1  1    6.09919672 
       1.14044677
 s 1  h  n   M   2.5   2.13887991  1 

Calculul mărimii şi poziţiei pupilei de intrare

Pentru acest lucru se face o drumuire paraxială directă de la dioptrul 3 la dioptrul 6
cu abscisa obiect 2.5-7.33 =-5.133 mm.

Tabelul 6.8

Abscisa pupilei de ieşire, măsurată de la ultimul dioptru al sistemului optic, se

citeşte direct din tabelul drumuirii fără să fie inversează de semn:

s p  23.01214423
 n  h   s   1  1    23.01214423 
       3.81141402
 s 1  h  n   M   5.133   3.555051822  1 

Pentru a fi siguri de corectitudinii calculelor se face o drumuire paraxială directă de

la primul dioptru până la ultimul dioptru al sistemului optic cu abscisa obiect egală
cu abscisa pupilei de intrare. Confirmarea verificării se vede dacă abscisa imagine
din drumuirea directă coincide cu abscisa pupilei de ieşire.

Tabelul 6.9

28
Din acest tabel reiese că abscisa pupilei de intrare, diafragma de deschidere şi abscisa

Tabelul 6.10. Drumuirea trifonometrica pentru s = -100 şi sigma = 50

pupilei de ieşire sunt elemente conjugate.

Relaţii de calculul pentru sisteme optice în domeniul extraparaxial.

Drumuirea trigonometrică
Este o procedură mai completă de investigaţie decat drumuire paraxiala deoarece nu
mai este restricţionată pentru unghiul
de deschidere la domeniul paraxial, dar
meţine condiţia că formulele sunt
adevarate doar în planului meridian
adică în secţiunea transversală a
sistemul optic. A avut o însemnătate în
epoca dinaintea apariţiei
calculatoarelor folosindu-se în prezent
foarte puţin, numai pentru instruire.
Figura 6.2. Schema folosită la determinarea relaţiilor Pentru dioptrul la care ne referim,
pentru realizarea drumuirii trigonometrice pentru doi datele de intrare în drumuire sunt
dioptrii succesivi
abscisa obiect s şi unghiul  cu care
trebuie să calculam datele de ieşire din drumuire constând în unghiul ' şi abscisa
imagine s' . Cu datele de ieşire ale dioptrului la care ne referim se calculează datele
de intrare pentru dioptrul care urmează, procesul decurgând în mod identic până la
ultimul dioptru. Aplicând la teorema sinusurilor în triunghiul OIC obţinem relaţia:
rs r r s
 din care care rezultă sin i  sin  .
sin   i  sin  r
n
Din legea refracţiei: n sin i  n ' sin i' rezultă : sin i'  sin i .
n'

Observăm că:     i  'i' de unde rezultă '    i  i '

Aplicând teorema sinusurilor în triunghiul IO’C obţinem relaţia:

29
 r 's' r  sin i' 
 din care rezultă s'  r 1  .
sin i' sin '  sin ' 

Din figura 6.2 se pot deduce relaţiile de trecere la dioptrul următor:

s   s'd  ;    '
Pentru a avea valabilitate grupul de relaţii trebuie să îndeplinească condiţia
r s
   sin   1, deoarece altfel raza optică nu întâlneşte dioptrul, şi condiţia
 r 
n / n '  sin i  1, deoarece altfel se produce reflexia totală. Dacă totuşi una din
condiţii nu este îndeplinită, ca şi la drumuirea vectorială se acţionează corespunzător
asupra sistemului optic cu o apertură mai mică, cu un număr de deschidere mai mare
sau micşorând câmpul obiect.

Exemplificarea drumuiri trigonometrice

Exemplificarea acestei drumuiri se va face pe obiectivul considerat la drumuirea
paraxială pentru abscisa obiect infinită având înalţimea h0 =5 mm si pentru abscisa s
= -100 mm şi   5 0 pentru a se putea face comparaţia cu drumuirea paraxială.
Abscisa imagine obţinută cu drumuirea trigonometrică, prezentată în tabelul 6.9,
diferă de abscisa imagine obţinută cu drumuirea paraxială, prezentată în tabelul 6.3
cu valoarea   65.58521667  65.55694576  0.028271 mm . Această diferenţă
poartă numele aberaţia de sfericitate longitudinală. De fapt această diferenţă este
distanţa dintre poziţia focarului imagine obţinută cu cele două seturi de formule,

Tabelul 6.9. Drumuirea trigonometrică pentru s = infinit si h = 5 mm

trigonometrice şi paraxiale. În mod asemănator se poate face drumuirea
trigonometrică pentru abscisa obiect s =-100 mm si   50
Aberaţia sferică longitudinala pentru s = -100 şi   5 0 (vezi tabelul 6.5) este:

  255.90630604  254.61862989  1.28768 mm

7. Componente optice cu suprafeţe plane
30
Lama plan paralelă
Lama plan-paralelă reprezintă o grupare de doi dioptrii plani şi paraleli. Poate fi
privită ca o lentilă cu razele de curbură infinite şi deci de putere nulă.
Acţiunea lamei plan-paralele izotrope constă în modificarea drumului optic şi în
deplasarea axială şi transversală a imaginii (figura 7.1). Considerăm lama plan-
paralelă scăldată în aer. Fie A punctul obiect şi A punctul imagine conjugat faţă de
lama plan-paralelă de grosime d şi indice de refracţie n. Pentru legea refracţiei scrisă
în punctul I1 şi în punctul I2

sin i1  n sin i1

 (7.1)
n sin i 2  sin i2

Figura 7.1

Distanţa dintre direcţiile celor două raze paralele  se numeşte deplasarea razei.
Mărimea deplasării razei se calculează din triunghiurile I1NI2 şi I2MI1:

d
I1I 2  (7.2)
cos i1

  I1I 2 sin(i1  i1 ) (7.3)

În final se demonstrează deplasarea razei are formula:

 cos i 
  d sin i 1  1  (7.4)
1
 n  sin i 
2 2

31
Cunoscând formula de deplasarea a razei se poate calcula deplasarea axială a razei:
  cos i1 
s  
 d 1  (7.5)
sin i1  n  sin i1 
2 2


Aceasta permite calculul deplasării radiale Vr : Vr   s tan i1 (7.6)

În domeniul paraxial, adică pentru unghiuri mai mici de 3o, bazaţi pe observaţia:
sin i  i, sin 2 i  0, cos i  1 , relaţiile (7.4) şi (7.5), devin:

n 1
  d i  (7.7)
n

n 1
s  d (7.8)
n

Dacă se deplasează A2 cu distanţa  s , adică până în punctul A1 , se obţine o lamă

de aer echivalentă pentru care, înălţimile intersecţiilor razei incidente cu feţele
acesteia sunt egale cu înălţimile de intersecţie ale razei reale, cu feţele lamei de sticlă.
Grosimea lamei de aer este:

n 1 d
d0  d  s  d  d  (7.9)
n n

Folosind grosimea lamei de aer echivalente, diametrele transversale ale lamei de

sticlă se calculează cu relaţiile (7.4) şi (7.5) .
Mai mult decât atât poziţia obiectului, în domeniul paraxial trebuie modificată, în
sensul măririi acesteia, cu  s faţă de poziţia în care nu ar exista lama plan paralelă.

Prisme
Prismele sau sistemele de prisme se folosesc la abaterea direcţiei axei optice, la
redresarea imaginii sau în cazuri particulare, ca elemente dispersive.
Prisma este formată dintr-un mediu refringent, limitat prin două suprafeţe plane care
se intersectează. Dreapta de intersecţie se numeşte muchia prismei, iar unghiul
format de cele două plane, conţinut într-o secţiune normală pe muchia prismei
unghiul prismei (unghiul de refringenţă). Practic prisma este limitată de un al treilea
plan, paralel cu muchia, numit baza prismei. O secţiune plană într-o prismă,
perpendiculară pe muchie, se numeşte secţiune principală.

32
În mod obijnuit o prismă este făcută din sticlă optică de formă prismatică cu baze
triunghiulare. Studiul prismei se face prin cercetarea fenomenelor, care se petrec cu
o rază de lumină incidentă într-o secţiune principală figura 7.2.

Figura 7.2

Fie o radiaţie luminoasă care face cu faţa de intrare a prismei unghiul de incidenţă i1
şi unghiul de refracţie i1 . Radiaţia traversează prisma şi cade pe cea de a doua faţă
sub unghiul de incidenţă i2 ieşind din prismă sub unghiul de emergenţă i2 . Aceste
patru unghiuri variabile sunt legate între ele prin relaţiile 7.1
Din figura (7.2) observăm că: A  i1  i 2 (7.10)
Se poate demonstra că relaţia finală între cele două unghiuri este:

sin i2  sin A n 2  sin 2 i1  cos A sin i1 (7.11)

O mărime importantă la o prismă o reprezintă unghiul D dintre direcţia razei

incidente pe prima faţă a prismei şi direcţia razei emergente feţei a doua a prismei,
numit unghi de deviaţie.
Deviaţia razei emergente, de la direcţia razei incidente, va fi dată de relaţia:

D  i1  i1   i 2  i 2   i1  i 2  A (7.12)

Minimul acestui unghi se obţine, aşa cum se procedează de obicei, prin anularea
dD
derivatei , în final obţinându-se relaţia:
di1
   
1  n 2 sin 2 i1  1  n 2 sin 2 i 2 (7.13)

1
Adică: i1  i 2  A (7.14)
2

33
În acest caz, conform cu relaţia (7.1) rezultă ci şi i1  i2 .
Din relaţia (7.12) rezultă valoarea unghiului de incidenţă pentru care deviaţia este
D min  A
minimă: i1  (7.15)
2
Acest unghi se introduce în ecuaţia (7.1) şi se obţine:

D min  A A
sin  n sin (7.16)
2 2

Din această ecuaţie se obţine binecunoscuta formulă spectrometrică care se foloseşte

frecvent în determinarea indicilor de refracţie ai prismelor:

D min  A
sin
n 2 (7.17)
A
sin
2

Dacă unghiul prismei refractante este mic (A  6º) prisma se numeşte pană optică
sau clin optic. In acest caz se poate aproxima:

sin i  i, sin i  i. (7.18)

Şi unghiul de deviaţie are formula: D  n  1 A (7.19)

Penele optice se folosesc în calitate de compensatori pentru reglări sau măsurări, de

obicei în incidenţă normală pe prima faţă sau pentru corectarea unor anomalii ale
ochiului uman.

8. Mărimi şi unităţi fotometrice

Intensitatea luminoasă (I). A fost stabilită ca mărime fundamentală, unitatea ei de
măsură fiind aleasă candela (cd). Prin convenţie internaţională ea reprezintă
intensitatea luminoasă în direcţia normalei, a unei suprafeţe de 1/600000 m2, a unui
corp negru la temperatura de solidificare a platinei pure (2042K) şi la presiunea de
101325 N/m2. Acest etalon este pus în concordanţă cu un fotoelement, cu o curbă de
sensibilitate convenabil aleasă, prin aprecierea obiectivă a măsurătorilor fotometrice.

Flux luminos (). Este definit prin produsul dintre intensitatea luminoasă a unei
surse de lumină într-o direcţie dată şi elementul de unghi solid din jurul acestei
direcţii: d I d (8.1)

34
Prin unghi solid se înţelege porţiunea din spaţiu mărginită de o suprafaţă conică.
Măsura unghiului sold, exprimată în steradiani (sr), se obţine împărţind la pătratul
razei sferei cu centrul în vârful conului, aria decupată în sferă de către con. Dacă
intensitatea luminoasă nu variază în funcţie de direcţie  I. Unitatea de măsură
a fluxului luminos a fost aleasă lumenul (ln) care reprezintă fluxul luminos emis într-
un unghi solid de 1 steradian din jurul unei direcţii date, de o sursă punctiformă care
are o intensitate de o candelă.

Energie luminoasă (Q). Este definită ca fiind cantitatea de lumină radiată sau primită
în unitatea de timp:


Q   dt . (8.2)

Unitatea de măsură este lumensecundă, care reprezintă fluxul luminos de un lumen

radiat sau primit intr-o secundă.

Figura 6.1

Iluminarea (E). Este mărimea ce caracterizează densitatea fluxului luminos pe

suprafaţa iluminată:

d
E . (8.3)
dS

Dacă razele incidente formează unghiul  cu normala la suprafaţa iluminată, expresia

iluminării devine:

d cos 
E . (8.4)
dS

35
Dacă la iluminarea suprafeţei participă mai multe surse de lumină iluminarea se
calculează cu formula:

E E i (8.5)

Unitatea de măsură adoptată se numeşte lux (lx) şi reprezintă iluminarea într-un punct
al unei suprafeţe cu aria de 1 m2 pe care cade uniform distribuit un flux luminos de
un lumen.
Un interes deosebit îl prezintă determinarea iluminării în funcţie de intensitatea
luminoasă a sursei şi de distanţa r de la sursă la elementul de suprafaţă considerat. În
această situaţie din relaţia 6.1 rezultă d  I  d care se introduce în relaţia 6.5
I  d dS
conducând la expresia E  cos  . Prin definiţie d  2 şi deci dS  d  r 2
dS r
şi prin combinarea acestor două expresii rezultă legea generală a iluminării:

I
E cos  (8.6)
r2

Luminanţa (L). Denumită şi strălucire este definită de raportul între intensitatea

luminoasă, într-o direcţie a unui element de suprafaţă şi aria proiecţiei ortogonale a
elementului se suprafaţă pe un plan perpendicular pe direcţia dată:

dI
L , (8.7)
dS cos 

unde  este unghiul dintre suprafaţa radiantă şi direcţia dată (fig. 6.1). Unitatea de
măsură adoptată pentru luminanţă este nitul (nit), care reprezintă luminanţa unei
suprafeţe de 1 m2 a cărei intensitate luminoasă pe direcţia normalei este de o candelă.
Este mărimea ce caracterizează densitatea spaţială a fluxului luminos radiat de o
suprafaţă dS în direcţia observatorului. Mărimea dS cos este suprafaţa aparentă a
dI
sursei. Pentru direcţia normală cos   1 şi luminanţa este L0  0 .
dS
Deoarece numai fluxul radiant pe direcţia de privire determină iluminarea se poate
arăta că fluxul luminos total radiat de o suprafaţă plană cu luminanţă constantă este
d    L  dS rezultând:

d E
L  (8.8)
  dS 

36
Emitanţa luminoasă (M). Este raportul dintre fluxul luminos emis de un element de
suprafaţă şi suprafaţa acestui element:

d
M (8.9)
dS

Unitatea de măsură este lumenul/m2 (lm/m2) şi reprezintă emitanţa luminoasă într-

un punct al unei suprafeţe de 1 m2 de pe care porneşte uniform distribuit un flux
luminos de 1 lumen.

Expunerea luminoasă (H). Este definită ca produsul dintre iluminare şi durata

iluminării:
t2

H  Et dt
 (8.10)
t1

Unitatea de măsură este luxsecundă (lxs), exprimând puterea luminoasă într-un

punct al unei suprafeţe cu aria de 1 m2 care primeşte cantitatea de lumină de 1
lumensecundă.

37