Optica Aplicată

Seminar 1. Calculul parametrilor optici pentru un dioptru sferic

Probleme rezolvate

Problema 1
Se consideră un dioptru refractant având următoarele caracteristici
raza r  100, n  1, n   1.5. Să se calculeze focala obiect, focala imagine şi puterea
dioptrului.
Rezolvare: Se aplică pe rând formulele 1.3, 1.5 şi 1.11 din breviarul de formule.

1.5  100
sF  f    300 mm
1.5  1
 1  100
sF  f   200 mm
1.5  1

1.5
  5 dpr (s-au transformat milimetrii în metrii )
300
1000

Problema 2
Se consideră un dioptru refractant având raza r  100, n  1, n   1.5. Să se
calculeze focala obiect, focala imagine şi puterea dioptrului.
Rezolvare: Se aplică pe rând formulele 1.3, 1.5 şi 1.11 din breviarul de formule.

1.5  (100)
sF  f    300 mm
1.5  1
 1  (100)
sF  f   200 mm
1.5  1

1.5
  5 dpr
 300
1000

1
Problema 3
Se consideră un dioptru refractant cu următoarele caracteristici
raza r  50, n  1, n   1.5, s  150. Să se calculeze abscisa imagine.
Rezolvare: Se apelează formula 1.19 din breviarul de formule.

n 1.5
s    90 mm
n n  n 1 1.5  1
 
s r  150  50

Problema 4
Se consideră un dioptru refractant cu următoarele caracteristici
raza n  1, n   1.5, s  100, s  200. Să se calculeze raza dioptrului.
Rezolvare: Se aplică formula 1.21 din breviarul de formule.

n  n 1.5  1
r   28.571429 mm
n  n 1.5 1
 
s s 200  100

Problema 5
Se consideră un dioptru refractant cu următoarele caracteristici
raza r  50, n  1, s  150, s  200. Să se calculeze indicele de refracţie imagine.
Rezolvare: Se aplică formula 1.23 din breviarul de formule.

1 1  1 1 
n    1  
 r s   50  150 
n    1.77777
1 1 1 1
 
r s 50 200

Problema 6
Se consideră un dioptru refractant cu următoarele caracteristici
raza r  150, n  1.5, n   1, s  375. Să se calculeze abscisa imagine.
Rezolvare: Se aplică formula 1.19 din breviarul de formule.

n 1
s    1500 mm
n n  n 1.5 1  1.5
 
s r  375  150

2
Problema 7
Se consideră un dioptru reflectant cu următoarele caracteristici
raza r  150, s  500. Să se calculeze abscisa imagine.
Rezolvare: Se aplică formula 1.7 din breviarul de formule.

1 1
s    65.217391 mm
1 2 1 2
   
s r  500 150

3
 Optică Aplicată

Seminar 2. Componente optice cu suprafeţe plane.

Lama plan paralelă

Lama plan-paralelă reprezintă o grupare de doi dioptrii plani şi paraleli. Poate fi

privită ca o lentilă cu razele de curbură infinite şi deci de putere nulă.
Acţiunea lamei plan-paralele izotrope constă în modificarea drumului optic şi în
deplasarea axială şi transversală a imaginii (figura 2.1). Considerăm lama plan-
paralelă scăldată în aer. Fie A punctul obiect şi A punctul imagine conjugat faţă de
lama plan-paralelă de grosime d şi indice de refracţie n. Pentru legea refracţiei
scrisă în punctul I1 şi în punctul I2

sin i1  n sin i1

 (2.1)
n sin i 2  sin i2

se ţine seama că i1  i 2 şi rezultă că

i1  i2 . (2.2)

Cum i1  1 şi i2  2 rezultă că

1  2 . (2.3)

Aşadar, lama plan paralelă nu are nici o acţiune asupra înclinării fasciculelor de
raze care o străbat.

Figura 2.1
1
Distanţa dintre direcţiile celor două raze paralele  se numeşte deplasarea razei.
Mărimea deplasării razei se calculează din triunghiurile I1NI2 şi I2MI1:

d
I1I 2  (2.4)
cos i1

  I1I 2 sin(i1  i1 ) (2.5)

Înlocuind pe I1I2 se obţine:

sin(i1  i1 ) sin(i1  i1 )

d  d sin i1 
cos i1 sin i1 cos i1
sin i1 cos i1  cos i1 sin i1
d sin i1  (2.6)
sin i1 cos i1
 cos i1 sin i1 
d sin i1 1  
 sin i1 cos i 
1

Dacă se ţine cont de (2.1) relaţia (2.6) devine:

 cos i1   cos i1 
  d sin i1 1    d sin i1 1  
 n cos i1   n 1  sin 2 i 
 1 
 
 
 cos i1 
d sin i1 1   (2.7)
2
 sin i1 
 n2  n2 2 
 n 
 cos i1 
d sin i1 1  
 2 2 
n  sin i1 


Cunoscând formula deplasarea se poate calcula deplasarea axială a razei

  cos i1 
s   d 1   (2.8)
sin i1  n 2  sin 2 i1 

Deplasarea axială permite calculul deplasării radiale Vr :
2
 Vr   s tan i1 (2.9)

Pentru unghiuri mici: sin i  i, sin 2 i  0, cos i  1. Dacă aceste observaţii se

introduc în relaţiile (2.7) şi (2.8), se obţine deplasarea razei şi deplasarea axială a
razei produsă de lama plan-paralelă, în domeniul paraxial:

n 1
  d i  (2.10)
n

n 1
s  d (2.11)
n

Dacă se deplasează A2 cu distanţa  s , adică până în punctul A1 , se obţine o lamă

de aer echivalentă pentru care, înălţimile intersecţiilor razei incidente cu feţele
acesteia sunt egale cu înălţimile de intersecţie ale razei reale, cu feţele lamei de
sticlă. Grosimea lamei de aer este:

n 1 d
d 0  d  s  d  d  (2.12)
n n

Folosind grosimea lamei de aer echivalente, diametrele transversale ale lamei de

sticlă se calculează uşor. Relaţiile (2.7) şi (2.8) arată că deplasarea radială şi
deplasarea axială depind de unghiul de incidenţă.
Dacă lama plan paralelă se fixează in fascicole divergente sau în fascicule
convergente unghiul de incidenţă variază cu înălţimea de incidenţă şi lama plan
paralelă introduce aberaţii de care trebuie să se ţină cont în proiectare. Mai mult
decât atât poziţia obiectului, în domeniul paraxial trebuie modificată, în sensul
măririi acesteia, cu  s faţă de poziţia în care nu ar exista lama plan paralelă. Dacă
lama plan paralelă este aşezată în fascicule paralele unghiul de incidenţă este
acelaşi pentru toate razele, nu introduce aberaţii şi nici nu trebuie modificată
distanţa dintre componente.
Relaţia (2.12) este valabilă pentru domeniul paraxial (3..5º). Dacă se roteşte lama
plan paralelă într-un fascicolul convergent fix atunci efectul este de translatare a
imaginii date de fascicolul convergent proporţional cu unghiul de rotaţie. Această
proporţionalitate este practic acceptabilă până la valori de  10 , datorită
existenţei profunzimii sistemelor optice.

3
Prisme

Prismele sau sistemele de prisme se folosesc la abaterea direcţiei axei optice, la

redresarea imaginii sau în cazuri particulare, ca elemente dispersive.
Prisma este formată dintr-un mediu refringent, limitat prin două suprafeţe plane
care se intersectează. Dreapta de intersecţie se numeşte muchia prismei, iar unghiul
format de cele două plane, conţinut într-o secţiune normală pe muchia prismei
unghiul prismei (unghiul de refringenţă). Practic prisma este limitată de un al
treilea plan, paralel cu muchia, numit baza prismei. O secţiune plană într-o prismă,
perpendiculară pe muchie, se numeşte secţiune principală.
În mod obijnuit o prismă este făcută din sticlă optică de formă prismatică cu baze
triunghiulare. Studiul prismei se face prin cercetarea fenomenelor, care se petrec cu
o rază de lumină incidentă într-o secţiune principală figura 2.2.

Figura 2.2

Fie o radiaţie luminoasă care face cu faţa de intrare a prismei unghiul de incidenţă
i1 şi unghiul de refracţie i1 . Radiaţia traversează prisma şi cade pe cea de a doua
faţă sub unghiul de incidenţă i2 ieşind din prismă sub unghiul de emergenţă i2 .
Aceste patru unghiuri variabile sunt legate între ele prin relaţiile:

sin i1  n sin i1

 (2.13)
n sin i 2  sin i2

Raza incidentă venind din aer pătrunde în interiorul prismei, oricare ar fi unghiul de
incidenţă i1. La ieşirea din prismă, dacă unghiul i2 (de incoidenţă interioară) este
mai mare ca unghiul limită, raza de lumină nu mai poate ieşi prin faţa respectivă,
dând naştere unei reflexii totale.
Din figura (2.2) observăm că:
A  i1  i 2 (2.14)

4
Din această relaţie se poate vedea că valorii minime a lui i2 îi corespunde o valoare
maximă a lui i1 ; această valoare maximă nu poate fi decât valoarea unghiului
limită l. De asemenea, valoarea maximă a lui i2 nu pate fi decât aceia când raza
incidentă vine în lungul primei feţe şi care dă tot valoarea unghiului limită. Aceste
observaţii pot fi descrise de condiţiile i1  l şi i 2  l rezultând condiţia de
emergenţă a prismei:
1
A  2l adică A  2 arcsin  (2.15)
n
Deoarece unghiul prismei A este suplimentar unghiurilor i1  i 2 se scrie:

sin A  sin(i1  i 2 )  sin i1 cos i 2  cos i1 sin i 2 (2.16)

Ridicăm această relaţie la pătrat şi înlocuim cos 2 prin 1  sin 2 şi ţinem seama că
cos A  cos i1 cos i 2  sin i1 sin i 2 . (2.17)

Pe de altă parte

cos A  cos i1 cos i 2  sin i1 sin i 2 (2.18)

În aceste condiţii ecuaţia (2.17) devine

sin 2 A  sin 2 i1  sin 2 i 2  2 sin i1 sin i 2 cos A (2.19)

Dacă se ţine cont de relaţiile (2.13) se obţine ecuaţia trigonometrică care leagă
unghiul de emergenţă al razei pe faţa a doua a prismei de unghiul de incidenţă pe
prima faţă a prismei.

2 sin 2 i1 sin 2 i2 sin i1 sin i2

sin A    2 cos A (2.20)
n2 n2 n n

ecuaţie care ia forma finală:

n 2 sin 2 A  sin 2 i1  sin 2 i2  2 sin i1 sin i2 cos A (2.21)

O altă relaţie simplă se găseşte plecând de la (2.14):

i 2  A  i1 (2.22)

sin i 2  sin(A  i1 ) (2.23)

5
 sin i2
 sin A cos i1  cos A sin i1 (2.24)
n
sin i2  sin A n cos i1  cos A n sin i1 
(2.25)
sin A n 1  sin 2 i1  cos A sin i1

Astfel relaţia finală între cele două unghiuri este:

sin i2  sin A n 2  sin 2 i1  cos A sin i1 (2.26)

O mărime importantă la o prismă o reprezintă unghiul D dintre direcţia razei

incidente pe prima faţă a prismei şi direcţia razei emergente feţei a doua a prismei,
numit unghi de deviaţie.
Deviaţia razei emergente, de la direcţia razei incidente, va fi dată de relaţia:

D  i1  i1   i 2  i 2   i1  i 2  A (2.27)

Această deviaţie, pentru o prismă oarecare, este prezentată în figura 2.3. În această
exemplificare s-a trasat dependenţa unghiului de deviaţie D în funcţie de unghiul de
incidenţă i1 pentru cele patru radiaţii standard . Se observă că atunci când unghiul
de incidenţă creşte, de la valoarea sa cea mai mică până la valoarea maximă de 90º,
Deviaţia unghiulară pleacă de la o valoare descreşte după care începe să crească.

Figura 2.3
6
Interesează valoarea unghiului de incidenţă pentru care se obţine minimul. Aşa cum
se procedează de obicei pentru determinarea acestei valori se anulează derivata
dD dD di 2
. Din ecuaţia (2.27) rezultă că atunci când  0 se obţine  1. Pe
di1 di1 di1
di 2
de altă parte, í2  f i 2  ; i 2   i1  ; i1   i1  ; şi derivata se poate obţine
di1
di 2 di 2 di 2 di1
cu formula:  (2.28)
di1 di 2 di1 di1

Din relaţiile (2.13) se explicitează

i2  arcsinn sin i 2 


  sin i1  (2.29)
i1  arcsin  
  n 

Din relaţia (2.14) rezultă

i 2  A  i1 (2.30)

Aceste formule permit calculul derivatelor:

di2 1 n cos i 2 n cos i 2

 n cos i 2   (2.31)
di 2 1  n 2 sin 2 i 2 1  sin 2 i2 cos i2

di1 1 cos i1 cos i1 cos i1

   (2.32)
di1 sin 2 i1 n n 1  sin 2 i1 n cos i1
1
n2

di 2
 1 (2.33)
di1

Cu aceste derivate rezultă :

di2 n cos i 2 cos i1 cos i1 cos i 2

  (2.34)
di1 cos i2 n cos i1 cos i1 cos i2

7
 di2
Deoarece, la minim de deviaţie  1 rezultă:
di1

cos i1 cos i 2  cos i1 cos i2 (2.35)

Înlocuind aici cos  1  sin 2 se obţine:

1  sin 2 i1 1  sin 2 i 2  1  sin 2 i1 1  sin 2 i2 (2.36)

sau

1  n 2 sin 2 i1 1  sin 2 i 2  1  sin 2 i1 1  n 2 sin 2 i 2 (2.37)

1  n 2
   
sin 2 i1 1  sin 2 i 2  1  sin 2 i1 1  n 2 sin 2 i 2  (2.39)

1  sin 2 i 2  n 2 sin 2 i1  n 2 sin 2 i1 sin 2 i 2 

(2.40)
1  n 2 sin 2 i 2  sin 2 i1  n 2 sin 2 i1 sin 2 i 2

sin 2 i1  n 2 sin 2 i1  sin 2 i 2  n 2 sin 2 i 2 (2.41)

1  n sin
2 2
 
i1  1  n 2 sin 2 i 2 (2.42)

Din această relaţie rezultă, ţinând cont şi de relaţia (2.14) rezultă:

1
i1  i 2  A (2.43)
2

În acest caz, conform cu relaţia (2.13) rezultă ci şi i1  i2 .

Din relaţia (2.27) rezultă valoarea unghiului de incidenţă pentru care deviaţia este
minimă

D min  A
i1  (2.44)
2

Acest unghi se introduce în ecuaţia (2.13) şi se obţine:

8
 D min  A A
sin  n sin (2.45)
2 2

Din această ecuaţie se obţine binecunoscuta formulă spectrometrică care se

foloseşte frecvent în determinarea indicilor de refracţie ai prismelor:

D min  A
sin
n 2 (2.46)
A
sin
2

Dacă unghiul prismei refractante este mic (A  6º)prisma se numeşte pană optică
sau clin optic. In acest caz se poate aproxima:

sin i  i, sin i  i. (2.47)

În această situaţie relaţiile (2.13) şi (2.14) devin:

 i1  n i1
 (2.47)
n i 2  i2

D  i1  i2  A  n i1  i 2   A  n A  A  n  1 A (2.48)

Penele optice se folosesc în calitate de compensatori pentru reglări sau măsurări, de

obicei în incidenţă normală pe prima faţă.

9
Probleme rezolvate

Problema 1
Se consideră o lamă planparalelă de grosime d  10 mm si n  1.5. O rază
optică face cu normala la prima suprafaţă refractantă unghiul i  5 . Să se calculeze
deplasarea razei optice, deplasarea axială optice şi lama de aer echivalentă.
Rezolvare: Se apelează la formulele 2.10, 2.11 şi 2.12

n 1  1.5  1
  d i  10  5    0.290888 mm
n 180 1.5

(unghiul i trebuie introdus în radiani)

n 1 1.5  1
s  d   10   3.333333mm
n 1.5

d 10
d0    6.666666 mm
n 1.5

Problema 2
O prismă are în secţiunea principală unghiul prismei A  30 . Cu o instalaţie
optico-mecanică de mare precizie a fost determinat unghiul de deviaţie minimă
D min  17. Să calculeze valoarea indicelui de refracţie al sortului de sticlă optică
din care e confecţionată prisma.
Rezolvare: Se apelează la formula 2.46

D min  A 17  30
sin sin
2 2 sin 23.5
n    1.5406481
A 30 sin 15
sin sin
2 2

10
 Optica Aplicata

Seminar 3. Lentila cu diopti sferici

Formulele paraxiale ale lentilei sferice în aer
Formulele de calcul în acest caz particular prezintă importanţă deoarece ele permit
calculul mărimilor care se trec pe desenele de execuţie şi participă la determinarea
elementelor mecanice de fixare in monturi.
Lentila fiind un element constructiv al unui subansamblu optic se consideră scăldată
în aer, indiferent de situaţia ei în subansamblul din care face parte, deoarece ea va fi
prelucrată şi verificată în aer.
Elementele geometrice şi optice care definesc lentila sunt:
- raza primului dioptru ra
- raza dioptrului al doilea rb
- indicele de refracţie al materialului lentilei n, pentru radiaţia de bază
- grosimea la centru
- diametrul lentilei
Cu aceste date se calculează mărimile:
- distanţa focală obiect f
- distanţa focala f '
- abscisa focarului obiect s F
- abscisa focarului imagine s'F '
- abscisa planului principal obiect s H
- abscisa planului principal imagine s' H '
- distanta dintre focarul obiect si focarul imagine F F'
- distanţa dintre planul principal obiect şi planul principal imagine i HH '

Figura 3.1

1
Mărimile necesare în diferite calcule sau pentru întocmirea desenului de execuţie al
lentilei sunt prezentate în figura 2.1. In afară de aceste mărimi, pe desenul de execuţie
al unei lentile se mai trece grosimea la marginea lentilei. Cu toate că această mărime
rezultă constructiv din mărimile care definesc lentila ea trebuie calculată şi trecută
pe desenul de execuţie cu caracter informativ.

 1 1  n  12 d
  n  1     (3.1)
 ra rb  n ra rb

1
f  (3.2)


f  f ' (3.3)

 n 1 d 
s F  f 1  .  (3.4)
 n rb 

 n 1 d 
sF  f 1    (3.5)
 n ra 

 n 1 d 
s H  f    (3.6)
 n rb 

 n 1 d 
s' H '  f '  .  (3.7)
 n ra 

FF'  s F  d  s'F' (3.8)

i H H  d  s H  s ' H ' (3.9)

s H ra
Se observă ca  (3.10)
s'H ' rb

Diametrul lentilei se determină prin efectuarea unor calcule complexe care apelează
fie la drumuirea vectorială fie la drumuirea trigonometrică, ţinând seama de numărul
de deschidere sau după caz de apertura numerică a sistemului optic. Valoarea
obţinută din aceste calcule poartă denumirea de diametru util. La această valoare se
adăugă un procent din diametrul lentilei, ca adaus constructiv pentru montura
2
acesteia, care sa garanteze trecerea tuturor razelor utile prin sistemul optic. Acest
diametru poartă numele de diametru total şi se trece pe desenul de execuţie al lentilei
împreună cu diametrul util al fiecărui dioptru.

Clasificarea lentilelor sferice

Clasificarea lentilelor ajută la o comunicare uşoară în diferite lucrări de analiza a
unui subansamblu optic.
Suprafeţele care definesc o lentilă pot avea curburile spre exteriorul lentilei sau spre
interiorul ei. Dacă centrul de curbură se afla în afara lentilei vorbim de o suprafaţă
convexă iar dacă centrul de curbură se află spre interiorul lentilei vorbim de o
suprafaţă concavă.
Există două categorii de lentile: lentile convergente, numite şi lentile pozitive, care
au la mijloc grosimea mai mare decât la margine, şi lentile divergente, numite şi
lentile negative, care sunt mai subţiri la mijloc decât la margine. Este de menţionat
că acţiunea de convergenţă sau divergenţă corespunde cazului în care indicele al
materialului lentilei este mai mare decât indicii de refracţie a celor două medii vecine
lentilei (lentilă de sticlă în aer, cazul cel mai des întâlnit).

Figura 3.2

3
Pentru fiecare dintre categoriile de lentile descrise există trei forme de lentile:
1. Lentile care au razele de curbură de semne contrare.
2. Lentile care au una din suprafeţe plană .
3. Lentile care au razele de curbură de acelaşi semn, numite şi meniscuri.

Calculul elementelor geometrice ale unei lentile sferice

Pentru calculul elementelor geometrice ale unei lentile sferice (pozitive sau negative)
distingem trei situaţii:
1. Calculul de trecere la grosimi finite. Se cunosc razele ra , rb şi diametrul total
D şi se calculează grosimea la centrul lentilei d şi grosimea la marginea lentilei
t.
2. Calculul elementelor care se trec pe desenul de execuţie al lentilei. Se cunosc
razele lentilei ra , rb , indicele de refracţie al materialului lentilei n, diametrul
total D, grosimea la centru a lentilei d şi se calculează grosimea la marginea
lentilei t.
3. Calculul lungimii distanţierului unui subansamblu L care să asigure separaţia
dintre doua lentile succesive.
Pentru aceste situaţii dispunem de formulele din geometrie care fac legătura dintre
mărimea care ne interesează şi alte două mărimi cunoscute.

  D 
2
a (r, D)  r 1  1     (3.11)
  2r  
D 2  4a 2
r ( D, a )  (3.12)
8a

D (a , r )  2 2ra  a 2 (3.13)

unde:
r = raza dioptrului;
D = diametrul total al lentilei;
a = înălţimea segmentului de cerc.
Figura 3.3

Pentru cazul 1 se calculează:

  
2   
2
D D
a a  ra 1  1     a b  rb 1  1     (3.14)
  2ra     2rb  
 
4
 S  aa  ab (3.15)

Figura 3.4 Figura 3.5

Daca S este pozitiv, atunci lentila este pozitivă (fig. 3.4) şi rezultă:

t  kD ; d  t S (3.16)

unde k este un coeficient tehnologic şi a cărei valoare trebuie să asigure prelucrarea

lentilei fără ca aceasta să se spargă totodată să asigure şi o centrare precisă in
montură. Se recomandă k  0.1
Dacă S este negativ (fig. 3.5) atunci lentila este negativă şi rezultă:

d  kD ; t  d  S. (3.17)

Pentru această situaţie se recomandă k  0.05

Pentru cazul 2 calculăm aa şi ab cu formulele 3.14 şi 3.15 rezultând:

t  d  aa  ab (3.18)

Calculul lentilelor cu dioptrii sferici considerate infinit subţiri

Dacă se analizează formula puterii lentilei 3.1 se observă că termenul al doilea al
relaţiei, de cele mai multe ori, se poate neglija în comparaţie cu primul termen.
Această simplificare ne permite un calcul mai simplu şi deci mai rapid în problemele
cu caracter didactic.
În această situaţie avem:
1 1
  n  1    (3.19)
r
 a rb 
1
f   sF  (3.20)


f  s F  f ' (3.21)

FF'  s F  s'F'  2f  (3.22)

5
Probleme rezolvate pentru lentilele cu dioptrii sferici considerate infinit subţiri

Problema 1
Se consideră o lentila infinit subţire având următoarele caracteristici
raza ra  100, rb  150, n  1.5. Să se calculeze puterea lentilei, distanţa focală
obiect şi distanţa focala imagine.
Rezolvare: Se aplică pe rând formulele 3.19, 3.20 şi 3.21
1 1  1 1 
  n  1     1.5  1     8.33333 dpr
 ra rb   0.1  0.15 
(razele dioptrilor au fost exprimate în metrii )

1 1000
f    120 mm
 8.33333

f  f '  120 mm

Problema 2
Se consideră o lentila infinit subţire având următoarele caracteristici
raza ra  100, rb  150, n  1.5. Să se calculeze puterea lentilei, distanţa focală
obiect şi distanţa focala imagine.
Rezolvare: Se aplică pe rând formulele 3.19, 3.20 şi 3.21
1 1  1 1 
  n  1     1.5  1     8.33333 dpr
 ra rb    0.1 0.15 
(razele dioptrilor au fost exprimate în metrii )

1 1000
f    120 mm
  8.33333

f  f '  120 mm

Problema 3
Se consideră o lentila infinit subțire având următoarele caracteristici
raza ra  25, rb  50, n  1.5. Dacă abscisa obiect are valoarea s  300 mm să se
calculeze abscisa imagine corespunzătoare.
Rezolvare: Se aplică pe rând formulele 3.19, 3.20, 3.21 şi se apelează la formula lui
Newton.

6
 1 1  1 1 
  n  1     1.5  1     10 dpr
r r
 a b  0.025 0. 05 

1 1000
f    100 mm
 10

f  f '  100 mm

z  s  f  300  100  200 mm

𝒇𝟐 𝟏𝟎𝟎𝟎𝟎
𝒛 = = = 𝟓𝟎 𝒎𝒎
𝒛 𝟐𝟎𝟎

𝒔 = 𝒇 + 𝒛 = 𝟏𝟎𝟎 + 𝟓𝟎 = 𝟏𝟓𝟎 𝒎𝒎

Problema 4
Se consideră o lentila infinit subțire având următoarele caracteristici
raza ra  100, rb  100, n  1.5. Dacă abscisa obiect are valoarea s  300 mm să
se calculeze mărirea transversală realizată.
Rezolvare: Se aplică pe rând formulele 3.19, 3.20, 3.21, se calculează abscisa z şi se
apelează la formula măririi transversale  .
1 1  1 1 
  n  1     1.5  1     10 dpr
 ra rb    0.1 0.1 

1 1000
f    100 mm
  10

f  f '  100 mm

z  s  f  300  100  400 mm

f   100
   0.25
z  400

Problema 5
Se consideră o lentila infinit subțire având următoarele caracteristici
raza ra  25, rb  50, n  1.5. Să se calculeze abscisa obiect s corespunzătoare
măririi transversale   2. .
Rezolvare: Se aplică pe rând formulele 3.19, 3.20, 3.21 și se apelează la formula
măririi transversale  .

7
 1 1  1 1 
  n  1     1.5  1     10 dpr
r
 a rb  0 .025 0. 05 

1 1000
f    100 mm
 10

f  f '  100 mm

f 100
sf zf   100   150 mm
 2

Problema 6
Pentru o lentilă infinit subţire se cunosc următoarele date: ra  20 mm ,
n  1.5, f   50 mm. Să se calculeze a doua rază a lentilei.
Rezolvare: Se folosesc relaţiile 3.19 şi 3.20 din car se explicitează a doua rază a
lentilei.

1 1 1
  n  1  
f  ra rb 

1 1 1
 
n  1 f  ra rb
1 1 1
 
rb ra n  1 f 

1 1
rb    100 mm
1 1 1 1
 
ra n  1 f  20 1.5  1 50

Probleme rezolvate pentru lentilele cu dioptrii sferici luând în

considerare grosimea la centru a lentilei
Daca neglijam grosimea la centru al lentilei obţinem aspectul simplificat
al problemei legate de lentila cu dioptrii sferici. Acest lucru implică
acceptarea unei erori care de cele mai multe ori este mică dar care conduce
la un calcul mai simplu şi mai rapid. Desigur având în vedere diametrul
impus prin construcţie pentru o lentilă vor fi necesare şi calcule care să
8
conducă la grosimea finita a lentilei ţinând cont totodată şi de condiţiile
tehnologice care să garanteze realizarea fizică a acesteia. Pentru a vedea
efectul grosimii la centrul lentilei se vor relua problemele de la acest
seminar ţinând cont de diametrul lentilei.

Probleme rezolvate pentru lentilele cu dioptrii sferici luând în considerare

grosimea la centru a lentilei
Problema 7
Se consideră o lentila având următoarele caracteristici
ra  100 mm, rb  150 mm, n  1.5, D  30 mm. Să se calculeze puterea lentilei,
distanţa focală obiect şi distanţa focala imagine.
Rezolvare: În primul rând trebuie să se determine grosimea la centru al lentilei
folosind relaţiile 3.11 .. 3.18, după care se folosesc relaţiile 3.1 .. 3.10.

 2  30  
2
  D   
a a  ra 1  1     1001  1      1.13140 mm
 2 r     2  100  
 a  
 

 2  2
  D    30  
a b  rb 1  1   
  150 1  1     0.7518844 mm
      
2
 br  2 150  
   

S  a a  a b  1.1314  0.7518844  1.8832844 mm

d  k  D  S  0.1  30  1.8832844 4.883284 mm

 1 1  n  12 d
  n  1     
 ra rb  n ra rb

 1 1  1.5  12 0.004883284

 1.5  1     8.279075
 0.1  0.15  1.5  0.1   0.15
1 1000
f   120.78643 mm
 8.279075

f  f '  120.78643 mm

9
Problema 8
Se consideră o lentila având următoarele caracteristici
ra  100 mm, rb  150 mm, n  1.5, D  30 mm. Să se calculeze puterea lentilei,
distanţa focală obiect şi distanţa focala imagine.
Rezolvare: În primul rând trebuie să se determine grosimea la centru al lentilei
folosind relaţiile 3.11 .. 3.18, după care se folosesc relaţiile 3.1 .. 3.10.

 2  2
 D   30 
a a  ra 1  1      1001  1  
     1.13140 mm
 2
 ar   2   100   
   

 2  30  
2
  D   
a b  rb 1  1     1501  1      0.7518844 mm
 2 r     2  150  
 b  
 

S  a a  a b  1.1314  0.7518844  0.3795156 mm

d  k  D  0.05  30  1.5 mm
 1 1  n  12 d
  n  1     
r
 a rb  n r r
a b

 1 1  1.5  12 0.0015

 1.5  1     8.35
  0.1 0.15  1.5   0.1  0.15
1 1000
f   119.76048 mm
  8.35

f  f '  119.76048 mm

Problema 9
Se consideră o lentila având următoarele caracteristici
ra  25 mm, rb  50 mm, n  1.5, D  10 mm. Dacă abscisa obiect are valoarea
s  300 mm să se calculeze abscisa imagine corespunzătoare.
Rezolvare: În primul rând trebuie să se determine grosimea la centru al lentilei
folosind relaţiile 3.11 .. 3.18, după care se folosesc relaţiile 3.1 .. 3.10 după care se
apelează la formula lui Newton.

 2  2
  D    10  

a a  ra 1  1    
   251  1   2  25    0.5051025mm
 2ra    
 

10
  2  10  
2
  D   
a b  rb 1  1     50 1  1      0.2506281 mm
 2 r     2  50  
 b  
 

S  a a  a b  0.5051025  0.2506281  0.2544743 mm

d  k  D  S  0.1  10  0.2544743 1.2544744 mm

 1 1  n  12 d
  n  1     
 ra rb  n ra rb

 1 1  1.5  12 0.00125447

 1.5  1     10.167253
 0.025 0.05  1.5  0.025  0.05

1 1000
f    98.354983 mm
 10.167253

f  f '  98.354983 mm

 n 1 d   1.5  1 1.2544744 
s F  f 1  .   98.3549831     99.177542 mm
 n rb   1.5 50 

 n 1 d  1.5  1 1.2544744 
sF  f 1     98.3549831     96.709866 mm
n ra   1 .5 25 
 

z  s  s F  300  99.177542  200.82246 mm

.
z = = = 48.170422 mm
.

s = s′ + z = 96.709866 + 48.170422 = 144.88029 mm

Problema 10
Se consideră o lentila având următoarele caracteristici
ra  100 mm, rb  100 mm, n  1.5, D  30 mm. Dacă abscisa obiect are valoarea
s  300 mm să se calculeze mărirea transversală realizată.
Rezolvare: În primul rând trebuie să se determine grosimea la centru al lentilei
folosind relaţiile 3.11 .. 3.18, după care se folosesc relaţiile 3.1 .. 3.10 şi formula
măririi transversale  .

11
  2  2
  D    30 
a a  ra 1  1     1001  1       1.1314003mm
      
2
 ar  2 100  
   

 2  2
 D   30 
a b  rb 1  1      1001  1  
     1.1314003 mm
 2
 br   2  100  
   

S  a a  a b  1.1314003  1.1314003  2.2628007 mm

d  k  D  0.05  30  1.5 mm

 1 1  n  12 d
  n  1     
 ra rb  n ra rb

 1 1  1.5  12 0.0015

 1.5  1     10.025
  0.1 0.1  1.5   0.1  0.1

1 1000
f    99.750623 mm
  10.025

f  f '  99.750623 mm
 n 1 d   1.5  1 1.5 
s F  f 1  .   99.7506231     100.24938 mm
 n rb   1.5 100 

 n 1 d   1.5  1 1.5 
sF  f 1     99.7506231 
    100.24938 mm
 n ra   1. 5  100  

z  s  s F  300  100.24938  400.24938 mm

f   99.750623
   0.2492211
z  400.24938

Problema 11
Se consideră o lentila având următoarele caracteristici
ra  25 mm, rb  50 mm, n  1.5, D  10 mm. Să se calculeze abscisa obiect s
corespunzătoare măririi transversale   2.

12
Rezolvare: În primul rând trebuie să se determine grosimea la centru al lentilei
folosind relaţiile 3.11 .. 3.18, după care se folosesc relaţiile 3.1 .. 3.10 după care se
apelează la formula măririi transversale  .
 2  2
  D    10  
a a  ra 1  1    
   251  1   2  25    0.5051025mm
 2ra    
 

 2  2
  D    10  

a b  rb 1  1    
   50 1  1   2  50    0.2506281 mm
 2rb    
 

S  a a  a b  0.5051025  0.2506281  0.2544743 mm

d  k  D  S  0.1  10  0.2544743 1.2544744 mm

 1 1  n  12 d
  n  1     
 ra rb  n ra rb

 1 1  1.5  12 0.00125447

 1.5  1     10.167253
 0.025 0.05  1.5  0.025  0.05

1 1000
f    98.354983 mm
 10.167253

f  f '  98.354983 mm

 n 1 d   1.5  1 1.2544744 
s F  f 1  .   98.3549831     99.177542 mm
 n rb  1 .5 50 

 n 1 d  1.5  1 1.2544744 
sF  f 1     98.3549831     96.709866 mm
n ra   1.5 25 
 

f 98.354983
s  sF  z  sF   99.177542   148.35503 mm
 2

13
 Optică Aplicată

Seminar 4. Combinarea sistemelor optice

În multe situaţii suntem nevoiţi să privim un subansamblu optic ca o combinaţie de

două sisteme optice pentru care cunoaştem distanţa focală a primului component fa
şi respectiv pentru al doilea component fb precum şi poziţia planelor principale ale
acestora. Urmărim să determinam :
- distanţa focală a ansamblului format din cele doua componente
- poziţia focarului ansamblului faţă de planul principal obiect al primului
component
- poziţia focarului imagine şi a planului principal imagine faţă de planul
principal imagine al componentului al doilea.

Figura 4.1.

Formulele pentru calculul mărimilor amintite apelând la figura 4.1 sunt:

  e  f 'a  f b (4.1)

 f a ' f 'b
f ' (4.2)


faf b
f (4.3)


 e 
H b ' F'  f ' 1   (4.4)
 fa ' 

 e
H a F  f 1   (4.5)
 fb 

1
 e
H b ' H '  f ' (4.6)
fa '

e
Ha H  f (4.7)
fb
fa ' f b '
Relaţia (3.2) scrisă sub forma f '  (4.8)
f a 'f b 'e
aduce în discuţie mărimile f, fa, fb şi e. Din această legătură se poate explicita o
mărime în funcţie de celelalte.

fa ' f b '
f ' f a ' , f b ' , e   (4.9)
f a 'f b 'e

f b 'e
f a ' f b ' , e, f '  f ' (4.10)
f b 'f '

f a 'e
f b ' e, f ' , f a '  f ' (4.11)
f a 'f '

fa ' f b '
ef ' , f a ' , f b   f a 'f b ' (4.12)
f'

Din relaţia 3.8 se poate determina puterea ansamblului format din cele doua lentile

  a  b  e a b (4.13)

Exista situaţii când trebuie efectuat calculul separaţiei dintre două grupuri optice
cunoscute pentru ca sistemul optic rezultat sa aibă distanta focala f  impusă. În
această situaţie se foloseşte relaţia:

f 'a f 'b
d  s'F' s F b  (4.14)
a f'

Probleme rezolvate pentru combinarea a doua lentile infinit subţiri

Problema 1
Se consideră doua lentile infinit subţiri identice având următoarele
caracteristici ra  50 mm, rb  50 mm, n  1.5, e  10 mm. Să se calculeze
caracteristicile paraxiale ale ansambului format din cele două lentile infinit subţiri.
Rezolvare: Se calculează caracteristicile paraxiale pentru o lentilă (vezi seminarul
2) după care se folosesc formulele 4.1 .. 4.7.
2
 1 1  1 1 
 a   b  n  1     1.5  1     20 dpr
r
 a rb  0.05 0. 05 

1 1000
f a  f b    50 mm
 20

f a  f a  50 mm

f b  f b  50 mm

  e  f 'a f b  10  50  50  90 mm

 f a ' f 'b  50  50
f '   27.77777 mm
  90

f a f b  50   50
f   27.77777 mm
  90

 e   10 
H b ' F'  f ' 1    27.77777  1    22.22222 mm
 fa '   50 

 e   10 
H a F  f 1    27.77777  1    22.22222 mm
 f b    50 

e 10
H b ' H '  f '  27.77777  5.55555 mm
fa '  50

e 10
Ha H  f  27.77777  5.55555 mm
fb  50

Problema 2
Se consideră un subansamblu optic format din două lentile infinit subţiri.
Prima lentilă are distanţa focală f a  50 mm. Adoua lentilă se află la distanţa
e  30 mm. Să se calculeze distanţa focală a lentilei a doua f b astfel încât
subansamblul optic rezultat să aibă distanţa focală f   25 mm.
Rezolvare: Se aplică direct formula 4.11.

3
 f a 'e 50  30
f b  f '  25  20 mm
f a 'f ' 50  25

Problema 3
Se consideră două lentile infinit subţiri identice având fiecare distanţa focală
f a  f b  20 mm. Să se calculeze distanta dintre planele principale ,e, ale celor două
lentile astfel încât distanţa focală rezultată să fie f   40 mm.
Rezolvare: Se aplică direct formula 4.12.

fa 'fb ' 20  20
e  f a 'f b '  20  20   30 mm
f' 40

Problema 4
Se consideră două lentile infinit subţiri f a  100 mm, f b  25 mm. Să se
calculeze distanţa e astfel încât sistemul optic rezultat să fi afocal (distanţa focală
infinită, aşa cum este realizată construcţia lunetei).
Rezolvare: Se pund cindiţia ca intervalil optic să fie egal cu zero (relaţia 4.1)

  e  f 'a  f b  0
e  f a  f b  100  25  75 mm

Problema 5
Se consideră două lentile infinit subţiri f a  10 mm, f b  25 mm. Între cele
două lentile există distanţa e  150 mm. Să se determine abscisa unui punct de pe
axa optică faţă de prima lentilă astfel încât imaginea obţinută după a doua lentilă sb
să fie aruncată la infinit (aşa cum este realizată construcţia microscopului).
Rezolvare: Lentila a doua realizează imaginea la infinit dacă obiectul se află in
focarul obiect al acestuia. Deci în focarul obiect trebuie să se formeze imaginea
punctului a cărei abscisă trebuie găsită.
Pentru prima lentilă cunoaştem:

f a  10 mm, f a  10 mm, e  150 mm

sa  e  f b  e  f a  150  10  140 mm.

Din relaţia lui Gauss pentru prima lentilă rezultă abscisa s a

f a f a
 1
sa s a
f   s 10  140
sa  a a   10.76923 mm
f a  sa 10  140
4
 Optică Aplicată

Seminar 5. Ansamblul format din doua lentile cu dioptrii sferici cu

grosimi finite

Probleme rezolvate

Problema 1
Se consideră doua lentile identice având următoarele caracteristici
ra  50 mm, rb  50 mm, n  1.5, d  5 mm. Între cele două lentile exista separaţia
e  10 mm. Să se calculeze caracteristicile paraxiale ale ansambului format din cele
două.
Rezolvare: Se vor considera formulele complete (care ţin cont de grosimea lentilei)
prezentate seminarul 3. Separaţia dintre lentile va ţine cont de poziţia absciselor
planelor principapale.

 1 1  n  12 d
 a   b  n  1     
r
 a rb n r r
a b

 1 1  1.5  12  0.005

1.5  1     19.66666 mm
 0.05 0.05  1.5  0.05   0.05

1 1000
f a  f b    50.847475 mm
 19.66666

f a  f a  50.847475 mm

f a  f b  50.847475 mm

 n 1 d   1.5  1  0.005 
s Ha  s Hb  f a     50.847475   1.694915 mm
 n rb   1.5   0.05 

 n 1 d
s'H ' a  sH b  f a  .

  50.847475
1.5  1  0.005   1.694915 mm
 
 n ra   1.5  0.05 

 n 1 d   1.5  1  5 
s Fa  s Fb  f a 1  .   50.8474751    49.152559 mm
 n rb  1 .5   50  

1
  n 1 d   1.5  1  5 
sFa  sFb  f b 1     50.8474751 
   49.152559 mm
 n ra   1.5   50  

  e  f 'a f b  10  50.847475  50.847475  91.69495 mm

 f a ' f 'b  50.84745  50.84745

f '   28.196353 mm
  91.69495

f a f b  50.84745   50.84745
f   28.196353 mm
  91.69495

 e   10 
H b ' F'  f ' 1    28.196353  1    22.651072 mm
 fa '   50.847475 

 e   10 
H a F  f 1    28.196353  1    22.651072 mm
 fb    50.847475 

e 10
Hb H'  f '  28.196353  5.5452809 mm
fa ' 50.847475

e 10
Ha H  f  28.196353  5.5452809 mm
fb  50.847475

d ab  e  sH a  s Hb  10  1.694915  1.694915  6.610168 mm

Verificarea rezultatului se poate face cu ajutorul drumuirii paraxiale. Cu datele

problemei şi separaţia dintre dioptrul 2 şi dioptrul 3, calculată, se poate completa
tabelul drumuirii cu dtele constructive. Pentru calculul distanţei focale se
completează s1  , h1  1. Aplicând formulacare calculează abscisa imagine în
mod iterativ obţinem următorul tabel:

2
Din acest tabel rezulta distanţa focală

s 4 20.95617076
f   28.1963 mm
h4 0.74322225

Deasemenea mai putem calcula distanţa focală imagine a primei lentile:

s 2 49.15254237
f 1    50.8474 mm
h2 0.96666667

Problema 2
Se consideră un subansamblu optic format din două lentile. Prima lentilă are
următoarele caracteristici ra1  , rb1  50 mm, d1  5 mm, n1  1.5. A doua lentilă
se află la distanţa e  30 mm şi are urmatoarele caracteristici cunoscute
ra 2  , d 2  3 mm, n 2  1.5. Să se calculeze raza a doua a lentilei a doua astfel
încât subansamblul optic rezultat să aibă distanţa focală f   25 mm şi separaţia
dintre dioptri lentilelor d12 .
Rezolvare: Se calculează distanţa focală a primei lentile (formula 3.1 şi 3.2 seminar
3), se aplică direct formula 3.11 (seminar 3), după care se aplică formula 3.2 şi 3.1
din seminarul 3. Cunoscând puterea lentilei a doua, din formula puterii lentilei se
expliciteaza raza a doua a lentilei a doua (necunoscută). Pentru separaţia dintre
diopti celor două lentile se apelează la relaţia 5.5 pentru care trebuiesc calculate
ascisa planului principal imagine a primei lentile si abscisa planului principal obiect
a lentilei a doua (relaţiile 3.7 şi 3.6 seminar 3).

2
 1 1  n1  1 d1
 a  n1  1     
r r
 a1 b1  n r r
a1 b1

1 1  1.5  12 5
1.5  1    10 dpr
   0.05  1.5     0.05

1 1000
f a    100 mm
a 10

f a 'e 100  30
f b  f '  25  23.333333 mm
f a 'f ' 100  25

1000 1000
b    42.857143
f b 23.3333333

3
 2
1 1 1  n 2  1 d 2 1
 n 2  1   
  n 2  1
f b   rb 2  n    rb 2 rb 2

rb 2  n 2  1 f b 2  0.5  23.333333  11.666666 mm

 n 1 d 
s'H ' a1  f a1  a1 . 1   50
1.5  1  5  0 mm
 n a1 ra1  1.5  

 n  1 d2 
s Hb 2  f b  2    23.333333
1.5  1  3  2 mm
 1.5   11.666666
 n 2 rb 2 

d12  e  sH a1  s Hb2  30  0  2  28 mm

Verificarea rezultatului se poate face cu ajutorul drumuirii paraxiale. Cu datele

problemei şi separaţia dintre dioptrul 2 şi dioptrul 3, calculată, se poate completa
tabelul drumuirii cu dtele constructive. Pentru calculul distanţei focale se
completează s1  , h1  1. Aplicând formulacare calculează abscisa imagine în
mod iterativ obţinem următorul tabel:

s 4 17.49999999
Din acest tabel rezulta distanţa focală f     25 mm
h4 0.7000

Problema 3
Se consideră două lentile identice având fiecare următoarele caracteristici
ra  19 mm, rb  19 mm, d  5.7 mm, n  1.5. Să se calculeze separaţia dintre
planele principale e şi separaţia dintre dioptrii celor două lentile astfel încât distanţa
focală rezultată să fie f   40 mm.
Rezolvare: Se calculează distanta focală (formulele 3.1 şi 3.2 de la seminarul 2),
poziţia planelor principale şi poziţia focarelor (formulele 3.4 .. 3.7 seminar 2), după
care se apelează la formulele 3.12 respectiv 3.14 din seminarul 3.

4
  1 1  n  12 d
  n  1     
r
 a rb  n r r
a b

 1 1  1.5  12 5.7

1.5  1    50 dpr
 0.019  0.019  1.5  0.019   0.019

1 1000
f    20 mm
 50

 n 1 d   1.5  1  5.7 
s F  f 1  .   201    18 mm
 n rb  1.5   19  

 n 1 d
sF  f 1  

  201 
1.5  1  5.7   18 mm
 
 n ra   1.5  19 

 n 1 d 
s H  f     20
1.5  1  5.7  2 mm
 n rb  1.5   19

 n 1 d
s'H '  f '  .

  20
1.5  1  5.7  2 mm

 n ra  1.5  19

Deoarece lentilele sunt identice se poate scrie:

f a  f b  20 mm

s Fa  s Fb  s F  18 mm

sFa  sFb  sF  18 mm

s Ha  s Hb  s H  2 mm

sH a  sH b  sH   2 mm

fa 'fb ' 20  20
e  f a 'f b '  20  20   30 mm
f' 40

5
 f 'a f ' b 20  20
d  s ' F ' s F   18   18   26 mm
a b f' 40

Problema 4
Se consideră două lentile având fiecare următoarele caracteristici:
ra1  , rb1  50 mm, d1  2 mm, n1  1.5,
ra 2  , rb 2  12.5 mm, d 2  1 mm, n 2  1.5. Să se calculeze distanţa e astfel încât
sistemul optic rezultat să fi afocal (distanţa focală infinită, aşa cum este realizată
construcţia lunetei, obiectul pentru lentilă se află la infinit iar imaginea dată de
lunetă este aruncată la infinit).
Rezolvare: Imaginile punctelor de la infinit se află în focare. Pentru realizarea
acestui lucru se pune condiţia   0. Deci pentru fiecare din cele două lentile
trebuie să se calculeze distanţa focala, abscisele focarelor, abscisele planelor
principale (formulele 3.1 .. 3.7 seminarul 2) după care se pune conditia ca intervalul
optic să fie nul şi în felul acesta să se expliciteze separaţia dintre planele principale
(formula 3.1 seminarul 3) şi în final separaţia dintre lentile.

2
 1 1  n1  1 d1
 a  n1  1     
r r
 a1 b1  n r r
1 a1 b1

1  1.5  12 0.002

1.5  1 1    10 dpr
  0.05  1.5     0.05

1 1000
f a    100 mm
a 10

 n 1 d   1.5  1  2 
s Fa  f a 1  1 . 1   1001    98.666666 mm
 n 1 rb1   1.5   50  

 n  1 d1   1.5  1  2 
sFa  f a 1  1    1001    100 mm
 n 1 ra1   1 .5   

 n  1 d1 
s Ha  f a  1    100
1.5  1  2  1.3333333 mm
 n1 rb1  1.5   50 

 n 1 d 
s'H ' a  f1 '  1 . 1   100
1.5  1  2  0 mm
 n1 ra1  1.5  
6
 2
 1 1  n 2  1 d 2
 b  n 2  1   
 
r
 a2 rb2  n r r
2 a 2 b2

1 1  1.5  12 0.002

1.5  1    40 dpr
  0.0125  1.5    0.0125

1 1000
f b    25 mm
b 40

 n 1 d2   1.5  1  1 
s Fb  f b 1  2 .    251    25.666666 mm
 n 2 rb2   1.5  12. 5 

 n  1 d2 
sFa  f b 1  2    251 
1.5  1  1   25 mm

 n 2 ra 2   1.5   

 n  1 d2 
s Hb  f 2  2     25
1.5  1  1  0.666666 mm

 n 2 rb 2  1.5  12.5

 n  1 d2 
s'H ' b  f 2 '  2 .    25
1.5  1  1  0 mm
 n 2 ra 2  1.5  

Punând condiţia   0 rezultă:

d ab  sF  sF  100  25.666666  74.333333 mm

2

Problema 5
Se consideră două lentile având fiecare următoarele caracteristici:
ra1  , rb1  5 mm, d1  2 mm, n1  1.5,
ra 2  , rb 2  12.5 mm, d 2  1 mm, n 2  1.5. Între cele două lentile există distanţa
e  150 mm. Să se determine abscisa unui punct de pe axa optică faţă de prima
lentilă astfel încât imaginea obţinută după a doua lentilă sb să fie aruncată la infinit
(aşa cum este realizată construcţia microscopului).
Rezolvare: Lentila a doua realizează imaginea la infinit dacă obiectul se află in
focarul obiect al acestuia. Se observă că în acest caz trebuie îndeplinită condiţia
  za şi cu ajutorul formulei lui Newton să se calculeze abscisa z a , cu care să se
determine abscisa obiect s a respectiv, în final să se poată determine separaţia dintre
7
lentile d ab . Pentru acest lucru în primul rând trebuiesc determinate caracteristicile
 
paraxiale ale celor două lentile f1, sF1 , s F , s H 1 , sH 1 , f 2 , sF2 , s F , s H 2 , sH 2 din
1 2

breviarul de formule.

Pentru prima lentilă cunoaştem:

2
 1 1  n1  1 d1
 a  n1  1     
r r
 a1 b1  n r r
1 a1 b1

1 1  1.5  12 0.002

1.5  1    100 dpr
   0.005  1.5     0.005

1 1000
f a    10 mm
 a 100

 n 1 d   1.5  1  2 
s Fa  f a 1  1 . 1   101    8.666666 mm
 n 1 rb1   1 .5   5  

 n  1 d1   1.5  1  2 
sFa  f a 1  1    101    10 mm
 n1 ra1   1.5   

 n  1 d1 
s Ha  f a  1    10
1.5  1  2  1.3333333 mm
 n1 rb1  1.5   5

 n 1 d 
s'H a  f1 '  1 . 1   10
1.5  1  2  0 mm
 n1 ra1  1.5  

2
 1 1  n 2  1 d 2
 b  n 2  1 
  
 n r r 
 ra 2 rb 2  2 a 2 b2

1 1  1.5  12 0.002

1.5  1    40 dpr
  0.0125  1.5    0.0125

1 1000
f b    25 mm
b 40

8
  n  1 d2   1.5  1  1 
s Fb  f b 1  2 .    251    25.666666 mm
 n 2 rb2   1.5  12. 5 

 n  1 d2 
sFb  f b 1  2    251 
1.5  1  1   25 mm

 n 2 ra 2   1.5   

 n  1 d2 
s Hb  f b  2     25
1.5  1  1  0.666666 mm

 n 2 rb 2  1.5  12.5

 n  1 d2 
s'H ' b  f b '  2 .    25
1.5  1  1  0 mm
 n 2 ra 2  1.5  

za    e  sH 1  sF1  s F  s H 2  150  0  10  25.666666  0.666666  165 mm

2

f a f a  10  10
za    0.6060606 mm
za 165

s a  s Fa  z a  8.666666  0.6060606  9.272727 mm

d ab  e  sH a  s Hb  150  0.666666  149.333333 mm

9
 Optică Aplicată
Seminar 6. Fotometrie
Mărimi şi unităţi fotometrice
Intensitatea luminoasă (I). A fost stabilită ca mărime fundamentală, unitatea ei de
măsură fiind aleasă candela (cd). Prin convenţie internaţională ea reprezintă
intensitatea luminoasă în direcţia normalei, a unei suprafeţe de 1/600000 m2, a unui
corp negru la temperatura de solidificare a platinei pure (2042K) şi la presiunea de
101325 N/m2. Acest etalon este pus în concordanţă cu un fotoelement, cu o curbă
de sensibilitate convenabil aleasă, prin aprecierea obiectivă a măsurătorilor
fotometrice.

Flux luminos (). Este definit prin produsul dintre intensitatea luminoasă a unei
surse de lumină într-o direcţie dată şi elementul de unghi solid din jurul acestei
direcţii:
d I d (6.1)
Prin unghi solid se înţelege porţiunea din spaţiu mărginită de o suprafaţă conică.
Măsura unghiului sold, exprimată în steradiani (sr), se obţine împărţind la pătratul
razei sferei cu centrul în vârful conului, aria decupată în sferă de către con. Dacă
intensitatea luminoasă nu variază în funcţie de direcţie  I. Unitatea de măsură
a fluxului luminos a fost aleasă lumenul (ln) care reprezintă fluxul luminos emis
într-un unghi solid de 1 steradian din jurul unei direcţii date, de o sursă punctiformă
care are o intensitate de o candelă.

Energie luminoasă (Q). Este definită ca fiind cantitatea de lumină radiată sau
primită în unitatea de timp:


Q   dt . (6.2)

Unitatea de măsură este lumensecundă, care reprezintă fluxul luminos de un lumen

radiat sau primit intr-o secundă.

Figura 6.1
1
Iluminarea (E). Este mărimea ce caracterizează densitatea fluxului luminos pe
suprafaţa iluminată:

d
E . (6.3)
dS

Dacă razele incidente formează unghiul  cu normala la suprafaţa iluminată,

expresia iluminării devine:

d cos 
E . (6.4)
dS

Dacă la iluminarea suprafeţei participă mai multe surse de lumină iluminarea se

calculează cu formula:

E E i (6.5)

Unitatea de măsură adoptată se numeşte lux (lx) şi reprezintă iluminarea într-un

punct al unei suprafeţe cu aria de 1 m2 pe care cade uniform distribuit un flux
luminos de un lumen.
Un interes deosebit îl prezintă determinarea iluminării în funcţie de intensitatea
luminoasă a sursei şi de distanţa r de la sursă la elementul de suprafaţă considerat.
În această situaţie din relaţia 6.1 rezultă d  I  d care se introduce în relaţia 6.5
I  d dS
conducând la expresia E  cos  . Prin definiţie d  2 şi deci dS  d  r 2
dS r
şi prin combinarea acestor două expresii rezultă legea generală a iluminării:

I
E cos  (6.6)
r2

Luminanţa (L). Denumită şi strălucire este definită de raportul între intensitatea

luminoasă, într-o direcţie a unui element de suprafaţă şi aria proiecţiei ortogonale a
elementului se suprafaţă pe un plan perpendicular pe direcţia dată:

dI
L , (6.7)
dS cos 

unde  este unghiul dintre suprafaţa radiantă şi direcţia dată (fig. 6.1). Unitatea de
măsură adoptată pentru luminanţă este nitul (nit), care reprezintă luminanţa unei
suprafeţe de 1 m2 a cărei intensitate luminoasă pe direcţia normalei este de o
candelă. Este mărimea ce caracterizează densitatea spaţială a fluxului luminos
2
radiat de o suprafaţă dS în direcţia observatorului. Mărimea dS cos este suprafaţa
dI
aparentă a sursei. Pentru direcţia normală cos   1 şi luminanţa este L 0  0 .
dS
Deoarece numai fluxul radiant pe direcţia de privire determină iluminarea se poate
arăta că fluxul luminos total radiat de o suprafaţă plană cu luminanţă constantă este
d    L  dS rezultând:

d E
L  (6.8)
  dS 

Emitanţa luminoasă (M). Este raportul dintre fluxul luminos emis de un element
de suprafaţă şi suprafaţa acestui element:

d
M (6.9)
dS

Unitatea de măsură este lumenul/m2 (lm/m2) şi reprezintă emitanţa luminoasă într-

un punct al unei suprafeţe de 1 m2 de pe care porneşte uniform distribuit un flux
luminos de 1 lumen.

Expunerea luminoasă (H). Este definită ca produsul dintre iluminare şi durata

iluminării:

t2

H  E t dt
 (6.10)
t1

Unitatea de măsură este luxsecundă (lxs), exprimând puterea luminoasă într-un

punct al unei suprafeţe cu aria de 1 m2 care primeşte cantitatea de lumină de 1
lumensecundă.

Probleme rezolvate
Problema 1
Un om priveşte o lampă electrică la 1 m distanţă de el. Intensitatea luminoasă
a lămpi este I  50 cd . Care este valoarea fluxului luminos privind prin pupila
ochiului, dacă diametrul acestuia est 4 mm.
Rezolvare: Se aplică relaţia de definire a unghiului steradian cu vârful în centrul
sursei şi care se sprijină pe suprafaţa pupilei după care se aplică relaţia 6.1.

3
 d 2 4 2
A   4 mm 2
4 4

 2 
d 2 1   4 10 3
A
 
 
2
 4 10 6 sr
r 4 r2 4 12

  I    50  410 6  628.31853  10 6 lm

Problema 2
Pe tavanul unei camere atârnă o sursă luminoasă care radiază uniform în
toate direcţiile cu intensitatea I  60 cd . Să se calculeze iluminarea unui tablou,
atârnat pe perete, la aceeaşi înălţime cu sursa, dacă pe peretele opus se află o
oglindă plană mare. Distanţa dintre tablou şi sursă este 2 m, egală cu distanţa dintre
sursă şi oglindă.
Rezolvare: Se folosesc relaţiile 6.6 şi 6.5 cu observaţia că   0

I I 60
E1  cos     15 lx
r12 r12 2 2

I 60
E2    1.666666 lx
r22 2  2  22

E tablou  E1  E 2  15  1.666666  16.666666 lx

Problema 3
O sală de sport este iluminată de o lampă punctiformă, situată la înălţimea
h  5 m deasupra mijlocului podelei. Să se determine la ce distanţă de centrul
podelei scade iluminarea podelei la jumătate şi cât de mare este iluminarea
suprafeţei podelei în centru, dacă fluxul total emis de lampă este   5000 lm
Rezolvare. Se notează cu r distanţa de la sursă la punctul căutat şi se folosesc relaţii
6.6, 6.5 şi 6.4.
I
E0 h 2 r2
k   2
E I
2
cos  h cos 
r

4
 În triunghiul dreptunghic format de sursă, piciorul normalei la podea şi
punctul căutat se poate determină cateta necunoscută cu teorema lui Pitagora şi
expresia cos  funcţie de înălţimea h şi necunoscuta x. Unghiul  fiind măsurat
între direcţia verticală şi direcţia care trece prin sursa de lumină si atinge punctul
h h
căutat rezultă: r  h 2  x 2 ; cos   
r h2  x2
3

k
h x2 2

1

h 2
x 2 3
  h 2
 x 
2 2

h2 h h3 h3
h2  x2
3
kh  h3
 2
x 2 2

1 3 3 1
k 3 h 3  h 2  x 2 2 3


1 1
k 3  h  h 2  x 2 2

2
k3 h2  h2  x2

 2 
2
2
x h k3  1
 
 

 2   2 
2
x h k3  1  5  2 3  1  3.8321048 m
2
   
   

Iluminarea în centrul podelei înseamnă E 0 în centrul sferei cu raza egală cu

înălţimea h .

5000
E0   15.915494 lx .
45 2

Problema 4
Pe tavanul unei camere atârnă o sursă luminoasă care radiază uniform în
toate direcţiile cu intensitatea I  60 cd . Să se calculeze iluminarea unui tablou,
atârnat pe perete, la aceeaşi înălţime cu sursa, dacă pe peretele opus se află o
oglindă plană mare. Distanţa dintre tablou şi sursă este 2 m, egală cu distanţa dintre
sursă şi oglindă.

5
Rezolvare: Se foloseşte formula 6.7, unde   0 , pentru a calcula iluminarea
tabloului direct de sursa luminoasă şi iluminarea provocată de reflexia energiei
luminoase de către oglindă.

I I 60
E1  cos    1   15 lx
r12 r12 22

I 60
E2  2
 2
 1.666666 lx
r2 2  2  2 

E tablou  E1  E 2  15  1.666666  16.666666 lx

Problema 5
Suprafaţa unui ecran este iluminată cu două surse punctiforme, având
intensităţile I1  100 cd , respectiv I1  150 cd . Sursele se află la distanţele
r1  80 cm şi r2  100 cm , sub unghiurile 1  60 şi respectiv  2  30 faţă de
normala la centrul ecranului. Cunoscând factorul de reflexie al ecranului   0.8 , să
se determine iluminarea ecranului şi luminanţa pe care o capătă ecranul.
Rezolvare: Iluminarea în punctul care ne interesează este însumarea iluminării
fiecărei surse

I1 cos 1 I 2 cos  2 100  0.5 150  0.8660254

E  E1  E 2      208.02881nt
r12 r22 0.8 2 12

1) Luminanţa ecranului:

E 208,029 cd
L  0,8   53 2  53 nt
  m

(relaţia este valabilă pentru un difuzor ideal, de tip Lambert).