5.

DETERMINAREA PARAMETRILOR MAŞINII SINCRONE CU AJUTORUL

CARATERISTICILOR DE MERS ÎN GOL ŞI SCURTCIRCUIT

Determinarea reactanţei Xd. Caracteristicile principale experimentale de funcţionare în gol şi

scurtcircuit permit a determina reactanţa Xd. Fie că avem caracteristicile de mers în gol 2, 3 şi în
scurtcircuit 1 ale unui generator sincron indicate în figura 5.1.
Pentru a determina valoarea reacţiei Xd corespunzătoare
E ,Id x d A 3
2 curentului de excitaţie ie0 din punctul D se ridică perpendiculara
E DA. Punctele de intersecţie A, B şi C ale caracteristicilor 1, 2, 3
B E  1
I cu această perpendiculară determină valorile I, E, E
A 1 E corespunzătoare curentului de excitaţie ie0. Raportul
AD/CD=E/I=Xd reprezintă valoarea reactanţei Xd nesaturate.
In
C Mărimea reactanţei Xds se determină intervenind la caracteristica
xd lineară de mers în gol OA şi caracteristica în scurtcircuit
Isc
D construită pe prelungirea OC. Raportul:
0 ie0 ie BD E E X
I esc    d  X ds
CD I K d I K d
Fig.5.1. Explicaţii la determinarea reprezintă reactanţa longitudinală corespunzătoare sistemului
reactanţei xd. saturat al maşinii sincrone. În consecinţă se poate menţiona că
reactanţa Xd variază esenţial la saturaţia maşinii sincrone. Acest
fenomen demonstrează că neglijarea saturaţiei la calculul
mărimilor respective poate fi cauza unor erori considerabile.
Raportul de scurtcircuitare. Unul din factorii importanţi care apreciază însuşirile
electromagnetice ale maşinii sincrone este raportul de scurtcircuitare:
KRSC=ie0/icse
Raportul de scurtcircuitare reprezintă raportul dintre curentul de excitaţie i e0 corespunzător E=Un,
determinate din graficul caracteristicii de mers în gol şi curentul de excitaţie i esc corespunzător curentului
nominal In determinat din graficul caracteristicii de scurtcircuit (fig.5.1.). Se poate demonstra că:

U
A
11
E jI nx ad
D A
1

104 J In x 
11
O 1D 1O 11 D 11
B 1 B
C U n

U n 
I nx  I
O B Ie
Ie1
I e2

Fig.5.2. Explicaţii la determinarea mărimii x1 şi xp.

ie 0 I sc
 . K RSC  (4-1)
iesc I n
Pentru maşina asincronă nesaturată KRSC poate fi calculat cu expresia:
1
K RSC  (4-2)
X d
unde X d este reactanţa sincronă longitudinală în unităţi relative. Pentru turbogeneratoare KRsc=0.4-0.8,
iar pentru hidrogeneratoare KRsc=1.0-1.5.
Valoarea reactanţei Xd este invers proporţională cu mărimea întreferului . Urmează că la
majorarea raportului KRsc creşte . Creşterea mărimii  determină ridicarea costului maşinii, deoarece
pentru a produce acelaşi flux magnetic prin întreferul mărit este necesară majorarea numărului de spire a
înfăşurării de excitaţie sau majorarea secţiunii lor transversale. În ambele cazuri se cheltuie mai mult
cupru. Pe de altă parte creşterea mărimii întreferului şi a lui K Rsc conduce la micşorarea reactanţei Xd,
care asigură o fiabilitate mai ridicată de funcţionare în paralel a maşinii sincrone cu alte maşini sincrone,
asigurând concomitent stabilitatea funcţionării maşinii la variaţia bruscă a sarcinii.
Determinarea reactanţei de dispersie. Valoarea reactanţei de dispersie X 1 poate fi determinată
cu ajutorul caracteristicii de mers în gol şi a caracteristicii în sarcină inductivă. Fie date caracteristicile
respective (fig.5.2.). Se ia un punct B pe caracteristica în sarcină corespunzător, de exemplu tensiunii
Un. Prin punctul B se duce segmentul OB=OB. Paralel segmentului linear OD se trasează o dreaptă din
punctul O până la intersecţie cu caracteristica de mers în gol în punctul A. Din punctul A se coboară
perpendiculara AD, iar A se uneşte cu B astfel obţinându-se triunghiul reactiv A B D. Conform
fig.5.2.:
AI D I .
X1= m
In
Unde m - scara tensiunii.
Reactanţa Xp (Potier). Caracteristica în sarcină ridicată experimental se deosebeşte de
caracteristica în sarcină construită cu ajutorul triunghiului reactiv, datorită considerării saturaţiei căilor
de închidere a fluxurilor de dispersie Ф1. Pentru a obţine acelaşi flux rezultant în întrefer Ф şi prin
urmare, aceiaşi t.e.m E este necesar a se majora curentul de excitaţie de la I e1 până la Ie2 (fig.5.2.). în
consecinţă triunghiul O A B reactiv construit prin analogie are alte dimensiuni şi reactanţa de
dispersie îşi modifică mărimea, devenind egală cu:
A II D II .
Xp= m
In
Reactanţa Xp numită reactanţă Potier, sau reactanţă de dispersie de calcul, constituie (1,05-1,3) din
mărimea X1 pentru diverse construcţii de maşini sincrone.

6. DETERMINAREA PARAMETRILOR MAŞINII SINCRONE

(APLICAŢIA S-3)

105
6.1. Scopul aplicaţiei: determinarea reactanţelor xd şi xq ale maşinii sincrone; determinarea
reactanţelor x2 şi x0 şi a rezistenţelor r2 şi r0 ale înfăşurării statorice; determinarea reactanţelor sincrone
subtranzitorii xdII şi xqII.

6.2. Conţinutul aplicaţiei:

Pentru realizarea aplicaţiei este necesar:
 De scris datele nominale ale maşinii sincrone şi ale maşinii de curent continuu.
 De măsurat rezistenţa înfăşurării statorice.
 De ridicat caracteristica funcţionării în gol a maşinii sincrone.
 De ridicat caracteristica funcţionării în sarcină (pentru sarcină inductivă) a maşinii sincrone.
 De ridicat caracteristica funcţionării în scurtcircuit a maşinii sincrone.
 De determinat reactanţele sincrone xd şi xq aplicând metoda alunecărilor mici.
 De determinat reactanţa x2 şi rezistenţa r2 a succesiunii inverse a înfăşurării statorului, când
alunecarea rotorului S=2.
 De determinat reactanţa x0 şi rezistenţa r0 homopolare ale înfăşurării statorice.
 De determinat reactanţele tranzitorii xdII şi xqII aplicând metoda statică.
 De determinat reactanţa Potier.

6.3. Realizarea aplicaţiei:

Obiectul de încercare este o maşină sincronă cu excitatorul montat pe acelaşi arbore cu rotorul.
Maşina nu are înfăşurare de amortizare şi este antrenată de o maşină de curent continuu care
funcţionează în regim de motor (fig.6.1).
 Măsurarea rezistenţei înfăşurării indusului se realizează aplicând metoda “ampermetru-voltmetru”.
B
O pr Por
SA1
A 0
Q S1

Q S1

FU

PV2
PV1
R3 SA2 PA2

LG3

M PA1 E
R2 R1 LG1

Fig.6.1. Schema principială a standului de încercare.

 Pentru ridicarea caracteristicii de mers în gol U=f(ie) la f=const., n=const. motorul sincron este
acţionat de motorul de curent continuu la turaţie sincronă nominală. În continuare, cu ajutorul
reostatului R1 (figura 6.1.) se fixează valoarea curentului de excitaţie, pentru care U=(1.1-1.2)Un şi
micşorând acest curent se înregistrează 6-7 puncte ale curbei descendente, inclusiv şi punctul ie=0.
La realizarea încercării frecvenţa şi turaţia trebuie să fie constante.
106
Un deosebit interes prezintă caracteristica funcţionării în sarcină
reactivă-inductivă, care se ridică pentru II=0,6.In. La realizarea încercării în
calitate de sarcină se foloseşte regulatorul de inducţie, care funcţionează în
M
regim de scurtcircuit.

Regulatorul de inducţie este o maşină asincronă cu rotorul bobinat,
calat şi este utilizat pentru reglarea tensiunii (fig.6.2). Înfăşurarea statorică
a regulatorului de inducţie este conectată în serie cu reţeaua, iar la capetele
libere se conectează sarcina, înfăşurarea rotorică se conectează paralel. La
modificarea poziţiei înfăşurării rotorului faţă de înfăşurarea statorului
tensiunea variază de la zero până la 2Un.
Regimul de scurtcircuit al regulatorului poate fi realizat
Fig.6.2. Schema de conectare deconectându-l de la reţea şi scurtcircuitând capetele de ieşire ale acestuia.
a înfăşurării regulatorului
inductiv.
Pentru a preîntâmpina cazuri de avarie este necesar de a ne convinge că
tensiunea la capetele de ieşire este minimă.
 Caracteristica în sarcină inductivă se ridică pentru valoarea curentului statoric aproximativ egală
cu valoarea curentului nominal, folosind schema din figura 6.3. Se recomandă de a ridica această
caracteristică începând cu valoarea maximă a curentului de excitaţie I e=16A, micşorându-l treptat cu
ajutorul reostatului de excitaţie RP1 (figura 6.3.).
Punctul de intersecţie a caracteristicii în sarcină inductivă cu axa absciselor se determină cu
ajutorul caracteristicii de scurtcircuit trifazat simetric.
Turaţiile se verifică cu ajutorul stroboscopului. Folosind fâşia neagră marcată pe discul fixat pe
capătul arborelui, care trebuie să rămână nemişcată la turaţia nominală.

C1
PA1
C2 C6 C5
PA2 C4
PV2

C3
PA3

LG 1
G PV1

PA4
R P1

Fig.6.3. Schema asamblării maşinii sincrone, pentru

ridicarea caracteristicii în sarcină inductivă.
La executarea probării se înregistrează tensiunea de fază a maşinii sincrone, curentul de excitaţie
şi curentul statoric al maşinii.
În figura 6.4. este dată schema de ridicare a caracteristicii în scurtcircuit trifazat simetric.
Ridicarea începe cu punctul corespunzător Isc=0 majorând treptat curentul de excitaţie până când
Isc=(1.2-1.3)In.
Reactanţele xd şi xq se determină folosind metoda alunecărilor mici. Esenţa acestei încercări este
următoarea: dacă înfăşurarea de excitaţie este deconectată iar înfăşurarea statorică este alimentată în
curent alternativ, rotorul fiind antrenat din exterior, atunci în dependenţă de poziţia relativă a polilor
107
reactanţa înfăşurării statorice va varia de la x d, când axa polilor coincide cu axa câmpului magnetic de

C1 TA1

LG1 PA 1

G PV1 C5
C6
C4
C2 TA2
PA2
TA3
PA 1 C3
RP1 PA 3

Fig.6.4. Schema electrică pentru ridicarea caracteristicii simetrice de

scurtcircuit a generatorului trifazat.
C1

PV2
TA2
PV1
PA2 C2

C3

Fig.6.5. Schema conectării maşinii sincrone pentru determinarea

reactanţelor xd şi xq.
reacţie al statorului, până la xq. Axa polilior este decalată la 90 de grade electrice în raport cu axa
câmpului statoric de reacţie.
Încercarea la determinarea reactanţelor sincrone xd şi xq se realizează conform schemei indicate
în figura 6.5. Înfăşurarea indusului se alimentează la tensiune egală cu (100-150)V, de la regulatorul de
inducţie.
Dacă la bornele înfăşurării inductorului se conectează un voltmetru magnetoelectric cu zero la
mijlocul scării, atunci poat fi fixate numărul diviziunilor la oscilaţia acului voltmetrului.

P W 1 PA1
C1
TA1
TA2 C2 PV0
PA2
PV
TA3
C3
PW 2 PA3

Fig.6.6. Schema de conectare a maşinii sincrone pentru determinarea

parametrilor x2 şi r2 pentru valoarea alunecării S=2.
Concomitent cu oscilarea curentului oscilează şi tensiunea: unei valori maxime de curent îi corespunde o
valoare minimă de tensiune şi invers. Valorile mărimilor xd şi xq se determină cu expresiile:
U max U min
xd= şi xq=
3I min 3I max
TA C1 C4
PA
C2 C5
PV2 PV1
C3 C6

Fig.6.7. Schema conectării maşinii sincrone pentru determinarea

parametrilor succesiunii homopolare.
108
Ampermetrul şi voltmetrul conectate în faze indică curentul şi tensiunea, necesare pentru
determinarea reactanţelor xd şi xq .
Este important faptul ca alunecarea să fie cît mai mică, pentru aceasta sectorul întunecat de pe disc
fixat pe capătul arborelui trebuie să se mişte cît mai incet.
La coincidenţa direcţiei rotirii câmpului magnetic învârtitor cu polii rotorului, voltmetrul conectat
în înfăşurarea de excitaţie indică zero. Încercarea se repetă pentru trei mărimi de tensiune a înfăşurării
statorice.
Parametrii succesiunii inverse se determină pentru maşina sincronă, antrenată de un motor auxiliar
de curent continuu la turaţie nominală. Maşina sincronă este alimentată din exterior de la o sursă
TA
C1

PW PA1
PV C2 PA

C3

Fig.6.8. Schema de conexiune a maşinii sincrone pentru determinarea

reactanţelor xdII şi xqII.
independentă, valoarea efectivă a tensiunii de alimentare fiind egală cu (0.02-0.2)U n, iar succesiunea
fazelor inversă (regim de frână electromagnetică S=2). Înfăşurarea de excitaţie se scurtcircuitează
(schema de realizare a încercării este indicată în figura 6.6).
Reactanţa şi rezistenţa succesiunii inverse se calculează cu relaţiile:
U P
Z2= ; r2= 2 ; x2= Z 22  r22
3I 3I
unde P este puterea absorbită; I-valoarea efectivă a curentului din înfăşurarea indusului; U-valoarea
efectivă a tensiunii de linie, măsurată la bornele indusului.
Parametrii succesiunii homopolare se determină folosind aceeaşi metodă, numai că fazele se
conectează în serie (triunghi deschis) iar tensiunea de alimentare trebuie să asigure curentul nominal
închis prin înfăşurări (fig.6.7).
Fiind cunoscute tensiunea de alimentare, curentul şi puterea absorbită. Se calculează:
U P
Z0= ; r0= 2 ; xo= Z 02  r02
3I 3I
La realizarea încercării maşina este antrenată de motorul de acţionare la turaţie nominală, iar
înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată.
La determinarea reactanţelor xdII şi xqII se aplică metoda statică, care constă în următoarele: între
două faze ale înfăşurării indusului conectată în stea se aplică o tensiune alternativă, de frecvenţă
nominală şi cu valoarea efectivă a tensiunii egală cu (0.2-0.7)U n. Înfăşurarea de excitaţie fiind
scurtcircuitată, manual se roteşte rotorul, fiind adus în cele două poziţii: poziţia în care curentul prin
înfăşurarea de excitaţie este maxim (axa longitudinală), şi respectiv minim(axa transversală); în primul
caz sa determinat xdII, iar în al doilea xqII.
Schema principială a montajului utilizat este indicată în figura 6.8. La efectuarea încercării se
măsoară tensiunea de alimentare, curentul din înfăşurarea indusului şi puterea absorbită. Reactanţele
supratranzitorii se calculează cu relaţiile:
U 2 P
xdII= ( )  ( 2 )2
2 I max 2 I min
U 2 P
xqII= ( )  ( 2 )2
2 I min 2 I max
unde Imax şi Imin sînt valorile curenţilor din indus, corespunzătoare valorilor maxime şi minime ale
curentului de excitaţie.
Pentru determinarea parametrilor corespunzători stării nesaturate sau saturate se fac câteva
încercări pentru diferite valori ale tensiunii de alimentare până se obţine 0.7Un. Folosind datele obţinute,
se construieşte curba de variaţie a parametrului respectiv în funcţie de tensiunea de alimentare sau de
109
curentul din indus şi se extrapolează până la valorile nominale ale acestor mărimi.

6.4. Conţinutul referatului:

Referatul trebuie să conţină:
Determinarea rezistenţelor celor trei faze la temperatura mediului înconjurător şi t=75 o C. Datele
se înregistrează în tabel.
 Graficul caracteristicii funcţionării în gol şi în sarcină, care se construiesc în unităţi relative şi în
acelaşi cadran.
 Determinarea grafică a reactanţei xp cu ajutorul caracteristicii de funcţionare în gol şi în sarcină.
 Schema de conectare a maşinii sincrone, datele încercărilor şi mărimile x d şi xq calculate prin
metoda alunecărilor mici.
 Schema de conectare, datele încercării şi mărimile x2 şi r2 calculate.
 Schema de conectare, datele încercării şi mărimile x0 şi r0 calculate.
 Schema de conectare, datele încercării şi mărimile xdII şi xqII calculate.

6.5. Îndrumări la realizarea referatului:

 Reactanţa de calcul xp se determină grafic cu ajutorul caracteristicilor de funcţionare în gol, şi în
sarcină inductivă (fig.5.2.).
Din punctul BI luat pe caracteristica în sarcină inductivă corespunzător tensiunii nominale, se
construieşte triunghiul AIOIBI. Acest triunghi are baza BIOI egală cu BO, iar latura OIAI paralelă la
partea lineară a caracteristicii funcţionării în gol dusă până la intersecţia cu această caracteristică în
punctul AI. Din punctul AI se coboară o perpendiculară pe dreapta OIBI.
Reactanţa Potier xp se determină din relaţia:
AI D I .
xp= m
I
unde AIDI este segmentul ce corespunde căderii de tensiune pe reactanţa xp pentru valoarea curentului I.
Parametrii indicaţi anterior se calculează conform expresiilor menţionate.

6.6. Întrebări de examinare:

 Care este diferenţa între mărimile xd şi xq?
 Cum influenţează saturaţia circuitului magnetic asupra mărimilor xd şi xq?
 De ce reactanţele sincrone tranzitorii şi supratranzitorii sînt mai mici decât cele corespunzătoare
regimului static?
 De ce mărimea curentului de scurtcircuit este mai mică decât mărimea curentului de şoc?
 Construiţi diagrama de fazori pentru o sarcină pur activă
 Cum se determină rezistenţa homopolară?

110