Curs: Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H.

Costin 1

6. AMPLIFICATOARE ÎN INSTRUMENTAŢIA ŞI ELECTRONICA BIOMEDICALĂ (III)

6.5.2 Amplificatoare de izolaţie cu cuplaj optic

În aplicaţiile electronice biomedicale de izolaţie cu cuplaj optic se utilizează

optocuploare integrate de construcţie specială. Acestea conţin o diodă
electroluminescentă (LED), un fotodetector (o fotodiodă integrată) şi un amplificator cu
performanţe de viteză şi liniaritate superioare fototranzistoarelor convenţionale. În aceste
aplicaţii nu este recomandabil să se utilizeze fototranzistoare întrucât în acest caz
fotodetectorul este joncţiunea bază-colector, astfel încât capacitatea de barieră strică timpul
de ridicare din colector (prin efect Miller). De asemenea, fotocurentul ce apare este
amplificat prin efect de tranzistor, curent care circulă prin joncţiunea bază-colector
(fotosensibilă), modulând răspunsul şi determinând astfel neliniarităţi însemnate.
Izolarea optică se bazează atât pe tehnici liniare, la care principiul de realizare a
optocuplorului menţionat este esenţial, cât şi pe tehnici digitale (cu modulare în durată,
frecvenţă, cu convertoare A/D - D/A etc.), la care viteza mare de lucru a fotodetectorului
integrat permite o mai bună liniaritate şi bandă.
În cele ce urmează se prezintă câteva variante de amplificatoare izolaţie cu cuplaj optic
dezvoltate pe baza unor optocuploare ale firmei Hewlett-Packard. Astfel, circuitele HCPL
2530, HCPL 2531 sunt recomandate pentru proiectarea amplificatoarelor cu canale duale în
curent continuu, iar 6 N 135, 6 N 136 sunt utile pentru un singur canal analogic. Seriile 6 N
135, 6 N 136 sau 6 N 137 sunt specifice aplicaţiilor bazate pe conversie digitală.
În esenţă, optocuplorul din aceste circuite are schema de principiu din Figura 6.19. Dacă
tranzistorul este polarizat în regiunea activă, relaţia curentului de transfer poate fi scrisă sub
forma:
n
⎛I ⎞
I c = K ⋅ ⎜⎜ F ⎟⎟ (6.24)
⎝ I′F ⎠
unde:
Ic - curentul de colector; IF - curentul de intrare (în dioda electroluminescentă);
I'F - curentul de intrare la care se măsoară K; K - curentul de colector în condiţii de test (IF =
I'F); n - panta caracteristicii Ic(IF) în coordonate logaritmice.
Exponentul n variază cu valoarea curentului direct IF, dar pentru un domeniu limitat de
variaţie ΔIF, n poate fi privit ca o constantă. Evident, expresia curentului de transfer pentru un
optocuplor este liniară numai dacă n = 1.
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 2
Pentru optocuploarele HP din tipurile precizate mai sus n variază de la aproximativ 2,
la curenţi de intrare mai mici de 5 mA, până la aproximativ 1, pentru curenţi de intrare mai
mari de 16 mA. Pentru aplicaţii cu cuplaj în curent alternativ, o liniaritate rezonabilă se poate
obţine cu un singur optocuplor. Acesta este polarizat la niveluri înalte ale curentului de
intrare în LED, unde raportul curentului incremental al fotodiodei la curentul incremental al
LED-ului (∂ID/∂IF) este aproape liniar. În aplicaţiile de curent continuu, pentru o mai bună
liniaritate sau stabilitate se folosesc tehnici diferenţiale sau de tip servo.

Figura 6.19 Optocuplorul dintr-un AI

=====================================================================
NU
1. Servoamplificator de izolaţie cu cuplaj optic
Circuitul de amplificare cu servo-liniarizare forţează curentul de intrare al unui optocuplor să
urmărească curentul de intrare al celui de-al doilea optocuplor prin servo-acţiune. Astfel,
dacă în domeniul excursiei de semnal n1=n2, neliniarităţile se anulează, iar caracteristica de
transfer globală va fi liniară. Servoamplificatorul cu cuplaj optic este prezentat în Figura 6.20.
Amplificatorul operaţional U2 compară ieşirile fiecărui optocuplor şi forţează ca IF2 prin
D2 să fie egal cu IF1 prin D1. Sursele de curent constant fixează fiecare curent direct prin
LED-uri la 3 mA valoare de punct static. Rezistenţa R1 a fost aleasă astfel încât la o variaţie
a tensiunii de intrare VIN în domeniul −5 V la +5 V, să corespundă o variaţie a curentului IF1
de la 2 mA la 4 mA. Prin intermediul rezistenţei R1 se face adaptarea amplificatorului la orice
domeniu de variaţie a tensiunii de intrare. Rezistenţele R2 şi R3 (incluzând părţi din
potenţiometrul P1) sunt prevăzute pentru reglarea nulului amplificatorului. Astfel, pentru VIN =
0 se acţionează potenţiometrul P1 astfel încât VOUT = 0. După reglajul de nul, cu VIN la o
anumită valoare, se reglează valoarea rezistenţei R4 (acţionând potenţiometrul P2) pentru
câştig unitar (regăsim la ieşire valoarea de la intrare).
Pentru a determina expresia caracteristicii de transfer a amplificatorului observăm mai
întâi circuitele de intrare şi respectiv de ieşire. Aceste circuite sunt prezentate în Figura 6.21,
respectiv Figura 6.22.
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 3

Figura 6.20 Servoamplificator având cuplaj optic

Figura 6.21 Circuitul de intrare Figura 6.22 Circuitul de ieşire

Pentru aceste circuite se pot scrie respectiv relaţiile:

VIN
IF1 = ICC1 + (6.25)
R1

V OUT
IF2 = ICC2 + (6.26)
R4

Condiţia de echilibru a amplificatorului se referă la funcţionarea comparatorului U2 şi

presupune egalitatea potenţialelor intrărilor:
V 2+ = V 2- , IC1 ⋅ R2 = IC2 ⋅ R3 (6.27)
Expresiile curenţilor de colector ai tranzistoarelor din optocuploare rezultă din ecuaţia
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 4
curentului de transfer (6.24):
n1
⎛I ⎞
I c1 = K 1 ⋅ ⎜⎜ F1 ⎟⎟ (6.28)
⎝ I′F1 ⎠
n2
⎛I ⎞
Ic 2 = K 2 ⋅ ⎜⎜ F2 ⎟⎟ (6.29)
⎝ I′F2 ⎠
Pentru buna funcţionare a amplificatorului trebuie îndeplinită condiţia de nul:
V OUT ( VIN = 0 ) = 0 (6.30)
Această condiţie, transpusă în termenii ecuaţiei de echilibru, conduce la relaţiile:

IF1 ( VIN = 0 ) = ICC1 (6.31)

IF2 ( VIN = 0) = ICC2 (6.32)

În aceste condiţii, expresiile curenţilor de colector devin:

n
⎛I ⎞ 1
IC1 (VIN = 0 ) = K 1 ⋅ ⎜⎜ CCI ⎟⎟ (6.33)
⎝ I′F1 ⎠
n2
⎛I ⎞
IF2 (VIN = 0 ) = K 2 ⋅ ⎜⎜ CC2 ⎟⎟ (6.34)
⎝ I′F2 ⎠
După reglarea de nul, condiţia de echilibru a comparatorului U2 este particularizată de
relaţia:
n1 n2
⎛I ⎞ ⎛I ⎞
IC1 (VIN = 0 ) ⋅ R 2 = I C2 (VIN = 0 ) ⋅ R 3 ; K 1 ⋅ ⎜⎜ CC1 ⎟⎟ ⋅ R 2 = K 2 ⋅ ⎜⎜ CC2 ⎟⎟ ⋅ R 3 (6.35)
⎝ I′F1 ⎠ ⎝ I′F2 ⎠
Pentru funcţionarea amplificatorului, după reglarea de nul, condiţia de echilibru a
comparatorului U2 conduce la relaţia:
n1 n2
⎛ V ⎞ ⎛ V ⎞
⎜ ICC1 + IN ⎟ ⎜ ICC2 + OUT ⎟
⎜ R1 ⎟ ⎜ R4 ⎟
K1 ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ R2 = K 2 ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ R 3 . (6.36)
I′F1 I′F2
⎜⎜ ⎟⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
În relaţia (6.36) scoatem forţat în factor ICC1 şi ICC2 şi obţinem
n1 n1 n2 n2
⎛I ⎞ ⎛ VIN ⎞ ⎛I ⎞ ⎛ VOUT ⎞
R 2 ⋅ K 1 ⋅ ⎜⎜ CC1 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜1 + ⎟
⎟ = R 3 ⋅ K 2 ⋅ ⎜⎜ CC2 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜1 + ⎟
⎟ . (6.37)
⎝ I′F1 ⎠ ⎝ R ⋅ I
1 CC1 ⎠ ⎝ I′F2 ⎠ ⎝ R 4 ⋅ ICC2 ⎠
Ţinând seama de egalitatea (6.35), relaţia (6.37) se simplifică şi capătă forma
n1 n2
⎛ VIN ⎞ ⎛ VOUT ⎞
⎜1 + ⎟ = ⎜⎜1 + ⎟ . (6.38)
⎜ R 1 ⋅ ICC1 ⎟⎠ R 4 ⋅ ICC2 ⎟
⎝ ⎝ ⎠
Rezultă:
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 5
n1
VOUT ⎛ VIN ⎞ n2
1+ = ⎜⎜1 + ⎟ . (6.39)
R 4 ⋅ ICC2 ⎝ R 1 ⋅ ICC1 ⎟⎠
Obţinem în final expresia caracteristicii de transfer a servoamplificatorului de forma (6.40):
⎡ n1 ⎤
⎢ ⎛ V ⎞ n ⎥
= ⎢⎜⎜1 + ⎟ − 1⎥ ⋅ R 4 ⋅ I CC2 . (6.40)
IN 2
VOUT ⎟
R ⋅ I
⎢⎝ 1 CC1 ⎠ ⎥
⎣ ⎦
Facem notaţiile
n1 VIN
=n, = χ , R 4 ⋅ ICC2 = K ′ (6.41)
n2 R1 ⋅ ICC1
şi înlocuind în relaţia (6.40) se obţine o ecuaţie de forma:

[ ]
VOUT = K ′ ⋅ (1 + χ )n − 1 . (6.42)
Pentru situaţia particulară în care n1 = n2, rezultă n = 1 şi ecuaţia caracteristicii statice a
servoamplificatorului capătă forma
VIN R ⋅I
V OUT = K ′ ⋅ χ = ⋅ R 4 ⋅ ICC2 = 4 CC2 ⋅ VIN = K ′′ ⋅ VIN . (6.42)
R1 ⋅ ICC1 R1 ⋅ ICC1
Întrucât K" este în esenţă o mărime constantă, rezultă că servoamplificatorul are în
condiţiile precizate o caracteristică statică perfect liniară.
Neliniarităţile caracteristicii statice apar atunci când n1 ≠ n2 şi pot fi determinate din relaţia

eroarea de neliniaritate ( 1 + χ ) n - n ⋅ χ - 1
= . (6.43)
semnalul ideal n⋅ χ

Câteva caracteristici ale servoamplificatorului pot fi observate pe baza unor rezultate

parţiale ale analizei efectuate. Astfel, deriva de nul a amplificatorului este redusă (teoretic
zero) dacă raportul K1/K2 se menţine constant (în timp sau la modificarea temperaturii).
Faptul rezultă din relaţia (6.35). În ceea ce priveşte stabilitatea câştigului, se observă că în
condiţiile de menţinere constantă a raportului K1/K2, câştigul nu este, teoretic, afectat de
temperatură. Aceste concluzii se obţin pe baza observaţiei simplificatoare că mărimea cea
mai sensibilă cu temperatura este curentul de colector al tranzistoarelor din optocuploare.
Valorile numerice indicate în Figura 6.20 asigură aducerea în parametrii necesari a
amplificatorului în cele mai dezavantajoase situaţii de dispersie a parametrilor
optocuploarelor. Dacă se folosesc circuitele integrate precizate, se estimează următoarele
performanţe ale servoamplificatorului:
- eroare de neliniaritate mai mică de 1% pentru o gamă dinamică de 10 Vvv;
- câştig în tensiune unitar;
- bandă de trecere: 25 kHz (limitată de amplificatoarele operaţionale U1 şi U2);
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 6
- deriva câştigului: − 0.03 %/°C;
- deriva de nul: ±1 mV/°C;
- rejecţia de mod comun CMR: 46 dB (la semnal de 1 kHz);
- tensiune de izolaţie de curent continuu Viso = 500 V (3000 V dacă se folosesc
optocuploare integrate separat).

2. Amplificator de izolaţie de tip diferenţial cu cuplaj optic

O altă posibilitate de a liniariza caracteristica statică foloseşte principiul diferenţial. În

acest caz semnalul de intrare provoacă creşterea curentului de intrare într-un optocuplor cu
aceeaşi cantitate cu care scade curentul de intrare în cel de-al doilea optocuplor. Dacă n1 =
n2 = 2, creşterea câştigului primului optocuplor va fi compensată de scăderea câştigului în
cel de-al doilea, iar caracteristica de transfer statică globală va fi liniară.
Pe principiul diferenţial prezentat s-a realizat un amplificator izolaţie cu cuplaj optic având
schema electrică prezentată în Figura 6.23.

Figura 6.23 Amplificator de izolaţie având cuplaj optic

Sursa de curent constant realizează pentru punctul static de funcţionare al amplificatorului IF1
= IF2 = 3 mA. Valorile rezistenţelor R1 şi R2 au fost alese astfel încât pentru o variaţie a
tensiunii de intrare VIN în domeniul −5 V ... +5 V să corespundă variaţii ale curenţilor direcţi
prin LED-uri IF de la 2 mA la 4 mA. Prin intermediul rezistenţelor R1 şi R2 se realizează
adaptarea amplificatorului la gama dinamică a semnalului de intrare. Rezistenţele R3, R4 şi
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 7
R5 au fost dimensionate pentru a asigura câştig unitar amplificatorului în cele mai
nefavorabile situaţii de desperechere a factorilor de transfer în curent a optocuploarelor.
Potenţiometrul P1 asigură reglarea nulului, iar P2 a câştigului (unitar).
Pentru a determina expresia caracteristicii statice a amplificatorului diferenţial analizăm
circuitele de intrare şi de ieşire. În Figura 6.24 este prezentat circuitul (echivalent) de intrare.

Figura 6.24 Circuit echivalent de intrare al AI

Se observă că în circuitul de intrare acţionează o sursă de tensiune (VIN) şi o sursă de

curent (ICC). De asemenea este utilă constatarea că R1 = R2 (= R). Pentru a determina
expresiile curenţilor direcţi IF1 şi IF2 folosim principiul suprapunerii efectelor. Considerăm mai
întâi activă sursa de curent ICC şi scurtcircuităm sursa de tensiune VIN. Obţinem valorile

ICC I
IF1 (s) = , IF2 (s) = CC . (6.44)
2 2
Considerăm apoi activă sursa de tensiune VIN şi lăsăm în gol sursa de curent ICC. Se obţin
expresiile
VIN , VIN
IF1 (g) = IF2 (g) = - . (6.45)
2 R 2 R
Expresiile curenţilor direcţi IF1 şi IF2 rezultă prin suprapunerea efectelor şi au formele

ICC V I ⎛ VIN ⎞
IF1 = IF1 (s) + IF1 (g) = + IN = CC ⋅ ⎜⎜1 + ⎟ ; (6.46)
⎟
2 2⋅R 2 ⎝ R ⋅ ICC ⎠

ICC V I ⎛ VIN ⎞
IF2 = IF2 (s) + IF2 (g) = − IN = CC ⋅ ⎜⎜1 − ⎟ . (6.47)
⎟
2 2⋅R 2 ⎝ R ⋅ ICC ⎠

Schema circuitului de ieşire a amplificatorului este prezentată în Figura 6.25. Se observă

că se realizează o configuraţie de amplificator diferenţial de curent.
Pentru determinarea expresiei tensiunii de ieşire VOUT folosim de asemenea analiza prin
suprapunerea efectelor. Mai întâi considerăm activ generatorul de curent IC1 şi lăsăm în gol
IC2. Se obţine o componentă a tensiunii de ieşire VOUT dependentă de curentul IC1 de forma

R5
V OUT ( IC1 ) = - ⋅ R3 ⋅ IC1 . (6.48)
R4
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 8

Figura 6.25 Circuitul echivalent de ieşire al AI

Într-adevăr, pentru situaţia analizată, operaţionalul U3 realizează o conversie curent-

tensiune, astfel că ieşirea sa poate fi considerată un generator ideal de tensiune de valoare
R3⋅IC1. Tensiunea astfel obţinută este amplificată de mod inversor de etajul U4, cu un câştig
−R5/R4.
A doua componentă a tensiunii de ieşire este dependentă de curentul IC2 şi se obţine
considerând activ generatorul de curent IC2 şi lăsând în gol generatorul IC1. În acest caz
tensiunea de ieşire din operaţionalul U3 este 0 V. Cum pentru etajul U4 avem egalitatea
potenţialelor intrărilor V4− = V4+ = 0 V, rezultă că prin rezistenţa R4 nu circulă nici un curent
(diferenţă de potenţial nulă la capetele sale). Prin urmare operaţionalul U3, rezistenţele R3 şi
R4 dispar din circuit. Rămâne doar amplificatorul de curent cu operaţionalul U4, astfel că
pentru componenta VOUT(IC2) se obţine expresia:

V OUT ( IC2 ) = R5 ⋅ IC2 . (6.49)

Putem scrie acum expresia tensiunii de ieşire VOUT sub forma
R3
VOUT = VOUT (IC1 ) + VOUT (IC2 ) = −R 5 ⋅ ⋅ IC1 + R 5 ⋅ IC2 . (6.50)
R4
Din ecuaţiile de funcţionare ale optocuploarelor putem scrie expresiile curenţilor de
colector IC1, respectiv IC2:
n1
⎡ I CC ⎛ VIN ⎞⎤
n1 ⎢ ⋅ ⎜⎜1 + ⎟⎥
⎟
⎛I ⎞ ⎢ 2 ⎝ R ⋅ ICC ⎠⎥
IC1 = K 1 ⋅ ⎜⎜ F1 ⎟⎟ = K1 ⋅ ⎢ ⎥ ; (6.51)
⎝ I′F1 ⎠ ⎢
I′F1
⎥
⎢⎣ ⎥⎦
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 9
n2
⎡ ICC ⎛ VIN ⎞⎤
n2 ⎢ ⋅ ⎜⎜1 + ⎟⎥
⎟
⎛I ⎞ ⎢ 2 ⎝ R ⋅ ICC ⎠⎥
IC2 = K 2 ⋅ ⎜⎜ F2 ⎟⎟ = K2 ⋅ ⎢ ⎥ . (6.52)
⎝ I′F2 ⎠ ⎢
I′F2
⎥
⎢⎣ ⎥⎦

Condiţia de nul a amplificatorului are forma

V OUT ( VIN = 0 ) = 0 . (6.53)

Expresiile curenţilor de colector pentru situaţia cu tensiune de intrare nulă capătă formele
n1
⎛ I ⎞
IC1 (0 ) = K 1 ⋅ ⎜⎜ CC ⎟⎟ ; (6.54)
⎝ 2 ⋅ I′F1 ⎠
n2
⎛ I ⎞
IC2 (0 ) = K 2 ⋅ ⎜⎜ CC ⎟⎟ . (6.55)
⎝ 2 ⋅ I′F2 ⎠

În condiţiile concrete ale amplificatorului diferenţial, condiţia de nul capătă forma (6.56),
prin înlocuiri adecvate în relaţia (6.50):

⎛R ⎞
− R 5 ⋅ ⎜⎜ 3 ⋅ IC1 (0) − IC2 (0)⎟⎟ = 0 . (6.56)
⎝ R4 ⎠
Rezultă imediat egalităţile date de relaţiile

R3
⋅ IC1 ( 0 ) = IC2 ( 0 ) . (6.57)
R4
n1 n2
R3 ⎛ I ⎞ ⎛ I ⎞
⋅ K 1 ⋅ ⎜⎜ CC ⎟⎟ = K 2 ⋅ ⎜⎜ CC ⎟⎟ = K ′ . (6.58)
R4 ⎝ 2 ⋅ I′F1 ⎠ ⎝ 2 ⋅ I′F2 ⎠

Forma generală a tensiunii de ieşire a amplificatorului diferenţial (înainte de reglarea de

nul) se obţine înlocuind în expresia tensiunii VOUT (6.50) curenţii IC1, IC2 cu valorile din relaţiile
(6.51), respectiv (6.52). Se obţine relaţia:

⎧ ⎡ I CC ⎛ VIN ⎞⎤
n1
⎡ ICC ⎛ VIN ⎞⎤
n2 ⎫
⎪ ⎢ ⋅ ⎜⎜1 + ⎟⎥ ⎢ ⋅ ⎜⎜1 − ⎟⎥ ⎪
⎪⎪ R 3 R ⋅ ICC ⎟ R ⋅ I CC ⎟ ⎪⎪
⎢ 2 ⎝ ⎠⎥ ⎢ 2 ⎝ ⎠⎥
VOUT = −R 5 ⋅ ⎨ ⋅ K1 ⋅ ⎢ ⎥ − K2 ⋅ ⎢ ⎥ ⎬ . (6.59)
⎪R 4 I′F1 I′F2 ⎪
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎪ ⎢⎣ ⎥⎦ ⎢⎣ ⎥⎦ ⎪
⎪⎩ ⎪⎭

Grupăm factorii sub forma

 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 10
⎡R ⎛ I ⎞
n1
⎛ VIN ⎞
n1
⎛ I ⎞
n2
⎛ VIN ⎞
n2 ⎤
VOUT = −R 5 ⋅ ⎢ 3 ⋅ K 1 ⋅ ⎜⎜ CC ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜1 + ⎟
⎟ − K 2 ⋅ ⎜⎜ CC ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜1 − ⎟
⎟
⎥ .
⎢R 4
⎣ ⎝ 2 ⋅ I′F1 ⎠ ⎝ R ⋅ ICC ⎠ ⎝ 2 ⋅ I′F2 ⎠ ⎝ R ⋅ ICC ⎠ ⎥
⎦
(6.60)

Conform relaţiei (6.58), putem scoate în factor comun K', obţinând pentru tensiunea de
ieşire VOUT forma

⎡⎛ VIN ⎞
n1
⎛ VIN ⎞
n2 ⎤
VOUT = −R 5 ⋅ K ′⎢⎜⎜ 1 + ⎟
⎟ − ⎜⎜1 − ⎟
⎟
⎥ . (6.61)
⎢⎝ R ⋅ ICC ⎠ ⎝ R ⋅ I CC ⎠ ⎥
⎣ ⎦
Facem notaţia

χ = VIN (6.62)
R ⋅ ICC
şi obţinem

[
VOUT = −R 5 ⋅ K ′ ⋅ (1 + χ )n1 − (1 − χ )n2 ] . (6.63)
În cazul particular n1 = n2 = 2 rezultă:
4 ⋅ R5 ⋅ K ′
V OUT = - ⋅ VIN = K"⋅ VIN . (6.64)
R ⋅ ICC

În aceste condiţii, caracteristica de transfer ce se obţine este perfect liniară. În ceea ce

priveşte deriva de nul a amplificatorului diferenţial prezentat, aceasta este redusă atât timp
cât se menţine constant raportul K1/K2. Câştigul amplificatorului este afectat de temperatură,
deoarece în expresia tensiunii de ieşire apare factorul comun K' dependent de temperatură
(prin intermediul valorilor K1, K2).
Neliniaritatea caracteristicii de transfer poate fi exprimată cu ajutorul relaţiei

eroarea de neliniaritate ( 1 + χ ) n1 - ( 1 - χ ) n2 - ( n1 + n2 ) ⋅ χ
= . (6.65)
semnalul ideal ( n1 + n2 ) ⋅ χ
Utilizând valorile componentelor şi tipurile de dispozitive menţionate în Figura 6.23, se
obţin următoarele performanţe:
- eroare de neliniaritate mai mică de 3% pentru o gamă dinamică de 10 Vvv ;
- câştig în tensiune unitar ;
- bandă de trecere: 25 kHz (limitată de amplificatoarele operaţionale) ;
- deriva câştigului: − 0.4 %/°C ;
- deriva de nul: ±4 mV/°C ;
- rejecţie de mod comun CMR: 70 dB (la semnal de 1 kHz) ;
- tensiune de izolaţie de curent continuu Viso: 3000 V.
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 11
Făcând o analiză comparativă a performanţelor ce se obţin cu cele două
amplificatoare, observăm că servoamplificatorul are liniaritate mai bună şi derive mai
reduse, în timp ce amplificatorul diferenţial are proprietăţi mai bune de mod comun.
====================================================================
În Figura 6.26 este prezentat un amplificator de instrumentaţie flotant alimentat prin
intermediul unui cilindru de sticlă (bună transmisie ultrasonică) lung de 20 mm, diametrul
de 10 mm prevăzut la capete cu traductoare piezoelectrice, sursă şi receptor, lucrând la
frecvenţa de 205 kHz, optimă pentru configuraţia geometrică dată; în aceste condiţii din
0,1 W la intrare se obţine la ieşire 60 mW (randament 60%).
Circuitul de preamplificare asigură o rezistenţa de intrare foarte mare, prin atacul pe
intrările neinversoare, în condiţiile unui efect de diferenţialitate accentuat. Acesta din urmă
poate fi verificat examinând parcursurile semnalului comun: componentele de mod comun
sunt, la ieşirea lui A2, în opoziţie de fază dar de amplitudini egale; pe de altă parte o
analiză simplă arată că amplificarea diferenţială este

R4 R
Ad = 1 + = 1 + 1 = 100.
R3 R2
Cristale
BAW62 piezoelectrice
V+

0,1μF sticlă la oscilator

R2
1kΩ R4 0,1μF
100kΩ 100kΩ
A1 R3
- BAW62
1kΩ A2
330kΩ 22kΩ 3503 - R -
+ 3503
Electrozi

741
+
calzi

LED MRD + Ieşire

330kΩ 22kΩ MY55 45D

R1 -
BAW62 D
de referinţă

100kΩ V-
Electrod

Barieră de izolaţie

Masă - +
flotantă

Figura 6.26 Amplificator de izolaţie cu alimentare ultrasonică

Fig. 6.27 prezintă infrastructura majorităţii amplificatoarelor de instrumentaţie. În Fig. 6.27

rezistenţa de intrare foarte mare, protejată prin "pilotarea" cu semnalul de mod comun a
ecranelor şi a inelelor de gardă, permite lucrul cu electrozi de mare impedanţă.
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 12

Inel
Ecran de
gardă

Electrod cald + R2
A1 (FET)

- R3
R1
V1
≈V1
-
Electrod
de R0 A3
referinţă + Ve
≈V2
V2
R1
+ R2
A2 (FET)

Electrod cald -

≈R3
- Ajustabil pentru
Ecrane şi inele de gardă R4 CMRR maxim
legate la potenţialul S
de mod comun +
R4
V1 + V2
= Vcm
2

Figura 6.27 Amplificator de instrumentaţie de calitate

În sfârşit, în culegerile de performanţă electrodul de referinţă nu se leagă direct la

masă, ci la ieşirea unui neinversor pilotat cu Vmc. Se arată relativ simplu că acest
artificiu produce înjumătăţirea semnalului comun simţit la electrozii calzi.
Reţeaua de intrare din Figura 6.26 realizează o protecţie bilaterală: de la subiect spre
amplificator în cazul şocurilor de defibrilare şi de la amplificator către subiect în cazul unei
străpungeri în A1 sau A2. Într-adevăr, dacă tensiunea de alimentare apare accidental pe
intrarea neinversoare, datorită efectului combinat al diodelor D şi rezistorilor de 330 kΩ,
pacientul este străbătut de un curent de numai 2 μA, nepericulos. Banda sistemului global,
incluzând optoelectronica, este 5 kHz, distorsiunea la transmisie sub 1%, iar performanţele
de izolaţie sunt Riz >1012 Ω, cu Ciz ≈ 2 pF.

6.6 Amplificatoare specializate pentru bioinstrumentaţie

Având în vedere performanţele deosebite cerute de amplificatoarele pentru

 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 13
bioinstrumentaţie, inclusiv stabilitatea acestora în timp şi cu temperatura, realizările
practice actuale se bazează exclusiv pe implementări monolitice şi hibride ale
principiilor şi schemelor descrise anterior. Din considerente legate de electrosecuritatea
pacientului, folosirea amplificatoarelor de izolaţie a devenit o cerinţă aproape obligatorie în
aparatura modernă. Parametrii electrici descrişi în paragrafele anterioare cunosc, pentru
circuitele monolitice, valori optime aplicaţiilor din bioinstrumentaţie şi electronica medicală.
Un prim exemplu este amplificatorul multicanal pentru înregistrări ECG din Figura
6.28 (Analog Devices). Circuitul este prevăzut cu o reacţie negativă pentru comanda
electrodului RL (Right Leg), scăzând astfel la aproape zero tensiunea de mod comun la
intrare (amplificarea AO de comandă a RL este foarte mare). Montajul foloseşte un
amplificator de izolaţie (284J, Analog Devices), având performanţe remarcabile:
nelinearitate ±0,05% (ieşire 10 Vvv), coeficientul de temperatură al amplificării ±0,001% /
o
C, CMRR = 110 dB, zgomot la intrare 8 μVvv.

Figura 6.28 Amplificator ECG multicanal şi comanda RL (Analog Devices)

 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 14
Monitorizarea pulsului fetal poate fi realizată folosind circuitul din Figura 6.29,
deşi amplitudinea acestui impuls este de 20 de ori mai mică decât a semnalului ECG
matern. Rejectarea semnalului matern are loc datorită rejecţiei mari de mod comun între
electrozii de intrare (78 dB). CMRR de 110 dB asigură o protecţie remarcabilă la
interferenţele externe, de 50 Hz sau de RF.

Figura 6.29 Monitorizarea pulsului fetal folosind un amplificator de izolaţie (Analog

Devices)
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 15
În Figura 6.30 se prezintă un amplificator ECG bicanal (Burr Brown) care utilizează
un amplificator de izolaţie, precum şi comanda potenţialului electrodului de referinţă RL.
Deoarece pacientul nu este legat electric la împământare, tensiunea de mod comun este
trimisă la electrodul RL (piciorul drept) prin intermediul AO notat A3 , R1, R2 şi R4. Această
reacţie negativă scade tensiunea de mod comun de (1+Ar3) ori, unde Ar3 este amplificarea
cu reacţie a lui A3.

Figura 6.30 Amplificator ECG cu amplificator de izolaţie şi comanda RL (Burr

Brown)

R3 şi R4 din Figura 6.30 se dimensionează conform formulelor

R3 = (R1 / 2) (V0 / VCM) ;

R4 = (VCM − V0) id , (−10 V ≤ V0 , VCM ≤ +10 V ),

unde VCM este tensiunea de mod comun între intrările LA şi RA iar V0 este tensiunea de
ieşire din A3. Amplificatorul de izolaţie folosit este Burr-Brown 3656, care are trei porturi de
izolaţie (permiţând izolarea semnalului şi alimentării) şi IMRR = 125 dB la 60 Hz.
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 16

Figura 6.31 Preamplificator ECG cu protecţie la curenţi de scurgere şi la tensiuni

tranzitorii înalte provenind de la alte echipamente (Burr Brown)

În modulul din Figura 6.31 nivelul curentului de scurgere (produs de alimentare) este
menţinut sub 2 μAef. În plus, rezistoarele de limitare R1 … R3 , tranzistoarele Q1, Q2 şi
impedanţa internă de izolaţie a lui IC3 (ISO 107, Burr-Brown) protejează preamplificatorul
şi pacientul de interferenţa cu defibrilatoare şi cu aparate de electrochirurgie. Impedanţa
de mod comun a amplificatorului de instrumentaţie IC1 (INA 110, Burr-Brown) este foarte
mare (2 Tohmi), încât capacitatea ecranului cablului de pacient (100 pF) hotărăşte
impedanţa de mod comun a ansamblului.

Semnalele tranzitorii parazite, având frecvenţa reţelei sau RF, trebuie rejectate cât
mai mult de către amplificatorul de semnal bioelectric. Două astfel de surse sunt
generatorul de electrochirurgie şi defibrilatorul cardiac. Primul produce, de exemplu, două
semnale sinusoidale atenuate: unul de RF (1 MHz), pentru coagulare şi altul de 300 kHz
pentru tăiere (Figura 6.32). Acestea se transmit în mod parazit prin capacitatea de 50 pF
către pacient, care stă pe un electrod de dimensiuni mari, ceea ce închide calea curentului
(Figura 6.33). Din cei 300 W putere RF furnizată posibil de generator, rezultă 300 mW
disipaţi pe rezistorii de intrare în amplificator.
O altă cale de curent parazit este furnizată de capacitatea transformatorului de
alimentare a amplificatorului ECG şi capacitatea de barieră a amplificatorului de izolaţie
(cca. 15 pF), care determină un curent tranzitoriu de cca. 60 mA.
 Amplificatoare în instrumentația și electronica biomedicalã. Prof. H. Costin 17
Defibrilatorul cardiac descarcă o anumită energie pe un circuit RLC. De exemplu,
pentru 400 Ws, condensatorul în paralel cu pacientul se încarcă la 7 kV şi frecvenţa
sinusoidei amortizate (Lawn) este de 126 kHz. Dacă pacientul este modelat cu un rezistor
de 50 Ω, curentul şi tensiunea vârf la vârf sunt respectiv de 69 A şi 3460 V (!). Performanţa
amplificatorului ECG descris este determinată de răspunsul în frecvenţă, rejecţia de mod
comun şi de răspunsul la semnalele de interferenţă. Astfel, banda la 3 dB este de (0,05 –
100) Hz iar CMRR se află în domeniul 95 dB (la 0,05 Hz) şi 80 dB (la 100 Hz).

Figura 6.32 Semnalele generatorului de electrochirurgie ( f =1 MHz – sus – şi 300

kHz – jos), care produc tranzienţi în amplificatorul ECG

Figura 6.33 Capacităţi parazite cu generatorul de electrochirurgie şi cu reţeaua de

alimentare