ELECTRONICĂ MEDICALĂ – Prof.dr.ing.

Hariton Costin

CAP. 1 - Completare

1.1.11 ANALIZA MORFOLOGICĂ A ECG

În sistemele de detecţie ritmică se detectează doar unda R. În aplicaţii pentru diagnostic

sunt recunoscute automat alte unde şi trăsături, ca undele T şi P sau segmentul ST. Selectorul
de trăsături trebuie să aibă capacitate de discriminare maximă, să fie precis, robust (puţin
sensibil la zgomote), iar timpul de calcul să fie minim.
Prima etapă în determinarea poziţiei undelor este recunoaşterea complexului QRS, ale
cărui componente au frecvenţa cea mai înaltă. Apoi este recunoscută unda T şi în final unda P,
care este de obicei unda cu frecvenţa cea mai mică. Linia de bază, care este izoelectrică şi
segmentul ST sunt relativ uşor determinate după aceste etape.

1. Algoritmul detecţiei complexului QRS

Complexul QRS reprezintă trăsătura cea mai importantă și este caracterizat de pante
înalte. Durata lui normală este de 70 – 130 msec, iar energia spectrală este cuprinsă între 1 – 40
Hz.
c o m p le x RR int
QRS
R

unda QRS dur +

QRS amp
T

Q R S on Q R S o ff
T amp
unda
P Pamp
−
QRS amp QTp int
Q
S Pdur PR int
P on P o ff Tp T o ff QT int
Figura 1 – Undele PQRST şi localizarea punctelor de interes

Intrarea detectorului QRS este semnalul ECG digital (Figura 2), eșantionat cu frecvenţa
de 250 Hz şi înregistrat cu 12 biţi / eşantion. Amplitudinea este exprimată în microvolţi.
ECG
1200

1000

800

600
Amplitude(uV)

400

200

-200

-400

-600
0 5 10 15 20 25
Time(sec)

Figura 2 – Semnal ECG digital

Ieşirile sunt date de limitele complexului QRS (QRSon şi QRSoff), poziţia undei R şi poziţiile
vârfurilor şi deflexiunilor (dacă există) fiecărui complex.
1
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ – Prof.dr.ing. Hariton Costin
Algoritmul detecţiei complexului QRS are trei etape:
- etapa 1: determinarea aproximativă a limitelor QRS;
- etapa 2: determinarea vârfurilor şi văilor;
- etapa 3: determinarea limitelor exacte.
Valoare initială a prgului adaptiv

Semnal
FTB s 40 (n ) Transfor- l (n ) Determinarea Rejecţia complexelor
ECG QRS fals detectate
1 – 40 Hz mare aproximativă a
limitelor QRS cauzate de undele T
neliniară
înalte
~ ~
Q R S on Q R S off
s 90 (n ) d (n ) Determinarea Detecţia undei R şi a
FTB Diferenţi- punctelor de interes
1 – 90 Hz ere vârfurilor şi văilor
din complexul QRS

Filtru de
f (n ) fd (n )
Diferenţi- Determinarea QRS on
netezire ere limitelor exacte QRS off

Figura 3– Schema bloc simplificată a detectorului QRS

2. Determinarea aproximativă a limitelor complexului QRS

Semnalul ECG de intrare este filtrat cu un filtru trece bandă (FTB) cu frecvenţa de 1- 40
Hz, pentru a reduce zgomotele. Apoi, semnalul ECG este trecut printr-o transformare neliniară.
Ecuaţia transformării neliniare este dată de relaţia
16
l (n ) = ∑ s′ (n + i ) , unde s ′ (n) este prima derivată a semnalului filtrat definită astfel:
40 40
i = −16
s 40 (n) − s 40 (n − 1)
′ ( n) =
s 40 .
2

În formula de mai sus mărimea ferestrei s-a ales de 33 de eşantioane (132 msec),
deoarece aceasta este lungimea aproximativă a complexului QRS. Se aplică un prag adaptiv
(lth) semnalului transformat (l) în scopul de a determina limitele aproximative ale fiecărui complex
QRS. Acest prag este calculat ori de câte ori este găsit un nou complex. Ecuaţia pentru
determinarea pragului este:
l max (k ) − l min (k )
lth(k − 1) + l min (k ) +
lth(k ) = 2 .8
, unde:
2
lth(k) – valoarea pragului pentru complexul k; l min (k) şi l max (k) – valoarea minimă, respectiv
maximă, a semnalului transformat (l) în fereastra de căutare.
Valoarea iniţială lth(0) este determinată cu relaţia:
l max (k ) − l min (k )
lth (0 ) = l min (k ) + , unde l min (k ) și l max (k ) sunt calculate pentru prima
2 .4
secundă. Dacă un alt complex QRS este detectat prea aproape de complexul anterior (la mai
puţin de 160 msec), acesta trebuie interpretat ca o undă T înaltă şi trebuie rejectat. Rezultatele
~ ~
determinării aproximative a limitelor complexelor QRS ( QR S on şi QR S off ) sunt prezentate în
Figura 4.

2
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ – Prof.dr.ing. Hariton Costin
Filtered Ecg s40 Coarse QRS complexis

800 800
600

Amplitude(uV)
400
600
200
0
-200 400
-400

Amplitude(uV)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
200
Time (sec)
Nonlinear l

2500 0
Amplitude(uV)

2000
-200
1500

1000
-400
500

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 3.5 4 4.5 5 5.5

Time (sec) Time (sec)

a) b)
Figura 4 – Determinarea aproximativă a limitelor complexelor QRS: (a) semnalul filtrat şi
~ ~
semnalul transformat ; (b) semnalul ECG şi limitele aproximative ( QR S on şi QR S off )

3. Determinarea vârfurilor şi văilor

Semnalul ECG iniţial este filtrat cu un filtru trece bandă (FTB) 1 – 90 Hz şi diferenţiat cu
z +1 − z −1
funcţia de transfer H d ( z ) = .
2
Semnalul diferenţiat, d(n), este folosit pentru a găsi unda R şi alte vârfuri şi văi în
complexul QRS (dacă există). Acesta este determinat prin definirea unui prag derivat (dth) pentru
fiecare complex, care este calculat folosind relaţiile:
⎧ d ⎫
d max = ~ max ~ {d (n )}; d min = ~ max ~ {d (n )}; dth = 1.05 × max ⎨d min , max ⎬ ,
QR S on ≤ n ≤ QR S off QR S on −30 ≤ n ≤QR S on
⎩ 20 ⎭
~ ~
unde dmax este determinat în intervalul ( QRSon − QRSoff ), iar dmin este determinat de-a lungul
segmentului izoelectric (situat între unda P şi complexul QRS ) şi utilizat pentru determinarea
amplitudinii zgomotului. Două praguri sunt aplicate semnalului diferenţiat d(n): − dth şi + dth .
Vârfurile şi văile se determină cu semnalul pne(n) – peaks and notches emphasizing signal:
⎧ 1 if d (n ) ≥ + dth
⎪
pne(n ) = ⎨ 0 if − dth < d (n ) < + dth
⎪ −1 if d (n ) ≤ −dth
⎩
Figura 5: determinarea poziţiilor vârfurilor şi văilor este dată de trecerea prin zero a
semnalului pne(n ) , în intervalul căutat, care este situat între limitele aproximative ale complexului
QRS. Unda R este definită de prima undă pozitivă în complexul QRS.
s90+d+pne

800

600

400
Amplitude(uV)

200

-200

-400

5.2 5.3 5.4 5.5 5.6 5.7

Time (sec)

Figura 5 – Semnalul filtrat, diferenţiat şi semnalul pne

3
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ – Prof.dr.ing. Hariton Costin

4. Determinarea limitelor exacte

Determinarea limitelor exacte ale QRS utilizează semnalul ECG iniţial, netezit cu un filtru FIR.
Funcţia de transfer a filtrului FIR este de forma

H sf (z ) = (z −2 + 2 z −1 + 3 + 2 z 1 + z 2 )/ 9 .
Semnalul rezultat este diferenţiat, obţinându-se semnalul fd(n), pentru care sunt calculate
pragurile
~ max
QR Son ≤ n ≤ first peak
{ fd (n )} max ~
last peak ≤ n ≤QR Soff
{ fd (n )}
thon = , thoff =
10 10
şi două poziții:
fd on = ~
arg max { fd (n )} , fd off = arg max ~
{ fd (n )}.
QR Son ≤ n ≤ first peak last peak ≤ n ≤QR Soff

Limita exactă ( QRSon ) este determinată ca fiind prima valoare a semnalului fd(n) care
este mai mică decât pragul thon (pornind de la fdon şi mergând înapoi). Limita exactă ( QRSoff )
este determinată ca fiind prima valoare a semnalului fd(n) care este mai mică decât thoff (pornind
de la fdoff şi mergând înainte) (Figura 6).
Filtered ECG + R
s90+Coarse QRS Limits+Peak and Notches Detected
800
800

600
600

400
400
Amplitude(uV)
Amplitude(mV)

200 200

0
0

-200
-200

-400

-400
1.6 1.8 2 2.2 2.4 2.6 2.8 3 3.2 1.2 1.4 1.6 1.8 2 2.2 2.4 2.6 2.8 3
Time (sec) Time (sec)

a) b)
Figura 6 – a) Semnalul ECG filtrat cu limitele aproximative detectate, vârfurile şi văile
b) Semnalul ECG filtrat cu limitele exacte determinate şi detecţia undei R

5. Detecţia undei T

Unda T apare după complexul QRS şi poate avea diferite forme. In cadrul acestui algoritm se
consideră trei forme: pozitivă, negativă şi plată. Algoritmul extrage forma undei T ce apare după
fiecare complex QRS ( Tshape ), poziția vârfului undei ( Tp ) şi a sfârşitului undei T( Toff ).
Semnalul ECG este filtrat şi diferenţiat cu un filtru cu funcţia de transfer

H (z ) =
(1 − Z )(1 − Z ) .
−6 −8

1 − Z −1

R QRS off
th ,
g (n ) Multiplicare g w (n ) Căutare max
Semnal min,
Determinarea Tshape Determi- Toff
ECG Filtrare şi
derivare cu fereastra de min & formei undei T narea Toff Tp
căutare max & calculul & Tp
pragului Tshape
Figura 7 – Schema bloc simplificată a detectorului undei T

4
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ – Prof.dr.ing. Hariton Costin
Semnalul diferenţiat g (n ) este multiplicat cu fereastra de căutare, care este definită de
relaţia
⎧ 1 ; R + bw ≤ n ≤ R + mw
⎪ n − R − mw
win(n ) = ⎨1 − ; R + mw ≤ n ≤ R + ew ,
⎪ ew − mw
⎩ 0 ; else
unde bw, ew și mw sunt punctele de start, stop şi mijloc pentru fereastra de multiplicare, puncte
ce depind de valoarea medie a intervalelor RR ( RRav ) astfel:
⎧120m sec RRav > 700m sec ⎧500m sec RRav > 700m sec
bw = ⎨ ; ew = ⎨ ; mw = 0.8(ew − bw ) .
⎩100m sec RRav ≤ 700m sec ⎩ 0.7 RRav RRav ≤ 700m sec
Panta (de la R+mw la R+ew) este utilizată pentru a reduce influenţa undelor P ample.
Căutarea punctelor de maxim şi minim este realizată pe semnalul derivat multiplicat g w (n ) şi
forma undei T este determinată astfel: pozitivă – dacă max apare înainte de min, negativă – dacă
min apare înainte de max. Pragul (th) pentru determinarea sfârşitul undei T (Toff) se determină cu
⎧ g (min ) / 2 daca T este pozitiva
th = ⎨ w
⎩ g w (max ) / 2 daca T este negativa
.

Punctul Toff este determinat ca fiind punctul în care nivelul semanlului g w (n ) scade sub
valoarea de prag. Punctul Tp este detereminat de de trecerea prin zero a semnalului g w (n ) în
intervalul dintre min şi max. Unda T este considerată plată dacă diferenţa dintre Tp şi Toff este
mai mică decât 0.1 mV. Figurile 8 şi 9 prezintă procesul detecţiei undei T.
Initial ECG
800
600
400
200
0
-200
5 5.2 5.4 5.6 5.8 6 6.2 6.4 6.6 6.8
Filtered and differentiated - g

2000
0
-2000
-4000

5 5.2 5.4 5.6 5.8 6 6.2 6.4 6.6 6.8

Search window - win
1

0.5

0
5 5.2 5.4 5.6 5.8 6 6.2 6.4 6.6 6.8
Search window multiplication gw

0
-500

-1000
-1500
5 5.2 5.4 5.6 5.8 6 6.2 6.4 6.6 6.8

Figura 8 – Semnalul ECG iniţial, semnalul derivat, fereastra de căutare, semnalul multiplicat cu
fereastra de căutare

5
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ – Prof.dr.ing. Hariton Costin
Initial ECG + Multiplied derived signal gw + T Wave points

500

Amplitude(uV)
-500

-1000

-1500

5 5.2 5.4 5.6 5.8 6 6.2 6.4 6.6 6.8 7

Time (sec)

Figura 9 –Semnalul ECG iniţial, semnalul derivat, semnalul multiplicat şi punctele Tp şi Toff

6. Aproximarea liniei de bază (”baseline”)

În cazul cel mai favorabil, linia de bază este un segment izoelectric, dar în multe situaţii (în
cazul în care de exemplu pacientul respiră), linia de bază este caracterizată de frecvenţe joase
(baseline drift), ca în Figura 10. Linia de bază este extrasă în trei etape:
(a) pentru fiecare complex care include o undă P, într-o fereastră de 35 msec este calculată
varianţa;
(b) în această fereastră este calculată media şi este selectat punctul cu cea mai apropiată
valoare de medie (BLPi);
(c) Punctele (BLPi , i=1,2,...) sunt interpolate.
Figura 10 prezintă aproximarea liniei de bază (cercurile reprezintă punctele BLPi ).

ECG+BLPi

ECG-baseline correction
1000
800

800
600

600

400
Amplitude(uV)

400
Amplitude(uV)

200

200

0
0

-200
-200

-400
0 5 10 15 20 0 5 10 15 20 25
Time (sec) Time (sec)

a) b)
Figura 10 – a) Semnal cu variaţii ale liniei de bază; b) Semnal ECG după corecţia liniei de bază