Dispozitiv de monitorizare a ECG

Dispozitivele de monitorizare a ECG folosesc pentru achiziie dou, trei sau

toate dousprezece derivaii ale ECG.

Dispozitivul de monitorizare prezentat sub forma schemei bloc din

Figura 2.6.2 reprezint un dispozitiv de achiziie i stocare a ECG pentru
nou derivaii (derivaiile bipolare DI, DII i DIII i derivaiile precordiale
V1 V6). Cele trei derivaii unipolare amplificate aVR, aVL
i aVF nu sunt achiziionate, ele putnd fi calculate cu relaiile 2.6.1.

Dispozitivul de monitorizare nregistreaz semnalele ECG timp de

24/48 de ore pe un suport nevolatil de tip Multimedia Card (MMC).
Dup efectuarea nregistrrii, acesta este scos, introdus ntr-un calculator de
tip PC, iar datele sunt descrcate i prelucrate. Prelucrarea datelor const de
obicei n analiza automat a ECG pe toate derivaiile i identificarea unor
tipuri de aritmii cardiace.

(2.6.1.)

Sursa: (http://www.ace.tuiasi.ro/users/103/Rotariu_rezumat.pdf )
Autor: Cristian Rotariu
Electrograful (EKG)

Electrocardiograful este aparatul folosit pentru masurarea si redarea grafica a

vectorului cardiac. n cazul redarii scopice el se numeste electrocardioscop
(monitor cardiac). EKG masoara diferentele de potential dintre doua puncte
ale cmpului electric cardiac. Daca diferenta este zero pe afisaj apare o
dreapta orizontala - linia izoelectrica.
Marimea potentialului nregistrat depinde de: (I) apropierea
electrozilor de inima; (II) unghiul vectorului cardiac cu axul derivatiei
curente; (III) neomogenitatea mediului conductor al corpului; (IV) plasarea
excentrica a dipolului cardiac n mediul conductor uman.

Schema bloc de principiu a unui EKG pentru un singur canal (Figura

4.7) indica: selectorul de derivatii standard (1), preamplificatorul flotant (2),
amplificatorul ce comanda inscriptorul (3), nregistratorul grafic (4) si blocul
de etalonare (5) care genereaza un semnal de test de 1 mV ce produce o
anumita deviatie a penitei inscriptorului (10 mm de exemplu).

Figura 4.7 Schema bloc a unui canal de EKG

Schema bloc a unui EKG portabil este redata n Figura 4.8 ([Gli88]).
Cablul de pacient are cinci fire, prin care semnalele ECG sunt trimise unui
bloc repetor (R) la iesirea caruia se afla o retea de rezistoare Wilson.
Selectorul de derivatii (SD), manual sau automat, alege culegerea care este
trimisa preamplificatorului PAD1, modulatorului-demodulatorului sincron
(sau printr-un cuplor optic) si amplificatorului de curent alternativ A2. Se
realizeaza astfel izolarea totala (galvanica si capacitiva) ntre pacient si
aparat. FS este un filtru de semnal parazitar electromiografic (EMG), avnd
atenuarea de 3 dB la 35 40 Hz. A3 este un amplificator cu reglaj n trepte
a sensibilitatii. CRT este un circuit de revenire a traseului la linia izoelectrica
de baza.
Modulul nregistrator contine: PAD2, limitatorul L pentru cursa penitei,
amplificatorul final de putere (AF) si unitatea de scriere (US, pe baza unui
galvanometru). Blocurile auxiliare sunt: generatorul G furnizeaza un semnal
dreptunghiular de 500 Hz care produce o mica vibratie a penitei pentru a nu
se lipi de hrtie; reglajul ncalzirii penitei (RIP); servomotorul de c.c. (M)
plus tahogeneratorul (TG) realizeaza o viteza constanta de antrenare a
hrtiei; blocul de temporizare (BT) asigura functionarea motorului de
antrenare pentru un timp prestabilit.
Parametrii electrici principali sunt: impedanta de intrare diferentiala
este (210) / 11.5 nF; rejectia de mod comun min. 85 dB;
zgomotul raportat la intrare: 35 ; sensibilitatea: 5 10 20 mm/mV.

Figura 4.8 Schema bloc a unui EKG portabil

 EKG moderne au un convertor analog-digital si o interfata pentru
trimiterea datelor numerice catre un sistem de calcul. De asemenea, aparatul
numit holter (EKG portabil) permite memorarea ECG pe o anumita durata,
redarea de 30-60 ori mai rapida a semnalului nregistrat, alarmare n caz de
ECG anormala (cu un tahometru audibil) si teletransmiterea datelor pe linie
telefonica sau unde radio (facilitate utila telemedicinei).
Timpul de comutare mecanica a derivatiilor este mare (50 ms), ceea
ce duce la dezechilibrarea amplificatorului diferential, apar semnale
tranzitorii mari, fapt care poate bloca amplificatorul de curent alternativ.
Comutatoarele electronice CMOS, avnd timpi de comutare de ordinul
zecilor de nanosecunde, elimina dezavantajul anterior. n Figura 4.9
([Ciu92]), selectorul (2) este comandat de numaratorul reversibil (5). n
regim manual, alegerea numararii nainte sau napoi este facuta de
la tastatura. n regim automat numararea are loc doar nainte att timp ct
este pornit nregistratorul ECG, comanda START/STOP transmitndu-se
printr-un optocuplor. Derivatia selectata este semnalizata pe panou cu
ajutorul decodorului (7) si este aplicata amplificatorului izolator (3) si
amplificatorului de putere (4).

Figura 4.9 EKG cu selectare automata a derivatiilor

Figura 4.10 Schema bloc a unui EKG portabil bazat pe microprocessor

Un EKG digital este prezentat n Figura 4.10 ([Car96]). Sistemul

contine pna la 13 amplificatoare, un convertor A/D pe 16 biti si izolatoare
optice pentru semnalul digital. Microsistemul are o unitate centrala (CPU) pe
32 biti iar circuitul DSP (Digital Signal Processing) efectueaza toate
calculele necesare prelucrarii si analizei semnalului ECG. Fiecare bloc
functional are controler propriu iar ansamblul este supervizat de un sistem de
operare n timp real si multitasking.

Electrocardioscopul cu memorie
 Electrocardioscopul (ECS) sau monitorul cardiac preia semnalul
ECG, l amplifica si l afiseaza pe un tub catodic. n plus, ECS calculeaza si
afiseaza ritmul cardiac (inclusiv alarmarea n caz de iesire din gama
permisa) iar ECS moderne permit prelucrari (semi)automate ale ECG. n
Figura 1.11 cardiotahimetrul realizeaza functia 60/T, n care T este perioada
ntre doua unde R. Blocul de memorie este necesar afisarii cu frecventele TV
a semnalului ECG. El contine convertorul A/D, circuite pentru formarea
adreselor si comenzilor de citire/scriere, memoria RAM propriu-zisa si
convertorul D/A. Afisarea ritmului cardiac instantaneu are loc comandnd
baza de timp cu undele R.

Figura 4.11 Electrocardioscop cu memorie

Sursa: http://documents.tips/documents/electronica-medicala.html
Nume lucrare: Electronica medicala

SISTEME DE ACHIZITIE. AMPLIFICATOARE ECG.

In figura 17 este aratat un model al unei configuratii tipice de culegere a semnalului
bioelectric:
- e este tensiunea varf la varf a unui generator sinusoidal cu frecventa de cativa Hz,
care modeleaza semnalul util, bioelectric;
- E este tensiunea varf la varf a unui generator sinusoidal cu frecventa de 50 Hz,
modeland semnalul interferent ce apare datorita vecinatatii retelei de alimentare de
curent alternativ;
- Zin, este impedanta de intrare a amplificatorului, la 50 Hz;
- Z1, si Z2 sunt impedantele electrozilor.

Fig. 17 Amplificatorul diferential cu semnal de la electrozi.

La 50 Hz, impedantele de contact ale electrozilor au uzual modulele intre 1 si 50 , iar

diferenta intre ele poate ajunge la 10 ; o buna tehnica de electrod poate mentine valoarea
absoluta a impedantelor in preajma a cativa , ceea ce inseamna o diferenta mica |Z1Z2|.
In aceasta configuratie, amplificatorul diferential trebuie sa amplifice semnalul bioelectric si
sa rejecteze semnalul interferent. Semnalul diferential este, asadar Vdif=Vin=V+-V- , iar
semnalul de mod comun se defineste prin Vmc=(V+ - V-)/2.
Metodele de crestere a raportului semnal/zgomot la iesire sunt:

- reducerea diferentei dintre impedantele de contact;

- marirea impedantei de intrare a AD;
- in sfarsit, desigur, un CMRR cat mai ridicat.

Elemente functionale ale unui sistem de achizitie de date

In aplicatiile in care datele trebuie achizitionate simultan din toate punctele de

masurare si cu viteza ridicata, se utilizeaza sistemele de achizitie de date sincrone
(fig. 18). Varianta cea mai performanta, dar si cea mai scumpa, este structura SAD
rapid cu achizitionarea simultana a datelor de pe toate canalele (fig. 20).
Insa, in majoritatea cazurilor, luand in consideratie raportul pret/performanta,
se considera mai oportuna utilizarea unui SAD cu multiplexare temporara (fig. 18).
Acest sistem este compus din urmatoarele elemente functionale:

- convertoare de intrare (elemente de adaptare a semnalelor de proces si/sau

elemente de izolare galvanica);
- circuit de multiplexare analogica;
- circuitul de esantionare si memorare;
- convertorul analog-digital;
- registrul tampon (bufferul);
- unitatea centrala (mP);
- interfata de conexiuni dintre SAD si PC.
Fig. 18 Schema bloc a sistemului de achizitie de date cu multiplexare temporara.

Fig. 19 Schema bloc a sistemului de achizitie de date cu achizitie sincrona a datelor.

Fig. 20 Schema bloc a SAD de date rapid (cu achizitie simultana a datelor).

SISTEME HARDWARE UTILIZATE PENTRU ACHIZITIA,

MONITORIZAREA SI PRELUCRAREA SEMNALELOR ECG.

Sistemele experimentale utilizate pentru achizitia, monitorizarea si prelucrarea

semnalelor ECG au structura generala prezentata in figura 21.
Fig. 21 Schema bloc a sistemelor de masurare si monitorizare a semnalelor ECG.

Se observa ca sistemul are la baza urmatoarele dispozitive:

- un bloc de amplificatoare, utilizate pentru amplificarea biopotentialelor culese prin

intermediul electrozilor de pe pielea pacientilor; amplificatoarele sunt urmate, in
functie de situatie, de etaje de conditionare/filtrare, iar numarul lor depinde de
numarul de derivatii dorit;
- un modul/placa de achizitie, cu un numar uzual de 8 pana la 16 canale, dispozitiv
utilizat pentru interfatarea dintre amplificatoare si calculatorul asociat sistemului; in
functie de aplicatie se pot alege placi interne (mai performante din punctul de vedere
al vitezei de transfer) asociate sistemelor desktop sau module externe asociate
calculatoarelor mobile; principalele caracteristici ale dispozitivelor de achizitie sunt
numarul de biti al convertoarelor analog digitale (in prezent, cele mai utilizate
sisteme lucreaza cu 12, 16 sau 24 biti) si numarul de canale (majoritatea aplicatiilor
lucreaza cu 16 canale);
- un calculator portabil pentru aplicatii mobile si fix (desktop) pentru aplicatii "fixe",
utilizate in special in cazul aplicatiilor de inalta performanta (capacitate de stocare
ridicata, viteza mare de lucru/prelucrare).

Sistemele experimentale realizate pentru achizitia, monitorizarea si

prelucrarea semnalelor ECG, destinate analizei variabilitatii ritmului cardiac
(VRC/HRV), au schema generala prezentata in figura 22.
Fig. 22 Schema bloc a sistemelor de masurare, achizitie si monitorizare a semnalelor ECG.

Schema bloc generala a etajelor de amplificare-filtrare (exemplu pentru doua

canale) contine amplificatoarele de instrumentatie cu circuit de garda activa,
amplificatoarele pentru electrodul de referinta si etajele de filtrare ("trece-sus"
pentru stabilizarea liniei izoelectrice si "trece-jos" pentru eliminarea zgomotului de
inalta frecventa) figura 23.
Sistemul experimental prezentat are la baza un amplificator de instrumentatie
(CI1) si un filtru trece jos, pentru rejectia zgomotelor de inalta frecventa.
Amplificatorul de instrumentatie utilizat pentru experimentele preliminare are o
impedanta de intrare de 1010, curenti de polarizare de 0.5nA, o tensiune de offset
de 50V si un CMRR de 120dB (!).
Acesta utilizeaza sistemul cu garda activa si electrod de referinta (montat pe
pacient), implementarea fiind obtinuta cu doua amplificatoare integrate (GA, AOI).
Solutia perminte rejectia perturbatiei datorate retelei de alimentare (50 Hz), care apare sub
forma unei tensiuni de mod comun. Aceasta perturbatie se manifesta cu atat mai mult cu cat
semnalul util ajunge la amplificator prin cabluri ecranate de la electrozi.
Garda activa creste practic factorul de rejectie de mod comun (CMRR-ul);
practic primul amplificator (GA), utilizat ca repetor, preia tensiunea de mod comun si
o aplica pe ecran, eliminand astfel tensiunile de zgomot care ar aparea pe
capacitatile de ecran (ale celor doua fire active fata de ecran).
Al doilea amplificator, un inversor (AOI) aplica aceasta tensiune pe pacient
prin intermediul electrodului de referinta, RF, printr-o rezistenta, dupa ce a fost
amplificata.
Cu aceasta solutie, CMRR-ul creste semnificativ (cu pana la 40 dB) si nu mai este
imperios necesara utilizarea filtrelor de banda ingusta, de 50 Hz.
Fig. 23 Schema bloc generala a etajelor de amplificare-filtrare.

Sursa: http://www.erisc.ro/
Titlu:
PLATFORMA E-HEALTH PENTRU MONITORIZARE, LOCALIZARE SI
PROCESARE IN TIMP REAL DESTINATA PACIENTILOR INREGISTRATI CU
RISC CARDIOVASCULAR ERISC
 Defibrilatorul este un generator de impulsuri de mare putere, aplicate transtoracic,
prin electrozi plasai pe piele. ocul se aplic ntre cei doi electrozi astfel nct circuitul s fie
izolat de
orice potenial de alt valoare (mas sau pmnt), pentru evitarea oricror alte descrcri electrice
care ar putea produce electrocutarea pacientului sau medicului.
n asistena medical de urgen electrodul pozitiv se aplica pe stern i electrodul
negativ n dreptul apexului cardiac.

Fig. 3.1 - Schema electric a defibrilatorului

Impulsurile de tensiune cu o durat de 310 ms se aplic ntre cei doi

electrozi n cel mai scurt timp de la declanarea fibrilaiei, succedndu-se la
un interval de cel mult 30 s, ntr-un ritm cresctor al transferului de energie
de la 200 J la 400 J, ntrerupndu-se la refacerea ritmului natural.
n general sunt utilizate formele de variaie trapezoidal sau
sinusoidal atenuat, fiind puine dovezi despre superioritatea uneia fa de
cealalt din punct de vedere al eficienei defibrilrii.
Impulsurile de tensiune aplicate ntre electrozii defibrilatorului se produc
prin descrcarea unui condensator cu o capacitate de circa 20 F, ncrcat la
37 kV, pe un circuit R-L, fiind dovedit experimental ca impulsului
amortizat (curentul este ntrziat datorit inductivitii) are anse mai mari
de a produce efectul de defibrilare urmat de reluarea ritmului cardiac normal
[4].
La defibrilatoarele portabile sursa de tensiune alternativ este
nlocuit cu acumulatori Ni-Cd.
Rezistena Rr i inductivitatea L se dimensioneaz pentru obinerea unei
forme de und cu eficien maxim. Rezistena pacientului Rp variaz
datorit rezistenei de contact a electrozilor.
Expresia de variaie n timp a intensitii curentului de descrcare a
condensatorului cu tensiunea iniial U, prin circuitul RLC, unde R = Rr +
Rp, depinde de parametrii circuitului [5], se prezint n tabelul de mai jos:

Sursa: http://snet.elth.pub.ro.html/
Autor: Oana Mihaela Drosu
Electrocardiograful

Este un aparat care permite redarea grafic a diferentelor de

potenial dintre electrozi (banda de frecv. 0.05100Hz). Pot avea
unul sau mai multe canale

Schema bloc a unui canal de electrocardiografie este:

1-selector de derivaii

2-amplificator flotant

3-amplif. pt. comanda inscriptorului

4-nregistrator grafic

5-bloc de etalonare

Zin diferenial: 210MHz

CMMR: 80dB

Rejecia de mod izolat: peste 100dB

Zf in: 310Vvv

Sursa: Curs Electronica medicala

Autor: Necunoscut
Electrocardiograful (EKG)

Electrocardiograful este aparatul folosit pentru masurarea si

redarea grafica a vectorului cardiac. n cazul redarii scopice el se
numeste electrocardioscop (monitor cardiac). EKG masoara
diferentele de potential dintre doua puncte ale cmpului electric
cardiac. Daca diferenta este zero pe afisaj apare o dreapta
orizontala - linia izoelectrica.
Marimea potentialului nregistrat depinde de: (I) apropierea
electrozilor de inima; (II) unghiul vectorului cardiac cu axul
derivatiei curente; (III) neomogenitatea mediului conductor al
corpului; (IV) plasarea excentrica a dipolului cardiac n mediul
conductor uman.

Schema bloc de principiu a unui EKG pentru un singur canal

(Figura 1.7) indica: selectorul de derivatii standard (1),
preamplificatorul flotant (2), amplificatorul ce comanda
inscriptorul (3), nregistratorul grafic (4) si blocul de etalonare (5)
care genereaza un semnal de test de 1 mV ce produce o anumita
deviatie a penitei inscriptorului (10 mm de exemplu).
 Figura 1.7 Schema bloc a unui canal de EKG
Schema bloc a unui EKG portabil este redata n Figura 1.8
(Gli88). Cablul de pacient are cinci fire, prin care semnalele ECG
sunt trimise unui bloc repetor (R) la iesirea caruia se afla o retea
de rezistoare Wilson. Selectorul de derivatii (SD), manual sau
automat, alege culegerea care este trimisa preamplificatorului
PAD1, modulatorului-demodulatorului sincron (sau printr-un
cuplor optic) si amplificatorului de curent alternativ A 2. Se
realizeaza astfel izolarea totala (galvanica si capacitiva) ntre
pacient si aparat. FS este un filtru de semnal parazitar
electromiografic (EMG), avnd atenuarea de 3 dB la 35 40 Hz.
A3 este un amplificator cu reglaj n trepte a sensibilitatii. CRT este
un circuit de revenire a traseului la linia izoelectrica de baza.
Modulul nregistrator contine: PAD2, limitatorul L pentru cursa
penitei, amplificatorul final de putere (AF) si unitatea de scriere
(US, pe baza unui galvanometru). Blocurile auxiliare sunt:
generatorul G furnizeaza un semnal dreptunghiular de 500 Hz
care produce o mica vibratie a penitei pentru a nu se lipi de
hrtie; reglajul ncalzirii penitei (RIP); servomotorul de c.c. (M)
plus tahogeneratorul (TG) realizeaza o viteza constanta de
antrenare a hrtiei; blocul de temporizare (BT) asigura
functionarea motorului de antrenare pentru un timp prestabilit.

Parametrii electrici principali sunt: impedanta de intrare

diferentiala este (2 10) M / 11.5 nF; rejectia de mod comun
min. 85 dB; zgomotul raportat la intrare: 35 V; sensibilitatea: 5
10 20 mm/mV.
 Figura 1.8 Schema bloc a unui EKG portabil

EKG moderne au un convertor analog-digital si o interfata

pentru trimiterea datelor numerice catre un sistem de calcul. De
asemenea, aparatul numit holter (EKG portabil) permite
memorarea ECG pe o anumita durata, redarea de 30-60 ori mai
rapida a semnalului nregistrat, alarmare n caz de ECG anormala
(cu un tahometru audibil) si teletransmiterea datelor pe linie
telefonica sau unde radio (facilitate utila telemedicinei).
Timpul de comutare mecanica a derivatiilor este mare (50 ms),
ceea ce duce la dezechilibrarea amplificatorului diferential, apar
semnale tranzitorii mari, fapt care poate bloca amplificatorul de
curent alternativ. Comutatoarele electronice CMOS, avnd timpi
de comutare de ordinul zecilor de nanosecunde, elimina
dezavantajul anterior. n Figura 1.9 (Ciu92), selectorul (2) este
comandat de numaratorul reversibil (5). n regim manual,
alegerea numararii nainte sau napoi este facuta de la tastatura.
n regim automat numararea are loc doar nainte att timp ct
este pornit nregistratorul ECG, comanda START/STOP
transmitndu-se printr-un optocuplor. Derivatia selectata este
semnalizata pe panou cu ajutorul decodorului (7) si este aplicata
amplificatorului izolator (3) si amplificatorului de putere (4).

Figura 1.9 EKG cu selectare automata a derivatiilor

 Figura 1.10 Schema bloc a unui EKG portabil bazat pe
microprocesor

Un EKG digital este prezentat n Figura 1.10 (Car96). Sistemul

contine pna la 13 amplificatoare, un convertor A/D pe 16 biti si
izolatoare optice pentru semnalul digital. Microsistemul are o
unitate centrala (CPU) pe 32 biti iar circuitul DSP (Digital Signal
Processing) efectueaza toate calculele necesare prelucrarii si
analizei semnalului ECG. Fiecare bloc functional are controler
propriu iar ansamblul este supervizat de un sistem de operare n
timp real si multitasking.
Electrocardioscopul cu memorie

Electrocardioscopul (ECS) sau monitorul cardiac preia semnalul

ECG, l amplifica si l afiseaza pe un tub catodic. n plus, ECS
calculeaza si afiseaza ritmul cardiac (inclusiv alarmarea n caz de
iesire din gama permisa) iar ECS moderne permit prelucrari
(semi)automate ale ECG. n Figura 1.11 cardiotahimetrul
realizeaza functia 60/T, n care T este perioada ntre doua unde R.
Blocul de memorie este necesar afisarii cu frecventele TV a
semnalului ECG. El contine convertorul A/D, circuite pentru
formarea adreselor si comenzilor de citire/scriere, memoria RAM
propriu-zisa si convertorul D/A. Afisarea ritmului cardiac
instantaneu are loc comandnd baza de timp cu undele R.

Figura 1.11 Electrocardioscop cu memorie

Vectorcardiograful

Aparatul numit vectorcardiograf este de fapt un vectorvoltmetru.

Electrozii se plaseaza pe piele, pe directia celor trei axe. Electrozii
auxiliari compenseaza atenuarile diferite pe axe. n Figura 1.12
apare sistemul de culegere si compensare Frank, cel mai adecvat
VCG. Variatiile n timp ale vectorului cardiac, proiectate pe axele
x, y, z, sunt detectate n general cu o pereche de electrozi pentru
fiecare axa iar al 7-lea electrod (RL) este la masa. Frank a
introdus al 8-lea electrod, central, pentru compensarea diferitelor
neomogenitati. Reteaua are ca semnale de iesire Vx, Vy si Vz.
n Figura 1.13 sunt reprezentate proiectiile vectorului cardiac
pe cele trei axe si n planele xy, xz, yz pentru un ciclu cardiac.
Figura 1.12 Pozitia electrozilor si reteaua de compensare Frank

Figura 1.13 Vecorcardiograma n sistemul Frank

Figura 1.14 reda schema-bloc a VCG, n care: 1 retea de

corectie; 2 selector de axe; 3 canale ECG; 4 amplificare si
adaptare; 5 circuit de detectie unda R; 6 generator de
sageata. Modularea n intensitatea a spotului ecranului are loc
nsumnd tensiunea (negativa) de comanda a grilei Wehnelt cu
tensiunea amplificata a proiectiei dupa cea de-a treia directie.
Sensul de parcurgere a buclelor VCG se obtine introducnd o data
cu informatia pe a treia axa niste impulsuri de modulare a
spotului cu trei niveluri (impulsuri de sageata), astfel: un nivel
cobort, care sumat cu tensiunea grilei si cu tensiunea pe axa 3
blancheaza (ascunde) traseul, un nivel intermediar, care sumat
cu celelalte doua produce o intensitate medie a spotului si al
treilea nivel pentru intensitate mare. Perioada acestor impulsuri
trebuie sincronizata cu perioada ciclului cardiac.

Figura 1.14 Schema-bloc a vectorcardiografului

Fonocardiograful

Figura 1.17 prezinta schema-bloc a unui fonocardiograf. FTS 1-5

sunt filtre trece-sus care compenseaza pe benzi de frecventa
caracteristica reala a toracelui. Punctele J, M1, M2, I si
auscultatie respecta caracteristici de frecventa impuse de
sistemul standardizat Maas-Weber. Caracteristica ultimului filtru,
cu frecventa de taiere la 20 dB de 400 Hz, reproduce
caracteristica urechii umane pentru redarea acustica pe difuzor a
zgomotelor si suflurilor cardiace. Pentru nregistrarea grafica a
FCG n benzile M2 si I se face o detectie de anvelopa a unui
semnal MA n care purtatoarea este o oscilatie de JF usor
inscriptibila (de obicei 80 Hz). n figura, (6) este oscilatorul pe 80
Hz, (7) modulator MA iar (8) - nregistrator.
 Figura 1.17 Schema-bloc a unui fonocardiograf

Sursa: http://scribd.com
Autor: Hariton Costin
Nume carte: Electronica medicala