Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.

2 1

Lucrarea de laborator nr. 6

Măsurarea impedanţelor

Scop: Măsurarea impedanţelor folosind diverse metode de măsură: metoda

directă prin utilizarea unui LCR-metru și ohmetru, metoda indirectă: puntea de curent
continuu.

Breviar teoretic
U I 1
În regim sinusoidal se defineşte impedanţa Z = şi admitanţa Y = = ,
I U Z
unde U şi I reprezintă fazorii tensiunii şi intensităţii curentului electric din figura 1a.
U

I
Z

Figura 1a

În general aceste mărimi sînt mărimi complexe, putînd fi scrise sub forma
algebrică
Z = R + jX , Y = G + jB
R – rezistenţa serie
X – reactanţa serie (cu X >0 pentru impedanţe inductive şi cu X <0 pentru
impedanţe capacitive)
G – conductanţa paralel
B – susceptanţa paralel (cu B <0 pentru admitanţe inductive şi cu B >0 pentru
admitanţe capacitive)
Relaţia de legătură între mărimile impedanţei şi ale admitanţei se obţine simplu
G B
R= 2 2
X =− 2
G +B G + B2

Modelul unei reactanţe cu pierderi

Se consideră o reactanţă cu pierderi, avînd la frecvenţa f un factor de calitate Q.
Pentru aceasta sînt posibile două modele de circuit: serie şi paralel. În figura 1b sînt
desenate cele 2 modele pentru o reactanţă cu pierderi (pierdere = RS nenul, Rp diferit
de infinit).
X poate fi reactanţa unei bobine, respectiv condensator:
1
X L = ωL XC = −
ωC
2 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2

Rp

Xs Rs
Xp
Figura 1b
Pentru cele două modele se definesc factorii de calitate Qs şi Qp:
X X ω Ls 1
Qs = = s = =
R Rs Rs ω RsCs
B R R
Qp = = p = p = ω R pC p
G X p ω Lp
Fiind definiţi pentru aceeaşi componentă fizică, cei doi factori de calitate
trebuie să fie egali:
Qs=Qp=Q
Se defineşte şi tangenta unghiului de pierderi, tg δ = D:
1
D=
Q
Relaţiile de legătură între elementele celor două modele, la o frecvenţă fixată f,
sînt:
 1 
X p = X s 1 + 2  = X s (1 + D 2 )
 Q  (1.1)
R p = Rs (1 + Q 2 )
Relaţia de echivalenţă între reactanţe se mai poate scrie în funcţie de tipul
reactanţei, capacitivă respectiv inductivă, astfel:
L p = Ls (1 + 1/ Q 2 )
(1.2)
Cs = C p (1 + 1/ Q 2 )
Se observă că dacă Q este mediu sau mare (Q>10), 1/Q2 → 0 deci practic Cp≈Cs
și Lp≈LS . Acesta este motivul pt. care pe corpul componentelor uzuale, se
inscripționează o singură valoare (de exemplu, condensator de 100nF) și nu 2 valori
(serie și paralel). De asemenea se observă că Rp și Rs diferă tot mai mult pe măsură ce
crește Q, ceea ce este intuitiv: rezistențele parazite serie sînt mici (cum ar fi rezistența
sîrmei din care e formată bobina), rezistențele parazite paralel sînt mari (cum ar fi
rezistența de izolație a dielectricului unui condensator).

Măsurarea la LCR-metru a componentelor în curent alternativ

LCR-metrul (al cărui principiu de funcționare, numit punte cu echilibrare

automată – ABB – Auto Balancing Bridge, va fi studiat în detaliu la disciplina
Instrumentație Electronică de Măsură, an III) măsoară automat partea reală și
 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2 3

imaginară a tensiunilor pe sursa de alimentare și componenta necunoscută. Pe baza

acestor valori el calculează mărimile RS, CS, RP, CP, Q etc prezentate anterior.
Calculul efectuat de aparat se bazează pe diagramele fazoriale cunoscute:

Pentru un grup RC serie în regim sinusoidal, avem următoarele ecuații:

tg φ = |VC | / VR = Q = |XC| /R = 1/ωRC δ= 90- φ D=tg δ = 1/Q (1.3)

iar pentru RC paralel:
tg φ = |IC | / IR = Q = R/ |XC| = ωRC (1.4)

Măsurări la rezonanță pentru un circuit RLC

Un circuit RLC are o frecvență de rezonanță f0=1/(2π√LC)

La rezonanță, XL= |XC| și impedanța circuitului devine minimă, egală cu rezistența r.
În acest caz, un circuit pur LC (cu r=0) ar avea Q=∞.

Tensiunea pe condensator la frecv. f=f0 este de Q ori mai mare decît tensiunea de
alimentare U:

Prin urmare, o metodă de măsură a Q este măsurarea la rezonanță a raportului

între modulul |UC | și U (semnificația modului fiind tensiunea citită de voltmetru):
Q= |UC| / U (2)
4 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2

O altă metodă de măsurare a lui Q este dezacordarea circuitului față de

rezonanță, și determinarea benzii la -3dB în jurul f0, la care aplitudinea |UC | scade cu
3dB (0.707 în raport) față de maximul la rezonanță.

Această scădere are loc atît în stînga (la frecv. f1<f0) cît și în dreapta, la f2>f0,
prin urmare, spre deosebire de un FTJ sau FTS care au o singură frecvență de -3dB
(tăiere), acest circuit rezonant are două frecvențe de tăiere f1 și f2. El se mai numește
și filtru trece-bandă FTB (engl: band-pass filter BPF). Banda la -3dB se definește ca
B=f2-f1. In acest caz factorul de calitate este:
Q = f0 / (f2-f1) = f0 / B (3)

Principiul măsurării cuadripolare (4T)

Atunci cînd se măsoară impedanţe mici, sau cînd sondele de măsură au lungime
mare (măsurare la distanță), impedanţa sondelor şi a rezistenţelor de contact poate să
nu mai fie neglijabilă, fiind comparabilă cu impedanţa Zx. Principiul de măsură
foloseşte în fiecare capăt al impedanţei două terminale. O pereche de terminale este
folosită pentru injectarea curentului prin impedanţa necunoscută Zx, iar cealaltă pentru
măsurarea tensiunii care cade pe Zx. Conexiunea se numeşte cuadripolară datorită
celor 4 terminale. Cele 2 perechi de terminale se conectează cît mai aproape de corpul
impedanţei.
Ix
Ix z 1 z2 Z2 z1
z3 Zx z1
Ux I U Ux≠ U
I Zx U=U x Zx
z4
z3 z 4 z3
z4 z2
Figura 2a: Modelul cuadripolar (4T) Figura 2b: Modelul bipolar (2T)

În figura 2a) este ilustrată conexiunea cuadripolară; se vine cu 2 perechi de fire

 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2 5

separate:
- de la sursa I la Zx, impedanţele (parazite) ale firelor de legătură sînt z1, z3
- de la voltmetru la Zx, impedanţele firelor sînt z2, z4
Se observă că z2 şi z4 sînt în serie cu voltmetrul care are impedanţa de intrare foarte
mare deci sînt neglijabile. z1 şi z3 apar în serie cu sursa de curent, cu impedanţa internă
mare, aşadar devin şi ele neglijabile. Această schemă permite deci minimizarea
efectului celor 4 impedanţe nedorite mici, făcîndu-le să apară în serie cu alte
impedanţe mari care există deja în circuit.

În figura 2b) este ilustrată conexiunea bipolară. Aparatul de măsură conţine

sursa I şi voltmetrul U, şi se face legătura cu Zx prin doar 2 fire de legătură z1 şi z3. De
aceea, nu se mai pot separa căile de „curent” şi „tensiune” şi se măsoară impedanţa
care include şi impedanţa firelor:
Z m = Z x + z1 + z3
făcîndu-se o eroare sistematică
z +z
ε Zx s = 1 3
Zx
De exemplu, în cazul măsurării unei rezistenţe R, folosind pentru conectare nişte
cabluri avînd rezistenţa r, se obţine o eroare sistematică, în cazul folosirii configuraţiei
bipolare (se folosesc doar două terminale):
2r
ε Rs =
R
Principiul măsurării tripolare (3T)

Așa cum în conexiunea 4T putem elimina efectul impedanțelor parazite mici

punîndu-le în serie cu alte impedanțe mai mari, în conexiunea 3T putem elimina
efectul impedanțelor parazite mari prin punerea în paralel cu alte impedanțe mai mici.
În figură se vede cum capacitatea parazită CP apare în paralel pe impedanța
necunoscută ZX la măsurarea cu cu 2 terminale (sondele de măsură care au rezistență
și inductanță parazită serie

E V CP Zx

A
6 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2

În cazul ZX mare, aceste elemente parazite serie de impedanță mult mai mică nu
contează, dar Cp contează căci la CP mic, reactanța XP=1/ωCP este mare, comparabilă
cu ZX.
Conexiunea tripolară sau 3T introduce al treilea „terminal” sub forma ecranelor
cablurilor coaxiale, legate împreună la masă. În acest caz, capacitatea parazită CP se
formează între elementele de circuit de arie mai mare (ecranul este mai mare decît
conductorul interior). Întrucît cele 2 ecrane sînt echipotențiale, prin CP nu mai trece
curent, deci efectul său este eliminat.
Cea mai uzuală aplicație a măsurării ZX mari este măsurarea CX mici. De
exemplu, la f=1KHz, C=1pF are XC= 0.159 MΩ, iar capacitățile parazite uzuale sînt
mai mari decît acest C (zeci de pF). În aceste condiții, măsurarea 2T produce erori
mult mai mari decît 3T.

Principiul măsurării pentapolare (5T)

Măsurarea 5T reprezintă combinarea 4T cu 3T, adică se folosesc 4 cabluri coaxiale,

avînd astfel cele 4 terminale (conductorii centrali) plus cele 4 ecrane conectate între
ele, care formează un singur terminal dpdv electric : 4+1=5:

Cele 4 borne (notate HC, HP, LP, LC pe desen) sînt sub forma unor mufe BNC,
care sînt implicit pentru cablu coaxial, iar ecranele sînt conectate împreună intern.
Două cîte 2 borne din cele 4 se unesc pe terminalul impedanței necunoscute. Pt. a
simplifica modul de conectare, se folosesc 2 crocodili speciali, la fiecare ajungînd cîte
2 fire, iar cele 2 „fălci” sînt izolate între ele și se ating doar pe terminal.

Unul dintre cei 2 crocodili speciali pentru conexiuni 4T

Punţi de curent continuu. Puntea Wheatstone

În figura 3 se prezintă schema unei punţi Wheatstone, în care s-a notat cu rg

rezistenţa internă a sursei, iar cu RV rezistenţa internă a indicatorului de nul
(voltmetrului).
 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2 7

Considerînd rg neglijabil şi RV foarte mare, tensiunea de dezechilibru Ud = U12

este dată de relaţia
 R2 R3 
U d = Eg ⋅  − 
 R1 + R2 R3 + R4 
Puntea este echilibrată atunci cînd Ud =0. La echilibru, între rezistenţele punţii
există relaţia
R1R3 = R2 R4 (4)

Puntea de curent continuu poate fi folosită la măsurarea rezistențelor. Funcționarea se

bazează pe relația de echilibru (4). Dacă luăm ca exemplu puntea din Figura 3, putem
considera ca aceasta este formată din două rezistențe fixe (R1 și R2), o rezistență
variabilă etalonabilă (potențiometrul R4) și rezistența care se dorește a fi măsurată, R3.
Se aduce puntea la echilibru folosind potențiometrul R4. Acesta este reglat până când
tensiunea indicată de voltmetru ajunge la zero. Cunoscând valoarea de echilibru a
potențiometrului R4, R40, și valorile rezistențelor fixe, R1 și R2, se poate determina
valoarea rezistenței necunoscute folosind relația 4.

[3]
S
0,25
rg R1 R4
0,20

Eg [1] [2]
Ud, RV 0,10

R2 R3

[4] α-1 1 α 5 9 A

Figura 3 Figura 4

Se defineşte raportul punţii A, ca fiind raportul a oricare două rezistenţe

alăturate, conectate la aceeaşi bornă a voltmetrului, cînd puntea este la echilibru.
R R R R
A = 1 = 4 sau A = 2 = 3 (5)
R2 R3 R1 R4
Observație: Dacă voltmetrul ar fi fost conectat pe diagonala 3-4, iar sursa de
tensiune ar fi fost conectată pe diagonala 1-2, atunci raportul punții s-ar defini astfel:

sau

Factorul de reglaj σ (numit şi dezechilibrul punţii) se defineşte ca:

R − R40
σ= 4
R40
8 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2

unde cu R40 se notează valoarea rezistenţei R4 cînd puntea este echilibrată (rezistenţele
R1 , R2 , R3 sînt rezistenţe fixe)
Pentru σ → 0 tensiunea U12 poate fi aproximată cu expresia lui Ud
U d = S ⋅ Eg ⋅ σ
Sensibilitatea S a punţii este:
∆U d
E A
S= g = (6)
∆R4 (1 + A )2
R4
Din această relaţie se obţine că S(A)=S(1/A), de aceea nu contează cum se alege
A (R1/R2 sau R2/R1 – justificarea relației (5) ) atîta vreme cît cele 2 rezistenţe
mărginesc voltmetrul (au o bornă comună conectată la voltmetru).
Dependenţa sensibilităţii S în funcţie de A este prezentată în figura 4. Se observă
că pentru orice A=α, S(α)=S(α-1).
 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2 9

Desfăşurarea lucrării
Se calculează identificatorul ID pe baza sumei codurilor ASCII (http://www.asciitable.com/)
a inițialelor numelor și prenumelor Ni (majuscule) ale membrilor echipei; se ia restul împărțirii la 100
al sumei, plus 1.
- N1,2,3,4,… = codurile ASCII al inițialelor majuscule (uppercase)
- ID= mod 100 +1
- de exemplu, pt. echipa formată din Dorel Ionel Vasilescu și Ion Ionescu = {D,I,V,I,I}:
N1=ascii(“D”) = 68; N2=73; N3=86; N4=73; N5=73;
- 68+73+86+73+73 = 373;
ID = 373 mod 100+1 = 73+1=74

1. Măsurarea rezistenţelor folosind LCR-metrul în conexiune 4T.

LCR-metrul este un aparat care permite măsurarea automată, la alegere, a doi
parametri ai unei impedanţe (selectabili din meniul MODE):
- R și Q (în acest caz Q se ignoră)
- L și Q
- C și D (în care caz de multe ori se dorește să se calculeze manual Q=1/D).
La cele 4 borne de măsură se conectează 4 cabluri ecranate separate, sau un
adaptor dedicat cu 4 fire și 2 crocodili speciali pentru conexiunea 4T. Cablurile fiind
ecranate, acest LCR-metru corespunde conexiunii pentapolare (5T) și poate deci
măsura precis impedanțe mari, medii și mici.

Prin MODE se selectează natura (R,L sau C) impedanței. Pentru a selecta

modelul (serie sau paralel) se folosește meniul CIRCUIT:
10 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2

În cele ce urmează se vor simula în QUCS o parte din măsurătorile efectuate cu acest
aparat.
a) Se măsoară o rezistență mică (Rx=1Ω) folosind conexiunea 2T, ca în fig. 2b,
corespunzător folosirii unui aparat cu doar 2 borne (de exemplu, un ohmetru, sau
LCR-metrul cu perechile de borne (HC, HP) și (LC, LP) conectate împreună chiar lîngă
aparat). Se simulează în simulatorul QUCS schema din fig. 5a.

fig. 5a schema 2T fig. 5b rezultatele simulării 2T

Rezistențele R1,R2 corespund firelor dintre aparatul de măsură (care cuprinde

sursa V1, ampermetrul și voltmetrul) și rezistența necunoscută RX. Se realizează o
simulare din Main Dock  Components  Simulations  DC simulation. După
rularea simulării se deschide fereastra cu extensia .dpl (display) în care se creează
tabelul cu rezultate folosind Components  Diagrams  Tabular, se dă dublu click
pe Diagram Properties  Dataset  Ix.I și Vx.V pt a le face să apară în fereastra
Graph. Se obține tabelul cu rezultate din fig. 5b.
Calculînd RXmăs =Vx.V / Ix.I se obține RXmăs =1V/0.833A = 1.2 Ω ceea ce era de
așteptat, dar este incorect (RX=1Ω) deoarece doar cu 2T nu s-au putut separa cele 2
rezistențe R1,2 față de RX. Calculați eroarea relativă ε între Rxmăs și Rx.

b) Se modifică schema pt. a adăuga încă 2 terminale de măsură cu care se

conectează voltmetrul separat Vx2 ca în fig. 6, rezultînd o conexiune 4T (fiecare
conexiune fizică, care în realitate este un fir de o anumită lungime, este simulată sub
forma unei rezistențe R1-R4 de 0.1Ω ):

Fig. 6 Schema 4T pentru măsurarea R în c.c.

 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2 11

Simulați și generați un nou tabel (Diagrams  Tabular) în care să afișați Vx2.V și

Ix.I. Calculați RXmăs’ ca raport. Ce se observă ?
Repetați simulările 2T, 4T pentru:
• RX2=10+ID/10 Ω și RX3=10+ID/10 KΩ
completați în tabel valorile măsurate și erorile relative.
Trageți o concluzie: pentru ce valori este utilă conexiunea 4T?

2. Măsurarea la LCR-metru a componentelor în curent alternativ

LCR-metrul afișează valorile RS, CS, RP, CP, Q prin calcul, folosind formulele
(1.3) și (1.4) și similare.
Se va folosi simulatorul QUCS pentru a face aceleași măsurători.

a) măsurarea unui grup RC serie

Se simulează un circuit RC serie (fig 7a) format din:

• RS =1+ID/100 KΩ CS = 15-ID/10 nF

Fig. 7a circuit RC serie Fig. 7b rezultate sub formă tabelară

Se selectează AC simulation, Sweep: ac frequency, Type: constant, Values: 1kHz

(atenție, „k” mic) pentru a efectua simularea la o singură frecvență f1=1KHz. Se
observă că tensiunea pe condensator este față de masă, deci se poate măsura folosind

un Wire Label , dar tensiunea pe rezistență e între 2 puncte oarecare, nici unul de
masă, deci pt. măsurare trebuie obligatoriu un Components  Probes  Voltage
Probe. Se simulează și în fereastra de afișare (.dpl) se creează un Components 
Diagrams  Tabular.
OBS: poate fi necesar să redimensionați tabelul pt. a face vizibile toate
coloanele.
Întrucît ne interesează modulul, selectăm pt. cele două mărimi varianta de
afișare magnitude/angle.
12 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2

Factorul Qtensiuni se calculează pe baza raportului tensiunilor cf. ec. (1.3). Pe

exemplul dat, Qtensiuni =0.995/0.0995=10 care corespunde celui calculat pe baza
valorilor componentelor Qcomponente =1/ωRC =10.
Calculați factorul de pierderi Dcomponente și eroarea lui Qtensiuni față de Qcomponente.

b) măsurarea unui circuit RC paralel echivalent.

Se construiește circuitul RC paralel (RP, CP) echivalent cu cel serie (RS , CS) de la a)
deci care va avea același Q (fig. 8). Se calculează valorile paralel folosind relațiile de
echivalență (1.1), (1.2) și Qcomponente de mai sus.

Fig. 8 circuit RC paralel echivalent

Se face o nouă simulare, măsurînd curenții IC , IR în locul tensiunilor și se calculează

noul Qcurenți folosind ec. (1.4). Se calculează și noul Qcomp paralel în funcție de noile
valori ale componentelor (atenție la formula pt. Q paralel !). Se calculează Dcomp
corespunzător.

c) dependența de frecvență a Q; conservarea valorilor între modele.

Se repetă simulările de la pct. a) și b) la o frecvență f2=100KHz.

Explicați: ce valori (R sau C) sînt mai apropiate între cele 2 modele (serie și paralel) în
cazul f1 și în cazul f2 și de ce ?

3. Măsurarea unui circuit RLC serie la rezonanță

Se urmărește determinarea Q pentru un circuit RLC serie prin 3 metode:

a) calcul
b) măsurarea raportului de tensiuni ca în ecuația (2)
c) măsurarea la dezacord ca în (3)
 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2 13

Fig. 9a circuit RLC serie Fig. 9b caracteristica UC(f) pt. circuitul RLC

Se realizează în simulatorul QUCS circuitul din fig. 9a. Se calculează frecvența

de rezonanță f0 pentru componentele date:
• R= 7+ID/10 Ω L = 900+ID µH C = 50 + ID nF

a) Se calculează Qcalc = ωL/R la frecvența de rezonanță ω=ω0 (dpdv fizic, rezistența

totală se consideră că include rezistența sîrmei bobinei și rezistența R; față de acestea,
rezistența condensatorului este neglijabilă).

b) Se realizează o simulare de tip ac simulation avînd ca limite două frecvențe

suficient de depărtate în stînga și dreapta lui f0. În fereastra display ( .dpl) se deschide
un grafic de tip Components  Diagrams Cartesian în care se afișează semnalul de
intrare (alimentare) input.v și cel de pe condensator Vc.v ca în fig. 9b. Se determină Q
ca raport între maximul | UC | și U. Dacă este nevoie de folosirea markerilor , se va
avea în vedere că în calcul se folosește modulul tensiunii deci dînd click pe marker, se
selectează magnitude/angle (modul și fază). Se poate selecta și real/imaginar dar
atunci trebuie calculat manual modulul din cele 2 componente.
Se calculează după (2) și se notează Qraport . Se determină ε față de Qcalc. Se desenează
graficul (similar cu fig. 9b).

c) pe simularea existentă se măsoară Q prin dezacord : folosind markerul, se determină

frecvențele f1 și f2 care care tensiunea |UC| este 0.707 din maxim. După caz, poate fi
nevoie să ajustați limitele frecvenței simulării ac simulation și dimensiunea graficului,
pentru a fi citit cît mai precis (observați pe exemplul dat în fig. 9b că s-a reușit
ajungerea la 0.711 în loc de 0.707). De asemenea, ajustați nr. de zecimale cu care se
afișează markerul.
Se calculează după (3) și se notează Qdezacord . Se determină ε față de Qcalc
14 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2

4. Măsurarea rezistenţelor cu ajutorul punţii de curent continuu

a) echilibrarea punţii
Se utilizează programul Breadboard Simulator. Se realizează pe placa de test
o punte de curent continuu, alimentată la 5V (între rîndurile marcate cu roșu și
negru).
Valorile nominale pentru R1 = R2 sînt cea mai apropiată valoare disponibilă de
0.5+ID/35 kΩ iar R3 = 6.8K. Rezistenţa R4 este o rezistenţă variabilă (numită şi
trimer sau potenţiometru semireglabil) cu valoare nominală 10 kΩ (în lista de
componente, Input Devices  10K potentiometer). Trei exemple de trimere, precum
şi schema echivalentă, sînt date în fig. 10. Rezistenţele măsurate între cele 3
terminale ale unui trimer, respectă regula:
R12 + R23 = R13 = ct.
unde valoarea R13 este valoarea nominală a trimerului (fixă, indiferent de reglaj).
Terminalul central 2 se numeşte cursor şi poziţia sa depinde de şurubul de reglaj.
Deci, pentru un trimer de 10KΩ, în funcţie de poziţia cursorului, putem avea de
exemplu:
R12 = 1KΩ, R23=9KΩ, R13= 10KΩ

Fig. 10 rezistenţă semireglabilă; R12 + R23 = R13. Valoarea totală R13 este inscripționată pe
corpul piesei în Ω , de exemplu 103=10*103 Ω = 10KΩ

Se observă deci că, dacă se conectează doar terminalele 1-2 sau 2-3 în circuit, în
funcţie de reglaj vom avea o rezistenţă între 0 (min) şi R13 (max). În nici un caz nu
se vor conecta terminalele 1 şi 3, căci valoarea va fi fixă și nu vom mai putea
efectua reglajul! Se mai observă că putem conecta terminalul liber la cursor, ca în
fig. 3, sau îl putem lăsa neconectat, rezultatul fiind acelaşi – oricum ar fi, d.p.d.v.
echivalent trebuie ca trimerul să aibă două terminale în circuitul punţii.
În figura 11 este reprezentată o variantă posibilă de realizare a punţii din figura
3 pe placa de test. În locul voltmetrului de c.c., care măsoară Ud = U12 = tensiunea
de dezechilibru, se folosesc 2 sonde de osciloscop din lista de componente,
Output Devices  Oscilloscope Probes.

Atenție! programul Breadboard Simulator nu indică corect valorile dacă în

Windows este setat separatorul „virgulă” pt. punctul zecimal.
 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2 15

[3]
[3]

A
[2]
R1 R4
3
[1]
[1] [2]
E
B 3V V
R2 R3

[4]
[4]

Fig. 11 Exemplu de realizare a punții Wheatstone

Se pornește simularea din butonul Run. Cele 2 tensiuni se vizualizează folosind

butonul Graph. Din Graph  Settings se reglează coeficientul Cy=500mV/div,
Offset=-2.5V.
De ce s-a ales acest offset ? Indicație: cît este potențialul V[1] știind tensiunea
de alimentare de 5V și valorile R1, R2 ?
Aducerea punții la echilibru se face rotind potențiometrul R4. În simulator se

folosește butonul Interact și apoi se dă click pe potențiometru; se observă

apariția unei plaje de reglaj care se poate ajusta stînga-dreapta. Ajustînd
potențiometrul în timp ce simularea rulează obținem o variație a V[2] ca în fig. 12

Fig. 12 ajustarea potențiometrului în timpul funcționării

Observaţie: prin reglarea trimerului la cele 2 valori extreme, trebuie ca tensiunea diferență Ud=
U12 să treacă prin valori atît pozitive, cît şi negative, obţinîndu-se 0 la echilibru. Dacă, oricît ar fi
reglat trimerul, tensiunea nu îşi schimbă semnul, înseamnă că puntea nu poate fi echilibrată (nu a
16 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2

fost realizată corect, valorile rezistențelor nu permit obținerea egalității din (4) indiferent de
valoarea trimerului).

Observați că valoarea reglată a trimerului este afișată în procente din valoarea

maximă 10K, deci de exemplu o valoare de 65.5% înseamnă o valoare de 6.55KΩ
între terminalele 1 și 2 ale potențiometrului. Procentajul se vede cînd staționați cu
„șurubelnița” pe potențiometru.
Echilibrarea punții, adică U12=0 pe un eventual voltmetru, este echivalentă cu
V[1]=V[2] adică linia albastră și cea roșie să se suprapună.

Se desenează schema punţii realizate, notînd pe schemă rezistenţele alese şi valorile

lor nominale şi notînd capetele celor 2 diagonale ([1]-[2] şi [3]-[4]).

- Se aduce puntea la echilibru prin reglarea potenţiometrului pînă cînd

indicaţia voltmetrului ar fi ideal Ud =0 , dar considerăm că Ud ≈ 0 dacă obțineți Ud
< 20mV, căci reglajul fin este dificil de făcut. Pentru a urmări rezultatul cît mai fin,
se modifică Settings  Cy=100mV/div sau chiar 50mV/div. Determinați valoarea
Ud citind V[1] și V[2] în simulator (ținînd cursorul pe un terminal se afișează
valoarea tensiunii și curentului). Notați R40 măsurat valoarea potențiometrului.

- Se compară valoarea R40 măsurat obținută pentru potenţiometru (la echilibru)

cu valoarea de echilibru R40 calc calculată cu relaţia de echilibru a punţii (4) pe baza
valorilor rezistenţelor R1,2,3. Se calculează eroarea relativă a valorii măsurate.

b) determinarea configuraţiei pentru care sensibilitatea este maximă

Relaţia (4) este aceeaşi indiferent de diagonalele în care se conectează

voltmetrul şi sursa. Se urmăreşte determinarea experimentală a diagonalei care asigură
sensibilitate (6) maximă. Reamintim că un aparat este mai sensibil decît altul atunci
cînd ieșirea este mai mare, la aceeași intrare. În cazul nostru, intrarea este reprezentată
de modificarea potențiometrului față de R40 iar ieșirea este tensiunea Ud .
Pentru configuraţia deja realizată pe placă, se variază uşor potențiometrul pînă
cînd obțineți cît mai aproape de Ud1=50mV (cel mai ușor se observă dacă setați
Cy=50mV/div). Se notează Ud1 măsurat . Se observă că, cf. fig. 11, voltmetrul este
conectat în diagonala [1]-[2] și sursa în [3]-[4]. Se notează R4’– valoarea
potențiometrului care produce aceasta.
Se realizează apoi schema în care voltmetrul este între [3]-[4] și sursa între [1]-
[2] prin repoziționarea rezistențelor pe placa de test (întrucît în simulator poziția sursei
este fixă) şi se verifică că puntea este din nou la echilibru pt. aceeași valoare R40 – în
caz contrar, circuitul a fost realizat greșit (echilibrul nu tb. să depindă de diagonale).
Apoi, reglînd din nou aceeași valoare R4’ a potenţiometrului, se citeşte tens. de
dezechilibru Ud2, care va fi diferită de Ud1 – mai mare sau mai mică. Care configuraţie
este mai sensibilă? Justificaţi !

c) Determinarea teoretică a config.de sensibilitate maximă

 Măsurări în electronică şi telecomunicaţii – lab. 6 online – rev. 1.2 17

Se calculează raportul punţii A (relaţia (5)) şi sensibilitatea S (relaţia (6)) pentru

cele două montaje realizate, A1-2 (cînd V-metrul este între [1]-[2]) S1-2, A3-4, S3-4, pe
baza valorilor celor 4 rezistenţe. În care caz sensibilitatea calculată e mai mare? Pentru
ce valoarea A sensibilitatea este maximă, și cît este Smax ? Se compară cu determinările
experimentale.

Întrebări pregătitoare
1. Pentru o bobină se măsoară Lp=400mH şi Q=50, la frecvenţa f=1kHz. Să se determine
rezistenţa Rp şi valoarea bobinei pentru modelul serie, Ls.
2. Să se calculeze factorul de calitate pentru un grup RC serie avînd Cs=10nF şi Rs=50Ω, la
frecvenţa 1kHz.
3. Să se calculeze factorul de calitate pentru un grup RC paralel avînd Cp=10nF şi Rp=1MΩ, la
frecvenţa 1kHz.
4. Pentru o bobină se măsoară Ls=10mH şi Q=10, la frecvenţa f=1kHz. Să se determine
rezistenţa Rs şi valoarea bobinei pentru modelul paralel, Lp.
5. Pentru un condensator se măsoară Cs=200nF şi Q=1000, la frecvenţa f=10kHz. Să se
determine rezistenţa Rs şi tangenta unghiului de pierderi, D= tgδ .
6. Se măsoară o rezistenţă folosind conexiunea bipolară (doar două terminale). Valoarea
rezistenţei este R=50Ω. Rezistenţa cablurilor este de 0,5Ω. Să se determine eroarea
sistematică făcută la măsurarea rezistenţei.
7. Se măsoară un condensator C=22pF folosind conexiunea 2T. Capacitatea parazită a cablurilor
este CP=50pF. Să se calculeze valoarea indicată și eroarea relativă față de cazul măsurării 3T.
8. Pentru punțile din figura de mai jos să se calculeze rezistenţa Rx la echilibru şi sensibilitatea S
a punţii.

R1=8k R3=16k R1=1k R3=5k

R2=10 k Rx R2=2k Rx

9. Pentru o impedanţă inductivă se măsoară Lp=202mH şi Ls=200mH. Să se determine factorul

de calitate al impedanţei.
10. În urma epidemiei de coronavirus compania trebuie să concedieze personal. Tehnicianul
Dorel măsoară un condensator în cele 2 modele și obține CP=100nF, CS=98pF. Argumentați
într-o notă justificativă cu caracter tehnic, către departamentul HR, dacă Dorel trebuie pus pe
lista de concediați sau nu.
11. Să se arate că S are aceeaşi valoare, indiferent de modul în care este definit raportul punţii
R1 R
A= sau A = 2
R2 R1
12. Pentru o punte Wheatstone, tensiunea de dezechilibru are valorile
U d 1 = 11mV pentru R4.1 = 1,011kΩ
U d 2 = −11mV pentru R4.2 = 0.989kΩ
Să se determine valoarea rezistenţei R40 pentru a aduce puntea la echilibru.
13. Să se stabilească diagonala în care trebuie conectat voltmetrul pentru maximizarea
sensibilităţii punţii din figura de mai sus (stînga). Cît este raportul A al punţii şi sensibilitatea în acest
caz ?
14. Se dau R=1.11KΩ, C=15nF, L=1234 uH. Să se determine f0 și Q la rezonanță.