CAPITOLUL 6.

6.1 IMPLEMENTAREA FILTRELOR

REALIZAREA FILTRELOR CU RASPUNS FINIT LA IMPULS
DIGITALE

1 2

Filtre cu răspuns finit la impuls 6.1.1 FORMA TRANSVERSALĂ

 Organizarea memoriei pentru filtrul FIR:
 Un filtru FIR de lungime N este caracterizat de:

Y ( z ) N 1  k N 1
Lista circulara Coeficienti
H ( z)    hk z y (n)   hk x(n  k )
X ( z ) k 0 k 0
h(N-1)

 6.1.1 Forma transversală (directă):

x ( n) x(n  1) x(n  2) x(n  N  1) N
x(n-1)
1 1 1
z z z index x(n)
curent
x(n-N+1) h(1)
h0 h1 h2 hN 1
y ( n) h(0)

3 4
6.1.1 FORMA TRANSVERSALĂ 6.1.1 FORMA TRANSVERSALĂ
 Calculul ieşirii y(n): fread(x,sizeof(Word16),DataBlockSize,fpx);
for (n=0; n<DataBlockSize; n++)
N 1
y (n)   hk x(n  k ) {
k 0 delay[index%N]=x[n];
int main() sum=0;
{ for (k=0; k<N; k++)
Word16 sum=L_mac(sum,h[k],delay[(index-k)%N]);
x[DataBlockSize],y[DataBlockSize],delay[N],h[N]; y[n]=round(sum);
Word32 sum; index++;
short n,i;
}
long unsigned k,index;
fwrite(y,sizeof(Word16),DataBlockSize,fpy);
...
...
}
5 6

6.1.2 FORMA TRANSPUSĂ 6.1.2 FORMA TRANSPUSĂ

 6.1.2 Forma transpusă
y (n)  w1 (n  1)  h0 x(n) N 1
 Graful acestei structuri se obţine din graful y (n)   hk x(n  k )
w1 (n)  w2 (n  1)  h1 x(n)
structurii transversale, inversând intrarea cu k 0
w2 (n)  w3 (n  1)  h2 x(n)
ieşirea şi sensurile tuturor căilor
...
wN 1 (n)  hN 1 x(n)
w2 ( n) w1 ( n) y ( n) w2 ( n) w1 ( n) y ( n)
1
z z 1 z 1
z 1
z 1 z 1

hN 1 h2 h1 h0 hN 1 h2 h1 h0
x ( n) x ( n)

7 8
 Filtre cu răspuns infinit la impuls
 Funcţia de transfer este de forma:
M

Y ( z) b z k
k

H ( z)   k 0
X ( z) N
1   ak z  k
k 1
6.2 IMPLEMENTAREA FILTRELOR
 Ecuaţia cu diferenţe finite:
CU RĂSPUNS INFINIT LA IMPULS
M N
y (n)   bk x(n  k )  ak y (n  k )
k 0 k 1

9 10

6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1 6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1

M N
 Relaţia intrare – ieşire este de forma: w(n) = bk x( n  k ) y (n) = w(n) - ak y (n  k )
k=0 k=1
M
W ( z) wn 
W ( z )  X ( z )   bk z  k
b0 y (n)
Y ( z)  N
x(n)

k 0
1   ak z  k 1 z 1
z
k 1 b1  a1
x(n  1) y (n  1)
 Ecuaţiile cu diferenţe finite: z 1 z 1

b2  a2
M N
y (n  2)
w(n)   bk x(n  k ) y (n)  w(n)   ak y (n  k )
x ( n  2)

k 0 k 1

1 1
z z
bM  aN
11
x(n  M ) y (n  N ) 12
6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1 6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1
int main() for (n=0; n<DataBlockSize; n++)
{ {
Word16 x[DataBlockSize],y[DataBlockSize]; delay_b[ix%(M+1)]=x[n];
Word16 delay_b[M+1],delay_a[N+1],b[M+1],a[N]; sum=0;
Word32 sum; for (k=0; k<=M; k++)
short n,i; sum=L_mac(sum,b[k],delay_b[(ix-k)%(M+1)]);
long unsigned k,ix,iy; for (k=1; k<=N; k++)
... sum=L_msu(sum,a[k],delay_a[(iy-k)%(N+1)]);
fread(x,sizeof(Word16),DataBlockSize,fpx); y[n]=round(sum);
for (n=0; n<DataBlockSize; n++) delay_a[iy%(N+1)]=y[n];
{ ix++;
... iy++;
}
fwrite(y,sizeof(Word16),DataBlockSize,fpy);
13 14
...

6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1 6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1

 Filtru IIR forma directă 1:  De exemplu, în cazul M=N=2
x ( n) b0 w(n) y ( n) x(n) b0 y (n)

z 1 b1  a1 z 1 z 1  a1` z 1
b1
x(n  1) y (n  1)
z 1 b2  a2 z 1 z 1 b2  a2 z 1

 Se poate verifica uşor că funcţia de transfer

este
b  b z 1  b2 z 2
z 1 bM aN z 1 H  z   0 1 1
1  a1 z  a2 z 2
x(n  M ) y (n  N )
15 16
6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1 6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1
 Regula lui Mason: x(n) b0 y (n)  P i i
H z  i

 Pi i
  1   Li   Li L j   Li L j Lk   z 1 z 1

H z  i  a1`
  1   Li   Li L j   Li L j Lk  
b1
 i i, j i , j ,k
i, j i , j ,k
 Li reprezintă transmitanţa buclei i a grafului, i
z 1 b2  a2 z 1
 prima sumă se referă la toate buclele grafului, a doua
la perechile de bucle neadiacente, a treia la grupurile
 Graful are două bucle simple adiacente, cu
de câte trei bucle neadiacente şi aşa mai departe.
transmitanţele: L1   a1 z 1 ; L2   a2 z 2
 Pi reprezintă transmitanţa căii i de la nodul sursă la
nodul de ieşire, suma de la numărător fiind efectuată
deci   1  a1 z 1  a2 z 2
pentru toate aceste căi.  şi trei căi simple între intrare şi ieşire,
 În fine, Δi se obţine din Δ eliminând termenii ce P1  b0 ; 1  1;
1
P2  b1 z ;  2  1; b0  b1 z 1  b2 z 2
corespund unor bucle adiacente căii i . H  z 
17
P3  b2 z 2 ;  3  1; 1  a1 z 1  a2 z 2 18

6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1 6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1

 Să considerăm implementarea unui filtru de Word16 x[DataBlockSize],y[DataBlockSize];
ordin 2 numai cu poli cu funcţia de transfer de Word16 y1,y2,a[]={WORD16(a1), WORD16(a2)};
Word32 sum;
forma:
1 ...
H ( z)  fread(x,sizeof(Word16),DataBlockSize,fpx);
1  a1 z  a2 z 2
1
for (n=0; n<DataBlockSize; n++)
{
 Ieşirea va fi calculată cu formula: sum=L_deposit_h(x[n]);
y ( n)  x ( n)  a1  y ( n  1)  a2  y ( n  2) sum=L_msu(sum,a[0],y1);
y[n]=msu_r(sum,a[1],y2);
y2=y1;
y1 = y ( n  1) a1 y1=y[n];
y2 = y ( n  2) a2 }
fwrite(y,sizeof(Word16),DataBlockSize,fpy);
a[2] 19 20
...
6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1 6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1
 Fie un filtru de ordin 2 stabil.  Ecuaţia cu diferenţe finite:
 Avem:
 x(n) a1 a 
1 1 y ( n)  2   y (n  1)  2 y (n  2) 
H ( z)    2 2 2 
1  a1 z 1  a2 z 2 (1  p1 z )(1  p2 z 2 )
1

 Folosind relaţiile între coeficienţii şi rădăcinile  Organizarea memoriei pentru un filtru de ordin
polinomului de la numitor obţinem: 2 numai cu poli cu coeficienţi scalaţi:

a1  p1  p2  p1  p2  2 y1 = y ( n  1) a1 / 2
a2  p1 p2  1 y2 = y ( n  2) a2 / 2

21 22

6.2.1 FORMA DIRECTĂ 1 6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2

 Relaţia intrare – ieşire:
 x(n) a1 a 
y ( n)  2   y (n  1)  2 y (n  2)  X ( z) M
 2 2 2  W ( z)  N Y ( z )  W ( z ) bk z  k
for (n=0; n<DataBlockSize; n++) 1   ak z  k k 0

{ k 1

sum = L_deposit_h(shr(x[n],1));
sum = L_msu(sum,a[0],y1);  Ecuaţiile cu diferenţe finite:
y[n]= shl(msu_r(sum,a[1],y2),1);
N M
y2 = y1;
w(n)  x(n)   ak w(n  k ) y (n)   bk w(n  k )
y1 = y[n]; k 0 k 0
}

23 24
6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2 6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2
N M
w(n) = x(n) - ak w(n  k ) y (n)   bk w(n  k )  Filtru IIR forma directă 2
k=1 k 0
x(n) w(n) b0 y (n) x(n) b0 y (n)

1 1 1
z
 a1 z z b1  a1 b1
w( n  1) y (n  1)
1 1
 a2 z z
b2 z 1

 a2 b2
w(n  2) y (n  2)

y (n  2)

1
z
 aN bN
1
z

 aN w(n  N )
1
z
bM 25 26
y (n  M )

6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2 6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2

 Filtru IIR forma directă 2  Să considerăm un filtru de ordin 2 (biquad).
x ( n) w(n) b0 y ( n) Funcţia de transfer este:

z 1 b
b0  b1 z 1  b2 z 2
 a1 H ( z) 
1
1  a1 z 1  a2 z 2
 a2 z 1 b x ( n) w(n) b0 y ( n)
2

 a1 z 1 b
1

aN z 1 b  a2 z 1 b
M 2

27 28
6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2 6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2
 Ecuațiile cu diferențe finite: Word16 x[DataBlockSize],y[DataBlockSize];
Word16 w1,w2;
w(n)  x(n)  a1w(n  1)  a2 w(n  2) Word16 a[]={WORD16(a1), WORD16(a2)};
Word16 b[]={WORD16(b0), WORD16(b1), WORD16(b2)};
y (n)  b0 w(n)  b1w(n  1)  b2 w(n  2) Word32 sum;
...
x ( n) w(n) b0 y ( n) fread(x,sizeof(Word16),DataBlockSize,fpx);

 a1 z 1 b
1

 a2 z 1 b
2

29 30

6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2 6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2

for (n=0; n<DataBlockSize; n++)  Pentru coeficienţi supraunitari mai mici ca 2
{
este necesară scalarea coeficienţilor cu 2.
sum = L_deposit_h(x[n]);
sum = L_msu(sum,a[0],w1);  Ecuaţiile cu diferenţe finite:
sum = L_msu(sum,a[1],w2);
w = round(sum);  x(n) a1 a 
w(n)  2   w(n  1)  2 w(n  2) 
sum = L_mult(b[0],w);
 2 2 2 
sum = L_mac(sum,b[1],w1);
y[n]= mac_r(sum,b[2],w2);
 w(n) b1 b 
w2=w1; y ( n)  2   w(n  1)  2 w(n  2) 
w1=w;  2 2 2 
}
fwrite(y,sizeof(Word16),DataBlockSize,fpy);
...
31 32
6.2.2 FORMA DIRECTĂ 2 6.2.3 REALIZAREA ÎN CASCADĂ
for (n=0; n<DataBlockSize; n++)  Se realizează factorizarea funcţiei de transfer
{ de ordin 2 cu coeficienţi reali implementate cu
sum = L_deposit_h(shr(x[n],1)); structuri biquad:
sum = L_msu(sum,a[0],w1); bk ,0  bk ,1 z 1  bk ,2 z 2
p p

sum = L_msu(sum,a[1],w2); H ( z)   1
  H k ( z)
k 1 1  ak ,1 z  ak ,2 z 2 k 1
w = round(shl(sum,1));
sum = L_mult(b[0],w);  Rezultă o realizare în cascadă:
sum = L_mac(sum,b[1],w1); x(n) y1 (n) y 2 ( n) y P ( n)  y ( n)
H1 ( z) H 2 ( z) H P (z )
y[n]= shl(mac_r(sum,b[2],w2),1);
w2=w1;  Fiecare din filtrele componente, având o funcţie de
w1=w; transfer de ordinul 2, poate fi realizată în una din
} formele directe 1 sau 2.
33 34

6.2.3 REALIZAREA ÎN CASCADĂ 6.2.3 REALIZAREA ÎN CASCADĂ

 Presupunând că se foloseşte forma directă 2: w1  n   x  n   a1,1w1  n  1  a1,2 w1  n  2 
y1  n   b1,0 w1  n   b1,1w1  n  1  b1,2 w1  n  2 
p
bk ,0  bk ,1 z 1  bk ,2 z 2 p
w2  n   y1  n   a2,1w2  n  1  a2,2 w2  n  2 
H ( z)     H k ( z)
k 1 1  ak ,1 z
1
 ak ,2 z 2 k 1 y2  n   b2,0 w2  n   b2,1w2  n  1  b2,2 w2  n  2 

x ( n) w1 (n) b1,0 w2 ( n) b2,0 y ( n) x ( n) wP  n  w1 (ynP)1 b1,0n   aP ,1wP  n  1  aP ,2ww2 P( n)n b2,02  y ( n)
y  n   yP  n   bP ,0 wP  n   bP ,1wP  n  1  bP ,2 wP  n  2 
a1,1 z 1 b1,1 a2,1 z 1 b2,1 a1,1 z 1 b1,1 a2,1 z 1 b2,1

 a1,2 z 1 b1,2  a2,2 z 1 b2,2  a1,2 z 1 b1,2  a2,2 z 1 b2,2

35 36
6.2.3 REALIZAREA ÎN CASCADĂ 6.2.4 REALIZAREA ÎN PARALEL
for (n=0; n<DataBlockSize; n++)  În acest caz se porneşte de la descompunerea
{ sum = L_deposit_h(x[n]); în fracţii simple a funcţiei H(z).
for (k=0; k<NrSect; k++)
{  Fracţiile simple (cu numitor de gradul 1) au în
sum = L_msu(sum,a[k][0],w1[k]); general coeficienţi complecşi.
sum = L_msu(sum,a[k][1],w2[k]);  Grupând însă fracţiile corespunzătoare
w = round(sum);
perechilor de poli complex conjugaţi, rezultă
sum = L_mult(b[k][0],w);
sum = L_mac(sum,b[k][1],w1[k]); funcţiile Hl(z) de gradul 2, cu coeficienţi reali,
sum = L_mac(sum,b[k][2],w2[k]); al,k, bl,k  R
w2[k] = w1[k]; P b0, p  b1, p z 1 P
w1[k] = w; H  z  C    C   H p  z
} p 1 1  a1, p z 1  a2, p z 2 p 1
y[n] = round(sum);
37 38
}

6.2.4 REALIZAREA ÎN PARALEL 6.2.4 REALIZAREA ÎN PARALEL

 Realizarea în paralel:  Dacă fiecare celulă este realizată în forma
y1 (n) directa 2, ecuaţiile cu diferenţe finite sunt:
H1 ( z )
w1 (n)  x(n)  a1,1w1 (n  1)  a1,2 w1 (n  2)
y 2 ( n)
H 2 ( z) y1 (n)  b1,0 w1 (n)  b1,1w1 (n  1)
x(n)
w2 (n)  x(n)  a2,1w2 (n  1)  a2,2 w2 (n  2)
y2 (n)  b2,0 w2 (n)  b2,1w2 (n  1)
y p (n)
H p (z ) 
wp (n)  x(n)  a p ,1wp (n  1)  a p ,2 wp (n  2)
C y (n) y p (n)  bp ,0 wp (n)  bp ,1wp (n  1)
y (n)  Cx(n)  y1 (n)  .....  y p (n)
39 40
6.2.4 REALIZAREA ÎN PARALEL
for (n=0; n<DataBlockSize; n++)
{
y[n] = mult(x[n],WORD16(c/2));
for (p=0; p<NrSect; p++)
{
sum = L_deposit_h(shr(x[n],1+scale_bit[p]);
sum = L_msu(sum,a[p][0],w1[k]);
6.3 EFECTE ALE FORMATELOR
w = shl(msu_r(sum,a[p][1],w2[k]),1);
sum = L_mult(b[p][0],w); FINITE DE REPREZENTARE A
sum = L_mac(sum,b[p][1],w1[k]); NUMERELOR
y[n] = add(shl(round(sum),1+4),y[n]);
w2[k] = w1[k];
w1[k] = w;
}
41 42
}

Reprezentarea în complement faţă de 2 Efectele limitării numărului de biţi

Un număr x se reprezintă cu B+1 biţi prin  Limitarea numărului de biţi la convertorul
analog-numeric prin cuantizarea cu un număr
x  x 0  , x 1 ,, x  B    20 x 0    2 i x i  ,
B
x i   0,1 finit de biţi (cuantizarea intrării).
i 1

0 
 Zgomot de cuantizare
Evident, primul bit, x , joacă rolul de bit de
semn căci pentru x 0   0, x  0 , iar pentru
 Limitarea numărului de biţi cu care sunt
x 0   1, x  0 . reprezentaţi coeficienţii (cuantizarea
Exemplu: Să considerăm B+1=4 biţi. coeficienţilor).
-20 .2-1 2-2 2-3  diferenţe între caracteristicile efectiv realizate şi cele
x = 0 1 1 0 = 0.5+0.25 = 0.75 corespunzătoare funcţiei de transfer obţinute în
prima fază de proiectare
-20 .2-1 2-2 2-3
x = 1 1 1 0 = 1+0.5+0.25 = 0.25 43 44
Cuantizarea semnalului de intrare Cuantizarea prin trunchiere
 Fie x semnalul de intrare, x[-1, 1), astfel B
Qt  x    x0 , x1 ,, xB   20 x 0    2 i x i  , x i   0,1
încât poate fi reprezentat exact utilizând un i 1
număr infinit de biţi în complement faţă de doi: Qt  x 

x  20 x 0    2 i x i  , x i   0,1
i 1

 Se poate limita numărul de biţi prin două
metode:   x
 trunchiere;
 rotunjire.
pasul de cuantizare.
  2 B
45 46

Cuantizarea prin trunchiere Cuantizarea prin trunchiere

B  Pentru un semnal de intrare x necunoscut, e
Qt  x    x0 , x1 ,, xB   20 x 0    2 i x i  , x i   0,1
i 1
poate fi considerat o variabilă aleatoare.

 Eroarea de trunchiere  Putem accepta o densitate de probabilitate

  uniformă în intervalul (-Δ,0] .
e  Qt  x   x    2 i x i    2 i  e  0
i  B 1 i  B 1 1 , pentru e  (,0]
we (e)  
 Marginea inferioară a erorii se mai scrie 0, in rest
we e 
1
e  2  ( B  1)  2  B   
1  2 1
1
 -Δ<e0 - eroarea este negativă, aproximarea
prin trunchiere fiind o aproximare prin lipsă.  e
47 48
Cuantizarea prin trunchiere Cuantizarea prin rotunjire
 Valoarea medie: B


Qr  x   Qt  x   2  B x  B 1  20 x 0    2 i x i   2  B x  B 1
0

me  Ee    ewe e de   e1de  
i 1
Qr  x 
  2
 Valoarea medie pătratică:
2 2  2 B
E e 2    e 2 1de 
0


 3 3 we e 
 x 1
 Varianța:
 2
2 B 
2
   2 2 2
 e2  E(e  me ) 2   E(e 2 )  me  2
2
  
3 4 12 12   e

2 2
49 50

Cuantizarea prin rotunjire Cuantizarea prin rotunjire

B  Valorile minimă şi maximă ale erorii sunt
Qr  x   Qt  x   2  B x  B 1  20 x 0    2 i x i   2  B x  B 1  1 
i 1
e  2i  2 B  2  1
 2  B 1  
Eroarea de rotunjire iB2 1 2 2
  
e    , 

e  Qr  x   x  2 B x  B 1   2 i x  
i e  2 ( B 1) 
i  B 1
2  2 2
Vom considera o distribuţie uniformă a erorii
 x

 2 B
2
 B 1  B 1
 2
i B2
i i 
x  în acest interval we e 
1

 1   
2
 B 1
x
B 1
 2 i
x 
i  , e    , 
we e     2 2
iB2  0, in rest   e

51 2 2 52
Cuantizarea prin rotunjire Efectele limitării numărului de biţi
Valorile medii:   Înmulţirea între un coeficient şi o variabilă,
2 reprezentaţi pe N biţi => 2N biţi.
me  Ee    e1de  0 N biţi

 x s. f
2

2
E e    e  de 
2
2
2 1
s. f

 12 s. f

2
Varianţa: Dacă se reţin numai N biţi, rezultă o eroare
ca urmare a rotunjirii (trunchierii)
2 2  2 B
  E e   
2 2 rezultatului.
12 12 – Operaţia de limitare a numărului de biţi ai
rezultatului este obligatorie în cazul filtrelor
53 54
recursive.

Erori datorate operaţiilor aritmetice Erori datorate operaţiilor aritmetice

 Exemplu – cuantizarea apare după înmulţire Eroarea datorată limitării numărului de biţi
b0 într-un punct al schemei se simulează prin
Q introducerea unei surse de zgomot în acel punct.
x n  y n 
x n  b0 y n 
z 1
 a1 b1
z 1 e3
Q Q e0  a1 b1

z 1
 a2 z 1 e4
b2  a2 b2
e1
Q
Q
Q

55 e2 e5 56
Erori datorate operaţiilor aritmetice Erori datorate operaţiilor aritmetice
 O variantă a schemei, cu sumatoare lucrând
în precizie dublă e0 e1 e2

x n  b0 y n  x n  b0 y n 
Q Q

z 1  a1 z 1 b1
 a1 b1
z 1
 a2 b2
z 1
 a2 b2

57 58

Zgomotul de cuantizare la ieșire

 Dacă funcţia de transfer a sistemului este H(z),
va rezulta la ieşire un zgomot cu valoarea
medie j0
meo  me H (e )

 şi cu varianţa
6.4 Problema depăşirii capacităţii
H  z H z 1 z 1dz 
1
 o2   e2 H  z  2   e2
2

2j  registrelor
1 
 2
2 
e  H e  d
j 2

  z  C z  1
59 60
Problema depăşirii capacităţii registrelor Problema depăşirii capacităţii registrelor
 Operaţia de adunare - Daca rezultatul este Dacă notam cu x=x1+x2 valoarea corectă, operaţia
de modul supraunitar, apare o depăşire a poate fi reprezentata prin funcţia:
capacităţii registrelor
 x, x   1,1
Exemplu: 
f x  x  2 x  1,2 
-20 .2-1 2-2 2-3  x  2 x   2,1
x1 = 0 1 1 0 0.75+ 
f x
x2 = 0 1 0 0 0.5
=
s= 1 0 1 0  0.75
-2 -1 0 1 2 x
Constatăm că rezultatul este mai mic cu 2
decât cel corect (x1+x2=1,25) Caracteristica sumatorului în complement faţă de 2
61 62

Reprezentarea în complement faţă de 2 Reprezentarea în complement faţă de 2

 O proprietate foarte importantă a adunării în  Exemplu:
complement faţă de doi este următoarea:
-20 .2-1 2-2 2-3
 Dacă se adună mai multe numere şi suma lor
0.75+ 0 1 1 0 +
corectă este de modul subunitar
(reprezentabilă deci în complement faţă de 2), 0.5 0 1 0 0
rezultatul va fi întotdeauna corect, indiferent =
de ordinea în care se fac însumările, chiar  1 0 1 0 +
dacă rezultă depăşire în unele etape
 0.625 1 0 1 1
intermediare de calcul.
=
0.625 0 1 0 1

63 64
Reprezentarea în complement faţă de 2
 Dacă se foloseşte aritmetica cu saturaţie
f x
-2 -1 0 1 2 x
 În acest caz nu mai funcţionează regula că adunând
mai multe numere a căror suma e de modul
subunitar, rezultatul este corect, indiferent de
ordinea de însumare, chiar dacă apar depăşiri în
etape intermediare de calcul.
Problema depăşirii capacităţii registrelor
 Analiza posibilităţii depăşirilor comportă două
aspecte:
 analiza funcţiei de transfer, reducându-se
probabilitatea ca semnalul de ieşire să fie de modul
supraunitar (scalarea funcţiei de transfer).
 analiza posibilităţii depăşirilor în toate nodurile
reţelei, conducând la o scalare a semnalului,
compensată în final, astfel încât să nu afecteze
realizarea funcţiei de transfer impuse.

65 66

Scalare după regula L1 Scalare după regula L1

 Analiza funcţiei de transfer.  Fie k0 majorantul lui |y(n)|,

Se presupune că xn   1 şi se pune condiţia 

ca semnalul de ieşire să fie de asemenea de

k0   h k 
k 0
modul subunitar, y n   1. Dar:
Dacă k0  1 , depăşirea este, evident, exclusă.

y n    h k  x n  k  Dacă k0  1 , se va lua drept coeficient de
k 0 scalare: 1
s0 
  k0
y n    h k  x n  k    h k 
k 0 k 0 şi se va realiza funcţia scalată:

H s  z   s0 H  z 
67 68
Scalare după regula L1 Scalare după regula L1
 Scalarea semnalului.  Se impune ca semnalul să îndeplinească
 Se analizează toate nodurile în care ar putea condiţia: y m n   1
exista depăşiri.  Procedând la fel ca mai înainte, se evaluează

 Fie m un asemenea nod. Semnalul în acest k m   hin,m k 
nod este 
k 0

ym n    hin ,m k xn  k   Dacă km1, nu exista posibilitatea depăşirii în nodul

k 0 m.
 unde 1
 Dacă însă km>1, se calculează sm 
hin ,m n   Z 1
H in,m  z  km

 iar H in,m  z  reprezintă funcţia de transfer de  Se face acest calcul pentru toate nodurile m
la nodul de intrare la nodul m. şi se alege s  mins1 , s2 ,  , sM 
69 70

Exemplu: Scalarea funcţiei de transfer:

b0  b1 z 1  b2 z 2 Y  z   Dacă k0 > 1, s0=1/k0

H z    k0   h k 
1  a1 z 1  a2 z 2 X  z 
s0  b0  b1 z 1  b2 z 2 
k 0

H s  z   s0 H  z  
 Să presupunem H(z) realizat în forma directă 2 1  a1 z 1  a2 z 2
b0 s0b0

x n  y n  x n  y n  1
1 1
z z
 a1 b1  a1 s0b1

z 1 z 1
 a2 b2  a2 s0b2
71 72
Scalarea semnalului Scalarea semnalului

 Pentru zona din dreapta nu este necesar să se facă o  Pentru nodul [1]: k1   hin ,1  k 
analiză deoarece, dacă H(z) a fost scalat, rezultatul va k 0
 Dacă k1 > 1, s=1/k1
fi corect, chiar dacă apar depăşiri în unele etape
intermediare de calcul.
y1  n   1
s0b0 s s0b0 1s
[1] [4] [1] [4]

x n  y n  1 x n  y n  1
1 1
z z
 a1 s0b1  a1 s0b1
[2] [2]
[3] [3]

z 1 z 1
 a2 s0b2  a2 s0b2
73 74

Scalare după regula L1 Scalare după regula L∞

 Se introduce coeficientul de scalare s, care se  Pentru scalarea funcţiei de transfer se impune:
ia de obicei de forma 2-m, spre a nu fi
max H s e j   1
necesare circuite de înmulţire suplimentare. 

 La ieşire, se compensează scalarea prin  Aceasta înseamnă ca filtrul nu trebuie să

înmulţire cu 1/s, astfel încât funcţia de amplifice la nici o frecvenţă. Ca urmare se
transfer să nu se schimbe. calculează
k 0  max H e j 
 Această regulă exclude posibilitatea 

depăşirilor, dar este uneori o regulă prea

 Dacă k0  1 , nu este necesară scalarea funcţiei
dură, conducând la o valoare prea mică
de transfer.
pentru s 1
 Dacă k0  1 , se poate lua s0  .
k 0
75 76
Scalare după regula L∞ Scalare după regula L∞
 Scalarea semnalului pentru toate nodurile în  În minimizarea de mai sus se au în vedere
care ar putea rezulta depăşiri: toate nodurile în care, după evaluarea
k m  max H in ,m e j  parametrilor k m , rezultă posibilitatea

 Dacă k m  1 se decide că nu poate exista depăşirii.
depăşire în nodul m.  Prin aceasta metodă se exclude posibilitatea
1 depăşirii în regim permanent sinusoidal,
 Dacă k m  1 , se notează sm  şi se ia drept
k m indiferent de frecvenţă.
coeficient de scalare
 Nu se garantează însă în general absenţa
s  mins1 ,  , sM 
depăşirilor pentru alte tipuri de semnale.
 Regula aceasta este deci mai optimistă decât
prima, conducând la valori mai mari pentru s.
77 78