O vrErouE NUMERTcE pENTRU

TNTERPOLAREA FUNCTTTLOR

Interpolarea funcliilor de o singurd variabild este o operalie de aproximare

a acestora foarte intehiti in inginerie la prelucrarea -datelor experimentale, care se
realizeazd atunci definite fie sub o formd discretd (intr-o
mullime de puncte efinilie) fie sub o formd analiticd (destul de
complicatd pentru calcule), aproximarea in acest caz |ac?ndu-
se dupd determinarea valorilor funcliei intr-un numdr finit de puncte. Interpolarea
funcliilor se face folosind diferite tip:ui de polinoame de interporare.

A2 Aj
a,1

tn
f(xt) f(x) f(xs) f(r)

o xt:a x2 X3 x1 xr:b x

Fig.6.1
f:
Fie fa, bl -+ R
o firnclie definitd pe intervalur la, bl. Se considerd o
reJea de noduri din acest interval, notatd cu x1 (i: j,
0, 2, 3, ..., n) care imparte
intervalul la, b]in n subintervale (x,1, x;). Se cunosc valorile funcliei y,:f1x) in
nodurile xi (valori discrete) gi se cauti o func1ie de aproximare g(x) care sd aibd
aceleagi valori sau foarte apropiate de valorile discrete ale functiei de aproximat
f(x) in nodwile x; (frg.6.1). Pentru a se interpola o funclie dati sub formd discreti se
folosesc urmdtoarele tipuri de metode numerice:
L interpolarea polinomiald, 'ttilizatd, atunci cdnd funcfia de aproximar e g(x) au
aceleagi valori cu cele ale funcfiei de aproximat
f(x) innodurile retelei x,:
s6):f(x) i:0,1, 2, 3, ..., n. (6.1)
 116 Metode numerice in inginerie

2. aproximarea prin dezvoltarea in serii Fourier, se utilizeazd atunci cAnd funcfia

de -interpolat f(x) indeplinegte condigiile lui Dirichlet: este periodicd, are un
lnlttmdr /init de puncte de discontinuitate Si valori extreme finife. Aproximarea
prin dezvoltarea in serii Fourier mai este cunoscuti sub numele de
descompunerea in armonice a funcliei, iar determinarea coeficientilor
func{iilor de aproximare (armonice) se numegte analizd armonicd.
5. aproximarea prin minimizarea abaterii maxime, se utilizeazd atunci cdnd
funclia de interpolat f(x) qi funclia de interpolare g(x) nu au aceleagi valori in
nodurile retelei.
Se cunosc urmdtoarele moduri de aproximare prin minimizare:
r minimizarea abaterii maxime dintre valorile celor doud functii calculatd pentru
orice punct al intervalul considerat, adicS:

^*lf {r)- c(x)= min, Vxe[a, bl (6.2)

o minimizarea abaterii maxime dintre valorile celor doud functii calculate intr-
wr numdr Jinit de puncte al intervalul considerat, adicd:
m*lf (*i)- g(xi)l=mtn, i=o +n (6.z',)
4. minimizarea sumei pdtratelor abaterilor sat abaterii pdtratice medii dintre
valorile celor doui funcfii, calculate intr-un num[r frnit de puncte din intervalul
considerat, atunci cand func(ia de interpolat f(*) gi func{ia de interpolare g(x) nu
au aceleagi valori in nodurile relelei. Abaterea se calculeazd conform relaliei:

n
S=Ib, -S(xi)f =min, i=0+n (6.3)

Aceastd metodd se mai numegte metoda celor mai mici pdtrate. Se observd din
reaT[ia (6.3) ce abaterea pdtraticd medie este nuld in cazul in care functia de
aptoximate g(x) este un polinom de interpolare, adic[: yt :g(x).

6.1. Metode numerice de interpolare polinomiall

Metodele de interpolare polinomiald aproximeazd o funclie discretd datd cu
ajutorul unor funcfii polinomiale. Presupunem ci nodwile refelei xi sunt distincte pi
ordonate in intervalul [a b] astfel: a : xs<- xt I xz I x3 < ... I xn: b. Vatorile
funclieif(x) in aceste noduri sunt: ys:f(xs), yrf(x), yz:f(x), ... , y,:f(x).
Fie o funclie polinomiald g(x) care aproximeazd f(x), astfel incdt se poate
scrierelalia: .f(x)=g(x)+r(x) (6.4)
in care: g(x) este o functie de interpolare formatd dintr-o combinalie de funcfii
algebrice liniar independente q eft) :
n-1
g(x)= Zouqo(*) (6.s)
k--0
 6. Metode numerice pentru interp olare a funcliilor Lt7

ap , coefrcienfi polinomiali necunosculi care se determind din condiliile de

interpolare iar r(x) reprezintLofunclie de coreclie sauofunclie eroore.
Cel mai simplu set de funclii algebrice liniar independente qdx) il
reprezintd funcliile putere, sau girul de monoame: I, x, x2, xt, ..., f't. Folosind un
astfel de set functii de interpolare se obpine polinomul de interpolare:
n-l
s(x) = Zoor* (6.6)
k=0
Dacd se scriu condiliile (6.1) pentru polinomul de interpolarJ gft) dat de
relalia (6.6) se obline un sistem liniar de ecualii avAnd necunoscute coeficienlii ap;
n-l
Yi = Zatxf , i =7,2,3,..:, n (6.7)
t=0
care se scrie matriceal: [a]fu]= {r} (6.7')
Sistemul liniar de ecualii (6.7) are determinantul de tip Vandermonde:
xt ,l ti-l
x2 ,] xn-r
det[a]= x3 ,23 ,!-r (6.8)

xn xi xX-'
Deoarece nodurile relelei xi au fost definite ca puncte distincte,
determinantul sistemului (6.8) este nenul gi deci sistemul este compatibil
determinat qi are solulie unicd. Metoda determinirii coeficienlior polinomiali ap qi a
polinomului de interpolare de forma (6.6) cu ajutorul sistemului de ecuatii (6.7)
este laborioasd, de aceea se preferd folosirea altor tipuri de polinoame de
interpolare care sunt prezentate in continuare.

6.2. lnterpolarea polinomiali Lagrange

Polinoamele de interpolare Lagrange L(x) stnt combinalii liniare de funclii
de interpolare Lagrange Lp(x) avdnd anumite forme particulare dar aceleagi valori
cu cele ale funcliei de aproximat f(x) innodurile relelei x;.
Fie funclia f(x) definttn pe intervalul [a, bl gi o relea de n+] puncte &
echidistante intre ele situate la distanla ft (ele formeazd nodurile refetei). Abscisele
acestor puncte se scriu in funclie de pasulft gi de numirul nodului i astfel:
XO=a; \=xg*h, ..., )Ci=xg+ih..., Xn=Xg+nh=b (6.e)
Polinoamele de interpolare Lagrange sunt definite cu ajutorul funcliilor de
interpolare Lagrange L e(x) astfell:

L(x)=irr1,=t(
*=0 t=o \
fi xt'-',- lro
i=0, i+r xi
)
(6.1 0)
118 Metode numerice tn inginerie

TinAnd 'seama cI punctele relelei de noduri sunt echidistznte relalia

general{ (6.10) de definilie a polinoamelor de interpolare Lagrange devine:

4x)= (6.11)

sau efectuAnd unele calcule:

n
L(x)=l k (6.12)
k=0
Impdrtind fiecare parantezil de la numdrdtor cu h relalia (6.12) devine:

4x)= (6.12')

Daci in relalia (6.12") se face schimbarea de variabild n'h='1'o se obtine:

n
L(x(r+qh)=l k (6.13)
ft=0

Notdnd cu, 4[n*tl = q(q -t\q -Z) (q - n) retagia(6.13) devine:

(-l)"-o ql'*tl
L(x^+oh)=f
-'-'v 1"/ f,=ott1 n-*1t(q-k)'ru, (6.13')

Aplicafia 6.1
sd se determine polinomul de interpolare in cazul funcliei ce fece prin
punctele: Ar(-I, l), A2(0,2) qi Aj(4,0) folosind atdt funcfii independente: l, x, 1,...
cAt gi funcliile de interpolare Lagrange .

Rezolvare
a. Folosind funcfiile independente 1, x, I polinomut de interpolare se scrie:
g(x)=ai 42x* ajY" (6.r4)
Condifiile (6. 1) in acest cazdevin:

- o, + %:!
lor fo,
=t
1",+4a2+76a3 ==2
0
= la2
=0,7 (6.1 s)
la1 lat =-0,3
Rezultd urmdtoarea expresie a polinomului de interpolare:
Sft):2+0,7x-0Jf (6.16)
b. Folosind funcliile de interpolare Lagrange polinomul de interpolare este:
 6. Metode numerice pentru interpolare a func[iilor 119

.3
L(x)= Zm4(*)= y1L1(x)+ y2I2(x)+ y\(x) (6.r7)
k=l
unde funcfiile de interpolareLagange au expresiile:
3-- r-x2 'x-xs
h(x)=f|'-"t
)\-x,
=
X1-X2 \-x3
=Lx(x-4)
)
(6.18)
i=1
i+l

x-\ x-x3 '

-i=ixz-xi- x2-xr. x2-x.'=-l(x+t)(x-al
Lz(x)=fix-xi
4
(6.19)
i+2

L3(x)=fix-x' x-\ .'-*, =!x(x+t1

- x3-xz (6.20)
-i=i
4-x' xs-xz 20 '
i+1

inlocuind expresiile gesite (6.18), (6.19) 9i (6.20) in expresia (6.17) se

obline polinomul de interpolare Lagrange al funcfiei ce trece prin cele trei puncte:

L(x)=r.!x(x-a)+r'(-L),
5
l
4)'*r)(x-4)+0'-x(x+r)
\ 6.Zt)
L( x )
=2+0'7x-0,3x2
Relafiile ob{inute prin cele doui metode sunt identice, deci polinomul de
interpolare a unei funcliei ce trece printr-un numdr dat de puncte este unic (nu
depinde de tipul funcliilor polinomiale de interpolare folosite).

6.3. Interpolarea polinomiali cu diferenle finite

63.1. Formula de interpolare Newton cu diferen(e frnite
progresive
Prima formuld de interpolare Newton cu diferenle finite progresive
permite aproximarea unei funcfii f(x) ca ajutorul diferenlele
finite progresive
calculate intr-un numir dat de puncte echidistante din interiorul intervalului de
definifle [a, b).Aceasti formuld permite de asemenea extrapolarea funcfiei in
punctele aflate intr-o vecindtate la stdnga intervalului
[a b].
Fie funcfia f(x) o funcfie definiti pe intervalul [a, b] gi o refea de n+l
puncte echidistante, situate intre ele la distanla &. Abscisele aclslor puncte se scriu
in funclie de pasul h gi de numdrul nodului i astfel:
x0=a; \=xgth, ..., xi-x6+ih..., xn-xg*nh=b (6.31)
Dezvoltdnd tn serie Taylor fiinc1h in jull punctul .x0 se obline:
^f(x)
f(x6+qh)= f(xs)+qhf'(xs1+{L1,Os1+il-7,(xo)+...
2""'6',"..... (6.32)
 122 Metode numerice in inginerie

lindnd seama de relafia simbolicd (5.10) intre operatorii diferen(ial D 9i al

diferenfelor finite progresive A: (rD =1+A ), dezvoltareain serie (6.32) se poate
scrie simbolic sub forma:

f ( is + qh ) =Qo*)f { ro 1 = (t + tf ys (6.32')
DezvoltAnd pararfieza din relalia (6.32') dupi formula binomului lui
Newton qi relindnd primii n +1 termeni (q>n), se obfine relalia:

f ( xs + qh) =l
n qt + 4 3) p * q( q - r) ( q - 2) ot *...* q( q -1 ) ( q -2 ) "' (q - n +) ) ofrn
'123!n!f"
ro.::l
Se obtine polinomul de interpolare Nanton cu diferenle progresive sau
prima formuld de interpolare Gregory-Nanton:

P,( xs r 4h) = | + quyg,. * r, * fu#2A3y6

T +... +
(6.33')
s(q-1)(q-2).
+a\a /\a (q-n+t)
.-'-/
Nyo
=!.--\a

Polinomul de interpolare Newton cu diferenle finite progresive (6.33,) se

mai poate obtrine folosind polinomul de interpolare Newton P,(x) plecilnd din
punctul xe:
1@) = ao + al(x- xo)+ ar(x- xo)(x-x,) +...+
(6.34)
+ a,(x - x)(x - xr)...(x - x,_r)

Coeficientii oo, ot, ct2, ..., a, se determind din condiliile de interpolare

scrise pentru funclia P"(x):
P,(x)= yo;
AP,(xo) =Lyoi
L2P,1x)= L2yo; (6.3s)

NP,(xr) = NYo
o Astfel, din prima condiJie (6.35) rezu1t6 coeficientul aa:
Pn(xo) = yo = cto = y0 (6.36)
Prima diferenld progresiv[ polinomu\tr P,(x) se scrie Jinand seama de
faptul cd punctele xo, xt , x2,..., xn sunt echidistante, situate la distanta lz:
M"( x ) = Pn( x + h )' Pn ( x )afi + 2hoz| - xs ) + 3ha3 G -
= xs ) ( x - x) + ... +
(6.37)
+ nhq( x - xs ) ( x - x)... (x - xn_2 )

o din a doua condilie (6.35) renltdcoeficientul aT:

 6. Metode numeice pentru interpolarea funcliilor t23

Mr(xo)=Lyo =or=# (6.38)

A doua diferenfd progresivd a polinomului P"(x) se calculeazd astfel:

L2 Pn1 x 1 = 67'nft + h) - M,( x )

(u't n)
& n1 * 1 = v 7J a2 +2 3t? lnrt ft- m )..
4ft- xo ) + ... + ( n - an . (x - *, )
. din a treia condilie (6.35) rezultd coeficientul a2: ;
&r,1xo1=LJ ro =o2=fu-
2!h'
6.40)
r coeficientul a, se determind ln mod analog:

or=# (6.4r)

Tinend searna de expresiile (6.36), (6.38), (6.40) qi (6.a1) ale coeficienlilor

as, o1, o2, -.. on , polinomul de interpolare Newton se scrie:

p-(x'), = Jv
,,, rn *(x-
xo)
6,,^ -(,- to)(, -
Yo+--N \ ) nz yo+...
uh (6.42)
*
(x - xo )( x - xt )...( x - xr-r )
U
n! hn "n

Daci in relafia (6.42) se face schimbarea de variabild S =+ se obfine

primaforrnuld de interpolare a lui Newton cu diferenlefinite progresive:

qfur:rt)
Pr(xs + qh) = yo + qLyo + yo + ...
^z (6.43)
*ofq-rXq-7..h-nil N n