METODE NUMERICE

Notite de curs: 2015 2016, semestrul 2

S.l. Dr. Ing. Anisoara-Gabriela CRISTEA
anisoara.cristea@ugal.ro
Universitatea Dunarea de Jos din Galati
Facultatea de Arhitectura Navala
Galati, 2015 2016

CURS 5&6
APROXIMAREA FUNCTIILOR DE O VARIABILA (I)
Introducere
Problema aproximarii unei functii de o variabila se poate aplica in diferite situatii, doua
fiind mai frecvente:
functia este complet cunoscuta dar are o expresie complicata, dificil de manipulat in
calcule (in operatii de derivare, de integrare etc.);

functia nu este complet cunoscuta, fiind date numai valorile acesteia pe o multime
discreta si finita de puncte.

Problema aproximarii poate fi formulata astfel:

Fie f: [a,b] R, cunoscuta numai prin valorile sale si anume: f(xi) = yi, intr-un numar finit
de puncte xi [a,b], numite noduri, cu x1 = a si x2 = b. Sa se determine o functie g(x), de
expresie cat mai simpla, care sa poata sa aproximeze cat mai bine functia f(x) pe
intervalul dat.

y = g(x)

y = f(x)
x1 = a

x2

x3

xk Xn = b

Criterii de aproximare
a) Interpolarea
b) Minimizarea abaterii maxime
c) Minimizarea sumei patratelor abaterilor in noduri.

a) Aproximarea prin interpolare

Presupunand cunoscute valorile yi ale functiei f(xi) in nodurile xi distincte (x1 < x2 < < xn),
conditia de interpolare g(xi) = yi reprezinta un sistem de n ecuatii cu n necunoscute. Pentru
aproximarea lui g(x) se utilizeaza relatia:

g(x) = akgk(x)
in care ak reprezinta un set de n parametri nedeterminati (scalari) , iar gk(x) un set de n functii
simple cunoscute, liniar independente (functii polinomiale, trigonometrice, exponentiale etc.).

a1) Interpolarea polinomiala

Un set de functii despre care se stie ca sunt liniar independente il reprezinta sirul de monoame
xk-1, (k =1,2,,n). In acest caz functia de interpolare devine un polinom de grad (n-1), numit
polinom de interpolare.
n

g(x) = Pn-1(x) =

a x
k

k=1

k-1

= a1 +a2x+a3x2++anxn-1

Problema determinarii coeficientilor aK se rezolva folosind conditia de interpolare, adica

gasind solutiile sistemului de ecuatii liniare:
n

ax
k=1
k

k-1

=yi

care poate fi scris printr-o ecuatie matriceala astfel:

n-1

1 x1 x12 x1
n-1
1 x2 x22 x2

n-1
1 xn xn2 xn

a1
a2

.
.

an

y1

y2
yn

Nodurile xi fiind distincte, sistemul este de tip Cramer, cu determinant Vandermonde, avand
o solutie unica bine determinata pentru coeficientii aK. Metoda este foarte simpla, dar cand
numarul de puncte xi este mare, rezolvarea sistemului este dificila sau mai putin
convenabila.
Metoda este simpla, dar cand numarul de noduri xi este mare, rezolvarea sistemului este
dificila sau cel putin neconvenabila. De aceea, in aceste cazuri se prefera alte forme ale
polinoamelor de interpolare.

a2) Forma Lagrange a polinomului de interpolare

In practica, pentru a evita rezolvarea sistemului de ecuatii

a x
k=1
k

k-1

=yi

o forma mai convenabila pentru exprimarea functiei g(x) o constituie polinomul de interpolare
Lagrange. Acesta se scrie sub forma:
Pn-1(x) =

ykLk(x) = y1L1(x) + y2L2(x) + + ynLn(x)

Coeficientii aK sunt chiar valorile yk ale functiei f(x) in noduri, iar functiile gk(x) din relatia g(x)
= akgk(x) sunt scrise sub forma unor polinoame, denumite polinoame Lagrange si notate cu
Lk(x). Aceste polinoame, de grad (n-1) au expresiile:

L1(x) =
L2(x) =

Ln(x) =

(x-x2)(x-x3)(x-xn)
(x1-x2)(x1-x3)(x1-xn)
(x-x1)(x-x3)(x-xn)

sau, intr-o forma concisa:

n
x-x
Lk(x) = x - xi
i
i=1 k
ik

(x2-x1)(x2-x3)(x2-xn)

Lk(xi) = 0 pentru k i

(x-x1)(x-x3)(x-xn-1)

Lk(xi) = 1 pentru k = i

(xn-x1)(xn-x2)(xn-xn-1)

a3) Forma Newton a polinomului de interpolare

O alta modalitate convenabila de construire a polinomului de interpolare o constituie
polinomul lui Newton cu diferente divizate.
Fiind date perechile de numere (xi, yi) se definesc urmatoarele rapoarte, denumite diferente
divizate, notate cu (DD):
y2 y1
DD (x2, x1) = x x
2
1
DD(x3, x2, x1) =

DD(x3, x2) DD(X2, x1)

x3 x1

DD(xn, xn-1,, x1) =

x

x1

y1

x2

y2

x3

y3

x4
x5

Diferentele divizate care se folosesc utilizand n

puncte se numesc diferente divizate de ordinul (n-1)

y4
y5

DD(xn,,x2) DD(xn-1,,x1)
xn x1

DD1
DD(x2, x1)

DD2

DD(x3, x2, x1)

DD(x3, x2)
DD(x4, x3)
DD(x5, x4)

DD3

DD(x4, x3, x2, x1)

DD(x4, x3, x2)

DD(x5, x4, x3)

DD4

DD(x5, x4, x3, x2, x1)

DD(x5, x4, x3, x2)

Pn-1(x) = y1 + (x-x1)DD(x2, x1) + (x-x1)(x-x2)DD(x3, x2, x1) + (x-x1)(x-x2)(x-xn-1)DD(xn,,x1)

Pn-1(x) = polinomul de interpolare (polinomul lui Newton cu diferente divizate)
Rn-1(x) = restul (eroarea de aproximare la interpolarea polinomiala)
Rn-1(x) =

(x-xi)DD(x, xn, xn-1,,x1) iar

F(x) = Pn-1(x) + Rn-1(x)

CONCLUZII
Formula de interpolare Lagrange este aceeasi indiferent daca punctele de interpolare
sunt egal distantate sau luate arbitrar pe scara absciselor. Relatia de recurenta este
simpla, usor de aplicat pe calculator, necesitand un spatiu de memorie mai redus.
Interpolarea Newton permite trecerea cu usurinta la retele cu un numar mai mare de
puncte, dar necesita alocarea unui spatiu de memorie mai mare decat in cazul interpolarii
Lagrange din cauza diferentelor divizate. La adaugarea unor puncte aditionale de
interpolare apar noi termeni in expresia polinomului de interpolare, fara insa a modifica pe
cei calculati anterior.

APROXIMAREA FUNCTIILOR DE O VARIABILA (II)

b) Interpolarea cu functii spline
Functiile spline constituie un instrument matematic de data relativ recenta, dar cu o larga
aplicabilitate in procesarea pe calculator a datelor numerice. Termenul spline , de origine
engleza, a fost adoptat ca atare in literatura de specialitate si reprezinta denumirea unei rigle
flexibile prevazuta cu o serie de greutati de-a lungul ei, folosita de catre desenatori in trasarea
unor curbe care trec printr-o serie de puncte.
Functia poligonala este unul din cele mai simple exemple de functii spline.
f(b)

Functiile spline sunt caracterizate prin formele lor pe

subintervale dintre doua noduri (care pot fi diverse functii
cunoscute) si prin anumite conditii de racordare in noduri.
s(x)

f(a)

f(x)
x1 = a

xn = b

A doua conditie contine conditia

de racordare in noduri:
(k)

(k)

sm,i(xi+1) = sm,i+1(xi+1) k = 0, 1,, m-1

Fie [a,b] R un interval din dreapta reala si xi o retea

de puncte de diviziune (x1 = a, xn = b). Se noteaza
cu Ii subintervalele [xi, xi+1).
Prin definitie, functia s: [a,b] R se numeste functie
spline polinomiala de ordinul m daca:
a) Restrictiile acesteia pe
polinoame de gradul m;

subintervalele

Ii sunt

b) s este derivabila de (m-1) ori pe intervalul (a,b).

b1) Functia spline de ordinul 1 (linia poligonala)

Este functia cea mai simpla, formata din segmente de dreapta de ecuatie:
yi+1 - yi
s1,i(x) = mix +ni , x [xi, xi+1), cu panta pe subintervalul Ii: mi =
.
hi
In relatia respectiva hi = xi+1 xi este marimea subdiviziunii. Cum s1,i(x) = yi se obtine ni = yi mixi.
Asadar, s1,i(x) = yi + mi(x xi) , x [xi, xi+1), i = 1,, n-1

b2) Functia spline de ordinul 2

Este formata din segmente de parabola racordate in noduri pana la derivata de ordinul intai
inclusiv, adica pentru doua intervale alaturate, atat valorile celor doua functii spline cat si
valorile derivatelor lor de ordinul intai, in nodul comun, sunt egale.
s2,i(x) = yi + mi(x xi) + ai(x xi)2 , x [xi, xi+1), i = 1,, n-1
(xi+1), rezult urmatoarele valori pentru coeficientii ai:
Cum s2,i(xi+1) = yi+1 si s2,i (xi+1) = s2,i+1
ai =

yi+1 - yi
2

hi

mi
hi

mi + mi+1 = 2

pentru pantele in noduri.

yi+1 - yi
hi

i = 1,, n-1

b3) Functia spline de ordinul 3 (functia spline cubica)

Este una din cele mai utilizate functii ce are derivate continue pana la ordinul doi inclusiv,
permitand astfel si calculul razei de curbura.
Aceasta are expresia: s3,i(x) = yi + mi(x xi) + bi(x xi)2 + ai(x xi)3 , x [xi, xi+1), i = 1,, n-1
Conditiile de continuitate in noduri sunt:
s3,i(xi+1) = yi+1 , s3',i(xi+1) = s3 ',i+1(xi+1) si s3,''i(xi+1) = s3,''i+1(xi+1) rezultand urmatoarele valori pentru

coeficientii ai si bi:
yi+1 - yi
-2
ai =
hi3
h2i
mi+1 + 2mi
yi+1 - yi
+
bi = 3
3
hi2
hi
mi+1 + mi

i = 1,, n-1

Din a treia conditie se obtine sistemul care da pantele pe noduri mi:

imi-1 + 2mi + imi+1 = di , in care:

hi
i =
hi-1 + hi

di =

i =

hi-1
hi-1 + hi

y -y
y y
3
(hi-1 i+1 i + hi i i-1 )
hi-1 + hi
hi
hi-1

Intrucat relatia in mi-1, mi, mi+1 reprezinta (n-2) ecuatii cu n necunoscute, sistemul trebuie
completat cu inca doua conditii pentru a suplini conditiile de racordare in prima si a doua derivata
ce nu mai pot fi scrise pentru nodul xn (spre exemplu se pot preciza pantele m1 si mn).

c) Aproximarea prin metoda celor mai mici patrate

Se stie ca datele obtinute prin masurarea cantitativa a variabilelor din fenomenele fizice
studiate sunt afectate de o serie de erori: erori de observatie, erori de masurare sau erori de
inregistrare. In aceste situatii aproximarea functiei printr-un polinom de interpolare nu este
recomandata, deoarece polinomul se suprapune exact in toate punctele determinate
experimental si prin urmare erorile continute in datele masurate se vor pastra prin interpolare.
Aproximarea functiilor prin metoda celor mai mici patrate conduce la determinarea unei
relatii functionale care elimina intr-o oarecare masura erorile. Criteriul de aproximare il
reprezinta minimizarea sumei:
m

[y g(x )]

i=1

S=

= minim

valorile xi si yi fiind date. Aproximanta g(x) se scrie sub forma: g(x) = akgk(x) k = 1, 2, n
n
gk(x) sunt functii cunoscute, liniar independente, iar ak parametri nedeterminati.
k=1

c1) Aproximarea liniara a functiilor prin metoda celor mai mici patrate
In acest caz polinomul g(x) se ia de forma:
g(x) = P1(x) = a1 + a2x
Problema revine la minimizarea functiei:

i=1

2
S(a1, a2) = [yi (a1+a2xi)]

in raport cu parametrii a1 si a2.

Pentru aceasta este necesar ca derivatele partiale sa se anuleze:S = 0 si

a1
Acest sistem este echivalent cu:
m

S
a2 = 0

a1m + a2 xi = yi
m

i=1
m

i=1
m

a1x + a2 x2 = x y
i
i i
i
i=1

i=1

i=1

si permite determinarea unica a coeficientilor a1 si a2 daca se cunosc valorile (xi, yi), i = 1,, m,
unde m reprezinta numarul punctelor citite (numarul masuratorilor).

c2) Aproximarea functiilor printr-un polinom de grad (n-1) utilizand metoda

celor mai mici patrate
Judecand intr-un mod similar aproximarii liniare expuse, se obtine cazul aproximarii functiei
necunoscute printr-un polinom de gradul (n-1), cu n < m:
n

g(x) = Pn-1(x) = akxk-1 = a1 + a2x + a3x2 + + anxn-1

k =1

sistem cu n ecuatii si n necunoscute, exprimat matriceal prin urmatoarea ecuatie:

m

xi

i =1

m
m

2
xi

2
xi

3
xi

i =1
m

xi

i =1

i =1

i =1

n-1
xi

i =1

n
xi

i =1

n+1
xi

i =1

permitandu-se determinarea coeficientilor ak.

xi

i =1
m

n-1

i =1

n
xi

yi

i =1

a1
a2

an

xiyi

i =1

2n-2
xi

i =1

n-1

xi yi

i =1