Sunteți pe pagina 1din 33

CAPITOLUL II

MAŞINA ASINCRONA

2.1 Câmpuri magnetice în maşinile de curent alternativ

2.1.1. Câmp magnetic produs de o înfăşurare monofazată

Maşinile electrice de curent alternativ rotative sunt alcătuite din rotor şi stator. Atât pe
rotor cât şi pe stator sunt situate înfăşurările maşinii. Considerăm o înfăşurare monofazată
plasată în 2p crestături statorice distribuite uniform. Înfăşurarea este alcătuită din p bobine
π⋅D
înseriate a câte N q spire, bobina având deschiderea y = = τ (pasul bobinei), unde D
2⋅p
este diametrul interior al statorului.

Fig. 2.1 Înfăşurare statorică cu p = 2 perechi poli.

În fig. 2.1 este reprezentată o înfăşurare cu numărul de perechi de poli N-S p = 2, ce


este străbătută de curentul i = I 2 cos ωt , care la un moment dat are sensul din figură.
Reprezentând statorul desfăşurat se observă cele 4 crestături în care sunt două bobine înseriate
(înfăşurare într-un strat).
Numărul de spire dintr-o crestătură este N q . Câmpul magnetic al uneia dintre bobine
este indicat în figură cu ajutorul liniilor de câmp ale inducţiei magnetice. Se observă că
periferia statorului s-a divizat în 2p zone, p zone în care liniile de câmp ies din stator şi
pătrund în rotor (poli N) şi p zone alternate cu primele în care liniile de câmp ies din rotor şi

116
pătrund în stator (poli S). Maşina electrică considerată are 2p poli şi Q = 2p crestături, deci
o crestătură pe pol (q=1).
Pentru calculul inducţiei magnetice produsă de înfăşurarea considerată facem ipotezele:
- liniile de câmp ies sau intră normal pe suprafaţa interioară a statorului;
- întrefierul δ (spaţiul dintre stator şi rotor) este foarte mic în raport cu dimensiunea
rotorului şi este constant;
- permeabilitatea materialului feromagnetic al rotorului şi statorului este infinită µ Fe ≈ ∞
în comparaţie cu cea a aerului, ceea ce implică faptul că intensitatea câmpului magnetic
în fier este H Fe = 0 (H ≠ 0 în întrefier ) .
Se aplică legea circuitului magnetic pe conturul Γ alegând sensul de parcurs ABCD:

∫Γ Hds = H′E1 δ − H′E′ 1 δ = 0 (2.1)

unde H ′E1 este intensitatea câmpului magnetic în întrefier de-a lungul razei între punctele A şi
B, iar H ′E′ este aceeaşi mărime între punctele C şi D.
1
Diferenţa din relaţia (1) este nulă deoarece solenaţia conturului Γ este nulă. Rezultă
că intensitatea câmpului în cele două puncte este constantă.

⇒ H ′E1 = H ′E′ 1 = H E1 (2.2)

În mod analog pe un contur oarecare identic, dar în zona polară vecina (S) se aplică aceeaşi
lege şi rezultă aceeaşi concluzie:
H ′E 2 = H ′E′ 2 = H E 2 (2.3)

BE
N N

B E1 S BE 3 S
π BE 4 α
BE 2

π
2
Fig. 2.2 Reprezentarea inducţiei magnetice în funcţie de
unghiul α la periferia statorului

Se procedează la fel şi pentru celelalte zone. Variaţia inducţiei câmpului magnetic, la


periferia interioară a statorului în funcţie de coordonata unghiulară α este reprezentată în
fig.2.2. Originea de referinţă a coordonatei α este planul de simetrie al unei bobine. Se
observă că inducţia magnetică este pozitivă în zona polului N şi negativă în zona polului S.
Inducţia magnetică are un salt în dreptul crestăturilor, iar pe deschiderea unei bobine inducţia
magnetică este constantă.
Se scrie legea circuitului magnetic pentru linia de câmp ce înconjoară o crestătură:

117
H E1 δ + H E 2 δ = N q ⋅ i

unde N q i este solenaţia suprafeţei ce se sprijină pe conturul considerat. Analog, pentru


celelalte crestături legea circuitului magnetic este:
H E 2 δ + H E3 δ = Nq ⋅ i
H E3 δ + H E 4 δ = Nq ⋅ i
H E 4 δ + H E1 δ = N q ⋅ i
Rezultă: ⇒ H E1 = H E 3 HE2 = HE4 (4)
B E1 = B E 3 BE 2 = BE 4
Se aplică legea fluxului magnetic pe suprafaţa închisă Σ de formă cilindrică de
înălţime L şi rază R cu suprafaţa laterală situată în întrefier (coaxial cu cilindru rotoric).
R
α

Σ L
dA

BE
Fig.2.3 Suprafaţa închisă Σ de integrare şi suprafaţa dA (haşurată).

∫Σ Bd A = ∫0
2π π
B ⋅ L ⋅ R ⋅ dα = LR
2
( )
B E1 − B E 2 + B E 3 − B E 4 = 0 (2.5)
Conform relaţiilor (2.4) şi (2.5), rezultă egalitatea amplitudinii inducţiilor magnetice:

→ B E1 = B E 2 = B E 3 = B E 4

Inducţia magnetică variază la periferia statorului alternat în funcţie de unghiul α , iar expresia
sa este:
Nq ⋅ i Nq
B E1 = B E 2 = B E 3 = B E = µ 0 = µ0 ⋅ I ⋅ 2 ⋅ cos ωt (2.6)
4 2δ 2δ
În general dacă unda dreptunghiulară are 2p alternante pozitive şi 2p alternante

negative atunci perioada sa este . Este indicat ca în locul variabilei geometrice α să
p
introducem variabila convenţională unghi electric pα . Unda inducţiei magnetice va fi
periodică cu perioada 2π .
Deoarece B E (pα, t ) = −B E (pα + π, t ) în dezvoltarea funcţiei (2.6) în serie Fourier nu
vom avea armonici pare. Deoarece B E (pα, t ) = B E (− pα, t ) rezultă că seria Fourier are
termeni cosinusoidali. Expresia inducţiei magnetice devine:

B E (pα, t ) = ∑ B E m (υ) cos ωt ⋅ cos υ p α , υ = 2k + 1, k∈Z (2.7)
υ =1
Pentru reprezentarea B E (pα, t ) se va lua în considerare doar prima armonică a dezvoltării
(υ = 1) , reprezentată cu linie punctată în (fig 2.3) .

118
2µ 0 ⋅ w ⋅ I ⋅ 2
B E (pα, t ) = B E m (1) cos ωt ⋅ cos pα , cu B E m 1 = (8)
π⋅p⋅δ
unde: w este numărul de spire total al înfăşurării;
w
= Nq .
p
La periferia interioară a statorului există puncte în care inducţia magnetică este în
permanenţă nulă. În celelalte puncte amplitudinea inducţiei magnetice variază sinusoidal în
timp astfel incât în fiecare punct câmpul magnetic pulsează, rezultă un câmp pulsatoriu,
sinusoidal în timp şi spaţiu.

Câmpul magnetic produs de o înfăşurare trifazată

În fig. 2.4 este reprezentat un stator de maşină cu p = 1 perechi de poli, posedând trei
înfăşurări de fază identice ca număr de spire şi ca număr de crestături ocupate, legate în stea
sau triunghi alimentate de la o reţea trifazată de curent alternativ. Cele trei înfăşurări U, V, W
ocupă fiecare câte o treime din crestăturile armăturilor, ele fiind decalate la periferia interioară

a statorului cu unghiul geometric şi având succesiune inversă.
3p
Curenţi de fază sunt:
i u = I 2 cos ωt
 2π 
i v = I 2 cos ωt −  (2.9)
 3 

 4π 
i w = I 2 cos ωt − 
 3 

Fig. 2.4 Stator echipat cu o înfăşurare trifazată cu p=1 perechi de poli.

Inducţia magnetică (armonica fundamentală) produsă de înfăşurarea U, dacă originea


de spaţiu coincide cu axa de simetrie a bobinei acestei faze, este:

119
2µ 0 wI 2
B EU (α, t ) = B Em (1) cos ωt ⋅ cos pα, cu B Em (1) = (2.10)
pπδ

Analog pentru fazele V, W avem inducţiile magnetice:


2π   2π 
B EV (α, t ) = B Em (1) cos ωt −

 cos p α − =
 3   3p 
2π   2π 
= B Em (1) cos ωt −

 cos pα − 
 3   3 
4π   4π 
B EW (α, t ) = B Em (1) cos ωt −

 cos p α − =
 3   3p 
(2.11)
 4π   4π 
= B Em cos ωt −  cos pα − 
 3   3 
Exprimăm inducţiile magnetice astfel:
B EU = B Em (1) [cos(ωt − pα ) + cos(ωt + pα )]
1
2
 4π  
B EV = B Em (1) cos(ωt − pα ) + cos ωt + pα −
1 

3 
(2.12)
2  
 8π 
B EW = B Em (1) cos(ωt − pα ) + cos ωt + pα − 
1 
2   3 
Câmpul magnetic rezultat prin suprapunerea câmpurilor produse de cele trei faze are inducţia
magnetică:
B E (α, t ) = B Em (1) cos(ωt − pα )
3
(2.13)
2

Un câmp exprimat de relaţia (2.13) reprezintă un câmp magnetic învârtitor diferit de


câmpul pulsatoriu sinusoidal în timp şi spaţiu, definit de expresia (2.8). Într-un punct oarecare
la periferia interioară a statorului, inducţia magnetică variază sinusoidal în timp cu
2 1)
amplitudinea B (Em constantă. Această valoare maximă se regăseşte în diferite puncte la
3
periferia statorului, ca şi cum unda sinusoidală B E s-ar deplasa cu o viteză unghiulară Ω
constantă (fig.2.5).
BE


π ωt =
ωt = 0 ωt = 3
3

Fig.2.5 Câmp magnetic învârtitor.

120
Rezultă că o înfăşurare trifazată simetrică parcursă de curenţi trifazaţi simetrici
produce un câmp magnetic învârtitor armonica fundamentală.
Proprietăţile acestui câmp magnetic, armonica fundamentală sunt:
A. amplitudinea câmpului magnetic rezultant armonica fundamentală reprezintă 3/2 din
amplitudinea câmpului produs de o fază;
B. viteza de rotaţie Ω a câmpului învârtitor este constantă şi egală cu viteza de
sincronism.
Întradevăr presupunem ca la momentul t unda B E este în punctul α . Aceeaşi valoare B E
este la momentul (t + ∆t ) în punctul α + ∆α . Rezultă că putem scrie:

B E (α, t ) = B Em (1) cos[ω(t + ∆t ) − p(α + ∆α )] = B Em (1) cos(ωt − pα )


3 3
2 2
ω(t + ∆t ) − p(α + ∆α ) = ωt − pα
∆α ω
Ω= =
∆t p
Deci viteza este constantă depinzând de pulsaţia curenţilor de fază şi de numărul de perechi de
poli.
Cum relaţia de legătură între viteza de rotaţie şi turaţie este:

Ω 2πf f  rot 
n= = =  s 
2π p ⋅ 2π p 

50 ⋅ 60 3000  rot 
pentru f = 50Hz , turaţia este n = =  min  . Rezultă că viteza de rotaţie a
p p  
câmpului învârtitor variază în trepte, funcţie de numărul de perechi de poli p ai înfăşurării,
conform tabelului:

p 1 2 3 4 5 6

 rot  3000 1500 1000 750 600 500


n 
 min 

C. câmpul magnetic, armonica fundamentală al unei faze se suprapune perfect peste un


câmp magnetic învârtitor armonică fundamentală al înfăşurării trifazate în momentul în care
în faza respectivă curentul trece prin valoarea maximă pozitivă;
Întradevăr când i U = I 2 = I m (ωt = 0 ) rezultă B EU (α, t ) = B Em (1) cos pα şi

B E (α,0 ) = B Em (1) cos pα


3
2
D. sensul de rotaţie al curentului magnetic învârtitor coincide cu sensul succesiunii
fazelor la periferia interioară a statorului; Deoarece:
 ∆α 
Ω = + 
 ∆t 
rezultă că rotaţia se face în sensul creşterii lui α .
Dacă se analizează şi celelalte armonici, în afară de cea fundamentală, se poate
demonstra că în maşinile trifazate, câmpul magnetic rezultant nu conţine armonica 3.

121
E. un câmp sinusoidal pulsatoriu se poate descompune în două câmpuri învârtitoare de
sensuri opuse, având aceeaşi viteză şi amplitudini egale cu jumătatea amplitudinii undei
pulsatorii.
B E (α, t ) = B Em (1) cos ωt ⋅ cos pα = B Em (1) cos(ωt − pα ) + B Em (1) cos(ωt + pα )
1 1
2 2

2.2 Tensiunile electromotoare induse în înfăşurările maşinilor


de c.a. de câmpurile magnetice învârtitoare

Se consideră o înfăşurare monofazată cu p = 1 perechi poli, pas diametral şi o


crestătură pe pol, situată pe armătura rotorică. Fie w = pN q numărul total de spire în serie al
înfăşurării, N q fiind numărul de spire plasate într-o pereche de crestături (fig.2.6).

Axă de u2 Ω2
O′ referinţă
u1
β2
M
Axă
rotor Ω2 α
β1

x
Ω1
Axă pol N α1

Fig. 2.6 Înfăşurare rotorică monofazată cu p = 1 perechi de poli.

Această armătură rotorică este sub influenţa unui câmp magnetic învârtitor produs de
o înfăşurare trifazată cu p = 1 de poli situată pe stator; ce se roteşte cu viteza Ω1 în raport cu
axa de referinţă OO′ . Rotorul se învârte cu Ω 2 faţă de axa OO′ în acelaşi sens cu Ω1 .
Fie β1 unghiul făcut la un moment t oarecare de axa Ox a unui pol N al câmpului
învârtitor faţă de OO′
β1 = Ω1t (2.14)

(presupunem originea timpului în momentul când Ox se suprapune cu OO′ ).


- β unghiul la momentul t făcut de axa de simetrie Oy a unei bobine a înfăşurării
rotorice cu axa OO′ .
β2 = Ω2 t (2.15)

- α coordonata unui punct oarecare M de la periferia rotorului, măsurată de la axa


de simetrie Oy pentru înfăşurarea rotorică.
Inducţia magnetică în punctul de coordonată α va fi:

B E (α, t ) = B mE cos pβ1 = B mE cos p[α − (β1 − β 2 )] (2.16)

122
deoarece unghiul geometric făcut de axa polului N a câmpului învârtitor inductor şi axa
punctului M este (α − (β1 − β 2 )) , unghiul electric fiind de p ori mai mare.
Fluxul fascicular pentru o spiră a înfăşurări rotorice, datorat câmpului învârtitor este
integrala de suprafaţă a inducţiei magnetice, pe aria ce se sprijină o spiră din înfăşurarea
rotorică ( dA = L ⋅ R ⋅ dα , fig.2.7 ) .

L
R

dA

Fig.2.7 Suprafaţa exterioară a rotorului ce se sprijină pe o spiră


din înfăşurarea rotorului.

+ π 2p π 2p
ϕ=∫ B E dA = B Em LR ∫ cos p(α − (β1 − β 2 ))dα (2.17)
− π 2p − π 2p
π
Limitele de integrare se stabilesc uşor deoarece spira acoperă arcul la periferia rotorului.
p
LR   π   π 
ϕ = B Em sin  − p(β1 − β 2 ) − sin  − − p(β1 − β 2 ) =
p  2   2 

B Em LR cos p(β1 − β 2 ) = B Em LR cos p(Ω1 − Ω 2 )t


2 2
=
p p
2 2
φ Em = B Em LR = LτB Em (2.18)
p π
unde φEm este fluxul maxim şi deschiderea bobinei este pasul diametral y = τ .
Fluxul fascicular este variabil în timp cu pulsaţia ω 2 = p(Ω1 − Ω 2 ) care creşte odată
cu creşterea vitezei relative Ω1 − Ω 2 şi a numărului de perechi de poli p. Fluxul ce străbate w
spire ale bobinei care ocupă aceeaşi pereche de crestături va fi:

ψ = wφ Em cos p(Ω1 − Ω 2 )t = wφ Em cos ω 2 t (2.19)

T.e.m. indusă de fluxul Ψ variabil în spirele considerate este:


dψ  π
e=− = ω 2 wφ Em cos ω 2 t −  (2.20)
dt  2
π
şi are variaţia sinusoidală, dar este în urmă faţă de flux cu . Valoarea sa efectivă este:
2
φ Em 2π
E = ω2 w = f 2 wφ Em (analogie cu transformatorul).
2 2
Pentru a obţine câmpuri magnetice inductoare foarte apropiată de o sinusoidă se foloseşte
repartizarea bobinei în mai multe crestături pe pol q > 1 şi utilizarea pasului scurtat (y < τ) .

123
Fluxul magnetic pe pol are în acest caz o formă de variaţie în timp mult mai apropiată
de o sinusoidă:
ψ = wk q k s φ Em cos ω 2 t (2.22)

unde k q , k s sunt coeficienţi de repartizare, respectiv de scurtare.


 π
T.e.m. indusă e = wk q k s ω 2 φ Em cos ω 2 −  va fi, de asemeni în aceste cazuri,
 2
foarte aproape de o variaţie sinusoidală.
Dacă este dispusă pe armătura rotorică o înfăşurare trifazată, formată din trei înfăşurări

identice, monofazate, decalate la periferia rotorului cu unghiul geometric , fluxurile ce
3p
străbat fazele respective vor fi:

ψ u = wk q k s φ Em cos ω 2 t .
 2π 
ψ v = wk q k s φ Em cos ω 2 t −  (2.23)
 3 
 4π 
ψ w = wk q k s φ Em cos ω 2 t − 
 3 
Cele trei fluxuri totale de fază formează un sistem trifazat simetric, iar tensiunile
electromotoare induse în fiecare fază sunt:
 π
e u = E 2 cos ω 2 t − 
 2
 π 2π 
e v = E 2 cos ω 2 t − −  (2.24)
 2 3 
 π 4π 
e w = E 2 cos ω 2 t − − 
 2 3 
ele formând de asemenea un sistem trifazat simetric. Sensul succesiunii în timp a t.e.m. este
dictat de sensul de rotaţie a câmpului magnetic învârtitor.
Dacă înfăşurările de fază sunt legate în stea sau în triunghi şi sunt conectate în exterior
la un receptor trifazat echilibrat prin cele trei înfăşurări vor trece curenţii:
 π 
i u = I 2 cos ω 2 t − − ε 
 2 
 π 2π 
i v = I 2 cos ω 2 t − − ε −  (2.25)
 2 3 
 π 4π 
i w = I 2 cos ω 2 t − − ε − 
 2 3 
ce formează un sistem trifazat simetric.

2.3 Cuplu electromagnetic în maşinile trifazate de curent alternativ

Se consideră o armătură indusă rotorică care posedă înfăşurări trifazate echilibrate şi


care se roteşte cu viteza Ω 2 în acelaşi sens ca şi câmpul magnetic învârtitor inductor a cărui
viteză este Ω1 , în raport cu o axă fixă de referinţă.
Fluxul total care se înlănţuie cu cele w spire ale înfăşurării de fază rotorice U este:

124
ψ u = wk q k s φ Em cos p(Ω1 − Ω 2 )t (2.26)

Curentul care străbate spirele înfăşurării U este:

 π   π 
i u = I 2 cos p(Ω1 − Ω 2 )t − − ε  = I 2 cos p(β1 − β 2 )t − − ε  (2.27)
 2   2 

Energia de interacţiune a înfăşurării induse U cu câmpul inductor este:

Wu = i u ψ u (2.28)

Cuplul electromagnetic M u dezvoltat de această înfăşurare şi transmis rotorului va fi conform


teoremei forţelor generalizate:
 ∂Wu 
M u =   (2.29)
 ∂β 2  i = ct
u

unde β 2 este coordonata generalizată care fixează la un moment dat poziţia rotorului faţă de
axa de referinţă.
 π 
M u = pwk q k s φ Em I 2 sin p(β1 − β 2 ) cos p(Ω1 − Ω 2 )t − − ε
 2 
 π   π 
M u = pwk q k s φ Em I 2 sin  + ε  + sin  2p(Ω1 − Ω 2 )t − − ε 
1
2  2   2 

Analog pentru înfăşurările V şi W:


 π   2π π 
M v = pwk q k s φ Em I 2 sin  + ε  + sin  2p(Ω1 − Ω 2 )t −
1
− − ε 
2  2   3 2 
 π   4π π 
pwk q k s φ Em I 2 sin  + ε  + sin  2p(Ω1 − Ω 2 )t −
1
Mw = − − ε 
2  2   3 2 

Cuplul electromagnetic exercitat asupra armăturii induse este:

3 π 
M = Mu + Mv + Mw = pwk s k q φ Em I 2 sin  + ε  (2.30)
2 2 
Expresia valorii efective a t.e.m. induse de către câmpul învârtitor într-o înfăşurare de fază
este:

p(Ω1 − Ω 2 )wk q k s φ Em
1
E2 = f 2 wk q k s φ Em =
2 2

Din relaţia (2.30) rezultă pentru cuplu expresia:


3E 2 I 2 cos(E, I )
⇒M=
Ω1 − Ω 2

125

( )
în care ε = E 2 , I 2 ;
E 2 , I 2 sunt t..e.m. şi respectiv curentul induse în înfăşurare.
Armătura indusă se roteşte cu viteza uniformă Ω 2 şi dacă maşina se află în regim
staţionar (E, I, Ω1 = ct ) rezultă un cuplu constant. Dacă M > 0 , acesta are sensul câmpului
învârtitor inductor. Dacă M < 0 , acesta are sensul invers câmpului învârtitor inductor.
Conform principiului acţiunii şi reacţiunii asupra celeilalte armături se exercită cuplul
M ′ = −M

2.4 Fenomenul de reacţie magnetică a indusului

Presupunem că una din armăturile maşinii produce un câmp învârtitor inductor cu


viteza Ω1 faţă de o axă fixă de referinţă. Presupunem că cealaltă armătură are o înfăşurare
trifazată echilibrată ce se învârteşte cu Ω 2 , faţă de aceeaşi axă de referinţă, în sensul lui Ω1 .
Expresia câmpului magnetic invârtitor este:

B E (α, t ) = B Em cos[pα − p(Ω1 − Ω 2 )t ] (2.31)

T.e.m. în înfăşurarea trifazată indusă sunt:


 π
e 2u = E 2 2 cos p(Ω1 − Ω 2 )t − 
 2
 π 2π 
e 2 v = E 2 2 cos p(Ω1 − Ω 2 )t − −  (2.32)
 2 3
 π 4π 
e 2 w = E 2 2 cos p(Ω1 − Ω 2 )t − − 
 2 3
Dacă înfăşurările de fază ale armăturii induse sunt legate în stea sau în triunghi şi conectate la
o impedanţă trifazată echilibrată, atunci ele vor fi parcurse de curenţii ce formează un sistem
simetric:
  ω2 
  π 
i 2u = I 2 2 cos p(Ω1 − Ω 2 )t − − ε 
 2 
 
 π 2π 
i 2 v = I 2 2 cos p(Ω1 − Ω 2 )t − − ε −  (2.33)
 2 3 
 π 4π 
i 2 w = I 2 2 cos p(Ω1 − Ω 2 )t − − ε − 
 2 3 
Armătura indusă având o înfăşurare trifazată simetrică parcursă de curenţi trifazaţi
simetrici, produce un câmp învârtitor de reacţie B A :

 π 
B A (α, t ) = B Am cos pα − p(Ω1 − Ω 2 )t + + ε (2.34)
 2 

ce se roteşte cu viteza relativă Ω1 − Ω 2 faţă de rotor şi cu viteza Ω1 faţă de axa fixă de


referinţă. Deci câmpul invârtitor inductor cât şi cel indus au aceeaşi viteză de rotaţie în raport
cu armătura indusă. Sensul de rotaţie al câmpului invârtitor de reacţie coincide cu sensul de

126
π 
rotaţie al câmpului invârtitor inductor şi este decalat în urma acestuia cu  + ε  , exact cu cât
2 
este defazat curentul i 2 într-o înfăşurare de fază în raport cu fluxul total fascicular φE al
câmpului învârtitor inductor în înfăşurarea respectivă de fază (fig.2.8).
BE
φE

π π
2 2
ε ε ε
I2 E2
BA
Fig.2.8 Defazajul între câmpul învârtitor inductor şi cel de reacţie
este egal cu defazajul între fazorii I 2 şi Φ E .

Poziţia relativă dintre cele două câmpuri învârtitoare este funcţie de unghiul ε , deci de natura
impedanţei exterioare şi a parametrilor rezistenţă, inductivitate a înfăşurării induse.
Dacă: ε = 0 → avem câmpuri în cuadratură → o reacţie transversală
π
ε = → avem câmpuri în opoziţie → o reacţie longitudinală demagnetizantă.
2
π
ε = − → avem câmpuri în fază → o reacţie longitudinală magnetizantă.
2

2.5 MAŞINA ASINCRONĂ

2.5.1 Elemente constructive de bază

Maşina asincronă are în principal două părţi constructive:


- statorul, partea imobilă care cuprinde miezul feromagnetic, carcasa cu tălpile de prindere,
înfăşurarea statorică, cutia de borne;
- rotorul, partea mobilă care cuprinde miezul feromagnetic rotoric, înfăşurarea rotorică,
arborele masinii.
Miezul statoric este realizat din tole de oţel electrotehnic, izolate cu lac, strânse în
pachet rigid şi fixat în carcasa maşinii. Miezul are formă cilindrică, la periferia interioară a
acestuia fiind practicate crestături distribuite uniform. În crestături sunt plasate spirele unei
înfăşurări trifazate.
Înfăşurarea statorică este alcătuită din trei înfăşurări de fază identice, decalate la
periferia interioară cu unghiul geometric 2π / 3 p una faţă de celelaltă. Acestea sunt conectate
între ele în stea sau triunghi şi legate la o sursă trifazată de c. a. prin intermediul unei cutii de
borne statorice. Spirele realizate din conductor de Cu izolat, sunt izolate faţă de pereţii
crestăturii. Înfăşurările se impregnează cu lac pentru rigidizare, o mai bună izolare electrică şi
conducţie termică.
Miezul rotoric are formă cilindrică şi este realizat din tole de oţel electrotehnic, uneori
izolate între ele. La periferia miezului sunt practicate crestături în care se plasează înfăşurarea
rotorică. Miezul este strâns rigid şi solidarizat cu arborele rotoric.

127
Înfăşurarea rotorică poate fi realizată în două moduri:
- înfăşurarea trifazată realizată din trei înfăşurări monofazate, decalate la periferia rotorului
cu unghiul 2π / 3p alcătuite din bobine plasate în crestături şi conectate în stea; capetele
libere sunt legate fiecare la câte un inel din material conductor, iar inelele se izolează
între ele şi faţă de arborele rotoric, dar se rotesc odată cu acesta; pe fiecare inel calcă câte
o perie de bronz-grafit; cele trei perii sunt legate apoi la trei borne plasate în cutia de
borne a rotorului; sistemul de inele şi perii asigură contactele alunecătoare între
înfăşurarea rotorică şi exteriorul maşinii; rezultă astfel un rotor bobinat;
- înfăşurarea rotorică sub formă de colivie de veveriţă este un ansamblu de bare din
material conductor (de obicei Al) care umple crestăturile rotorice, scurtcircuitate la
ambele capete de inele; rezultă astfel un rotor în scurtcircuit (fig. 2.9).

a b c d
Fig. 2.11 Rotor în colivie de veveriţă (a), simplă (b),
dublă (c), cu bare adânci (d).

Colivia poate fi simplă (fig. 2.9a, b), turnată din aluminiu, introdusă în crestături
rotunde sau ovale. Crestăturile pot fi: adânci (fig. 2.9d) (cu înălţimea de10-12 ori mai mare
decât lăţimea), în care barele adânci se execută din Cu cu secţiune dreptunghiulară; dublă
colivie (fig. 2.9c), colivia superioară S cu rezistenţă electrică relativ mare şi reactanţă mică
(confecţionate din alamă), cea inferioară I cu rezistenţă cât mai mică şi reactanţă mare
(confecţionate din Cu).
Întrefierul este spaţiul dintre stator şi rotor. Cu cât acesta este mai mic cu atât inducţia
magnetică este mai mare ( ≈ 0,5 mm).

2.5.2 Regimul de motor


În regimul de motor, maşina transformă puterea electrică primită de la o reţea trifazată
de c. a. în putere mecanică cedată pe la arbore unui mecanism (maşina de lucru).
Cele trei înfăşurări de fază ale statorului alimentate de la un sistem trifazat simetric de
tensiuni, vor fi parcurse de curenţi cu pulsaţia ω1 , curenţi care la rândul lor formează un
sistem trifazat simetric. Aceşti curenţi statorici vor produce în întrefierul maşinii un câmp
magnetic invârtitor de excitaţie, care se roteşte într-un sens care depinde de succesiunea
fazelor statorului, cu viteza unghiulară:
ω1
Ω1 = (viteza de sincronism ) (2.35)
p
Câmpul învârtitor va induce în înfăşurarea trifazată a rotorului imobil (Ω 2 = 0 ) ,
identică cu aceea statorică, un sistem trifazat simetric de t.e.m. de pulsaţie:
ω 2 = pΩ1 = ω1 (2.36)
Presupunem că înfăşurarea rotorului este conectată în dublă stea; atunci cele trei t.e.m.
vor produce un sistem trifazat simetric de curenţi de aceeaşi pulsaţie ω 2 . Sensul succesiunii
fazelor la periferia rotorului va fi dat de sensul de rotaţie al câmpului magnetic de excitaţie.
Deoarece rotorul cu înfăşurările sale, strabătute de curenţi, este situat în câmpul magnetic

128
invârtitor statoric, asupra acestuia se va exercita un cuplu electromagnetic M, în sensul
succesiunii fazelor sale, identic cu sensul câmpului magnetic învârtitor. Dacă acest cuplu este
mare, astfel încât să învingă cuplul rezistent la arbore, rotorul se învârteşte în sensul câmpului
statoric. Accelerarea rotorului durează atâta timp cât cuplul dezvoltat de maşină este mai mare
decât cuplul rezistent M rez .
Presupunem că rotorul a ajuns în regim staţionar şi se învârteşte cu viteza uniformă
Ω 2 < Ω1 . Viteza relativă a câmpului învârtitor de excitaţie este Ω1 − Ω 2 , iar pulsaţia t.e.m.
induse şi a curenţilor din fazele rotorului este:
ω 2 = p(Ω1 − Ω 2 ) (2.37)
Alunecarea maşinii este în acest caz:
Ω − Ω2
s= 1 (2.38)
Ω1
Pulsaţia curenţilor rotorici este ω 2 = sω1 . Va apare câmpul magnetic învârtitor de
reacţie, cu aceeaşi viteză faţă de rotor ca şi câmpul magnetic învârtitor de excitaţie; cele două
câmpuri se compun şi se obţine câmpul magnetic învârtitor rezultant. Sub acţiunea câmpului
rezultant se induce într-o fază rotorică t.e.m. rezultantă Eµ2 . Fie I 2 curentul rotoric de fază.
Cuplul electromagnetic care se exercită asupra rotorului este deci:

3E µ 2 I 2 cos(Eµ 2 , I 2 )
M = (2.39)
Ω1 − Ω 2
Deoarece înfăşurările de fază sunt conectate în scurtcircuit, tensiunea la bornele lor
este nulă, numărătorul din expresia cuplului pune în evidenţă puterea activă pierdută prin
efect Joule în înfaşurările rotorului PJ 2 .
PJ 2 PJ 2
M = = (2.40)
Ω 1 − Ω 2 sΩ 1
PJ 2 = sMΩ1 = M (Ω1 − Ω 2 )

Puterea mecanică dezvoltată de motor este:


PM = MΩ 2 (2.41)
PM = P2 + Pm + PFe2
unde: P2 - puterea necesară maşinii de lucru;
Pm - pierderile mecanice (frecări cu aerul şi în lagăre);
PFe2 - pierderile în Fe, în miezul feromagnetic al rotorului.
Rotorul în ansamblu necesită puterea:
P = PM + PJ 2 = P2 + Pm + PFe + PJ 2 (2.42)
care este transmisă acestuia prin intermediul câmpului electromagnetic din întrefier (putere
electromagnetică). Aceasta se mai poate exprima şi sub forma:
P = PJ 2 + PM = MΩ 2 + M (Ω1 − Ω 2 ) = MΩ1 (2.43)

Puterea activă primită de maşină de la la reţea este P1 :


P1 = P + PJ1 + PFe1 (2.44)
Bilanţul puterilor este reprezentat în fig. 2.10.

129
P1 P PM P2

PJ1 PFe1 PJ 2 PFe 2 Pm

Fig. 2.10 Bilanţul puterilor la motorul asincron.

Viteza unghiulară de rotaţie Ω 2 a rotorului motorului asincron nu poate depăşi viteza


Ω1 de sincronism. Dacă Ω1 = Ω 2 t.e.m. induse ar fi nule şi la fel curenţii rotorici, iar cuplul
dezvoltat ar fi M = 0, deci rotorul se va frâna şi se va opri. Din acest motiv maşina se numeşte
maşina asincronă. În regim de motor, maşina funcţionează cu viteza Ω 2 ∈ (0, Ω1 ) , adică
pentru alunecări 0 ≤ s < 1 , iar în regim normal de funcţionare viteza Ω 2 tinde spre viteza Ω1 :
PJ 2 = sP PM = (1 − s )P (2.45)
Pierderile în înfăşurările rotorice reprezintă fracţiunea s din puterea electromagnetică
P transmisă rotorului, în timp ce puterea mecanică reprezintă fracţiunea (1 − s )P . Cum
pierderile prin efect Joule sunt mult mai mici decât puterea mecanică PM , rezultă în regim
nominal o alunecare foarte mică s = 0,01...0,10 .

2.5.3 Ecuaţiile de funcţionare în regim staţionar ale motorului asincron trifazat.


Pentru stabilirea ecuaţiilor se introduc ipotezele simplificatoare:
- se neglijează saturaţia şi fenomenul de histerezis al câmpului magnetic;
- intensitatea câmpului magnetic în fier este aproximativ 0;
- nu se consideră armonicele superioare ale câmpului învârtitor;
- simetrie perfectă constructivă magnetică +electric;
- viteza de rotaţie a rotorului Ω 2 este constantă;
- rotorul este bobinat cu înfăşurarea trifazată în scurtcircuit.

u2

Axă k2
stator k1
M2
β2
β1 M1 u1
α2
Axă
rotor α1
Axă
pol. N α1 − β1 = α 2 − (β1 − β2 )
Ω2
BE
Ω1

Fig. 2 11 Maşină asincronă cu p = 1.

130
Se consideră maşina asincronă cu numărul de perechi de poli p = 1 din fig. 2.11. Axa
de simetrie a bobinei U a statorului este considerată ca axă fixă de referinţă. Axa de simetrie
a bobinei rotorice K este axă de referinţă pentru rotor. Înfăşurarea statorică este parcursă de
sistemul trifazat simetric de curenţi iu , iv , iw de pulsaţie ω1 şi valoarea efectivă I1 care produc
câmpul învârtitor de excitaţie BE , ce se roteşte cu viteza Ω1 (viteză de sincronism):
ω1
Ω1 = (2.46)
p
Fie β 1 , β 2 coordonatele axei polului N al câmpului BE , respectiv axei de referinţă a
rotorului:
β 1 = Ω1t ; β 2 = Ω 2t (2.47)
Pentru un observator M 1 aflat pe stator la coordonata α1 faţă de axa U, câmpul învârtitor de
excitaţie are expresia:
BE (α 1 , t ) = BEm cos p(α 1 − β 1 ) = BEm cos(ω1t − pα 1 ) (2.48)
deoarece M 1 se află la unghiul geometric (α 1 − β 1 ) faţă de axa polului N a câmpului.
Pentru un observator M 2 situat pe aceeaşi rază ca şi M 1 , dar pe rotor la unghiul α 2
faţă de axa rotorică de referinţă K, acelaşi câmp învârtitor are expresia:
BE (α 2 , t ) = BEm cos p(α 2 − (β1 − β 2 )) = BEm cos(ω 2 t − pα 2 ) (2.49)
unde ω 2 = p(Ω1 − Ω 2 ) = sω1 este pulsaţia mărimilor electrice rotorice.
Analogia între expresiile (2.48) şi (2.49) este evidentă. Amplitudinea în ambele cazuri este
3µ w k I 2
aceeaşi BEm = 0 1 1 1 , unde k 1 este coeficientul de înfaşurare k1 = k q1 k S2 .
πpδ
În înfăşurarea rotorică se induce un sistem trifazat simetric de curenţi.
 π   π 2π 
ik = I 2 2 cos ω 2 t − − ε  ; i L = I 2 2 cos ω 2 t − − ε − ; (2.50)
 2   2 3 
 π 4π 
i M = I 2 2 cos ω 2 t − − ε − 
 2 3 
ε fiind defazajul tensiune de fază, curent de fază.
Sistemul de curenţi rotorici produce câmpul magnetic de reacţie.
 π 
B A (α 2 , t ) = B Am cos ω 2 t − pα 2 − − ε  (2.51)
 2 
ce se roteşte cu aceeaşi viteză ca şi câmpul de excitaţie dar este defazat. Valoarea a inducţiei
3µ w k I 2
magnetice este B Am = 0 2 2 2 .
πpδ
Cele două câmpuri se compun într-un câmp magnetic rezultant Bµ ce pentru
observatorul M 1 are expresia:
Bµ (α 1 , t ) = BE (α 1 , t ) + B A (α 1 , t ) = Bµm cos(ω1t − pα 1 − θ ) (2.52)
fiind defazat în urmă cu unghiul θ faţă de câmpul de excitaţie.
Considerăm curenţii statorici fictivi ce produc acelaşi câmp magnetic Bµ (câmp de
magnetizare):
 2π 
iµu = I µ 2 cos(ω1t − θ ) ; iµv = I µ 2 cos ω1t − θ − ; (2.53)
 3 
 4π 
iµW = I µ 2 cos ω1t − θ − 
 3 

131
3µ 0 w1k1 I µ 2
cu valoarea maximă a inducţiei magnetice Bµm = .
πpδ
Analog se consideră curenţii fictivi statorici, care produc un câmp magnetic identic cu
BA (curenţi rotorici raportaţi la stator).
 π   π 2π 
ik′ = I 2′ 2 cos ω1t − − ε  ; i L′ = I 2′ 2 cos ω 1t − − ε −  (2.54)
 2   2 3 
 π 4π 
i M′ = I 2′ 2 cos ω 1t − − ε − 
 2 3 
Din condiţia de identitate a valorii maxime a câmpului BA , rezultă valoarea efectivă a
curentului fictiv statoric I 2' :
I 2 w2 k 2
3µ 0 w1k1 I 2′ 2 = 3µ 0 w2 k 2 I 2 2 → I 2′ = (2.55)
w1k1
Prin introducerea sistemului de curenţi de magnetizare iµ şi a sistemului de curenţi rotorici

raportaţi la stator i2 care au aceeaşi pulsaţie şi defazaje iniţiale faţă de curenţii statorici,
respectiv egale cu decalajele în spaţiu între câmpurile Bµ şi BA în raport cu BE , se
înlocuieşte compunerea spaţială a câmpurilor cu compunerea fazorială (fig. 1.12):

I1 + I 2 = I µ
BE I1

θ
θ
π
π Bµ +ε Iµ
+ε 2
2

BA
I '2

Fig. 2.12 Diagramele de fazori pentru câmpul magnetic rezultant B µ


şi curentul fictiv de magnetizare I µ .

Câmpul învârtitor rezultant Bµ induce un sistem trifazat simetric de t.e.m. în fazele


statorului:
 π
eµu = E µ1 2 cos ω1t − θ −  (2.56)
 2
2π 2
cu valoarea efectivă E µ1 = f1 w1k1φ µm , unde φ µm = LτBµm .
2 µ
Se compară expresiile instantanee e µu şi i µu şi se poate scrie egalitatea fazorială:
E µ1 = − jX µ I µ (2.57)
unde X µ este reactanţa de magnetizare.
Acelaşi câmp învârtitor Bµ induce t.e.m. utile şi în fazele rotorului. Pentru un
observator pe rotor M 2 t.e.m are expresia.
 π
eµk = E µ 2 2 cos ω 2 t − θ −  , (2.58)
 2

132

cu valoarea efectivă E µ2 = f 2 w2 k 2φ µm , unde f 2 = sf1 ; ω 2 = sω1 .
2
Prin analogie cu raportarea curenţilor, se raportează şi tensiunea Eµ2 la tensiunea Eµ1 :
Eµ2 w1k1
E µ′ 2 = E µ1 = ⋅ (2.59)
s w2 k 2
În continuare se consideră fluxurile magnetice de dispersie create de câmpurile
magnetice de dispersie ale înfăşurării rotorice şi statorice, ce induc t.e.m. de dispersie în
propriile înfăşurări:
di
ψ d12 u = Ld12 iu ; ed12 u = − Ld12 u ; E d12 = − jX d12 I 1 (2.60)
dt
di
ψ d21k = Ld21ik ; ed21k = − Ld21 k ; E d 21 = − jX d 21 I 2
dt
Se raportează mărimile t.e.m rotorice la cele statorice:
ω 2 Ld21 I 2 w1k1
2
 w1k1  wk
Ed′ 21 = ⋅ = ω1 Ld 21   I 2 2 2 = X d′ 21 ⋅ I 2′
s w2 k 2  w2 k 2  w1k1
2
 wk 
în care X d′ 21 = ω1 Ld 21  1 1  .
 w2 k 2 
Rezultă mărimea fazorială a t.e.m rotorice raporate la stator:
′ ′ ′
E d 21 = − jX d 21 I 2 (2.61)

Se iau în considerare şi căderile ohmice de tensiune U R1 , U R2 :
U R1 = R1 I 1
2 ′
R2 I 2 w1k1 1  w1k1  w2 k 2 R2 ′
U R′ 2 = ⋅ = R2   ⋅ I 2 = ⋅ I2
s w2 k 2 s  w2 k 2  w1k1 s
(2.62)

′ R
U R2 = 2 I 2
s
2
′  wk 
unde R2 = R2  1 1  .
 w2 k 2 
Pierderile în fier se pot lua în considerare prin analogie cu transformatorul,
considerând curentul Iw ce parcurge rezistenţa Rw :
3E µ 1
PFe = 3I w Rw =
2
.
Rw
Curentul de mers în gol este, prin analogie cu transformatorul:
I 0 = I µ + IW
Sistemul de ecuaţii în regim staţionar al motorului asincron este:

133
U 1 = R1 I 1 + jX d12 I 1 − E µ1

 ′
R2 ′ ′ ′
0 = I 2 + jX d′ 21 I 2 − E µ 2
 s (2.63)
 E ′ = E = − jX I = − R I
 µ2 µ1 µ µ w w

 ′
I 1 + I 2 = I 0 = I µ + I w
Sistemului de ecuaţii (2.63) i se asociază schema echivalentă şi diagrama de fazori din fig.
2.13.

jXd1 2 I1 I1

X d12 Xd ′12 R ′2
R1 R 1 I1
U1
I1 I0 − Eµ I0
I′ 2
1
Iµ Iµ
1− s
Iw R ′2 φ
Rw s R 2 I′ 2
Iµ µ
Xµ − Eµ
1

E µ = E ′µ 2
1
I′ 2
jX d ′12 I′ 2

a b
Fig. 2.13 Schema echivalentă (a), şi diagrama de fazori (b)
pentru maşina asincronă.

R2
În schema echivalentă s-a împărţit rezistenţa echivalentă a rotorului în rezistenta
s
′ ′ (1 − s )
R2 reală în care se dezvoltă pierderile Joule PJ 2 şi R2 , care are semnificaţia unei
s
rezistenţe de sarcină. Puterea consumată de această rezistenţă are semnificaţia puterii
mecanice P M dezvoltate de motor.
′ (1 − s ) ′ 2 2 1− s 1− s
3 R2 ⋅ I 2 = 3 R2 I 2 = PJ 2 = (1 − s ) ⋅ P = PM
s s s
Analog cu transformatorul căderea de tensiune pe rezistenţa R1 a înfăşurării statorice este
foarte mică în comparaţie cu tensiunea la borne U 1 . De asemenea, căderea de tensiune
datorată dispersiilor este câteva procente din tensiunea utilă Eµ1 . Deci:

U 1 ≈ E µ1 → U 1 ≈ E µ1 = fw1k1φ µm
2

2.5.4 Caracteristicile motorului asincron trifazat


a. Caracteristica mecanică este dată de dependenţa vitezei de rotaţie funcţie de cuplul
dezvoltat de motorul asincron la tensiune de alimentare U 1 şi frecvenţă f 1 constante:
Ω 2 = f (M ) ; U 1 = U 1n = ct ; f1 = ct
Cuplul dezvoltat de motor este:

134
PJ 2 ′ ′2
3 R2 I 2
M= = (2.64)
sΩ 1 sΩ 1
Se demonstrează că expresia fazorială a curentului rotoric raportat la stator este:
′ U1
I2 = −
 ′
 1 s 
(
 R + c R2  + j X + cX ′
d12 )
d 21
 
Xd
unde: c = 1+ 12 .

Valoarea efectivă a curentului permite deducerea expresiei cuplului dezvoltat de motor funcţie
de alunecare.
2
′2 U1
I2 =
′
2

 R + c 2  +  X + cX ′ 
2
R
 1 s   12
d d 21

 
′ 2
⇒ M = f (s )
3R2 U 1
M =
 ′
2
2

sΩ1  R1 + c 2  +  X d12 + cX d 21  
R
 s    
  
Valoarea alunecării (alunecare critică) pentru care se obţine valoarea maximă a cuplului este
dată de ecuaţia:

dM cR2
=0 → Sm =
ds 2
(
R1 + X d12 + cX d′ 21 )
2


Se observă că alunecarea critică este direct proporţională cu R2 .
Cuplul maxim dezvoltat de motorul asincron este:
2
3U 1
Mm = (2.65)
 ′ 
2
2cΩ1  R1 + R1 +  X d12 + cX d 21  
2

   

Se observă că valoarea M m nu este dependent de R2 .
În figura 2.14 se reprezintă funcţia M = f (s ) pentru R2 variabil.
M

Mm
R 2 >>
R2 >
R2
1 s

Fig. 2.14 Caracteristica mecanică funcţie de rezistenţa circuitului rotoric R 2 .

135
M
Raportul se poate exprima:
Mm
M 2(1 + λS m )
= (2.66)
Mm S δm
+ + 2λS m
Sm S
R1
unde λ = .

cR2
De obicei λS m << 1 şi rezultă pentru cuplul dezvoltat M expresia:
2M m
M= (formula lui Kloss) (2.67)
S Sm
+
Sm S
Făcând observaţii asupra formulei lui Kloss rezultă alura curbei M(s) din fig. 2.15:
s 2M m s m
- pentru s > s m → se neglijeaza m → M = (hiperbolă echilateră)
s s
s 2M m
- pentru 0 < s < s m → se neglijeaza. → M = ⋅ s (dependenţă
sm sm
liniară)
M
Mm C

MN
MS B M S = ct
A

D
Mp
s
O sN sm 1

Fig. 2.15 Caracteristica mecanică M=f(s).

În figura 2.15 se prezintă mărimile cuplu critic M m , s m , cuplul nominal M N ,


( M m = (1,5...3)M N ) , alunecarea nominală s N . Se observă variaţia cuplului funcţie de
alunecare, aflată între 0 < s ≤ 1 , unde s = 1 este punctul de pornire al motorului asincron.
Pentru un cuplu de sarcină M s = ct cerut de maşina de lucru, se observă că sunt posibile
două puncte de funcţionare A, B:

- în punctul A dacă M s creşte spre valoarea M s , motorul frânează, alunecare s creşte,
cuplul M creşte de asemenea şi frânarea slăbeşte; rezultă noi valori pentru cuplu şi alunecare

M ′ , respectiv s ′ astfel încât să se producă egalitatea M ′ = M s ;

- în punctul B dacă cuplul M s creşte spre M s , motorul frânează, alunecare s creşte,
cuplul M scade şi frânarea se intensifică; motorul se opreşte.

136
Rezultă că numai porţiunea de curbă liniară (OC) este stabilă pentru funcţionarea motorului.
Punctele de pe porţiunea CD sunt instabile pentru funcţionarea motorului (zona instabilă a
curbei)
Motorul asincron are un cuplu de pornire mic M p << M N , deci nu poate porni în
sarcină, când M s = M N . La pornire motoarele cu motor bobinat sau cele în simplă colivie
înregistrează un şoc de curent (6...9 )I 1N .
Utilizând caracteristica M = f (s ) , putem trasa caracteristica mecanică: Ω 2 = f (M ) (fig.
2.16). În zona stabilă de funcţionare (zona liniară) variaţia vitezei este ∆Ω 2 = (2...5)% Ω1 .
Rezultă o caracteristica mecanică dură.
Motorul asincron se pretează la unele modificări constructive pentru simplitate sau
îmbunătăţirea performanţelor sale:
Ω2

Ω1

Mp MN Mm
Fig. 2.16 Caracteristica mecanică a motorului asincron.

b. Caracteristica randamentului este dată de dependenţa randamentului funcţie de


puterea utilă, la tensiune de alimentare şi frecvenţă constantă:
η = f (P2 ) , U 1 = U 1N ; f1 = ct
Expresia randamentului motorului este (fig. 2.20):
P P
η= 2 = (2.68)
P1 P2 + Pm + Pj + PFe
Pierderile mecanice P m datorate frecărilor rotorului şi ventilatorului cu aerul şi în
lagăre sunt funcţie de viteza de rotaţie care este constantă, deci sunt constante. Pierderile în
fier depind de U 1 şi ω1 , care sunt constante şi deci sunt constante. Pierderile Joule sunt
sensibil legate de sarcina motorului.

cosϕ1
1
ηm
η

0,5

0,5P2 N P2 N P2
Fig. 2.17 Caracteristicile randamentului şi factorului de putere.

137
Reprezentarea caracteristicii se face prin analogie cu aceeaşi caracteristică a
transformatorului. Randamentul η creşte cu creşterea sarcinii P2 , atingând valoarea maximă
ηmax la (0,5...0,75)P2 M . Valorile randamentului funcţie de puterea mecanică sunt:
P > 500kW ;η → 93%
P < 100kW 85 − 91%
P < 1kW ; 75%
Maximul randamentului se realizează odată cu egalitatea: PFe + PM = Pj .

c. Caracteristica factorului de putere este dată de dependenţa factorului de putere de


puterea utilă la tensiune şi frecvenţă de alimentare constantă:
cos ϕ 1 = f (P2 ), U 1 = U 1N , ; f1 = ct .
Motorul asincron absoarbe de la reţeaua de alimentare un curent defazat totdeauna în
urma tensiunii aplicate pe fază în regim simetric echilibrat(deoarece trebuie să absoarbă o
putere reactivă Q necesară magnetizării circuitului). Deci motorul funcţionează ca o bobină
inductivă. (cu cos ϕ1 inductiv).
La mersul în gol factorul de putere este mic cos ϕ 1 ~ 0,2 , deoarece puterea activă
absorbită este foarte redusă (egală cu pierderile maşinii), dar puterea reactivă este practic
aceeaşi ca şi în plină sarcină.
La mersul în sarcină, puterea cerută creşte şi puterea activă absorbită de la reţea creşte,
în timp ce puterea reactivă rămâne practic aceeaşi. Factorul de putere se îmbunătăţeşte
~ 0,85...0,9 , când puterea ajunge la valoarea nominală P2 N .
Factorul de putere scăzut la sarcini reduse este un dezavantaj important al motorului
asincron, ceea ce face să se adopte măsuri pentru îmbunătăţirea factorului de putere (baterii de
condensatoare, compensatoare sincrone).

2.5.5 Pornirea motoarelor asincrone trifazate

a. Pornirea directă

Acest procedeu conduce la schemele cele mai simple şi sigure în exploatare şi constă
în aplicarea simultană în stator a tensiunilor nominale pe fază. La motoarele cu colivie
simplă, curentul la pornire I1p = (5...8)I1N . Curentul mare preluat din reţea produce
importante căderi de tensiune în reţeaua de alimentare, ceea ce poate dezavantaja alţi
consumatori. Pornirea directă este bruscă şi rapidă cu şocuri dinamice în elementele
cinematice ale maşinii şi cu efecte Joule importante în înfăşurările motorului.
Aceste dezavantaje se acceptă pentru puteri nominale mici până la 5,5 kW, 380V. Puterea
nominală a celui mai mare motor asincron nu trebuie să depăşească 20% din puterea sursei de
tensiunie care alimentează reţeaua. Metoda se foloseşte la maşini unelte, ventilatoare,
polizoare.

b. Pornirea stea-triunghi.

Metoda de pornire ce constă în aplicarea tensiunilor nominale înfăşurării statorice


trifazate, conectate iniţial în stea. La obţinerea unei viteze de 90...95% din viteza de
sincronism Ω1 se comută înfăşurarea statorică în conexiunea (fig.2.18) triunghi. Comutarea
se face manual sau automat.

138
R R

S S

T T Il
Il = If Zf

Zf If

Y ∆
Fig.2.18 Conexiunea stea-triunghi.

Curenţi de linie pentru conexiunea stea, respectiv triunghi sunt:


Ue 
Y : I ly = 
3Z f  I ly 1
⇒ = (2.69)
Ue  I l∆ 3
∆ : Il∆ = 3
Z f 
unde U l este tensiunea de linie;
Z f este tensiunea de faza.
Se observă că valoarea curenţilor de linie se micşorează de trei ori la conexiunea în stea,
astfel îmbunătăţindu-se condiţiile de pornire. Cuplul de pornire scade şi el de trei ori faţă de cel în
cazul pornirii directe cu înfăşurarea statorică conectată în triunghi. Pornirea în conexiunea Y
micşorează de trei ori cuplul de pornire şi se poate utiliza numai când pornirea se face cu un
cuplu de sarcină foarte redus (pornire în gol).
La comutarea în triunghi au loc salturi de curent şi de cuplu care se evidenţiază prin
trecerea de pe caracteristica mecanică de funcţionare în stea pe cea în triunghi (fig.2.19).
M

s
Fig.2.19 Caracteristica mecanică la pornire stea-triunghi.

Pornirea Y − ∆ poate fi aplicată numai motoarelor asincrone a căror înfăşurare statorică


are tensiunea statorică de fază egală cu cea de linie a reţelei de alimentare. Dacă raportul
tensiunilor motorului este U f / U l = 220 / 380 , atunci tensiunea de fază U f = 220 este mai mică
decât tensiunea reţelei de alimentare (380V) şi motorul nu poate fi cuplat stea-triunghi. Numai
maşinile care au raportul tensiunilor U f / U l = 380 / 660 se pot conecta stea-triunghi deoarece li

139
se poate aplica pe fază tensiunea de linie a reţelei de alimentare. Metoda se utilizează la motoare
asincrone cu rotor în scurtcircuit de puteri mai mici de 10 kW .

c. Pornirea cu autotransformator

Cu ajutorul unui autotransformator trifazat coborâtor A.T.R. se poate alimenta cu tensiuni


mai reduse înfăşurarea statorică a motorului asincron cu rotor în scurtcircuit (fig.2.20).

3~

Ia
a

A.T.R
c2
I1m c1
M
3~

Fig.2.20 Pornirea cu autotransformator.

Pornirea are loc în felul următor: se închide intreruptorul a şi contactorul c1 , astfel


autotransformatorul alimentează motorul M cu tensiune redusă. Când motorul M a accelerat până
aproape de sincronism se deschide contactorul c1 şi se închide contactorul c 2 , astfel la
funcţionarea în sarcină autotransformatorul este scos din funcţie.
Dacă U1N este tensiunea nominală a reţelei egală cu tensiunea pe fază a motorului
şi U1m este tensiunea la bornele autotransformatorului atunci:
U
U1m = 1N (2.70)
kA
unde k A este raportul tensiunilor A.T.R.
Curentul absorbit pe fază de motorul alimentat cu autotransformator este:
U 1 U1N I
I1m = 1m = ⋅ = 1 (2.71)
Zf k A Zf kA
unde I1 : este curentul pe faza motorului fără ATR;
Z f : este impedanţă echivalentă pe fază a motorului.
Curentul pe fază la intrarea în autotransformator (I a ) va fi de k A ori mai mic decât
curentul de ieşire:

140
I I
I a = 1m = 1 (2.72)
kA kA2
Cuplul de pornire al motorului este:
2
U  M
M pr = M 1m  = (2.73)
 U1N  k 2A
unde M este cuplul la pornirea naturală. Rezultă că la pornirea cu autotransformator cuplul se
reduce de k 2A ori în comparaţie cu cel natural de pornire, similar se reduce şi curentul de pornire.

d. Pornirea motoarelor asincrone trifazate cu rotor bobinat

Toate metodele de pornire prezintă inconvenientul reducerii cuplului de pornire şi sunt


improprii pentru pornirea în plină sarcină. La porniri ce trebuie să asigure un cuplul de sarcină
mare al maşinii de lucru, se utilizează motoare cu rotor bobinat la care se introduc în serie cu
înfăşurarea de fază a rotorului rezistenţe reglabile suplimentare prin intermediul inelelor
colectoare şi a periilor.

R s = 0 (a ) R s > 0 (b ) R s >> 0 (c )
Mm
M1

M2
MS B A

1 s

Fig.2.21 Pornirea cu reostat de pornire.

În fig.2.21 sunt reprezentate curbele M = f (s ) pentru diferite rezistenţe suplimentare R S


conectate în circuitul rotoric. Cu cât rezistenţa Rs creşte, maximul cuplului se deplasează spre
alunecări mari.
Pornirea are loc astfel: la momentul t = 0 se introduce rezistenta R S foarte mare (motorul
porneşte pe curba c), cuplul de pornire fiind mai mare decât cuplul M 1 rotorul se accelerează,
alunecarea scade si cuplul scade pe curba c pana la valoarea M 2 (punctul A); în acest punct se
trece reostatul pe treapta R S >0; punctul de funcţionare trece pe caracteristica (b), unde cuplul M1
fiind mai mare decat cuplul de sarcina are loc accelerarea maşinii, scăderea alunecării şi a
cuplului pâna la valoarea M2 (punctul B); în acest moment se trece reostatul pe valoarea
RS = 0, funcţionare motorului se face pe curba a pana în punctul când cuplul dezvoltat de maşina
atinge valoarea M = M S , când acceleraţia devine nulă şi procesul tranzitoriu ia sfârşit.
Această metodă conduce deci la un cuplu de pornire ridicat şi la un curent de pornire
micşorat corespunzător.

141
2.5.6. Frânarea motorului asincron trifazat

Regimul de frână este regimul în care maşina primeşte putere electrică din reţeaua de
alimentare trifazată şi putere mecanică pe la arbore transformând-o în căldură prin efect Joule.
Presupunem ca schimbăm succesiunea fazelor statorului prin schimbarea legăturilor a
două din fazele statorului. În acest caz rotorul maşinii se învârteşte în sens invers câmpului
învârtitor statoric, deoarece se schimbă sensul câmpului învârtitor, rezulta că viteza de rotaţie
schimbă semnul Ω 2 < 0 şi alunecarea are expresia:
Ω + Ω2
S= 1 >1 (2.74)
Ω1
Cuplul M dezvoltat de maşină îşi schimbă sensul faţă de Ω 2 deoarece are sensul
câmpului magnetic învârtitor, devenind un cuplu de frânare ce are sens opus cuplului exercitat de
forţele de inerţie.
Puterea mecanică are semn negativ, deci rotorul primeşte putere mecanică, faţă de
regimul de motor , când cedează putere mecanică, aceasta având semn pozitiv.
PM = M ⋅ Ω 2 < 0 (2.75)
Puterea electromagnetica schimbată cu statorul este în continuare preluată de la reţea şi
are semn pozitiv:
P = M ⋅ Ω1 > 0 (2.74)

a. Regim de frână propriu-zisă

a1. Frânare prin introducerea unei rezistenţe în circuitul rotoric


Presupunem un motor ce funcţionează cu viteza Ω 2 constantă în punctul A pe caracteristica (a)
(fig.2.22). Cuplul rezistent are valoarea M S şi este egal cu M cuplu electromagnetic al motorului
asincron. Daca introducem o rezistenţă în circuitul rotoric suplimentară, funcţionarea se va face
pe o caracteristică mai puţin dură (R 2 creste, Ω 2 scade, s creste) . La creşterea valorii RS
punctele de funcţionare vor fi B, C, respectiv D. Realizăm o scădere a vitezei la cuplu constant
MS .
Ω2
A
B
(a )R 2s = 0
C
(b )R 2s >
D
(c )R 2s >>
E
(d ) >>> M
F
(e )R 2s
>>>>
MS (f )>>>>>
(g )
Fig.2.22 Frânare prin introducerea unei rezistenţe RS în circuitul rotoric.

142
Pe caracteristica (e) în punctul E are loc egalitatea cuplurilor M = M S . , viteza motorului
se anulează Ω 2 = 0 şi maşina se află la graniţa de separaţie între regimul de motor şi cel de
frână. Maşina primeşte puterea electrică P1 de la reţeaua de alimentare pe care o transformă în
căldură şi nu cedează puterea mecanică P2 .
Pentru a inversa sensul de rotaţie al motorului (Ω 2 < 0 ) se va conecta o rezistenţă R 2S şi
mai mare (punctul F) pe caracteristica (f). În acest caz maşina absoarbe putere electrică P1 de la
reţeaua de alimentare şi absoarbe putere mecanică de asemenea ( Ω 2 < 0 şi cuplul M dezvoltat
este de sens invers lui Ω 2 ; PM = MΩ 2 < 0 ), ce se transformă în căldură.
Procesul descris se utilizează pentru frânarea unei locomotive ce trebuie să coboare o
pantă sau pentru frânare motorului unei macarale când aceasta coboară o greutate. Metoda este
neeconomică din cauza consumului de energie pe R 2S .

a2. Frânarea propriu-zisă prin inversarea


succesiunii fazelor (contra –curent)
Acest tip de frânare este utilizată pentru oprirea rapidă a instalaţiei (maşina de lucru ML)
şi se realizează prin inversarea legăturii a două faze. Sensul câmpului magnetic învârtitor se
schimbă, viteza de rotaţie Ω 2 rămânând de acelaşi sens. Cuplul dezvoltat M are acelaşi sens cu
sensul câmpului magnetic învârtitor şi este de sens opus lui Ω 2 . In figura 2.23 se arată trecerea
de pe caracteristica (a) punctul A de funcţionare stabilă a motorului, pe caracteristica (b) punctul
B, unde cuplul devine de sens contrar M = −M S .
În punctul B maşina lucrează în regim de frână. Dacă motorul va funcţiona conform
caracteristicii (b), instalaţia se frânează, viteza Ω 2 scade până în punctul C unde Ω 2 = 0 , după
care maşina se accelerează în sensul opus (viteza de rotaţie devine negativă Ω 2 < 0 ), intrând în
regim de motor unde cuplul dezvoltat şi viteza de rotaţie au acelaşi sens (M < 0, Ω < 0 ).
Ω2
Ω1
B A
Frâna (a)
(b) Ω2 > 0
Motor Ω 2 > 0
− MS c 0 MS M
Motor
Ω2 < 0 − Ω1

Fig.2.23 Frânarea prin inversarea succesiuni fazelor.

b. Frânarea în regim de generator asincron cu recuperarea energiei


Presupunem o locomotivă electrică ce are motor asincron trifazat şi are de urcat o anumită
rampă. Pe măsură ce locomotiva se apropie de sfârşitul urcuşului, cuplul rezistent scade şi cuplul
de sarcină scade de asemenea, punctul de funcţionare deplasându-se din A unde viteza de rotaţie
era către Ω 2 , către viteza de sincronism Ω1 (fig.2.24).

143
Ω2
C B Ω1
A
Generator
cu recup.
→ frânare

MS M

Fig.2.24 Frânarea cu recuperarea energiei.

La sfârşitul pantei se ajunge pe teren orizontal, viteza de rotaţie atinge viteza de


sincronism Ω 2 = Ω1 , punctul de funcţionare ajunge în B (unde maşina iese din regimul de
motor), după care locomotiva se înscrie pe o pantă coborâtoare. Viteza de rotaţie Ω 2 devine mai
mare ca Ω1 , alunecarea schimbă semnul s < 0 , cuplul schimbă sensul M < 0 , devine cuplu de
frânare care se opune accelerării locomotivei şi limitează viteza de coborâre. Punctul de
funcţionare ajunge în C. Maşina primeşte putere mecanică pe la arbore, datorită forţei
gravitationale şi o transformă în putere electrică ce este cedată reţelei trifazate. Rezultă că
regimul de funcţionare devine de generator.

c. Frânarea în regim de generator fără recuperarea energiei (dinamică).


Când este nevoie de o frânare rapidă, se deconectează înfăşurarea statorului maşinii asincrone de
la reţeaua de curent alternativşi se alimentează la reţeaua de c. c. Curentul continuu. parcurgând
fazele statorului produce la periferia interioară a statorului un câmp magnetic fix, alternativ în
spaţiu şi constant în timp. Pentru rotorul care are viteza Ω 2 , acest câmp este învârtitor. Se induc
în fazele rotorului t.e.m. care vor produce curenţi alternativi. În rezistenţele rotorice se va
consuma prin efect Joule întreaga energie cinetică acumulată de masele în mişcare, motorul se va
frâna până la oprire.
Ω2
U + B Ω1
R 2S >> A
d
R 2S >
c b (a )
UC
R 2S = 0

V
W M
− MS O MS

Fig.2.25 Frânarea dinamică.

Caracteristica (a) este cea naturală de motor (fig.2.25). Caracteristica regimului de frânare
dinamică este (b). Celelalte caracteristici (c), (d) sunt pentru diferite rezistenţe R 2S conectate în
circuitul rotoric. Pentru o rezistenţă de frânare mare → curba de frânare (d). La frânarea
dinamică punctul de funcţionare trece din A în B şi apoi în O.

144
2.5.7 Reglarea vitezei motoarelor asincrone.

Maşina asincronă are o caracteristica mecanică dură, dar la utilizarea sa este necesară
reglarea vitezei în limite uneori destul de mari cu mijloace care să asigure o reglare fină şi
economică.
Metodele de reglare a vitezei pe parte statorică sunt prezentate în continuare.
a1. Reglarea vitezei prin variaţia tensiunii de alimentare.
Se realizează prin alimentarea maşinii asincrone cu ajutorul unui autotransformatorului
ATR. Cuplul critic M m depinde de pătratul tensiunii de alimentare U1 2 , dar alunecarea critică
rămâne constantă. La variaţia tensiunii de alimentare U1 < U1N se obţine familia de caracteristici
din figură (2.26).
3~

ATR U1 = U1N
M
0,8U1N
M M 0,7 U1N
3~
MS

S
sm

Fig.2.26 Reglarea vitezei cu ajutorul autotransformatorului.

Presupunând cuplul de sarcină M S = ct , se observă că viteza poate fi variată în limite


restrânse, dacă tensiunea U1 scade şi viteza Ω 2 scade, dar cresc totodată pierderile în rotor
deoarece s creşte.
M U1 = U1N
0,8U1N
0,7 U1N
MS

S
Fig.2.27 Caracteristicile de reglare a vitezei la introducerea unei
rezistenţe suplimentare în rotor.

Lărgirea domeniului de variaţie al vitezei se realizează introducând rezistenţe


suplimentare în rotor (fig. 2.27). Astfel creşte alunecarea critică, dar cresc şi pierderile datorită
rezistenţelor suplimentare şi în acelaşi timp randamentul scade. Sensul reglării este descrescător
şi fineţea este mare.

145
a2. Reglarea vitezei prin modificarea numărului de perechi de poli
Viteza unghiulară a motorului asincron este:

ω1
Ω 2 = Ω1 (1 − s ) = (1 − s ) = 2πf1 (1 − s ) (2.75)
p p

Modificând numărul de perechi de poli p, se modifică în trepte discret viteza de


sincronism şi deci se poate regla viteza de rotaţie Ω 2 . Schimbarea se face prin modificarea
conexiunii statorice. Pentru că înfăşurarea rotorică trebuie să aibă acelaşi număr de perechi de
poli p ca şi cea statorică, se realizează rotorul în scurtcircuit, deoarece acesta se adaptează
automat la numărul de perechi de poli statorici.

S N S N S N S

U1 U1 U2 U3
U4 U4
U2 U3

Ω2

B
Ω1′
(b ) A′ p
. YY
2
A′′
Ω1′′ (a ) p. Y
MS M
Fig.2.28 Caracteristica mecanică pentru motorul asincron cu două viteze.

Se poate realiza motorul asincron cu două viteze, înfăşurarea statorică find executată cu
două jumătăţi de înfăşurare distincte U1 U 2 şi U 3 U 4 (fig.2.28). Ele pot fi conectate în serie sau
p
în paralel, obţinându-se o maşină cu p perechi de poli respectiv cu perechi de poli.
2
Se trece înfăşurarea trifazată de la conexiunea dublă stea la conexiunea stea astfel numărul de
perechi de poli se modifică de la p/2 la p si se obţine trecerea de la caracteristica (b) cu viteza de
sincronism Ω ′ pe caracteristica (a) cu viteza de sincronism Ω ″ = Ω ′ / 2 . Trecerea se realizează
1 1 1
prin regim de generator cu frânare recuperativă. Din punctul A ′ pe caracteristic (b) se face
trecerea în punctul B (regim de generator), după care sub influenţa cuplului de frânare viteza
scade. Când viteza Ω scade sub valoarea Ω ″ se revine la regimul de funcţionare de motor, dar
2 1
cu conexiunea stea. Noul punct de funcţionare va fi A ′′ pe caracteristica (a) corespunzătoare
conexiunii stea la cuplu constant M S .
Cuplul dezvoltat de motor la conexiunea stea este identic cu cel de la conexiunea dublă
stea:

146
PY = 3U l I l cos ϕ PYY = 3U l 2I l cos ϕ

= YY , deoarece 2Ω 2 ″ ≅ Ω 2′
PY P
⇒ MY = (2.76)
Ω 2 ″ Ω 2′

a3. Reglarea vitezei prin variaţia frecvenţei sursei de alimentare


Această metodă implică folosirea unui convertizor de frecvenţă care în general este mai
scump decât motorul a cărui viteză este reglată, ceea ce constituie un dezavantaj.
Cuplul critic are expresia:
3U12
Mm = (2.77)


( 2
2cΩ1 R 1 + R 12 + X d12 + cX d 21 ′ 

)
Pentru variaţii ale frecvenţei în jurul valorii nominale f1N se poate neglija rezistenta R 1 în
( )
comparaţie cu reactanţa X d12 + cX d 21 ′ , iar viteza Ω1 şi reactanţa X d sunt proporţionale cu
frecvenţa f1, ceea ce implica faptul că valoarea cuplului Mm este invers proporţională cu pătratul
frecvenţei:
U1 2
⇒ Mm ~ (2.78)
f1 2
În mod analog alunecarea critică este invers proporţională cu frecventa:

cR 2′ 1
sm = ⇒ sm ~ (2.79)
(
R 12 + X d12 + cX d 21 )
′2 f1

2πf1
Cum U1 ≈ E µ1 = w 1k1φ µm , dacă f1 scade pastrând tensiunea U1 constantă rezultă că
2
φ µm ar trebui să crească atrăgând saturaţia miezului magnetic şi creşterea importantă a
curentului de magnetizare I µ . Pentru a elimina acest aspect este necesar să se respecte condiţia
U1 / f1 = ct pentru f1 < f1N . În aceste condiţii se reprezintă familia de caracteristici mecanice
din figură 2.29 în care se reglează frecvenţa f1 < f1N , obţinându-se viteza de sincronism
Ω1 = 2πf1 / p reglabilă, deci o gamă de caracteristici mecanice cu aceeaşi pantă şi acelaşi cuplu
maxim M m . Pentru frecvenţa f1 redusă, rezistenţa R1 nu se mai poate neglija în comparaţie cu
reactanţa X d , iar cuplul M m se reduce simţitor. În aceste condiţii se introduce o nouă condiţie
de reglare:
E1
= ct (2.80)
f1

147
Ω2 f1N
Ω1 0,75f1N
Ω1′ U1
0,5f1N = ct
Ω1′′ f1
0,25f1N
Ω1′′′
M

Fig.2.29 Reglarea vitezei prin variaţia frecvenţei în condiţiile U1/f1 = ct.

unde (−E1 = U1 − R 1 I1 ) , caz în care se poate neglija rezistenţa R 1 , deci cuplul M m va fi


constant la reglarea vitezei. Această nouă condiţie implică pentru U1 o variaţie cu frecvenţa ca în
figura 2.30. Deci dacă frecvenţa tinde la zero şi t.e.m. E1 trebuie să tindă la zero, ceea ce implică
(
pentru tensiune o valoare U1 ≠ 0 pentru f1 → 0, E 1 → 0 ⇒ U1 → R 1I1 ≠ 0 ; U1 (f1 = 0 ) ≠ 0 . )
Pentru f1 > f1N nu mai are sens condiţia U1 / f1 = ct şi se păstrează condiţia U1 = U1N .
Ω2
1,5f N
U1 U1 = ct
U1N 1,25f N
0,75f N f N E1
= ct
f1
0,5f N

f1
O f1N MN M

Fig.2.30 Reglarea vitezei prin variaţia frecvenţei în condiţiile E1/f1 = ct.

Se poate construi noua familie de caracteristici paralele, ce păstrează


M m = ct pentru f1 < f1N . În acest domeniu motorul lucrează la cuplu rezistent maxim egal cu
cel nominal M N (se exclude domeniul haşurat). Pentru frecvenţă mai mare decât cea nominală
f1 > f1N , nu se admite creşterea tensiunii peste cea nominală U1 > U1N şi cuplul maxim M m
nu mai rămâne constant. Acesta scade ceea ce implica o, viteză mai mare ca cea nominală
Ω 2 > Ω 2 N şi pentru a nu depăşi puterea nominală a maşinii trebuie redus cuplul rezistent astfel
motorul funcţionează la putere activă maximă egală cu puterea nominală PN ).
Dintre metodele de reglare a vitezei pe parte rotorică se menţionează numai cea prin
variaţia rezistenţei circuitului rotoric.

b1. Reglarea vitezei prin variaţia rezistenţei circuitului rotoric


Această metodă se aplică numai maşini asincrone cu rotorul bobinat. Reostatele de reglare
cu rezistenţe variabile în trepte sunt asemănătoare cu cele de pornire, dar destinate pentru o
funcţionare de lungă durată (vezi pornirea).
Metoda nu este economică pentru ca se consuma energie în rezistenţa exterioară şi este
costisitoare pentru ca reostatul trebuie dimensionat pentru funcţionare îndelungată.

148