TRANSFORMATA Z ŞI APLICAŢIILE EI LA

ANALIZA SISTEMELOR DISCRETE,

LINIARE, INVARIANTE ÎN TIMP
Transformata Z directă

X ( z)  
n 
x[n]z  n
Notaţii
X ( z )  Z {x[n]}
x[n] 
Z
 X ( z)

RC – Regiune de convergenţă
• Exemple

n
1
x[n]    u[n]
2
 
X ( z)  
n 
x[n]z  n z  re j r  z θ  z

X ( z ) |z re j  
n 
x[n]r  ne  j n

  
X ( z)  
n 
x[n]r e  n  j n
 
n 
x[n]r e n  j n
 
n 
x[n]r  n

1   
x[n] x[ n]
X ( z)  
n 
x[n]r n

n0 rn
 
n 1
x[  n ]r n
 
n0 r
n
Exemplu
 n
n0
x[n]   u[n]  
n

0 n  0
0 n0
x[n]   u[n  1]   n
n

 n  1
1
Z   nu[n]  Z   nu[n  1] 
1   z 1
Regiuni de convergenţă pentru semnale de durată finită
Regiuni de convergenţă pentru semnale de durată infinită
 Transformata Z inversă
x[n]  Z 1  X ( z )
Formulă de inversiune pe baza teoremei integrale a lui Cauchy

X ( z)  
k 
x[ k ]z  k

 c
X ( z ) z n1dz  
c

k 
x[k ]z n 1k dz

 c
n 1
X ( z ) z dz  
k 
x[k ] z n1 k dz
c

1 1, k  n

n  k 1
 z dz  
2 j c
0, k  n

1

n 1
x[n]   X ( z ) z dz
2 j c
 Proprietăţile transformatei Z
• Liniaritatea
Dacă x1[n] 
Z
 X 1 ( z ) z  RC1
x2 [n] 
Z
 X 2 (z) z  RC 2
Atunci
x[n]  a1 x1[n]  a2 x2 [n] 
Z
 X ( z )  a1 X 1 ( z )  a 2 X 2 ( z )

• Translaţia sau deplasarea în timp

Dacă x[n] Z
 X ( z)

Atunci x[n  k ] 
Z
 z k X (z)
• Modularea
Dacă
x[n] 
Z
 X ( z ), RC : r1  z  r2

Atunci e j0n  x[n] 

Z

 X e  j0  z  RC : r1  z  r2

• Reflectarea semnalului
Dacă x[n] 
Z
 X ( z) r1  z  r2

Atunci 1 1
x[n] 
Z
 X ( z 1 ) RC :  z 
r2 r1
• Derivarea transformatei Z
Dacă x[n] 
Z
 X ( z) z  RC

dX ( z )
atunci nx[n]   z
Z
z  RC
dz
• Transformarea diferenţei
Dacă
x[n]  X ( z )
Z
z  RC
Atunci
x[n]  x[n  1] 
Z
(1  z 1 ) X ( z ), z  RC  {z  0}

• Însumarea în timp
Dacă
x[n]  X ( z )
Z
z  RC
n
X ( z)
Atunci y[n]  
k 
x[k ] 
Z

1 z 1
, z  RC  {z  1}

• Transformarea semnalului complex conjugat

Dacă x[n] 
Z
 X ( z) z  RC

Atunci x*[n] 
Z
 X  ( z )
• Teorema convoluţiei
Dacă
x1[n] 
Z
 X1 ( z) RC1 x2 [n] 
Z
 X 2 ( z) RC2
atunci x[n]  x1[ n]  x2 [n] 
Z
 X ( z)  X1 ( z) X 2 ( z)

• Teorema corelaţiei
Dacă
x1[n] 
Z
 X1 ( z) RC1 x2 [n] 
Z
 X 2 (z) RC2
Atunci 
rx1x2 [l ]  
n 
x1[n]x2 [n  l ] 
Z
 Rx1x2 ( z )  X 1 ( z )  X 2 ( z 1 )
• Teorema produsului semnalelor în domeniul timp
x
Dacă 1 [ n ] 
Z
 X 1 ( z ) r1l  z  r1u şi x2 [n] 
Z
 X 2 ( z) r2l  z  r2u

1  z  1
atunci x3[n]  x1[n]  x2 [n]  X 3 ( z )  
Z
 X 1 (v ) X 2   v dv
2 j c
v
Perechi semnal – transformată Z, uzuale
continuare
Exemple
 Transformate Z exprimate prin funcţii raţionale
Poli şi zerouri

N ( z ) b0  b1 z 1  ... bM z  M k
b z k

X (z)   1 N
 k 0
D( z ) a0  a1 z  ... aN z N

 k
a
k 0
z k

N ( z ) b0 z  M z   b1 / b0  z  ...   bM / b0 
M M 1

X ( z)    N 
D( z ) a0 z N
z   a1 / a0  z  ...   aM / a0 
N 1

b0  M  N  z  z1  ...  z  zM   z  z 
k
G
b0
 z  G  z N M  k 1
a0
a0  z  p1  ... z  pN  N

 z  p 
k 1
k
 Descompunerea transformatelor Z raţionale
O funcţie raţională improprie (MN) - suma dintre o funcţie
polinomială şi una raţională proprie
N ( z) 1 ( M  N ) N1 ( z )
X ( z)   c0  c1 z    cN  M z 
D( z ) D( z )
M N
X ( z)   k  X pr ( z )
c z
k 0
k

Poli distincţi
A1 A2 AN
X pr ( z )  1
 1
 
1  p1 z 1  p2 z 1  pN z 1

Poli complex conjugaţi (ak şi bk reali)

A A A  Ap  z 1  A  A pz 1 bc 0  bc1 z 1
1
  1
 1  1  2

1  pz 1 p z 1  pz  p z  pp z 1  ac1 z 1  ac 2 z 2
 bc 0  2 Re( A) ac1  2 Re( p)
 2
bc1  2 Re( Ap ) ac 2  p

Forme de exprimare a transformatei Z raţionale

M N k1
brk k2
bc 0 k  bc1k z 1
X ( z)  c z
k 0
k
k

k 1 1  ark z
1

k 1 1  ac1k z
1
 ac 2 k z 2

1 z z 
k
1

X ( z )  b0 k 1
N

1 p z 
k 1
k
1
polii şi zerourile complex conjugate se combină în termeni de
forma
1 z z  1 z z   1 b
k
1  1
k c1k z 1
 bc 2k z 2

1 p z  1 p z  1 a
k
1  1
k c1k z 1
 a c 2k z 2

bc1k  2 Re( zk ) ac1k  2 Re( pk )

2 2
bc 2 k  zk ac 2 k  pk

Pentru M=N
1 1 2
k1
1  brk z k2
1  bc1k z  bc 2 k z
X ( z )  b0  1  1 2
k 1 1  ark z k 1 1  ac1k z  ac 2 k z
N=k1+2k2
Localizarea polilor şi comportarea în domeniul timp
a semnalelor cauzale

• Relaţia dintre poziţia polilor (faţă de cercul unitate)şi forma

semnalului (real, cauzal) corespunzător din domeniul timp pe
baza perechilor semnal – transformată Z.

• Semnal real → transformată Z cu un pol real. Singurul semnal

de acest fel este semnalul real exponenţial.

1
x[n]  a u[n]  X ( z ) 
n Z
RC z a
1  az 1
Comportarea în domeniul timp a unui semnal cauzal a cărui
transformată Z are un singur pol real
Un semnal real a cărui transformată Z are un pol real dublu este de
forma
x[n]  na u[n]
n

Comportarea în domeniul timp a unui semnal real cauzal a cărui

transformată Z are un pol real dublu
Semnal cauzal a cărui transformată Z are o pereche de poli complex
conjugaţi (p şi p*, |p|=|p*|=r).

Comportarea oscilatorie în domeniul timp a unui semnal real cauzal a cărui

transformată Z are o pereche de poli complex conjugaţi
 Semnal cauzal real a cărui transformată Z are o pereche de poli
complex conjugaţi cu ordin de multiplicitate m=2 pe cercul unitate.

Semnal real cauzal a cărui transformată Z are o pereche dublă de poli

complex conjugaţi pe cercul unitate
 Funcţia de transfer (sau de sistem) a unui sistem
discret, liniar invariant în timp
Răspunsul unui SDLIT - convoluţia dintre semnalul de intrare şi
răspunsul la impuls al sistemului. În domeniul Z

Y ( z)  H ( z)  X ( z)
Y(z) este transformata Z a secvenţei de ieşire,
X(z) este transformata Z a secvenţei de intrare,
H(z) este transformata Z a răspunsului la impuls h[n].
Y ( z)
H ( z) 
X ( z)
H(z) - caracterizează sistemul în domeniul z,
funcţie de transfer sau funcţie (de) sistem.
Ecuaţia cu diferenţe pentru SDLIT
N M
y  n    ak y  n  k    bk x  n  k 
k 1 k 0

Transformata Z M

Y ( z) k
b z k

H ( z)   k 0
N
X ( z)
1   ak z  k
Forme particulare k 1

1. ak=0 pentru 1 k  N
M M
1
H ( z )   bk z  k  M k
b z M k

k 0 z k 0
2. bk=0 pentru 1 k  M
b0 b0 z N
H ( z)  N
 N
, a0  1
1   ak z  k  k
a z N k

k 1 k 0
 Transformata Z inversă pentru funcţii sistem
raţionale

1

n 1
(1) x[n]  X ( z )z dz
2 j c

• Evaluarea directă folosind teorema reziduurilor;

• Dezvoltarea în serie de puteri de variabilă z sau z-1;
• Descompunerea în fracţii simple şi folosirea tabelelor.
 Evaluarea directă
• Teorema reziduurilor a lui Cauchy
Dacă f(z) este o funcţie de variabilă complexă, c un contur închis în
domeniul z şi f(z) nu are poli în z=z0, atunci

(2) 1 f ( z)  f ( z0 ) dacă z0 este in interiorul conturului c

2 j 
 c z  z0
dz  
 0 dacă z0 este in afara conturului c
Dacă integrandul are poli multipli în interiorul conturului c şi f(z) nu
are poli în z=z0, atunci

(3)  1 d k 1 f ( z ) dacă z0 este în interiorul conturului c

 k 1
1 f ( z)  ( k  1)! dz
2 j  c  z  z0  k
z  z0
dz  
 dacă z0 este în afara conturului c
 0

Valoarea membrului drept - reziduul polului la z=z0.
 Dacă integrandul este de forma
f ( z)
P( z )  ,
g (z)

unde f(z) nu are poli în interiorul conturului c în punctele

z1, z2, …, zn şi g(z) este un polinom cu rădăcini distincte
simple z1, z2, …, zn în interiorul conturului c, atunci
1 f ( z) 1  n Ai ( z )  n
1 Ai ( z ) n

 dz  
   dz   
 dz   Ai ( zi )
2 j c g ( z) 2 j  i 1 z  zi 
c
i 1 2 j
c z  zi i 1

f ( z)
Ai ( zi )   z  zi   P ( z ) z  z   z  zi 
i
g ( z ) z  zi

Ai(zi) - reziduurile polilor corespunzători la z = zi, i = 1,2,…

 Cu ajutorul teoremei reziduurilor, x[n] din (1) se calculează:

• Pentru poli simpli

1
x[n] 
2 j  c
X ( z )z n 1
dz  
toti polii din c
reziduurile lui X ( z ) z n 1

zz i

  ( z  zi )  X ( z )  z n1
i z  zi

• Pentru poli multipli

1
x[n] 
2 j  c
X ( z )z n 1dz  
toti polii din c
reziduurile lui X ( z ) z n 1

Obs. Dacă X(z)zn-1 nu are poli în interiorul conturului c pentru una

sau mai multe valori ale lui n, atunci x[n]=0 pentru aceste valori.
 Transformata Z inversă obţinută prin descompunere
în serie de puteri
X(z), cu RC precizată, se descompune într-o serie de puteri de forma

X ( z)   n
c z
n 
n

Transformata Z inversă obţinută prin descompunerea

în fracţii simple şi folosirea tabelelor

X ( z )  1 X 1 ( z )   2 X 2 ( z )   k X k ( z )

x[n]  1 x1[n]   2 x2 [n]   k xk [n]

• MN, X(z) - suma dintre o funcţie polinomială şi una raţională
proprie
N ( z) 1 (M N ) N1 ( z )
X ( z)   c0  c1z    c N  M z 
D( z ) D( z )
• Transformata Z inversă a funcţiei polinomiale rezultă din definiţia
transformatei Z;
• Transformata Z inversă a unei funcţii raţionale proprii:
– descompunerea în fracţii simple,
– inversarea fiecare termen.
X(z) o funcţie raţională proprie

N ( z ) b0  b1 z 1    bM z  M
X ( z)  
D( z ) 1  a1 z 1   aN z  N
 b0 z N  b1 z N 1    bM z N  M
X ( z) 
z N  a1 z N 1   aN
• funcţia X(z)/z este proprie

X ( z ) b0 z N 1  b1 z N 2    bM z N  M 1

z z N  a1 z N 1   a N

a) Poli distincţi
X ( z) A1 A2 AN
   
z z  p1 z  p2 z  pN

( z  pk ) X ( z )
Ak 
z z  pk
 b) Poli multipli
Dacă X(z) are un pol de multiplicitate m, numitorul conţine factorul
(z-pk)m → descompunerea în fracţii simple conţine termeni de forma
A1k A2 k Amk
 
z  pk ( z  pk ) 2
( z  pk ) m

1 d mi  ( z  pk )m  X ( z ) 
Aik  m i   , i  1, m
(m  i )! dz  z  z  pk
• Se inversează fiecare termen:
a) cazul polilor distincţi reali
1 1 1
X ( z )  A1 1
 A2 1
   AN
1  p1 z 1  p2 z 1  p N z 1
 
n
1  1   k u[n]
p dacă RC : z  pk , semnal cauzal
Z  1 

1  pk z    k u[n  1] dacă RC : z  pk , semnal necauzal
 n
p
 Dacă x[n] este cauzal, RC este z  pmax
pmax  max  p1 , p2 , pN 

x[n]   A1 p1n  A2 p2n  AN pNn  u[n]

a1) Poli distincţi complex conjugaţi

xk [n]  [ Ak  pk   A  p  jk
n 
k
 n
k ] u[n] Ak  Ak e j k
pk  pk e

xk [ n]  Ak pk
n
 e
j   k n  k 
e
 j   k n  n 
 u[n]
xk [n]  2 Ak pk cos   k n   k  u[n]
n

 A A

 2 Ak pk cos   k n   k  u[n]
1 n
Z  k
1
 k
 1 
 1  pk z 1  pk z 
 Transformata Z unilaterală
Definiţie şi proprietăţi

X  ( z )   x[n]z  n
n 0

Z 
 x[n] Z
x[n]  X  ( z )
• Nu conţine informaţii despre semnalul x[n] pentru valori
negative ale variabilei independente.

• Este unică numai pentru semnale cauzale.

• Transformata Z unilaterală X+(z) a lui x[n] este identică cu cea

bilaterală a semnalului x[n] u[n].

• RC a transformatei Z unilaterale X+(z) este întotdeauna

exteriorul unui cerc.
• Exemple
 Proprietăţi
• Liniaritate
• Deplasare în timp
– Caz I – întârziere

Z
Dacă x[n]  X  ( z )
 k
n
x[n  k ]  z  X ( z )   x[ n]z  ,

k 
atunci Z
k 0
 n 1 
– Caz II - anticipare
Dacă Z
x[n]  X  ( z )

atunci  k 1
n 
x[n  k ]  z  X ( z )   x[n]z  ,


Z k
k 0
 n 0 
 Analiza SDLIT în domeniul Z
Răspunsul sistemelor discrete descrise de funcţii de
transfer raţionale în condiţii iniţiale nule
y[-1]= y[-2]=…= y[-N]=0

B( z ) N ( z) B( z )  N ( z )
H ( z)  X ( z)  Y ( z)  H ( z) X ( z) 
A( z ) Q( z ) A( z )  Q ( z )
• Sistemul conţine polii simpli p1 p2 … pN
• X(z) are polii simpli q1 q2 … qL, pkqm pentru toţi k=1,2,…N
şi m=1,2,… L.
N L
Ak Qk
Y ( z)   1
 1
(1)
k 1 1  pk z k 1 1  qk z
N L
y[n]   Ak ( pk ) n u[n]   Qk (qk ) n u[n] (2)
k 1 k 1
• Răspunsul natural
N
ynr [n]   Ak ( pk ) n u[n]
k 1

• Răspunsul forţat
L
y fr [n]   Qk (qk ) n u[n]
k 1

• Dacă X(z) şi H(z) au unul sau mai mulţi poli în comun sau
dacă X(z) şi/sau H(z) conţin poli multipli, atunci Y(z) va
avea poli multipli.
• Dezvoltarea în fracţii simple a lui Y(z) va conţine termeni
de forma 1/(1-piz-1)k, k=1,2,…m, unde m este ordinul
polului pi.
• Inversarea
k 1 n acestor factori va conduce la termeni de forma
n pi în ieşirea y[n]
 Răspunsul sistemelor discrete descrise de funcţii de
transfer raţionale în condiţii iniţiale nenule
• Semnalul de intrare x[n] se aplică sistemului poli-zerouri la n=0,
adică semnalul de intrare s-a presupus cauzal.
• Se presupun, de asemenea, condiţiile iniţiale y[-1], y[-2] … y[-N]
nenule pentru sistem.
• Deoarece intrarea este un semnal cauzal şi deoarece se doreşte
determinarea ieşirii y[n] pentru n0, se va folosi transformata Z
unilaterală, care permite utilizarea condiţiilor iniţiale.

N
 k
 M
Y  ( z )   ak z  k Y  ( z )   y[ n]z n    bk z  k X  ( z )
k 1  n 1  k 0
x[n] cauzal, X+(z) = X(z)
M N k

k
b z k
 k 
a z k
y[  n ] z n
N 0 ( z ) (3)
Y  ( z)  k 0
N
X ( z)  k 1
N
n 1
 H ( z)  X ( z) 
A( z )
1   ak z  k 1   ak z  k
k 1 k 1

N k
N 0 ( z )   ak z  k  y[n]z n
k 1 n 1

Relaţia (3) are două componente

Yzs ( z )  H ( z )  X ( z )
 N0 ( z)
Y ( z) 
zi
A( z )
y[n]  y zs [n]  y zi [n]
 N
Dk
Y ( z)  

zi 1
k 1 1  pk z
N
y zi [n]   Dk ( pk ) n u[n]
k 1
N L
y[n]   Ak' ( pk ) n u[n]   Qk (qk ) n u[n]
k 1 k 1

Ak'  Ak  Dk

• Efectul condiţiilor iniţiale este de modificare a răspunsului

natural al sistemului prin modificarea coeficienţilor Ak.
• Acestea nu introduc noi poli şi nu influenţează răspunsul forţat
al sistemului.
• S-a considerat numai cazul polilor simpli, indiferent dacă
aceştia sunt reali şi/sau complex conjugaţi.
• Aceleaşi concluzii rezultă şi în cazul polilor multipli, reali şi/sau
complex conjugaţi.
 Cauzalitatea şi stabilitatea SDLIT exprimate în
funcţie de funcţia de sistem
• Un SDLIT cauzal satisface condiţia

h[n]  0, n  0

• RC pentru transformata Z a unui semnal

cauzal este exteriorul unui cerc.
• Un SDLIT este cauzal, dacă şi numai dacă RC
a funcţiei sale de transfer este exteriorul unui
cerc de rază r   , incluzând punctul z   .
•
 Stabilitatea SDLIT exprimată în funcţie de caracteristicile
funcţiei de transfer
• O condiţie necesară şi suficientă pentru ca un SDLIT să fie
stabil în sens MIME este



n 
h[n]  

• Cercul unitate este conţinut în RC a lui H(z).

  
H ( z)   h[n]z
n 
n
H  z   h  n z n   h  n  zn
n  n 

 z  1

H  z   h  n
n 

Un SDLIT este stabil în sens MIME, dacă şi numai dacă RC a

funcţiei de transfer include cercul unitate.
• Condiţiile pentru cauzalitate şi stabilitate sunt diferite şi unele
nu le implică pe celelalte.

• Un sistem stabil şi cauzal trebuie să aibă o funcţie de sistem

care converge pentru | z | r  1

• Deoarece RC nu poate conţine nici un pol al lui H  z  , rezultă

că un SDLIT cauzal este stabil în sens MIME, dacă şi numai
dacă toţi polii lui H  z  sunt în interiorul cercului unitate.
 Anulări poli zerouri
• Dacă o transformată Z conţine un pol în acelaşi loc pe care este
plasat un zerou, polul este anulat de zero şi termenul care conţine
polul respectiv dispare din transformata Z.

• Anulări poli-zerouri pot apărea fie în funcţia de transfer a

sistemului, fie în produsul dintre aceasta şi transformata Z a
semnalului de intrare.

• Printr-o alegere potrivită a zerourilor semnalului de intrare, se pot

anula unul sau mai mulţi poli ai răspunsului sistemului.

• Dacă zeroul este plasat foarte aproape de pol, dar nu exact în

poziţia polului, acesta va avea o contribuţie în răspuns. În practică
anulări neexacte poli-zerouri apar ca rezultat al preciziei numerice
finite folosite în reprezentarea coeficienţilor sistemului.

• Nu se va încerca stabilizarea unui sistem instabil prin plasarea

unui zerou în semnalul de intrare pe acea poziţie.
 Poli multipli şi stabilitate
• Dacă toţi polii sistemului pk şi ai semnalului de intrare qj sunt
distincţi şi/sau multipli strict in interiorul cercului unitate, atunci
atât răspunsul natural, cât şi cel forţat sunt limitate şi sistemul este
stabil.
• În consecinţă, nici un semnal de intrare limitat nu va produce o
ieşire nelimitată, dacă polii sistemului sunt în interiorul cercului
unitate.
• Dacă sistemul şi semnalul de intrare au poli simpli pe cercul unitate
şi nu coincid, răspunsul sistemului este limitat şi sistemul stabil.
• Dacă sistemul şi/sau semnalul de intrare au poli multipli pe cercul
unitate sau un pol al sistemului coincide cu un pol al semnalului de
pe cercul unitate, în răspunsul sistemului vor apărea componente
nelimitate.
• Singurele sisteme de interes care au poli pe cercul unitate sunt
oscilatoarele, despre care se spune că sunt marginal stabile.
 Stabilitatea sistemelor de ordinul II
Sistem cauzal cu doi poli, descris de ecuaţia cu diferenţe
y[n]  a1 y[n  1]  a2 y[n  2]  b0 x[n]

Funcţia de transfer este

Y  z b0 b0 z 2
H  z    2
X  z  1  a1 z  a2 z
1 2
z  a1 z  a2

z1  z2  0 a1
p1,2   
a12  4a2
2 4
Sistemul este stabil în sens MIME, dacă polii sunt în interiorul
cercului unitate p  1 p  1
1 2
Rezultă relaţii între coeficienţii a1 şi a2 , care vor fi determinate atât
pentru cazul în care polii sunt complex conjugaţi, cât şi reali.
• Dacă a12  4a2
polii sunt complex conjugaţi p1,2   e j

a12  4a2  a12

  a2  1; a12  4a2
2
a12
| a2 | 1, a2 
4
în cazul polilor reali
a1 a12  4a2
1    1
2 4

a2>-a1-1 şi a2> a1-1,

a1  1  a2
Regiunea de stabilitate în planul coeficienţilor (a 1, a2) pentru un sistem de ordinul II
• poli reali şi distincţi a12  4a2

A1 A2 b0 p1 b0 p 2
H  z   A1  A2  
1  p1 z 1 1  p2 z 1 p1  p 2 p1  p 2

b0
h  n  ( p1n1  p n21)u  n 
p1  p 2

a1  4a2
2
• poli reali şi egali

H  z  b0
 
2
1  p z 1

h  n   b 0  n  1 p nu  n 
• poli complex conjugaţi
a  4a 2
2
1

A A* A A*
H  z    j0 1

1  pz 1 * 1
1 p z 1  re z 1  re  j0 z 1

*  j0
j0
p e
A
b0 p

b 0e A*   b 0 *   b0
p p *
j  2sin 0 p p j  2sin 0
n
b
h  n   0 r sin  n  1 0u  n 
sin 0
 Aplicaţii
1
• Să se determine originalul lui X (z)  1
, z a
1  az
prin evaluarea integralei pe contur.

• Folosind metoda descompunerii în serii de puteri, să se determine

1  2 z 1
transformata Z inversă pentru semnalul X  z  
1  2 z 1  z 2
dacă acesta
a) este cauzal;
b) este necauzal.

• Să se determine toate semnalele care au transformată Z

1
X  z  2
1  1 1 
 1  2 z   2 z 
1 
• Să se determine răspunsul sistemului descris de ecuaţia cu
diferenţe
y[n]  (5 / 6) y[n  1]  (1 / 6) y[ n  2]  x[ n]
la semnalul de intrare x[ n]  2 u[ n]
n

în următoarele condiţii iniţiale:

y[-1] = y[-2] = 0
y[-1] =1; y[-2] = 2
• Să se determine răspunsul sistemului cauzal, descris de ecuaţia
cu diferenţe y  n   y  n  1  x  n  la treapta unitate.
• Se consideră sistemul
1  2 z 1  2 z 2  z 3
H  z  RC : 0.5  z  1.2
 1  1.2 z 1
 1  0.5 z 1
 1  0.2 z 1

Să se reprezinte diagrama poli-zerouri a sistemului. Să se
caracterizeze sistemul d.p.d.v. al cauzalităţii, stabilităţii, lungimii
răspunsului la impuls si implementării.