Ecuaţia de continuitate

Ecuaţia de continuitate
Această ecuaţie reprezintă forma generală a ecuaţiei de conservare a numărului de neutroni
din unitatea de volum a mediului în care se află neutroni termici. În mediul respectiv
considerăm un domeniu spaţial D, în care la momentul t se află un număr de neutroni dat de
expresia:

 n (r , t ) .
(D)

Dacă starea sistemului este nestaţionară, acest număr se modifică în timp, din D putând
să dispară neutroni prin absorbţie şi scurgeri, dar pot să şi apară neutroni dacă în domeniul D se

află surse, a căror intensitate (într-un caz general) este S( r , t ) n1/ cm3  s
Expresia:

A(t) =   a ( r , t )V
( D)

reprezintă numărul de neutroni care dispar în unitatea de timp prin absorbţie.

    
L(t)= ( S ) J (r , t )  n  A  ( D ) div J (r , t )V

reprezintă numărul neutronilor care dispar prin scurgeri pe frontieră.

D(t) = A(t) + L(t)

reprezintă rata dispariţiei neutronilor din D.


P(t)   S ( r , t )V
( D)

reprezintă rata producerii neutronilor în domeniul D de către surse .

Viteza de variaţie în timp a numărului de neutroni în D este dată de expresia:
 

t ( D )
n(r , t )V = P(t) – D(t)
sau:
  

t ( D )
n(r , t )V   S ( r , t )V 
( D)
 
   a   (r , t )V   div J (r , t )V
( D) ( D)

Observaţie
Domeniul D a fost ales arbitrar, motiv pentru care putem scrie o formă locală echivalentă
pentru ecuaţia de mai sus:

n(r , t )    
 S (r , t )   a   ( r , t )  div J (r , t )
t
 
aceasta fiind ecuaţia de continuitate cu două funcţii necunoscute (r , t ) şi J (r , t ) . Între aceste
două funcţii a fost stabilită o relaţie de legătură cunoscută sub numele de legea lui Fick,
urmărindu-se aproximaţiile teoriei difuziei.

1
 Legea lui Fick

Legea lui Fick

Aproximaţiile teoriei difuziei se referă la mediul în care difuzează neutroni şi la fluxul de
neutroni, şi sunt următoarele:
a) mediul este infinit;
b) mediul este omogen şi izotrop;
c) în mediu nu există surse de neutroni;
d) împrăştierea elastică a neutronilor este izotropă în sistemul de referinţă al
laboratorului;
e) fluxul neutronilor variază lent în spaţiu (în raport cu coordonatele);
f) fluxul neutronilor termici nu depinde de timp.
Unele dintre aceste restricţii pot fi eliminate în funcţie de rezultatele la care se ajunge.
Stabilim expresia densităţii curentului de neutroni J (0) în originea sistemului de coordonate
prin determinarea separată a proiecţiilor sale J x (0), J y (0), J z (0) .
J z (0)  J z  (0)  J z  (0)  J z  (0)  J z  (0)
V
z



 
r

y

Az

Reprezentarea elementului de volum din reactor utilizat pentru deducerea legii lui Fick.

reprezintă numărul de neutroni care traversează în unitatea de timp aria Az,

J z  (0)  Az
deplasându-se de sus în jos. Deoarece conform ipotezei (c), în mediu nu există surse de
neutroni, neutronii care trec prin Az, provin numai din împrăştierile elastice care au loc în
semiplanul z > 0

Expresia:  s  (r , t )V reprezintă numărul neutronilor împrăştiaţi în unitatea de timp,
înV, iar dintre aceştia nu pot traversa Az decât cei care au viteza orientată în interiorul

unghiului solid sub care se vede din r , aria Az .
Deoarece împrăştierea neutronilor este presupusă izotropă în sistemul de referinţă al
laboratorului, fracţiunea din numărul neutronilor împrăştiaţi în V care au viteza orientată către
 A  cos 
Az va fi rezultatul ponderării cu ,unde   z 2 .
4 r
 Az  cos 
 s   ( r )  V 
4r 2
2
reprezintă numărul neutronilor împrăştiaţi în unitatea de timp care după împrăştiere au viteza
orientată către Az . Aceşti neutroni pot fi consideraţi ca făcând parte dintr-un fascicul paralel şi
din care reuşesc să treacă prin Az numai cei care nu suferă interacţiuni pe drumul cu lungimea
r.
e t r este probabilitatea ca neutronul să parcurgă distanţa r, fără a suferi interacţiuni .
  z  cos  t r
 s   ( r )V  e reprezintă numărul neutronilor care trec prin Az în unitatea de
4r 2
timp din Z  > 0, în semispaţiul Z < 0, în urma împrăştierilor în Z > 0 .
Putem scrie că:
   z  cos  t r
J z  (r Az )   s   (r )V 
4r 2
e
z 0
Relaţia de mai sus, după simplificare cu Az va avea forma:
t r
   cos   e
J z  (r )  s  (r )  V
4 z  0 4r 2
Integrala referitoare la z  > 0 se rezolvă uşor în coordonate polare, unde:
x = r  sin  cos
y = r  sin  sin
z = r  cos
iar V=r  sin  dr  d  d , pentru r  0,;   0,2;   ,;
2

Deci:
 s 2 / 2 

J z      ( r )  sin   cos   e t r d  d  dr
4 0 0 0
Pentru rezolvare, apelăm la restricţia (e) şi anume, aceea că fluxul de neutroni are o
variaţie lentă, ceea ce ne conduce la o dezvoltare Taylor a funcţiei (r ) în jurul originii:
   
 (r )   (0)     ...
x 0 y 0 z 0
(termeni de ordin superior care se neglijează în această fază)
 
Termenii: x
şi y 0
se ponderează cu x=r sincos şi y = r sinsin, care, după
0

substituire în integrală ne conduc la integrale pe 0,2 din funcţiile sin şi cos care dau un

rezultat nul. Rămâne deci numai z
, care se ponderează cu z = r  cos.
0
Astfel, vom avea:
 s  (0) 2  2  
 r
J z  (0) 
4
 
d sin   cos   d   e s  dr 
0 0 0

 s  2  2  
 r
 
4 z 0
 
d sin   cos   d  e s  dr
0 0

unde:

3
 2
 d  2
0
/2
1
 sin   cos   d 
2
0

t r 1
e  dr 
t
0
/2
1
 sin   cos 2   d 
0 3

t r 1
e  dr  
`t
0

Din această relaţie rezultă că:

 s   (0)  s 
J z  (0)   2 
4 6 t z 0
Pentru Jz+ > 0 calculul se face cu deosebirea că    şi că:
 
1 1
 sin   cos   d  şi  sin   cos 2   d  
/ 2 2 /2 3
Deci:
s 
J z  (0)    (0)  s2
4t 6t 0
Vom avea:
s
J z (0)  J z  (0)  J z  (0)    (0) 
4 t
 s   s    
 2 z
   (0)  s2  s
6t 4 t 6  t z 3t z 0
Pentru celelalte proiecţii se procedează identic:
 s   
J x (0)   ; J y (0)   s
3t x 0 3t y 0
Dacă se cunosc proiecţiile, densitatea de curent în origine este:
         
J (0)   2s  i j k 
t  x 0 y 0 z 0 
dar:
     
i j k
x 0 y 0 z 0
este gradientul fluxului de neutroni în origine .
Deci:
  
J (0)   2s   grad  ( r )  
r 0
t
Se notează cu:
s
D
3 2t

coeficientul de difuzie cm şi obţinem o nouă formă a lui J (r ) :
  
J ( r )   D grad  (r )   D (r )
 
J ( r )   D grad  ( r )

4
 Expresia se numeşte legea lui Fick şi exprimă faptul că densitatea de curent într-un punct
are orientare opusă fluxului de neutroni în acel punct (sau densitatea curentului de neutroni are
orientarea după care descreşterea fluxului de neutroni este cea mai rapidă) .

 (x )


J ( 0)
x
O

Variaţia fluxului şi a curentului de neutroni după direcţia axei Ox.


J x (0)   D
Utilizând figura de mai sus putem scrie că: x 0 şi deoarece: (x) este monoton
d 
descrescător , 0; rezultă că Jx(0) > 0, respectiv că densitatea de curent J (0) are orientarea
dx 0
axei Ox .
Explicaţia acestui rezultat o constituie faptul că împrăştierile neutronilor în stânga
originii, unde fluxul neutronilor este mai mare, sunt mai frecvente decât în dreapta originii,
unde fluxul este mai mic. Deci prin unitatea de arie a planului de ecuaţie x = 0, trec în unitatea
de timp mai mulţi neutroni de la stânga la dreapta decât de la dreapta la stânga, ceea ce ne
conduce la inegalitatea:
J x  (0)  J x  (0)
şi deci:
J x (0)  J x  (0)  J x  (0)

Analiza aproximaţiilor teoriei difuziei

Analiza aproximaţiilor teoriei difuziei

Legea lui Fick stabileşte relaţia de legătură dintre densitatea curentului de neutroni şi
fluxul neutronilor termici într-un punct:
 
J (r )   D  grad  (r )
s
D
unde: este coeficientul de difuzie al mediului cm.
3t2
Această relaţie a fost dedusă pe baza aproximaţiilor teoriei difuziei enunţate în paragraful
anterior .
Pentru determinarea densităţii parţiale a curentului de neutroni s-a pornit, pe baza
aproximaţiilor teoriei difuziei, de la relaţia:
1    r
J z   V   s   (r )  4 e t
A ( z )
sau:

5
  s 2  / 2    r
J z 
4 0
 d  d  dr  (r )  e t  sin   cos  
0 0

 0  s 
  
4 6t2 z
0
A  cos 
unde:   este unghiul solid elementar sub care se vede suprafaţa cu aria  din
r2
centrul elementului de volum V.
Dacă vom examina restricţiile impuse vom constata că:
1 Expresia integrală a densităţii parţiale a curentului de neutroni, J z  , conţine factorul
exponenţial et r  e r / t , unde t este parcursul mediu al neutronilor, raportat la ambele procese
posibile (împrăştierea şi absorbţia), iar funcţia exponenţială, prin natura ei, prezintă o variaţie
rapidă în raport cu distanţa r.
1
e3 
Dacă, de exemplu, r = 3  t avem: e3 ~ 0,05 şi deci contribuţia în Jz– a neutronilor
împrăştiaţi la distanţe de câteva ori mai mari decât drumul liber mediu t, poate fi neglijată,
rezultând faptul că ipoteza mediului  extins nu este esenţială (deci se poate exclude).
2 Considerăm mediul neomogen, ceea ce presupune că s este dependentă de
coordonate, dar considerăm fluxul de neutroni uniform.

S (x) x

0 x 0 x
Variaţia secţiunii microscopice de Variaţia fluxului de neutroni după
împrăştieri după direcţia axei Ox. direcţia axei Ox.

Legea lui Fick poate fi scrisă luând în considerare numai dependenţa de coordonata x:
   d
J ( x)  i  J x ( x)   D  i 
dx
De aici rezultă că:
d
J x ( x)   D  0
dx
fluxul de neutroni fiind considerat uniform.
Rezultatul pare să fie contrazis de realitatea fizică, dar pentru că:
 s ( x ) x 0   s ( x ) x 0
rezultă că rata împrăştierilor S (x)(x) este mai mare la x < 0, decât la x > 0.
Considerând planul  de ecuaţie x = 0 (normal pe Ox în origine), prin unitatea de arie a
acestui plan, par să treacă mai mulţi neutroni, în unitatea de timp, de la stânga la dreapta, decât
invers Jx(0) >0. Dar, deşi la stânga planului  împrăştierile sunt mai frecvente, la deplasarea către
acest plan şi atenuarea determinată de factorul exponenţial este mare datorită secţiunii
microscopice de împrăştiere mai mari. Efectele se compensează şi Jx(0) = 0, conform legii lui
Fick, motiv pentru care această lege poate fi aplicată şi este adevărată şi pentru un mediu
neomogen.
3 Când s-a calculat J z  s-a presupus că neutronii care trec prin unitatea de arie a
suprafeţei plane, normală pe Oz, situată în origine, provin exclusiv din împrăştieri elastice în
semispaţiul z > 0. Dacă în mediu există surse de neutroni, contribuţia lor în J z  poate fi
6
ignorată dacă acestea se află faţă de „0“ la o distanţă de câteva ori mai mare decât drumul liber
mediu al neutronilor. Se poate concluziona faptul că în mediu pot exista surse de neutroni
termici, dar legea lui Fick nu trebuie să fie scrisă în imediata lor vecinătate.
4 Împrăştierea elastică a neutronilor poate fi descrisă cu ajutorul mecanicii clasice
(conservarea energiei şi a impulsului, nucleele ţintă fiind considerate în repaus). Vitezele
nucleelor ţintă sunt determinate de mişcarea termică a atomilor mediului şi de masele atomice
ale acestora (la 20C energia cinetică a atomilor mediului este de ordinul zecimilor de eV), dar
la echilibru, mediul fiind considerat slab absorbant, energia medie a neutronilor este de acelaşi
ordin de mărime, iar împrăştierea neutronilor în SL în aceste condiţii este aproximativ izotropă,
2
 L   L 
numai dacă are loc pe nuclee de masă mare ( cos A ). Considerând teoria transportului
3
neutronilor, constatăm că legea lui Fick rămâne valabilă şi dacă A nu este mare, dar trebuie avut
în vedere pentru coeficientul de difuzie o valoare modificată numită corecţie de transport.
tr 1
D 
3 3tr
unde: tr  tr   L  s ,
a
tr fiind secţiunea macroscopică de transport, deci nu mai este valabilă relaţia D .
3t2
5 Faptul că fluxul de neutroni variază lent, a fost luat în considerare la descompunerea
în serie Taylor:
   
 (r )   (0)  x y z  ...
x 0 y 0 zy 0
(termeni de ordin superior) ai dezvoltării:
x 2  2 y 2  2 x 2  2
,
2! x 2 2! y 2 2! x 2
0 0 0

Observaţie
Dacă s-ar reţine termenii de ordinul doi, aceştia au contribuţii egale în J z şi J z în aşa
fel încât contribuţia lor în expresia:
J z (0)  J z  (0)  J z  (0)
este nulă.
Termenii de ordinul trei nu se mai compensează, dar contribuţiile lor sunt
nesemnificative dacă derivatele de ordinul doi ale fluxului de neutroni au variaţii
nesemnificative pe distanţe egale cu o valoare mai mare de câteva ori decât drumul liber mediu,
deci legea lui Fick poate fi aplicată şi dacă variaţia fluxului de neutroni în raport cu
coordonatele este lentă, deoarece acesta prezintă variaţii rapide (gradient mare) numai în
vecinătatea materialelor puternic absorbante. Din acest motiv legea lui Fick se aplică numai
dacă: A << S.

6 În cazul variaţiei în timp, fluxul de neutroni se comportă ca o funcţie r ,t), deci
o funcţie de coordonate şi timp. Mărimea J z  (0) va fi J z  (0, t ) . Ne vom referi la relaţia integrală
care dă J z  (0) în raport cu fluxul neutronilor şi dacă se face referire la procese nestaţionare,
trebuie să determinăm J z  (0, t ) considerând fluxul neutronilor nu la acelaşi moment ci la
momente anterioare care să ţină seama de timpul egal cu r/v, în care neutronii cu viteza v parcurg
distanţa r fără interacţiune, trecând prin suprafaţa din originea axelor de coordonate. În consecinţă,

7
 
fluxul neutronilor trebuie să fie analizat la momentul t–(r/v), deci vom avea funcţia (r , t  r / v) .
Verificăm dacă este cazul unei asemenea corecţii, presupunând fluxul neutronilor de forma:
 
( r , t )   (r )  exp (–t /T)
deci o variaţie exponenţială a fluxului de neutroni în timp cu constanta T .
Variaţia 
 (r , t )
fluxului de
neutroni în 
 (r )
funcţie de 0

timp.

0 1T 2T 3T

Pentru orice regim tranzitoriu se poate considera că după un timp egal cu 3T regimul
tranzitoriu se anulează iar mărimea analizată capătă valoarea regimului permanent .
Examinarea triunghiului din figură ne conduce la determinarea constantei T:

 0 ( r ) 

T t t 0
rezultă că: 
 0 (r )
T

t t 0
Se poate considera că variaţia în timp a fluxului de neutroni este lentă dacă constanta de
timp este de câteva ori mai mare decât:
t 1

v v t
şi dacă admitem
3
T
vt
atunci:

(r ) 3
 1  v
 vt sau  
 (r ) t 3t
t 0
aceste consideraţii fiind făcute, neutronii termici au viteza medie v  2,4105 cm/s
Deci:
1  105
  
 0 (r ) t t 0  t
unde: t cm, relaţie care trebuie să fie adevărată în orice moment.
Astfel vom avea:
1  105
 
 t t
care este condiţia ca fluxul de neutroni să prezinte o variaţie lentă, această condiţie fiind
întotdeauna satisfăcută având în vedere procesele care au loc în zona activă a unui rector
nuclear termic, deci legea lui Fick este valabilă şi pentru stări nestaţionare pentru care se poate
scrie că:
8
   
J (r , t )   D(r )  grad  ( r , t )
Considerând starea staţionară putem scrie că:
   
 
T (r )   v  n( r , E )dE   v  n(r , v)dv   T  n( r )
0 0

 
unde n(r )   n(r , E )dE , reprezintă densitatea neutronilor termici 0n1/cm3, iar v  este viteza medie la
0
temperatura T, exprimată în funcţie de viteza cea mai probabilă, la aceeaşi temperatură:
2
 T  vT
 ,
unde
2kT
vT 
m 
pentru T0 = 293 K, iar
2kT0 T
v0   2 300 m/s , vT  v0
m T0
pentru temperatura T şi T0 rezultând că:
2  v0 T
vT 
 T0
,
iar
2 T 
t   v0  n(r )   0
 T0

unde 0 = v0 n( r ,t) este fluxul neutronilor .
2 T
Deci T   0 este fluxul neutronilor termici (se renunţă la indicele T pentru
 T0
simplificarea scrierii) .
În ceea ce priveşte secţiunea microscopică medie a neutronilor termici, considerând
interacţiunea de absorbţie, de exemplu, rezultă că:
 T0
 a  a0  g a (T )
2 T
unde a0  a (v) vv0 este secţiunea microscopică la v0 = 2200 m/s, iar ga(T) este factorul
Westcôtt al secţiunii de absorbţie, egal cu unitatea dacă secţiunea microscopică respectă legea
„1/v“.
Expresia Ra   a T  N  a T interacţiuni/cm3s reprezintă rata specifică de absorbţie a
neutronilor termici .

Pentru simplificare notăm: Ra = a   = a  ( r ,t), dacă mărimile sunt dependente de
timp şi coordonate.

Ecuaţia difuziei neutronilor monocinetici

Ecuaţia difuziei neutronilor monocinetici

Ecuaţia difuziei se deduce din ecuaţia de continuitate:

1 (r , t )    
 S (r , t )   a ( r )   (r , t )  div J (r , t )
v t

la care se asociază legea lui Fick:

9
   
J ( r , t )   D (r )  grad ( r , t )
Prin înlocuire se obţine ecuaţia nestaţionară a difuziei:

1 (r , t )     
 S (r , t )   a (r )  ( r , t )  div  D(r )  grad ( r , t ) 
v t
Pentru starea staţionară ecuaţia are următoarea formă:
    
div D( r )  grad  (r )   a (r )   (r )  S ( r )
Dacă mărimile de material nu depind de coordonate, ecuaţia devine:
   
 D 2 ( r )   a ( r )   (r )  S (r )
unde: 2 =  = div (grad) este operatorul lui Laplace.

Reactorul termic omogen în

aproximaţia difuziei

Introducere

Introducere
Analiza difuziei neutronilor termici în medii nemultiplicative, unde neutronii sunt
generaţi de surse autonome concentrate sau repartizate, se poate extinde la cazul mediilor
multiplicative de neutroni unde sursa neutronilor este reacţia de fisiune. Mediul respectiv va
conţine deci, combustibil nuclear, iar aproximaţia difuziei neutronilor monocinetici consideră
că din fisiuni rezultă direct neutroni termici şi evident monocinetici.
În realitate în reactor fisiunile sunt provocate de neutroni termici, rezultatul fiind apariţia
neutronilor rapizi cu energia cuprinsă între sute de KeV şi 10 MeV, ( E f pentru neutroni
aproximativ egală cu 1,98 MeV). Neutronii rapizi pot provoca fisiuni în materialele fertile
(92U238), dar această reacţie de fisiune a nucleelor de 92U238 este o reacţie de prag, care necesită o
energie de prag aproximativ egală cu 1,2 MeV.
În reactor, pe lângă materialul combustibil, se regăseşte în proporţie foarte mare material
moderator, care are rolul de a micşora energia neutronilor rapizi prin împrăştieri repetate
(elastice la orice energie şi inelastice la energii mari), astfel încât să ajungă la un echilibru
termic cu nucleele sale.
Între energia de fisiune şi cea de echilibru termic, neutronii traversează domeniul
energiilor de rezonanţă cu nucleele de 92U238 (6 eV – 220 eV), domeniu în care pot fi absorbiţi,
fără a mai putea deveni neutroni termici.
Pe de o parte este afectat bilanţul neutronic, iar pe de altă parte nucleele de 92U238 devin
instabile, transformându-se în 94Pu239, care este fisil. În procesul încetinirii, la traversarea

10
domeniului de rezonanţă nu sunt absorbiţi mai mult de 12–15% din totalul neutronilor apăruţi la
fisiune. În cursul procesului de încetinire, neutronii pot dispare din reactor prin absorbţie în alte
materiale de structură sau prin scurgeri în afara reactorului, dacă acesta este considerat ca fiind
amplasat în vid (sau aer).
La finalul procesului de încetinire are loc un proces de difuzie a neutronilor termici,
aceştia fiind în cele din urmă absorbiţi în combustibil, sau moderator, sau sunt pierduţi din
reactor prin scurgeri, ca neutroni termici.
O parte din neutronii absorbiţi în combustibil, induc fisiuni, din care apare o altă
generaţie de neutroni rapizi, care parcurg acelaşi drum.
Asemănătoare sunt fenomenele şi la reactoarele rapide, unde trebuie să fie preîntâmpinat
procesul de încetinire, fisiunile fiind induse de neutroni rapizi; motiv pentru care nu sunt
admise în structura reactorului materiale cu număr de masă mic, agentul termic fiind un
material cu număr de masă mare (de obicei, metal topit). Totuşi în reactoarele rapide are loc un
proces de încetinire a neutronilor prin împrăştiere pe nucleele de oxigen din UO2, sau prin
împrăştieri inelastice pe nuclee de Na. Procesele care au loc în zona activă a reactorului depind
de energia neutronilor, dar se obţin rezultate bune chiar dacă se utilizează modelul neutronilor
monocinetici (termici).
Sursa neutronilor în reactorul termic

Sursa neutronilor în reactorul termic

Admitem în reactorul termic, faptul că principalele procese, difuzia şi absorbţia (cu sau
fără fisiune), se produc cu neutroni termici.
Notăm cu f rata fisiunilor în reactorul termic. Se consideră că fiecare fisiune generează
un număr mediu  de neutroni:
 
S f (r , t )   f  (r , t )
unde Sf(r,t) este sursa de fisiune considerându-se că din fisiune rezultă direct neutroni termici.
Ecuaţia nestaţionară a difuziei, atunci când nu avem surse autonome de neutroni va fi:
1    
 S f ( r , t )  a (r , t )    D (r , t ) 
v t
Ecuaţia admite soluţie unică dacă prevedem o condiţie iniţială şi condiţii de frontieră
(omogene sau neomogene).

Regimul tranzitoriu al reactorului termic sub formă de placă

Regimul tranzitoriu al reactorului termic sub formă de placă

Considerăm reactorul termic omogen sub forma unei plăci de grosime a (care include şi
distanţele de extrapolare) fiind caracterizat de constantele de material f, a şi tr. Analizăm
numai porţiunea din acest reactor, considerat infinit extins pe direcţii ale spaţiului paralele cu
fetele plăcii, acest model fiind cel mai indicat pentru introducerea unor concepte de bază .
Ecuaţia nestaţionară a difuziei neutronilor termici în reactor este:
1 
  f  ( x, t )   a  ( x, t )  D 2 ( x, t )
v t
considerându-se reactorul omogen, iar fluxul neutronilor o funcţie de coordonata x şi de timp.

11
 Reactorul
termic
reprezentat
sub formă de
placă. x
0
–a/2 a/2

Condiţia de frontieră este:

 a 
   ,t   0
 2 
iar condiţia iniţială:
( x, t )  ( x,0)   0 ( x)
t 0

Rezolvăm ecuaţia prin metoda separării variabilelor, aplicată fluxului de neutroni:

(x,t) = (x)T(t)
Prin înlocuire în ecuaţia difuziei şi împărţire cu (x,t), se obţine:
1 dT v  d 2  ( x) 
 D
T (t ) dt  ( x)  2 
  f   a  ( x )  
dx 
Partea stângă fiind o funcţie de timp, iar partea dreaptă o funcţie de coordonate,
egalitatea nu poate avea loc decât dacă fiecare parte se reduce la o constantă, motiv pentru care
scriem că:
1 dT
 
T (t ) dt
şi
v  d 2  ( x) 
D
 ( x)  2 
  f   a  ( x)    
dx 
parametrul  este considerat pozitiv, având dimensiunea s–1 .
A doua ecuaţie se poate scrie sub forma:
 d 2  ( x)  
D 2
 f   a  ( x ) 
   ( x)
v
 dx 
sau:
 d 2  ( x)   
D 2
   f   a    ( x)   0
 dx  v 
( x)  a  0
cu condiţia de frontieră omogenă: 2
Sub această formă ecuaţia seamănă cu ecuaţia cu valori proprii:
d2 n
2
 Bn2  n ( x)  0 , nN*
dx
condiţia de frontieră omogenă fiind aceeaşi. Considerând că fluxul iniţial este simetric (0(x)
este pară), se presupune că fluxul de neutroni rămâne simetric la orice moment, deci (x,t) este

12
o funcţie pară de x, ca şi componenta spaţială (x), pentru care căutăm o expresie de forma
unei serii de funcţii:
 ( x)   An  n ( x)
n

unde n(x) sunt funcţii proprii care satisfac ecuaţia cu valori proprii:
d 2 n
 Bn2  n ( x)  0
dx 2
Funcţiile proprii cu condiţii de frontieră omogene sunt:
n(x) = cos Bn(x)
n
cu Bn  n = 1,3,5,...
a
Înlocuind funcţia (x) în ecuaţia:
 d 2  ( x)   
D 2
   f   a    ( x)   0
 dx  v 
şi ţinând cont de ecuaţia cu valori proprii, obţinem:
 
 D  Bn2 An  n ( x)    f   a    An  n ( x)  0
n  v n
şi luând în considerare faptul că funcţiile proprii sunt ortogonale, rezultă:
a

    2
   DBn2    f  a   An
v  
  n2 ( x)dx  0
n   a

2

de unde presupunând An  0 rezultă:

 
 DBn2    f   a    0
 v
sau:
 n  v  DBn2  ( f   a )   0
, n = 1,3,5,...
 
Armonicile temporale ale fluxului de neutroni se determină din ecuaţia:
1 dTn
  n
Tn (t ) dt
fiind de forma:
Tn (t )  e  nt
În regimul tranzitoriu, armonica de ordinul n a fluxului de neutroni este:
n(x,t) = Ann(x)n(t) , n = 1,3,5, ...
deci:
 ( x, t )    n ( x, t )   An  n ( x)e  nt ,t0
n n

Ţinând cont de rezultatele obţinute la capitolul legat de valori şi funcţii proprii, observăm
că, expresia coeficienţilor dezvoltării este de forma:
a

2 2
An 
a
  0 ( x) cos Bn xdx
a

2

Se cunoaşte acum evoluţia ecuaţiei difuziei în regim tranzitoriu, dar constantele de

descreştere n ale funcţiilor exponenţiale nu au fost precizate.
Valorile n se ordonează crescător, în ipoteza că sunt pozitive:
13
 1 < 3 < . . . < n <. . . ,
datorită faptului că Bn2 = (n /a )2 formează un şir crescător .
Deci modurile fluxului de neutroni descresc diferit în timp şi deoarece modurile
superioare descresc mai rapid, există posibilitatea ca pentru t mare, fluxul neutronilor să
coincidă cu modul fundamental deci:
(x,t) cos Bx exp(–1t)
cu: 
a

2 2
A1 
a
 0 ( x)cos B1 xdx > 0
a

2

Variaţia
fluxului de
neutroni la
momentul
0(x)
t=0
0(x,t)

–a/2 0 a/2

şi la un timp în domeniul asimptotic.

În figură este redată grafic dependenţa spaţială a fluxului de neutroni la momentul t = 0 şi

la un timp din domeniul asimptotic. Valoarea propice 1 poate fi pusă şi sub forma:
  f   a 
1  vD  B12  
 D 
În paranteză apare diferenţa a două mărimi şi anume B12 = (n/a)2 care depinde de
grosimea (geometria) reactorului şi Bm2 = (f – a)/D care depinde de compoziţia reactorului
(notaţia s-a făcut din considerente de simetrie a valorii proprii 1 cu condiţia ca (f – a)/D > 0
.
Deci:
1 = vDB12– Bm2
Evoluţia în timp a modului fundamental al fluxului de neutroni este dependentă de
semnul valorii proprii 1 şi putem avea următoarele cazuri:
a) B12 > Bm2, situaţie în care 1 este pozitiv, iar modul fundamental
1 ( x, t )  A1e 1t cos B1 x
se va anula în timp, astfel că de la valoarea 0(x) iniţială va ajunge în starea de flux de neutroni
nul, astfel că reactorul va deveni subcritic.
b) B12 = Bm2, situaţie în care 1 = 0, iar în domeniul asimptotic al timpului se stabileşte în
reactor o stare staţionară caracterizată de un flux de neutroni de forma:
1(x,t)t? = A1cos(B1x)
care va persista în timp, reactorul fiind critic.
14
 c) B12 < Bm2, situaţie în care 1 < 0, iar expresia modului fundamental al fluxului de
neutroni va fi:
1 t
1 ( x, t ) t   A1e cos B1 x
deci fluxul de neutroni creşte exponenţial în timp, putând atinge orice valoare, iar reactorul este
supracritic. Mărimea B12 care este funcţie numai de geometria reactorului fiind valoare proprie
a ecuaţiei:
d 2 1
2
 B12 1 ( x)  0
dx
(valoare proprie este de fapt – B12), se mai poate scrie sub forma:
1 d 2 1
B12  
1 ( x) dx 2
expresia din partea dreaptă a ecuaţiei definind în geometria diferenţială ,,curbura unei funcţii“,
deci în consecinţă B12 are înţelesul curburii modului fundamental spaţial al fluxului de neutroni
având ca denumire în limba engleză termenul de ,,buckling“ geometric (sau corespondent în
limba română parametru geometric.
Mărimea:
 f   a
Bn2 
D
dependentă numai de compoziţia reactorului va fi numită ,,buckling“ de material sau
parametru de material. Deoarece B12 depinde numai de geometria reactorului notăm B12 = Bg2.
Deci, dacă Bg2 > Bm2 reactorul este subcritic.
Bg2 = Bm2 reactorul este critic.
Bg2 < Bm2 reactorul este supracritic .
Ecuaţia
Bg2 = Bm2
reprezintă condiţia de criticitate sau ecuaţia stării critice.

Regimuri nestaţionare ale reactorului nuclear

Regimuri nestaţionare ale reactorului nuclear
Generalităţi

Dacă se doreşte ca reacţia de fisiune în lanţ să fie staţionară, din cei  neutroni produşi la
o fisiune trebuie ca unul să inducă o nouă fisiune, iar restul –1 pot fi pierduţi prin absorbţie
sau scurgeri. Deci trebuie să realizăm reactorul în aşa fel încât acest lucru să fie posibil, deci să
se creeze echilibru între modul de producere şi cel de dispariţie al neutronilor. Neutronii care au
indus fisiunile se consideră ca aparţinând unei generaţii, fiind supravieţuitorii acesteia, având ca
,,urmaşi“ neutronii de fisiune din următoarea generaţie. Admiţând că s-ar putea determina
numărul neutronilor din fiecare generaţie se poate defini în acest context o mărime numită
factor de multiplicare, k, drept raportul dintre numărul neutronilor dintr-o generaţie şi numărul
neutronilor din generaţia precedentă. Dar numărul neutronilor dintr-o generaţie este
15
proporţional cu numărul care le-a dat naştere, deci factorul de multiplicare poate fi egal şi cu
raportul numărului de fisiuni dintre două generaţii consecutive.
Analizând definiţia factorului de multiplicare, observăm că pentru k = 1, numărul
neutronilor se păstrează constant de la generaţie la generaţie, sau cu alte cuvinte populaţia de
neutroni din reactor este staţionară, iar reactorul este critic. Pentru k < 1, numărul neutronilor
scade de la o generaţie la alta, neutronii dispar din reactor, reacţia de fisiune se opreşte, iar
reactorul este subcritic. Pentru k >1, numărul neutronilor creşte de la o generaţie la alta, reacţia
de fisiune se amplifică, iar reactorul este supracritic. Problema care se pune în ingineria
nucleară este de a se putea stabili configuraţii critice.
Reactorul nuclear este o instalaţie care realizează conversia energiei nucleare în căldură,
motiv pentru care trebuie să se asigure în reactor o anumită densitate de neutroni (pentru un
reactor omogen  109 0n1 / cm3). Dar pentru a obţine o densitate de asemenea valoare, fără surse
autonome trebuie să se realizeze pentru scurt timp supracriticitatea, eliminând din reactor
materiale absorbante de neutroni, populaţia de neutroni din reactor creşte şi la atingerea
populaţiei dorite se reintroduc în reactor materialele absorbante restabilindu-se starea critică.
Se poate acţiona şi în sens invers asupra populaţiei de neutroni prin diminuarea ei,
făcându-se un timp reactorul subcritic pentru ca apoi să fie readus în stare critică. În ambele
situaţii, modificând factorul de multiplicare, se realizează ceea ce se numeşte controlul
reactorului.
Ţinând cont de procesele din reactor practic este imposibil să recunoaştem neutronii unei
generaţii şi să determinăm numărul lor. În acest context factorul de multiplicare al reactorului
se defineşte ca raportul dintre rata producerii neutronilor P(t) şi rata dispariţiei lor, D(t):
P(t )
k
D(t )
considerându-se că aceste rate depind de timp exprimându-se în ( 0n1 / s).
În acelaşi mod se poate defini şi viata medie l, a neutronilor în reactor:
N (t )
l
D (t )
unde N(t) este numărul de neutroni din reactor la momentul t.
Reluând problema modificării numărului de neutroni prezenţi în reactor (deci problema
controlului reactorului) având ca plecare ratele de reacţie, admitem de la început existenta unei
stări staţionare şi putem scrie o ecuaţie de conservare a numărului de neutroni referitoare la un
interval de timp t, t+t:
N(t+t) = N(t) + P(t) t – D(t) t
unde, dacă facem intervalul de timp foarte mic avem:
dN (t )
 P (t )  D (t )
dt
această expresie reprezintă ecuaţia de conservare a numărului de neutroni (ecuaţia de
continuitate).
O altă formă a ecuaţiei de mai sus este:
dN (t )  P(t ) 
  1 D (t )
dt  D (t ) 
sau:

16
 dN (t )  k  1 
 N (t )
dt  l 
care este ecuaţia de evoluţie a numărului de neutroni.
Soluţia acestei ecuaţii este de forma:
k 1
t
N (t )  N 0  e l

N0 reprezintă numărul de neutroni din reactor la momentul iniţial t = 0, sau altă formă:
t
N (t )  N 0  e T
1
 K 1
unde T   este perioada reactorului.
 l 
Pentru a puncta înţelesul acestei mărimi ne referim la cazul în care aceasta este pozitivă,
deci reactorul este supracritic. Dacă analizăm relaţia (4.40), observăm că perioada reactorului
este egală cu timpul după care numărul de neutroni din reactor (deci puterea reactorului) creşte
de e  2,71 ori în raport cu numărul existent la t = 0.
Deci
N (t ) t T  e  N 0

Exemplu
Pentru cazul în care k = 1,001 şi l = 10–4 s, obţinem:
T  104 103  0,1 s
După numai o secundă, populaţia de neutroni care se stabileşte în reactor va fi:
1
N (t ) t 1s  N 0  e 0,1  N 0  e10  22 000  N 0
Acest rezultat este de natură să înspăimânte, deoarece în acest caz reactorul s-a distrus
termic de mult.
Dar trebuie să observăm că relaţia perioadei reactorului a fost determinată considerând că
toţi neutronii de fisiune apar chiar în momentul fisiunii şi mai observăm că viaţa medie a
neutronilor de fisiune este cu mult mai mare dacă se iau în considerare şi neutronii întârziaţi.

Calculul factorului de multiplicare al reactorului

Calculul factorului de multiplicare al reactorului
Formula celor patru factori

Se poate stabili o relaţie de calcul a factorului de multiplicare a unui reactor termic,

pornindu-se de la conceptul de generaţie de neutroni, viaţa neutronilor care aparţin unei
generaţii fiind defalcată în etape.
Reactorul este conceput ca un sistem omogen care conţine în amestec combustibil
nuclear, moderator, agent termic, materiale de structură şi alte materiale (de exemplu, cele
utilizate pentru controlul reactorului).
Neutronii unei generaţii pot dispare prin scurgeri din reactor sau prin absorbţie în reactor
care poate fi utilă (absorbţie în combustibil urmată de fisiune) sau sterilă. Neutronii pot dispare
prin scurgeri din reactor ca neutroni rapizi (în curs de încetinire) sau ca neutroni termici.
Relaţia este valabilă pentru reactorul omogen, iar în cazul reactorului eterogen sau în
cazul în care procesele analizate sunt dependente de energia neutronilor, mărimile din relaţie se
înlocuiesc cu valorile medii corespunzătoare. Această probabilitate se notează cu f şi se
numeşte factor de utilizare termică (în cazul reactoarelor termice).
17
  af  af
f  Paf  
a  af   am
f f
Pf  
 af af

Bilanţul de neutroni în reactor:

Pl – probabilitatea ca neutronul să nu dispară prin scurgeri din reactor înainte de a fi absorbit;
Paf – probabilitatea condiţionată că în cazul în care neutronul este absorbit, absorbţia să se fi
produs în combustibil; Pf – probabilitatea condiţionată că în urma absorbţiei în combustibil să
urmeze o fisiune.

Cu ajutorul acestor probabilităţi se poate scrie o expresie a factorului de multiplicare,

considerând că din generaţia formată din N1 neutroni, rezultă o generaţie cu N2 neutroni.
N2 = N1 Pl Paf Pf  sau N2 = N1 Pl f 
f
unde  = v Pf =  factorul de regenerare.
 af
Conform definiţiei:
N2
k  Pl  f  
N1
Probabilitatea Pl este foarte dificil de evaluat şi facem pentru început ipoteza reactorului
infinit extins, situaţie în care Pl = 1 .
k    f .
Analizând această relaţie observăm că factorul de multiplicare al reactorului infinit extins
este determinat în principal de compoziţia materială.
Deoarece Pl < 1, reactorul nu poate ajunge critic (k = 1) decât dacă factorul de
multiplicare k este supraunitar. La stabilirea relaţiei pentru k am neglijat două aspecte şi
 

anume acelea că neutronii apar ca neutroni rapizi şi dispar ca neutroni termici, deci pentru a
ajunge în situaţia de a fi absorbiţi în orice mod neutronii trebuie să evite absorbţia de rezonanţă
în nucleele materialului fertil 92 U 238 , acest fenomen fiind caracterizat de un factor p care este
probabilitatea de evitare a capturii de rezonanţă.
Deci
18
 k    f  p .
Noi am considerat neutronii din generaţia analizată ca fiind neutroni rapizi şi o parte
însemnată din ei pot avea o energie superioară energiei de prag de 1,2 MeV, putând produce
fisiuni în materialul 92 U 238 , deci chiar din start numărul de neutroni din generaţie poate creşte de
la N1 la N1 unde  reprezintă factorul de fisiune cu neutroni rapizi.
numărul de fisuni produse în unitatea
de timp de neutroni de orice energie

numărul de fisuni poduse
numai de neutronii termici
Expresia:
k      f  p
reprezintă formula celor 4 factori.
Relaţia finală a factorului de multiplicare a reactorului nuclear, ca sistem finit, se poate
obţine reluându-se raţionamentele anterioare şi observându-se evoluţia neutronilor din
generaţie, de la neutronii rapizi la neutronii termici. Constatăm că N1 neutroni de fisiune îşi
pierd energia spre energia termică, în timpul acestui proces unii din neutroni pot evada din
reactor (prin scurgeri în timpul încetinirii).
Definim Pfl ca fiind probabilitatea de a se evita scurgerile de neutroni în timpul încetinirii
(deci scurgeri ca neutroni rapizi). Considerându-se şi probabilitatea de evitare a absorbţiei de
rezonanţă, la finalul acestui proces, în reactor se află N1Pfl p neutroni care ajung termici. O
parte din aceştia scurg din reactor, motiv pentru care definim probabilitatea Ptl de evitare a
scurgerii în procesul de difuzie, înainte ca neutronii termici să fie absorbiţi, deci la sfârşitul
etape în reactor rămân N1Ptl p Ptl neutroni. Din aceştia, o fracţiune f, sunt absorbiţi în
combustibil, iar fiecare neutron absorbit în combustibil eliberează în medie un număr  de
neutroni deci numărul de neutroni rapizi ai noii generaţii va fi:
N2 = N1Pfl p Ptl f 
N2
k  Ptl p Ptl f 
N1
sau:
k  k  Pf 1  Pt1
expresie ce reprezintă formula celor 6 factori în care produsul Pf1Pt1 = Pl reprezintă
probabilitatea pe care am definit-o anterior.
Deci:
k  k  P1
este relaţia fundamentală a teoriei reactoarelor nucleare.

Observaţie
Dacă se analizează factorii din relaţia k =  p f Pl unde p, f, Pl sunt subunitari, observăm
că singura posibilitate de realizare a unui regim critic este ca  > 1. Pot fi realizate şi situaţii în
care  > 2. Factorul de regenerare este dependent de energia neutronilor şi valori peste 2 pot fi
obţinute numai pentru energii ale neutronilor mai mari de 0,1 MeV. Din  neutroni de fisiune,
unul este necesar pentru continuarea reacţiei în lanţ, rămânând disponibili  – 1 neutroni din care

19
unul ar putea fi absorbit într-un material fertil, exemplu 92 U 238 . Prin două dezintegrări radioactive
succesive  –, în urma capturii neutronului, apare 94 Pu 239 care este un material fisil.
Procesul poartă numele de conversie, producându-se în orice reactor nuclear şi, de exemplu
la un reactor LWR care conţine la începutul funcţionării 92 U 235 în proporţie de 3 % şi 92 U 238 în
proporţie de 97 %, are la sfârşitul campaniei (circa 3 ani) un conţinut de 1 % – 92 U 235 şi 1 % –
94 Pu
239
. A rezultat de aici avantajul de a avea reactoare nucleare cu combustibil 94 Pu 239 – 92 U 238 care
să-şi poată produce singure combustibilul necesar funcţionării ulterioare – rezultând reactoarele de
tipul fast breeder.
Procesul de conversie este caracterizat cantitativ cu ajutorul raportului de conversie:
239
atomi de 94 Pu produşi în unitatea de timp
CR  235
atomi de 92 U consumaţi în unitatea de timp
La un reactor modern de tipul LWR, CR  0,6 . Atunci
când este supraunitar, raportul de
conversie poartă numele de raport de breeding (breeding ratio), se notează cu BR şi la astfel de
reactoare energia medie a neutronilor este în jur de 0,1 MeV, secţiunile de fisiune la astfel de
energii sunt mici şi în aceste condiţii pentru realizarea stării critice este nevoie de cantităţi mari de
combustibil, motiv pentru care creşte costul instalaţiei. Starea reactorului poate fi apreciată mai
bine cu o altă mărime
k 1

k
care este reactivitatea reactorului, care este nulă pentru un reactor critic, pozitivă la un reactor
supracritic şi negativă la un reactor subcritic.
Unitatea de măsură este 1 pcm = 10–5 (per cent miles) sau 1$. Reactivitatea pozitivă este
de 1 $ atunci când este egală cu fracţiunea  a neutronilor întârziaţi, deci pentru 92 U 235 = 0,0065
= 650 pcm. Reactivitatea exprimată în dolari se notează:

$ = 
Luând în considerare numai neutronii prompţi de fisiune, se poate defini un factor de
multiplicare al reactorului kp = (1–) k şi o reactivitate promptă
k p 1
p  .
kp
Un reactor prompt critic are  p  0 , deci kp = 1 şi  = . De fapt reactorul prompt critic
este un reactor supracritic. Revenind la expresia factorului de multiplicare în mediu infinit
pentru un reactor omogen k    f , factorul de multiplicare este k   f  Ptl unde
f  af  af
v şi f   .
 af a  af   am
Deci
 f
k Ptl ,
a
iar pentru starea critică
 f
k Pt1 = 1,
a
această relaţie fiind echivalentă cu cea dedusă din analiza regimului tranzitoriu al reactorului
termic omogen de tip placă Bg2 = Bm2 .
20
  f  f
1 1
 f   a  a
Bm2   a 
D D L2
a
k  1
Bm2  2
 Bg2
L
pentru criticitate se poate scrie că:
k
1 .
1  L2 Bg2
Dar k   Ptl  1 deci
1
Ptl  .
1  L2 Bg2
Dacă se porneşte de la definiţia probabilităţii:
rata absorbţiei neutronilor în reactor
Ptl 
rata absorbţiei neutronilor + rata scurgerii lor din reactor
se poate calcula această expresie şi în alt mod:
– rata absorbţiilor este:
 
 a (r )V a   (r )V
VR VR

– rata scurgerilor este:

  
 J  n  A   (divJ )V 
SR VR
 
  div(  D  grad( r ))V   D   2 (r )V
VR VR

Dar:
 
 2  (r )   Bg2  ( r )
din ecuaţia difuziei.
Deci:
  
 J  n  A  D  Bg2   (r )V
SR VR

Observaţie
DB2g cm2 are sensul secţiunii macroscopice de scurgere.

 a   (r )V
VR
Ptl    
a   ( r )V  D  Bg2  (r )V
VR VR
a 1
 
a  D  Bg2 1  L2  Bg2
Revenind la expresia valorii proprii:
1  v  D  ( Bg2  Bm2 )
şi înlocuind expresia factorului de material:
k  1
BBm2 
L2

21
vom avea:
 k 1 v  D

1  v  D   Bg2   2   2 1  Bg2 L2  k 
 L  L

 k 
  
 v   a 1  Bg2 L2  k  v   a 1  Bg2 L2 1   
 1  L2 Bg2 
 
 
 v   a 1  Bg2 L2  1  k 

Dacă se consideră reactorul în stare subcritică k < 1 şi 1 > 0, mărimea 1/1 reprezintă
perioada reactorului.
1 1
T  
1 v   a (1  Bg2 L2 )(1  k )
a 1 1 1
    l  Pt1 
v 1  Bg L 1  k
2 2 1 k

unde:
l  Pt1  l
este viaţa medie a neutronilor în reactor ţinând cont de absorbţii şi de scurgeri.
l
T
1 k
este perioada reactorului.
Fluxul neutronilor în reactorul critic, în stare staţionară, este soluţia ecuaţiei:
 
 2  (r )  Bg2  (r )  0

cu condiţia de frontieră  ( r ) rS  0
ex

Ecuaţia este cunoscută sub numele de ecuaţia Helmholtz sau ecuaţia undelor,
reprezentând în teoria reactoarelor nucleare ecuaţia stării critice.

Reactorul cilindric

Reactorul cilindric
La acest reactor distanţele de extrapolare sunt incluse atât în raze cât şi în înălţimea
reactorului. Se consideră un sistem de coordonate cilindrice cu originea în centrul reactorului,
în aşa fel încât fluxul neutronilor să depindă numai de coordonata radială r şi de cea axială z .
Z

h Z
O
r

Reprezentarea reactorului cilindric.

22
 Se poate scrie că:
 = ( r, z ).
Deci:
 2  (r , z )  Bg2 ( r , z )  0
cu condiţiile de frontieră omogene:
 h
 = ( a, z ) = 0 şi   r,    0 .
 2
Folosind expresia laplacianului
1     2
2  r 
r r  r  z 2
ecuaţia lui Helmholtz se scrie:
1      2 
  2  Bg   r , z   0
2
r
r r  r  z
Se utilizează pentru rezolvare metoda separării variabilelor:
 (r , z )  R (r )  Z ( z )
Se înlocuieşte în ecuaţie şi se împarte cu  (r,z), rezultând:
1 d 2 R 1 dR 1 d 2 Z
2
  2
 Bg2  0
R dr rR dr Z dz
Suma care conţine termeni depinzând numai de r sau de z, nu poate fi nulă decât dacă
respectivii termeni sunt constanţi şi deoarece Bg  0 , aceşti termeni trebuie să fie negativi.
2

Notăm:
1 d 2 R 1 dR
   Br2
R dr 2 rR dr
şi
1 d2Z
2
  Bz2
Z dz
Deci:
 Br2  Bz2  Bg2  0
sau:
Bg2  Br2  Bz2
care reprezintă bucklingul geometric corespunzător coordonatelor r şi z.
Ecuaţia:
d2 Z
2
 Bz2 z  0
dz
are soluţie de forma:
Z ( z )  Az cos Bz  z  C z sin Bz  z
Fluxul fiind funcţie pară de z rezultă că Cz = 0 şi
Z ( z )  Az cos Bz  z
Condiţia de frontieră impune ca:
Bz  h
cos 0
2
de unde:

23
 Bz  h 

2 2
deci:

Bz 
h
de unde:
2

Bz2   
h
Deci variaţia axială a fluxului de neutroni este dată de expresia:

Z ( z )  Az cos  z
h
Ecuaţia:
1 d 2 R 1 dR 2
2
   Br2  ( r  R )
R dr rR dr
devine:
d2 R dR
r2 2
r  (rBr ) 2 R  0
dr dr
Ecuaţia este de forma: x 2 y '' xy ' (n2  2 ) y  0 care este o ecuaţie Bessel de speţa I-a şi
ordinul 0 (n = 0) cu soluţiile J0 (x) şi Y0 (x).
Variaţia
funcţiilor
1 J (x) 2,405=
Bessel J0(x)
0
0

şi Y0 (x).
0 1 3 x
2 4
0,894
Y0(x)

Cu schimbarea de variabilă x = r Br ecuaţia devine:

x 2 R '' xR ' x 2 R( x)  0
soluţia sa fiind de forma:
R( x)  Ar J 0 ( x)  CrY0 ( x)
Fluxul neutronilor trebuie să fie finit şi observăm că dacă:
Y0 ( x) x 0   atunci:
Cr = 0 şi R(x) = Ar J0 (x)
sau:
R = Ar J0 (r Br)
cu condiţiile de frontieră R(a) = 0, J0 ( r Br ) = 0 deci
2, 405
a.Br = 2,405 şi Br 
a
0
sau Br  cu 0 = 2,405 deci
a
2
 
Br2  0 
 a 
este bucklingul geometric asociat lui r, iar:

24
 2 2
  
Bg 2   0    
 a  h
 
R(r )  Ar J 0  0 r 
 a 
şi în final fluxul neutronilor în reactorul critic este de forma:
r   z
 (r , z )   m J 0   0  cos   
a   h
unde  m  Ar  Az este fluxul mediu de neutroni respectiv fluxul de neutroni în centrul
reactorului.
Cu toate că s-ar părea încheiat studiul stării critice vom căuta să determinăm fluxul
mediu şi volumul critic minim.

Fluxul mediu al neutronilor pentru un reactor cilindric

Fluxul mediu al neutronilor este definit sub forma:

  1 (r , z )V

VR V

R

Alegem un element de volum cu dimensiunile r, r+r şi înălţimea dz, al cărui volum va

fi:
dV = 2    dr  dz, VR =   a2  h
h
a
  2   m rJ 0   0 r  dr
2 2h z
   a 
  a2  h 0
 cos
 h
dz
  h

2

pentru cealaltă integrală în raport cu r se revine la variabila x = Br  r şi rezultă:

a a
 0 
 rJ 0  r  dr   r J 0  Br  r  dr 
0  a  0
0 2 2 0
 a   0 
    xJ 0 ( x)dx     xJ ( x)dx
0  0   a  0

dar:
d
x  J0(x) =  xJ1 ( x)
dx
deci:
2
a
 0  0 a2
 r
rJ  r  Br  dr   a   x  J 1 ( x )  J1 ( 0 )
0   0 0
dar:
J1 (0)  0,519 ,
deci:
a
0,519a 2
 rJ 0 (r r )dr  0
0
2
  2   m  0,519a  2  0, 275 m

  a2  h 0 h
Puterea termică a reactorului cilindric este:

25
 P   f (r , z )V  f  VR
VR

cu  = 3,2  10 –11
W/ fis / s

Reactorul cilindric cu volum critic minim

Volumul reactorului este VR =  a2h , şi ne interesează reactorul cilindric cu volumul

minim din mulţimea reactoarelor cu bucklingul geometric:
2 2
  
Bg2  0   
 a  h
Trebuie să rezolvăm o problemă de extrem şi pentru aceasta îl înlocuim pe a2 din
expresia bucklingului, în expresia volumului:
 0 
2
2 
2
Bg2  h 2  2
 a   Bg   h   ,
    h2
de unde rezultă:
 02  h 2
a2 
Bg2  h 2  2

Deci:
   02  h3
VR  ,
Bg2  h 2  2

care se derivează în raport cu h şi se anulează derivata, pentru determinarea valorii de extrem:

3   02  h 2 ( Bg2  h2  2 )     02  h3  2 Bg2  h 2
0
( Bg2  h 2  2 ) 2

3   02  h3 Bg2  h 4  3   02  h 2 2  2   02  Bg2  h2  0

   02  h 2 ( Bg2  h 2  32 )  0 ;

Bg2  h 2  32  0 ,
de unde rezultă:
 3
h
Bg

Deci
32
 02 
2 Bg2 3 02 2 3 02
a   
32 2 Bg2 2 2 Bg2
Bg2  2  2
Bg

Volumul critic minim va fi:

3 02  3 3 302 2 1 148
 VR  min  a2 h      3  3
Bg2 Bg 2 Bg Bg

26
 Teoria vârstei

Modelul încetinirii continue

Modelul încetinirii continue

Pentru descrierea încetinirii neutronilor în medii împrăştietoare formate din materiale cu
numere de masă mari, este necesară utilizarea modelului încetinirii continue. Pierderea medie
relativă de energie este în asemenea situaţie foarte mică, o altă formulare fiind aceea că
scăderea medie de energie a logaritmului energiei, respectiv creşterea medie a letargiei
neutronului ca urmare a împrăştierii pe un nucleu greu este mică în raport cu aceeaşi mărime
calculată pentru nuclee uşoare.
Deci:
E 
  ln E 0  ln E  ln 0  u  1   ln  ,
E 1 
în care:
2
 A 1
 
 A 1
Pentru moderatorul cel mai uşor, hidrogenul, parametrul de încetinire =1, pentru grafit
A=12 şi =0,157. Neutronii având energia E0 se deplasează în linie dreaptă, un anumit timp
după care are loc prima împrăştiere, lungimea drumului parcurs, în medie de neutroni până la
prima împrăştiere fiind drumul liber mediu de împrăştiere. Se utilizează terminologia „în
medie“, datorită faptului că drumurile parcurse de neutroni nu au lungimi egale, această
lungime fiind o variabilă aleatoare. Durata medie a deplasării neutronului până la prima
împrăştiere, cu viteza v0, va fi S/v0, după împrăştiere, energia neutronilor micşorându-se îi
corespunde o viteză v1 (pentru o energie E1), neutronul deplasându-se un timp s/v1, survenind
apoi a doua împrăştiere.

27
 lnE
lnE

lnE0 0
lnE

lnE
lnET T

t
t
Variaţia lui E în funcţie de timp.

Noul timp va fi mai lung, viteza fiind mai mică, procesul repetându-se până când
neutronii ajung la energia termică. Dacă ne referim la un „neutron mediu“, se poate trasa un
grafic al logaritmului energiei ca fiind o funcţie de timp, aceasta fiind un grafic în scară cu
trepte de înălţimi egale şi din ce în ce mai lungi.
În cazul în care scăderea medie a logaritmului energiei este suficient de mică, graficul în
scară poate fi aproximat cu o curbă continuă, aproximaţia fiind cu atât mai corectă cu cât
2
 A 1
  este mai apropiat de 1. Aceste condiţii, ideale, ar corespunde situaţiei în care neutronii
 A 1
s-ar deplasa într-un mediu vâscos, cu frecare pierzând continuu energie, de unde şi denumirea
de modelul încetinirii continue.
În cazul hidrogenului acest model nu poate fi aplicat pentru studiul încetinirii, deoarece
neutronul poate ajunge termic ca urmare a unei singure împrăştieri.

Ecuaţia vârstei în mediul neabsorbant

Ecuaţia vârstei în mediul neabsorbant

Considerăm momentul t0=0 la care neutronii sunt emişi de sursă cu energia E0 şi letargia
u0=0. Letargia creşte în timp ajungând la valoarea u la momentul t, iar la momentul t, t+dt
letargia neutronilor creşte cu:
v  dt
du        s  v  dt ,
s
unde svdt reprezintă numărul mediu de împrăştieri ale neutronului în intervalul de timp (t,
t+dt) cu durata dt.
Scopul nostru este de a determina dependenţa densităţii de încetinire a neutronilor, de
letargia lor, într-un mediu omogen, pur împrăştietor de dimensiuni finite. Dacă se consideră
starea staţionară, dependenţa trebuie să rezulte dintr-o ecuaţie de conservare a numărului de
neutroni şi pentru a scrie o astfel de ecuaţie se consideră volumul elementar V din jurul

punctului r , unde ne interesează neutronii care s-au încetinit un timp t şi care au ajuns la
letargia u. Dar letargia fiind o mărime continuă, nu se poate pune o asemenea problemă şi mai
interesant este să analizăm neutronii care au letargia cuprinsă între u şi u+du.
Neutroni cu letargia în udu s-au încetinit (şi în acest mod au şi difuzat, deoarece
încetinirea este însoţită de difuzie) într-un timp cuprins între t şi t+dt.

28
  
Se poate defini mărimea n( r ,u), al cărei înţeles este explicat de produsul n( r ,u)du care
reprezintă numărul de neutroni din unitatea de volum cu letargia cuprinsă în udu, letargie care
a fost obţinută în intervalul de timp td+dt. Numărul acestor neutroni trebuie să fie proporţional

cu durata intervalului de timp, deci n( r ,u)~dt.

Utilizând o nouă funcţie n( r ,t), cu un sens care se va explica pe parcurs, putem scrie:
 
n(r , u )  n(r , t )dt
deci:
  du 
n( r , t )  n( r , u )      v  n( r , u )
dt
dar:
 
 ( r , u )  v  n(r , u )
deci:
 
n( r , t )       ( r , u )
În membrul drept este de fapt expresia densităţii de încetinire a neutronilor la letargia u,
   
q( r ,u), deci rezultă egalitatea n( r ,t)=q( r ,u) ceea ce lămureşte sensul funcţiei n( r ,t).
Ecuaţia de conservare a numărului de neutroni din elementul de volum V, poate fi
abordată considerând legea lui Fick valabilă pentru descrierea procesului de difuzie, la orice
letargie, fixându-ne atenţia asupra neutronilor cu letargia în uu+du din volumul V.
Referindu-ne la volumul V, din acesta intră şi ies neutroni cu letargia în uu+du, ca

rezultat al împrăştierilor care se produc în afara acestui volum şi în interiorul său. J (r , t ) fiind

densitatea curentului de neutroni cu letargia în uu+du, la letargia u, deci din J (r , t ) Vdu
reprezintă numărul net de neutroni care părăsesc volumul V în unitate de timp şi care au
letargia în uu+du. În urma împrăştierilor din V, apar neutroni care ajung la letargii în
intervalul uu+du, având anterior letargii mai mici şi neutroni care capătă letargii mai mari,
părăsind acest interval.
Numărul neutronilor din V care în unitatea de timp ajung la letargii mai mari decât u, ca

rezultat al împrăştierilor la letargii mai mici este q( r ,u)V şi în mod asemănător, numărul
neutronilor din V care în unitatea de timp ajung la letargii mai mari decât uu+du ca rezultat

al împrăştierilor la letargii în uu+du este q( r , u  u+du) V.
Presupunem stare staţionară şi în absenţa surselor de neutroni cu letargia între u  u+du,
numărul de neutroni din volumul V trebuie să fie constant.
Deci ecuaţia de conservare va fi:
   1
q (r , u )V  q (r , u  du )V  divJ (r , u )Vdu
V
Prin simplificare cu V şi separare de termeni obţinem:
  
q(r , u  du )  q(r , u )  div J (r , u )du  0
dar:

  q(r , u )
q ( r , u  du )  q ( r , u )  du
u
deci:

q(r , u )  1
du  divJ (r , u )du  0 /
u du
Simplificând cu du obţinem:
29
 
q(r , u) 
 div J ( r , u )  0
u
şi utilizând legea lui Fick:
 
J (r , u )   D (u )  grad  ( r , u )
obţinem:

q(r , u ) 
 D(u )   2 (r , u ) .
u
Dar fluxul de neutroni cu letargia în u  u+du la letargia u este legat de densitatea
de încetinire prin relaţia:
 
q(r , u )     s  ( r , u ) .
Deci:

q(r , u ) D(u ) 2 
   (r , u) .
u   s
Se defineşte:
u
D(u ')
(u )   du '
0    s (u ')
din care prin derivare se obţine:
d D (u )
 .
du    s ( u )
Dar:
  d
 
u  du
deci:

q (r , u ) d D (u ) 
    2 q(r , u )
 du    s (u )
sau:

q (r , u ) 
  2  (r , u ) .

care este ecuaţia vârstei sau ecuaţia lui Fermi.
Remarcăm faptul că în procesul de încetinire atât u cât şi  sunt mărimi crescătoare
de la 0 (u=0, =0).

Soluţia ecuaţiei vârstei în   mediul unidimensional

Soluţia ecuaţiei vârstei în mediul unidimensional

Considerăm mediul unidimensional infinit extins pe două direcţii ale spaţiului şi cu
grosimea a pe a treia direcţie aleasă ca axă de coordonate cu originea în planul de
simetrie.
Mediul este omogen, pur împrăştietor cu un singur constituent cu număr de masă
mare, sursa de neutroni fiind considerată plană şi situată în planul de simetrie, având
30
intensitatea S (0n1/cm2s), emiţând neutroni monocinetici cu energia E0 (letargia u0=0 şi
vârsta 0=0).
Mediu
s,s,

–a/2
–a/2 aa/2
/2 xx

SS00

unidimensional infinit extins,

caracterizat de mărimile s şi .

Densitatea de încetinire este în aceste condiţii, funcţie de coordonata x şi de vârstă,

deci q(x,). Mediul este caracterizat prin secţiunea macroscopică de împrăştiere s şi
parametrul de încetinire .
Ecuaţia vârstei este:
 q
 2 q ( r , ) 

iar în cazul nostru poate fi rescrisă sub forma:
 2 q ( x, ) q ( x, )
 , x–a/2,a/2.
x 2 x
Pentru rezolvarea ecuaţiei sunt necesare condiţii de frontieră şi condiţii iniţiale şi
deoarece derivata în raport cu vârsta este de ordinul întâi este necesară o singură condiţie
iniţială. Planul sursei are ecuaţia x = 0, deci sursa plană poate fi scrisă ca o sursă
repartizată utilizând funcţia lui Dirac, iar intensitatea sursei va fi scrisă atunci sub forma:
S(x)=S0(x)
În felul acesta considerăm că fiecare unitate de volum din mediu emite S(x)
neutroni cu vârsta nulă în unitatea de timp; ţinând seama şi de semnificaţia densităţii de
încetinire, putem scrie că:
q(x,0)=S(x)
sau:
q(x,0)=S0(x)
Condiţiile de frontieră pentru această problemă sunt:
1. densitatea de încetinire trebuie să fie funcţie pară q(x,)=q(–x,)
2. densitatea de încetinire se anulează pe suprafeţele plăcii
q ( x, ) x 
a 0 .
2

31
 Analizând condiţiile de frontieră ar rezulta faptul că trebuie să căutăm q(x,) sub
forma unei serii de funcţii:
q ( x, )   f n ()  ( x)
n

unde n(x) sunt funcţiile proprii ale ecuaţiei lui Helmholtz:

d 2 n
 Bn2  n ( x)  0 .
dx 2
Condiţiile de frontieră se impun numai funcţiei n(x) de forma n(x)=cosBnx unde
Bn se determină din
n ( x ) x 
a 0
2
Rezultă că:
Bn(a/2)=n(/2) cu n=1,3,5,…
deci:
Bn = n(/a).
Funcţiile proprii vor fi:
 x
n  cos n  ,
a
iar densitatea de încetinire va fi:
n x
q( x, )   f n ()  cos
a
n 1,3,5

sau:
q ( x, )   f n ()  cos Bn  x
n
.
Înlocuind în ecuaţia vârstei, rezultă că:
df n
 f n ( )  cos Bn  x    cos Bn  x .
n n d
Se înmulţeşte cu factorul cosBkxdx şi integrând între –a/2 şi a/2 se obţine ţinând
cont şi de condiţia de ortogonalitate, ecuaţia:
df n ( )
  Bk2  f k ()
d
care admite ca soluţie:
f k ()  Ak  exp( Bk2  ) ,
k=1,3,5,…
Deci soluţia ecuaţiei vârstei va fi de forma:
q( x, )   An  exp( Bn2  )  cos Bn  x , cu n=1,3,5,…
n

coeficienţii An determinându-se din condiţia iniţială:

q(x,0)=S0(x)
care devine:
 An  cos Bn  x  S0  ( x)
n

32
 Multiplicând ecuaţia cu cosBk x dx şi integrând între –a/2 şi a/2 obţinem:
a/2 a/2
Ak   cos 2 Bk  xdx  S0   cos Bk  x  ( x )dx
a / 2 a / 2

de unde:
Ak(a/2)=S0
sau:
Ak=2(S0/a)
Deci soluţia finală este:
2  S0
q ( x, ) 
a
 exp( Bn2  )  cos Bn  x , cu n=1,2,3,…
n

Observăm că densitatea de încetinire se prezintă ca o sumă de armonici sau

moduri; fiind de aşteptat ca pentru  mare (apropiată de vârsta neutronilor termici T) să
predomine modul fundamental, deci vom avea:
2  S0
q( x, )    exp( Bg  ) cos Bg x
T a
unde Bg    / a  reprezintă dependenţa densităţii de încetinire de coordonata x în domeniul
2 2

asimptotic al vârstei, pentru vârste apropiate de vârsta termică au forma din figura 7.3.
Curbele de variaţie pun în evidenţă scăderea densităţii de încetinire în toate punctele
mediului, odată cu creşterea vârstei. Considerând materialul neabsorbant, scăderea densităţii de
încetinire, la creşterea vârstei (pe măsură ce neutronii se încetinesc) în toate punctele mediului,
nu poate fi datorată decât scurgerilor de neutroni din mediu, proces care este o consecinţă a
difuziei în timpul încetinirii descrisă de legea lui Fick.
Ar fi necesar să se poată determina probabilitatea ca neutronii să evite scurgerile din
mediu în procesul de încetinire, probabilitate care a fost luată în considerare la stabilirea
formulei celor şase termeni, când s-a pus în discuţie un mediu multiplicator de neutroni cu
dimensiuni infinite, mai precis un reactor termic, sursa de neutroni fiind reacţia de fisiune.
Mediul de care ne ocupăm, chiar dacă nu este un reactor termic, are o caracteristică comună cu
acesta : încetinirea neutronilor are loc de la E0 la energia termică.

q(x,)

''>'

'

''

–a/2 0 a/2 x

Dependenţa densităţii de încetinire de coordonata x

în domeniul asimptotic al vârstei

33
 Sursa de neutroni nefiind fisiunea, ci o sursă autonomă localizată, nu deranjează,
deoarece neutronii par „să uite“ că provin de la o sursă plană, repartiţia lor spaţială urmând
modul fundamental al fluxului neutronilor termici în reactorul critic în stare staţionară, un astfel
de flux de neutroni termici „inducând“ o sursă de neutroni de fisiune cu energia E0, a cărei
repartiţie spaţială urmează exact acelaşi mod fundamental.
Deci factorul exp(–Bg2T) din expresia densităţii de încetinire :
2  S0
q ( x, T )   exp( Bg 2  T )  cos( Bg  x)
a
care este subunitar, exprimă „pierderile“ de neutroni prin scurgeri prin procesul de încetinire
putând fi identificat cu probabilitatea Pfl de evitare a scurgerilor :
Pfl  exp(  Bg 2  T )

unde T = vârsta neutronilor termici, determinată la o energie de 1 eV sau o letargie

corespunzătoare.
Relaţia de definiţie a vârstei termice este:
uT
D (u )
T      s (u )
du
0
dE
sau luând ca variabilă energia (cu du   )
E
E0
D( E )
T      s (E)
dE
E
Relaţia pentru Pfl este valabilă numai pentru condiţiile în care a fost determinată, deci
pentru reactorul termic omogen şi fără reflector.
Dar:
1
Ptl 
1  L  Bg 2
2

rezultă că :
exp( Bg 2  T )
Pl  Pfl  Ptl 
1  L2  Bg 2
care este probabilitatea totală de evitare a scurgerilor.
Considerând dimensiunile mari ale reactoarelor termice care au bucklinguri geometrice
mici (Bg210–4 cm2) se poate scrie că:
1 1
Pfl  2

exp( Bg  T ) 1  Bg 2  T
deci:
1
Pl 
(1  L  Bg )  (1  T  Bg 2 )
2 2

şi ignorând parametrii de ordin superior la desfacerea parantezelor putem scrie:

1
Pl 
1  M 2  Bg 2

unde M2 = L2 + T cm2 este aria de migrare, iar M  L2  T cm este lungimea de migrare.

Sursa plană de neutroni rapizi în mediul infinit extins

Sursa plană de neutroni rapizi în mediul infinit extins

34
 Densitatea de încetinire la vârsta  trebuie să fie o funcţie pară, de coordonate x, măsurată
pe o axă normală pe planul sursei, cu originea în acest plan.
Sursa plană are intensitatea S0 [ 0 n1 / cm 2  s] şi emite neutroni rapizi, monocinetici cu
energia E0 (la vârsta 0=0), iar densitatea de încetinire este o soluţie a ecuaţiei:
 2 q( x, ) q( x, )

x 2 
cu condiţia de frontieră:
q( x, ) x   0
şi condiţia iniţială:
q( x, ) 0  q ( x,0)  S0 ( x )
Dar densitatea de încetinire, satisfăcând relaţia

 q ( x, )dx  

admite o transformată Fourier:

Q ( B, )   q( x, ) exp(  jBx)dx


Aplicând transformata Fourier ecuaţiei vârstei, obţinem:

dQ ( B, )
 B 2Q( B, ) 
d
deci o ecuaţie diferenţială de ordinul I cu soluţia:
Q( B, )  Q( B,0) exp( B 2 ),   0
Constanta de integrare, Q(B,0), se poate obţine din relaţia de definiţie a transformatei
Fourier:

Q( B,0)   q ( x,0)exp(  jBx)dx


Utilizând a doua condiţie de frontieră rezultă:


Q( B ,0)   S0 ( x )exp(  jBx)dx  S0


Transformata Fourier a funcţiei de încetinire va fi deci:

Q( B, )  S0 exp( B 2 ),   0
şi folosind transformata Fourier inversă, obţinem densitatea de încetinire:
1 
q ( x, )   Q( B, ) exp( jBx)dB,
2 
care după înlocuirea transformatei Q(B,) devine:
S0 
q ( x , )   exp( B 2   jBx)dB,
2 
iar dacă scriem exponentul sub forma:
2
 x  x2
 B 2   jBx  ( B 2   jBx)    B   j   ,
 2  4
densitatea de încetinire poate fi scrisă sub forma:

S0 exp  x 2 / 4     x  
2
q( x, ) 
2
 exp    B   j 2    dB
    

35
 Se face schimbarea de variabilă :
x dz
zB  j de unde dB 
2  
Modificăm limitele de integrare şi obţinem:
2
S e ( x / 4 )  j ( x / 2  )
q( x, )  0  exp(  z 2 )dz 
2   j ( x / 2  )

 ( x 2 / 4 )
S0 e
 , 0
4
La vârstă mică, deci după un număr mic de împrăştieri, neutronii au difuzat puţin, iar
densitatea de încetinire are valori mari în apropierea sursei, iar la vârstă mare, deci după multe
împrăştieri, neutronii au difuzat mult, iar densitatea de încetinire are valori mari şi la distanţe
mari faţă de sursă.

( x,  )
qq(x,)
S0
4 1

2>1

S0  2 
2 1
>
1

4 2
11

00 xx

Variaţia densităţii de încetinire cu distanţa x.

Sursa punctuală de neutroni rapizi în mediul infinit extins

Sursa punctuală de neutroni rapizi în mediul infinit extins

Simetria sferică impune condiţia ca densitatea de încetinire să fie funcţie numai de vârstă
şi de distanţa r faţă de sursă, intensitatea sursei fiind S0 0n1/s, emiţând neutroni monocinetici,
rapizi, cu energia E0 (0=0). Ecuaţia vârstei va fi:
q (r , )
 2r q (r , )  ,   0, r  0

unde
1  2  
 2r  r 
r 2 r  r 
este componenta radială a operatorului lui Lagrange.
Rezolvarea ecuaţiei este complicată şi pentru aceasta vom recurge la nişte artificii,
bazându-ne pe expresia stabilită anterior pentru densitatea de încetinire atunci când avem sursă
de neutroni rapizi:
S  x2 
q p ( x, )  exp   
4  4 
 
36
 Stabilim această mărime folosind principiul superpoziţiei, prin definirea unei funcţii
qt(r,), care este densitatea de încetinire pentru o sursă punctuală cu intensitatea egală cu 1 într-
un punct din mediu situat la o distanţă r faţă de ea (este vorba despre o funcţie Green).
Schema de
determinare
a densităţii
AA
dd
rr

dd xx
O xx M
M

SS00

de încetinire pentru o sursă punctuală.

q(r)

6
r=0

4  = 50 cm2

 = 100 cm2

30 20 10 0 10 20 30 r[cm

Variaţia densităţii de încetinire cu distanţa, pentru diferite valori ale vârstei .

Densitatea de încetinire qp poate fi determinată considerând o arie elementară A din

suprafaţa sursei plane, de mărime A= d d, care generează în unitatea de timp un număr de
neutroni rapizi S0A, care determină la distanţa r faţă de ea şi x faţă de planul sursei o densitate
de încetinire qt(r,)AS0. Luând în considerare tot planul sursei obţinem:
 2 
q p ( x, )   qt ( r , )dd S 0  2  S 0  qt ( r , )d
0 0 0

schimbare de variabilă: r2=2+x2 de unde:  d=r dr


q p ( x, )  2S0  qt ( r , )rdr
x

derivăm parte cu parte în raport cu x:

q p ( x, )
 2 S0 xqt ( x, )
x

37
şi rezultă că:
1 q p ( x, )
qt ( x, )  
2 S0 x x
utilizând expresia cunoscută a densităţii de încetinire qp(x,) rezultă:
q p ( x, ) S0  x   x2 
    exp   
x 4  2   4 
înlocuind:
1  x2 
qt ( x, )  exp  
 4  3 / 2  4 
şi făcând:
xr
rezultă că intensitatea de încetinire pentru o sursă punctuală cu intensitatea S0 va fi:
1  r2 
qt (r , )  exp    ,   0, r  0
 4  3 / 2  4 

Semnificaţia fizică a vârstei

Semnificaţia fizică a vârstei

Considerăm o sursă punctuală cu intensitatea S0, emiţând neutroni rapizi

monocinetici, mediul fiind infinit extins şi pur împrăştietor. Un neutron emis de sursă suferă
un şir de împrăştieri, modificându-şi de fiecare dată direcţia de mişcare.
Fiecare împrăştiere determină o mică creştere a letargiei şi respectiv a vârstei. În acelaşi
timp cu procesul de încetinire are loc şi procesul de difuzie, neutronul parcurgând în acest timp
un drum în zig-zag, după o distanţă măsurată în zbor r.

Vârsta = 

S0 ; 0 = 0
r S d
0 r r

Schema utilizată pentru stabilirea semnificaţiei fizice a vârstei.

Drumul în ansamblu este aleator astfel că distanţa r este o variabilă aleatoare, pentru
determinarea căreia procedăm astfel: considerăm un strat sferic cu centrul în sursă, cu raza r şi
grosimea dr (volumul V=4r2dr) şi determinăm numărul neutronilor care în unitatea de timp
trec de la vârste mai mici decât  la vârste mai mari. Crescând distanţa de la r la r+dr, vârsta
neutronilor va creşte şi ea de la  la +d, însă neutronilor din stratul sferic le atribuim aceeaşi
vârstă . Deci numărul neutronilor din volumul stratului care în unitatea de timp vor avea vârsta
 va fi:
q (r , )V  4r 2 q (r , )dr

38
 Probabilitatea ca neutronul emis de sursă cu vârsta nulă să „treacă“ prin vârsta , după un
drum măsurat în zbor cuprins între r şi r+dr, va fi dată de:
4r 2 q(r , )dr
p (r )dr  ,
S0
unde:

S0  V q (r , )V   4r 2 q(r , )dr

0

Dacă înlocuim densitatea de încetinire rezultă expresia:

4r 2  r2 
p (r )  exp   
(4r )3 / 2  4 
astfel pătratul variabilei aleatoare va fi:

r 2   r 2 p (r )dr
0

înlocuind şi luând în considerare relaţia:


2n (2n  1)! 
x exp(  ax 2 )dx 
0 2n1  n x
se obţine:
r 2  6
sau:
r 2

6
astfel că deşi teoria vârstei nu este valabilă pentru orice moderator, conceptul de vârstă poate fi
extins la toate situaţiile, luând ca definiţie a vârstei chiar rezultatul obţinut mai înainte.
Pentru reactoarele termice interesează vârsta termică T, care se poate scrie sub forma:
r 2 1  2 4  2
T    r p (r )dr   r q(r , T )dr
6 60 6S0 0
Dacă intensitatea sursei de neutroni nu este cunoscută sau pentru a elimina erorile
datorate diminuării intensităţii în timp, în ultima relaţie intensitatea sursei se înlocuieşte
cu:

S0  4  r 2 q (r , T ) dr
0

şi:

4
1
r q(r , T )dr
0
 (u )  
6 2
r q(r , T )dr
0
expresie luată în considerare pentru a generaliza vârsta la orice letargie u.
Această relaţie poate fi utilizată pentru determinarea vârstei inclusiv la moderatori la care
teoria vârstei nu se poate aplica (de ex.: H 2O). Integralele din expresia lui (u) nu se calculează
numeric, utilizându-se valori de densităţi de încetinire măsurate la diferite distanţe faţă de sursa
neutronilor rapizi.

39
 Teoria difuziei în modelul

grupelor de energie

Introducere

Introducere
Teoria difuziei neutronilor monocinetici permite, cu toate ipotezele simplificatoare,
introducerea unor concepte principale ale teoriei reactoarelor termice şi stabilirea unor relaţii
principale pentru calcule de fizica zonei active.
Principalul inconvenient al acestei teorii este acela că neutronii se nasc din fisiune direct
neutroni termici; neutronii se nasc rapizi şi după ciocniri repetate devin neutroni termici şi în
această situaţie fiind, începe un proces de difuzie încheiat fie prin absorbţia neutronilor în
reactor, fie prin pierderea lor ca urmare a scurgerilor.
Absorbţia neutronilor poate fi utilă sau sterilă, în urma absorbţiei utile generându-se
neutroni rapizi, neutronii acestei generaţii repetând, în ordine, procesele care au avut loc cu
neutronii generaţiei precedente. Din acest motiv energia neutronilor din reactorul termic în
orice moment este cuprinsă în limite foarte largi: 10 –2 eV 10 MeV, particularitate care ar fi
lipsită de importanţă dacă secţiunile microscopice ar fi independente de energia neutronilor.
Dar secţiunile depind foarte mult de energie, prezentând rezonanţe, unele dintre ele pentru mai
multe energii, U238 fiind un exemplu în acest sens, fapt care trebuie să fie luat în considerare
deoarece U238 este în componenţa combustibilului conţinut de reactoarele termice. Calculul
ratelor de reacţie este complicat foarte mult de faptul că secţiunile sunt dependente de energie,
complicaţiile manifestându-se în mod special la energii joase, unde viteza neutronilor devine
comparabilă cu viteza nucleelor ţintă. Aceasta conduce la utilizarea efectului Doppler,
dependent de temperatură.
Cele amintite mai sus obligă la luarea în consideraţie pe lângă coordonatele spaţiale şi a
unei coordonate suplimentare şi anume energia neutronilor.
Dacă se urmăreşte obţinerea unei rate specifice a interacţiunii, se divide intervalul în care
este cuprinsă energia neutronilor (10–2 eV 10 MeV) în subintervale numite grupe de energie,

40
alese în aşa fel încât pe aceste subintervale secţiunile microscopice să poată fi considerate
constante.

GG g
1
gg=1
EE G 1
G–1
E g+1
g 1
EEgg EEg–1
g 1
EE2 2 EE11

EE
–2
=10 2MeV
G G 10 MeV
 10 MeV
EE0010MeV

Selectarea grupelor de energie.

Fluxul neutronilor care aparţin grupei de energie g este:

E g 1
 
 g (r , t )    g ( r , E , t )dE
Eg

Ecuaţia difuziei se va scrie separat pentru fiecare grupă de energie în aproximaţia

grupelor de energie, obţinându-se un sistem de ecuaţii complete deoarece în procesul de
încetinire energia neutronilor scade, iar neutronii trec dintr-o grupă în alta. Pot fi utilizate două
sau mai multe grupe de energie (pentru două grupe: zona activă + reflectorul), precizia
calculelor depinzând de modul în care se determină constantele nucleare pentru interacţiunile
neutroni–nuclee.

Ecuaţia de conservare în stare staţionară

Ecuaţia de conservare în stare staţionară

În general, în timpul efectuării calculelor ne referim la neutroni aparţinând unei grupe
date, ne referim la „intrările“ şi „ieşirile“ din această grupă, rezultând viteza de creştere în timp
a numărului de neutroni din elementul de volum.
Un inventar în unitatea de timp şi unitatea de volum în ceea ce priveşte neutronii ar pune
în evidenţă cine contribuie la scăpările (ieşirile) din grupa g:
a) scurgeri în afara elementului de volum prin suprafaţă cu rata –Dgg;
b) absorbţii de orice fel, cu rata gg;
c) împrăştieri în grupe cu energii mai mici, cu rata sgg.
„Intrările“ în grupa g sunt date de:
a) producerea neutronilor din fisiuni cu rata Sg (sau Sgaut – surse autonome);
b) împrăştieri în grupa g' care aduc neutronii la energii corespunzătoare grupei g:
  g ' sg '
g ' g

Rata specifică a „intrărilor“ în grupa g va fi:

S g    g ' sg '  S gf  S gant    g ' sg '
g ' g g ' g
n
S gf   g  i i i
i 1

unde: g este fracţiunea neutronilor de fisiune care au energii aparţinând grupei g;

i este numărul mediu de neutroni de fisiune eliberaţi în fisiuni induse de neutroni a căror
energie aparţine grupei i.
41
 Deci pentru grupa g se poate scrie ecuaţia de conservare în stare staţionară:
1  g
 S g    g ' sg '  Dg  g   ag  g   sg  g , g  1...n
vg t g ' g

Problema cea mai importantă constă nu în calcularea acestui sistem de ecuaţii, ci în

determinarea constantelor nucleare. Se poate apela la o formă particulară a ecuaţiei
transportului, neglijându-se dependenţa unghiulară:

1  
 ( E )   f ( E' ) ( E' ) (r,E',t ) dE' 
v t 0
aut  
 S (r,E',t )  D (r,E',t) 

 
t (e) ( r,E,t )    s ( E'  E ) ( r,E',t ) dE'
0

Funcţia necunoscută este (r,E,t), fiind necesară pentru rezolvarea ecuaţiei cunoaşterea
dependenţei de energie a constantelor nucleare. Ideea este de a grupa neutronii după energia lor,
motiv pentru care multiplicăm ecuaţia cu dE şi integrând între Eg şi Eg–1 obţinem:
Eg 1 Eg 1 
 1 
t
 dE  
v
 ( E ) dE   ( E ') f ( E ') ( r , E ', t )dE '
Eg Eg 0
Eg 1 Eg 1
ant  
  S ( r , E , t ) dE    D ( r , E , t ) dE 
Eg Eg
Eg 1 E g 1 

  t ( E ) ( r , E , t )dE   dE   s ( E ') dE '
Eg Eg 0

Mărimile care ne interesează sunt:

– fluxul neutronilor din grupa g;
E g 1
 
 g (r , t )   ( r , E , t )dE   g
Eg

– secţiunea macroscopică totală a neutronilor din grupa g;

E g 1
1 
tg 
g
 t ( E )(r , E , t )dE
Eg

– coeficientul de difuzie al neutronilor din grupa g (cu =x,y,z);

E g 1

 D( E )  (r , E , t )dE
Eg
Dg  Eg 1

   (r , E , t )dE
Eg

– viteza neutronilor din grupa g, consideraţi monocinetici.

E g 1
1 1 
vg 
g
 v
(r , E , t )dE
Eg

Termenul care reprezintă procesele de împrăştiere se explicitează, înlocuind integrala

improprie cu o sumă după mulţimea grupelor, inversându-se şi ordinea de integrare:

42
 Eg 1 

 dE   s ( E '  E )(r , E ', t )dE ' 
Eg 0

n E g 1 E g '1

   dE   s ( E '  E )( r , E ', t )dE '
g '1 E g Eg '

Relaţia sugerează definiţia secţiunii macroscopice de împrăştiere de la grupa g' la o grupă

superioară g, prin:
E g 1 E g '1
1 
 sg ' g 
g '
 dE   s ( E '  E )(r , E ', t )dE '
Eg Eg '

Termenul surselor de fisiune este:

E g 1 E g 1 n Eg 1
 
 S f (r , E , t )dE   dE( E )   dE ' ( E ') f ( E ')( r , E ', t )
Eg Eg g '1 Eg

Această expresie impune adoptarea altor două definiţii:

Eg 1
1 
 g '  fg ' 
g '
  ( E ') f ( E ')(r , E ', t )dE
Eg

şi
E g 1
g   ( E )dE
Eg

pentru fracţiunea de neutroni care se nasc cu energia în grupa g.

Se poate scrie că:
E g 1 n

 S f (r , E , t )dE  g   g ' fg ' g '
Eg g '1

Utilizând ecuaţia transportului, se ajunge la ecuaţia difuziei în aproximaţia grupelor de

energie:
1  g n
  g   g ' fg ' g '  S ant  Dg  g 
vg t g '1

 n
tg  g ( r , E , t )    g ' sg ' g , g  1...n
g '1

Până acum constantele nucleare ale grupelor de energie au fost definite pornind de la un

flux al neutronilor ( r ,E,t), care nu este constant, fiind o funcţie de cinci variabile, constituind
de fapt soluţia ecuaţiei transportului, de la care s-a pornit.

Energia neutronilor a fost discretizată cu intenţia de a reprezenta funcţia ( r ,E,t) prin
şirul de valori
   
1( r ,t), 2( r ,t), ... , g( r ,t), ..., n( r ,t).

Este posibil să existe o dependenţă a constantelor nucleare ale grupelor, de variabilele r
şi t, această dependenţă eliminându-se dacă fluxul de neutroni este o funcţie cu variabile
separabile:
 
(r , E , t )  (r , t )( E ) )
unde (E) descrie numai separarea neutronilor după energie.

43
 Deci valorile medii deja definite se referă practic numai la funcţia spectrală (E), care nu
este cunoscută şi nu întotdeauna poate fi acceptată metoda separării variabilelor. Din acest motiv
se fac unele ipoteze şi anume, în relaţiile de definiţie ale constantelor nucleare ale grupelor se
utilizează aproximaţii ale fluxului neutronilor pornind de la considerente fizice, prima dintre

notaţii fiind ( r ,E, t), deci:
Eg 1

 t ( E ) ( r , E , t )dE
Eg
tg  Eg 1

  ( r , E , t )dE
Eg

dacă se acceptă şi ipoteza separării variabilelor relaţia devine mai simplă, precizia calculelor
fiind în acest caz o funcţie de structura grupelor de energie. Cu cât este mai fină structura
grupelor de energie, cu atât secţiunile microscopice cât şi fluxul neutronilor pot fi considerate
funcţii monotone pe fiecare interval de energie şi în acest caz chiar dacă estimarea fluxului de
neutroni este mai grosieră, poate fi satisfăcătoare.
Din experienţă se cunoaşte faptul că în reactoarele termice, în intervalul 1 eV 105 eV,
spectrul neutronilor este bine reprezentat de funcţia (E)1/E, deci putem utiliza o asemenea
estimare cu scopul de a determina constantele nucleare ale grupelor de energie care acoperă
acest interval.
În domeniul energiilor de rezonanţă, structura grupelor de energie trebuie să fie foarte
fină pentru ca, în cazul unor aproximări nu tocmai bune ale spectrului de neutroni, acestea să fie
totuşi acceptabile din punct de vedere al credibilităţii acordate constantelor nucleare ale
grupelor. Calitatea calculelor (fie că este vorba de un număr mare de grupe de neutroni 20, fie
că este vorba de un număr mic de grupe) este dată de modul în care au fost determinate
constantele nucleare pentru grupele de energie.
Se apelează în calcule la diferite strategii, una dintre acestea fiind următoarea: în prima
etapă se ignoră dependenţa fluxului neutronilor de timp şi coordonate, luându-se în considerare
numai dependenţa de energie, spectrul neutronilor fiind considerat ca rezultat al unor modele
teoretice de încetinire şi termalizare. În această etapă se pot obţine estimări bune ale spectrului
neutronilor pe grupe, prin utilizarea unei structuri fine a grupelor de energie. În cazul acesta
constantele de grupe utilizate în calculele de spectru sunt, de obicei, cele prezentate în tabelele
de date referitoare la grupele de energie cu structura considerată.
A doua etapă de calcul constă în modificarea structurii grupelor de energie, lucrând cu un
număr mai mare de grupe (structură mai puţin fină), urmărindu-se generarea unor constante
nucleare ale grupelor de energie, mai credibile, în operaţiile de mediere folosindu-se estimările
spectrului neutronilor determinate în prima etapă de calcul.
Procedeul a constat deci din determinarea unor estimări fine ale spectrului neutronilor,
pornind de la o structură fină a grupelor de energie, apoi prin colapsarea grupelor de energie se
obţin constante de grupe adaptate problemei studiate.
Precizia cu care se determină atât spectrul neutronilor cât şi constantele de grupe generate
prin colapsarea grupelor, depinde de tipul reactorului şi de condiţiile de funcţionare (masă de
combustibil, compoziţie izotropică, regim termic etc.).

44
 Constantele de grupe se determină separat pentru fiecare regiune a zonei active sau se
recalculează atunci când apar modificări ale compoziţiei, datorate arderii combustibilului,
produselor de fisiune de otrăvire, deplasării barelor de control etc. În cazul reactoarelor heterogene
este necesar ca la determinarea constantelor nucleare pentru grupele de energie să se ia în
considerare dependenţa fluxului de neutroni de coordonate. Se poate realiza acest lucru dacă se
efectuează calculele preliminare pentru determinarea spectrului neutronilor pe o celulă echivalentă
a reţelei heterogene, utilizând expresii care dau dependenţa spaţială a fluxului de neutroni în
interiorul celulei, de spectrul estimat al neutronilor, (E) va fi o valoare medie spaţială a fluxului

real ( r ,E) pe domeniul celulei. Calculele pe celule echivalente sunt absolut necesare în special
în cazul reactoarelor la care drumul liber mediu al neutronilor este mic. Numărul grupelor de
energie se alege în funcţie de problemele care trebuie să fie rezolvate, în cazul reactoarelor termice
fiind suficiente calculele cu două grupe (una de neutroni rapizi şi alta de neutroni termici).
Dacă este necesară o precizie mai mare se alege o structură mai fină a grupelor de
energie, deci un număr mai mare de grupe (s-a mers chiar până la 1000 de grupe pentru o
determinare foarte precisă a fluxului de neutroni), structura grupelor fiind determinată de
termenul care exprimă rata de împrăştiere. Se ştie din studiul împrăştierii elastice a neutronilor
că împrăştierea neutronilor cu energii mari se manifestă ca şi când nucleele ar fi în repaus,
împrăştierea având un efect bine determinat asupra energiei neutronilor care nu poate decât să
descrească, procesul fiind cunoscut sub numele de împrăştiere în jos.
Secţiunea macroscopică de împrăştiere va satisface relaţia:
 sg ' g  0 , g' g
n
şi termenul   g ' sg ' g se explicitează sub forma:
g '1

n n 1
  g ' sg 'g    g ' sg 'g   sg 'g g
g '1 g '1

unde sggg reprezintă probabilitatea ca pierderea de energie la împrăştiere să fie mică astfel
încât neutronul să rămână în aceeaşi grupă g.
Acest termen se asociază cu tgg şi obţinem:
 tg  g   sg  g  g  ( tg   sg  g ) g   Rg  g

unde Rg=tg–sgg este secţiunea macroscopică de evacuare din grupa g (removal cross
section). Această mărime reprezintă o măsură a probabilităţii ca neutronii să părăsească grupa
g.
Dacă ne referim la structura grupelor, obţinem calcule mai simple dacă se aleg
grupele în aşa fel încât neutronul împrăştiat într-o grupă să ajungă eventual numai în
grupa vecină. În felul acesta se poate scrie relaţia de mai jos, ecuaţiile difuziei obţinute în
acest mod numindu-se ecuaţii cuplate direct.
n
  g ' sg ' g   sg 1g  g 1  sg g  g
g '1

Se ştie că neutronul cu energie E' ajunge după împrăştiere la o energie minimă E',

deci rezultă că între energiile care determină grupa g trebuie să existe relaţia:

45
 Eg  Eg 1
Condiţia aceasta se îndeplineşte uşor pentru moderatori cu număr de masă mare,

dar în cazul H2 problema se complică,  = 0. Dacă se alege Eg<(Eg–1/150), probabilitatea ca

neutronul să sară peste o grupă ca urmare a împrăştierii este de circa 1%. Deci când se

alege structura grupelor raportul Eg–1/Eg se menţine constant, iar în calculele legate de

starea critică, presupunem reactorul în stare staţionară, fără surse autonome.

Ecuaţia stării critice va fi:

Dg  g   Rg  g 
g 1 n
1
   g ' sg ' g  K  g   g ' fg ' g ' , g  1...n
g '1 g '1

Sub formă matriceală sistemul se scrie:

 D1   R1 0 0 ... 0   
   1
  s12 D2   R2 0 ... 0   2 
  s13  s 23 D3   R3 ... 0     
   3
 ... ... ... ... ...   ... 
 
  s1n  s 2 n  s3n ... Dn   Rn  n 

 11 f1 1 2  f2 ... 1 n  fn    

1
 
1  2 11 f1  2  2 f 2 ...  2 n  f n  2 
   
K
 ... ... ... ...   ... 
 
 n 11 f
 1
 2 2 f2 ...  n n  fn  n 

Teoria difuziei cu două

grupe de energie

Ecuaţiile difuziei pe grupe de energie

Ecuaţiile difuziei pe grupe de energie

Prima grupă este a neutronilor rapizi cu energia între E1 = 1eV şi E0 = = 10 MeV, iar a
doua grupă a neutronilor termici cu energia E2 = 0 eV şi E1 = 1 eV.
Pentru cele două grupe fluxul neutronilor va fi :

46
  E 
1 ( r , t )  E 0 dE   ( r , E , t );
1
 E 
 2 (r , t )  E 1 dE   (r , E , t );
2

Suma coeficienţilor spectrali va fi egală cu unitatea:

E
1  E 0 ( E )  dE  1
1
E1
2   E2
 ( E )  dE 0

Deci intensitatea neutronilor pe grupe de energie este :

S f 1  1  (1   f 11   21   f 2  2 ) 
 1   f 11   21   f 2  2

şi S f2  0 deoarece
neutronii de fisiune aparţin primei grupe.
Calculăm secţiunile macroscopice şi de evacuare, ignorând împrăştierea „înapoi“ deci
din grupa a doua în prima grupă şi vom avea integrala
E1 1 eV
  s ( E '  E )dE
E 2 0

care reprezintă secţiunea totală de împrăştiere la energia E' care aparţine grupei a doua,
respectiv:
E1 1 eV
.
  s ( E '  E ) dE   s ( E '), E '  [ E2 , E1 ]
E2 0

Secţiunea de împrăştiere a neutronilor din grupa a doua tot în grupa a doua va fi:
E1 E1
1 
 s 2 
2
 dE   dE '  s ( E '  E )  (r , E ') 
E2 E2

1 E1  E1  

2
    s ( E '  E ) dE   (r , E ') 
d E '
E2  E2 
1 E1 
   dE '  s ( E ')   ( r , E ') 
2 E
2
1 E
1
   2  dE '  s ( E ')  s 2
2 E 2

Secţiunea macroscopică de evacuare din grupa a doua este :

 R 2   t 2   s 2 2   t 2   s 2   a 2
Celelalte constante nucleare pe grupe se determină cu relaţiile precizate mai înainte, în
practică procedându-se astfel: se determină pe cale analitică şi foarte exact spectrul neutronilor
în fiecare dintre cele două grupe, apoi se realizează medierea pe aceste spectre a secţiunilor
macroscopice dependente de energie de care se dispune din bibliotecile de date nucleare
(determinându-se pe rând constantele nucleare pentru cele două grupe :
1 ,  f 1,  R ,  s12 , D1 şi  2 ,  f 2 ,  a 2 , D2
1

În cazul unui reactor termic în stare critică teoria difuziei cu două grupe de energie se
poate aplica prin scrierea ecuaţiei difuziei, în stare staţionară, fără surse autonome:
1
D11   R 1   (1   f 11   2   f 2  2 )
k 1

D21   a 2  2   s1 2 1
1

47
 Considerând reactorul în vid, iar dependenţele spaţiale ale fluxului neutronilor în cele
două grupe identice :
   
1 ( r )  1   ( r ) şi  2 ( r )   2   ( r )
unde:  (r) este o soluţie a ecuaţiei Helmholtz:
 
 2   (r )  B2   (r )  0
cu condiţiile de frontieră omogene:

 ( r ) rS  0
ex

ecuaţiile de mai sus se vor scrie sub forma :

 2 1  1
 D1  B   R1   1   f1   1    2   f 2  2  0
 k  k

  s12 1  D2  B 2   a2   2  0 
Sistemul admite soluţie numai dacă determinantul sistemului este considerat nul:
1
( D1  B 2   R   1   f 1 )  ( D2  B 2   a 2 ) 
1 k

1
   2   f 2  s12  0
k
Se determină factorul de multiplicare :
1   f 1 ( D2  B 2   a 2 )   2   f 2  s12
k 
D1  D2  B 4   R D2  B 2  D1  B 2   a 2   R  a 2
1

1   f 1  s12   2   f 2
 
 R1  D1  B  R1  D1  B 2  a 2  D2  B 2
2

Încercăm să vedem dacă această expresie a lui k poate fi adusă la o formă care să permită
identificarea celor şase factori care intră în expresia sa.
Primul termen exprimă multiplicarea neutronilor datorită fisiunilor induse de neutronii
rapizi iar al doilea termen multiplicarea neutronilor prin fisiuni induse de neutronii din a doua
grupă (termici), la reactoarele termice acest termen fiind preponderent, motiv pentru care ne
vom concentra atenţia asupra sa.
 s12 2   f 2
k2  
 R1  D1  B 2  a 2  D2  B 2
sau
 s12  R1 2   f 2 a2
k2  
1 L12 B 2 2
1  L2  B 2
1 1
PfL  P1L  PtL  P2 L
1 şi
L12 B 1  L2 2  B 2
2

În ceea ce priveşte lungimea de difuzie L1 pentru neutronii din prima grupă, deşi definită
oarecum diferit de L2, ideea exprimată este aceeaşi :
D1 D1 D2
L12   L2 2 
 R1  a1   s12 ; a2
deci
 a1  s12 şi  a 2
au înţelesuri aproximativ echivalente .
Deoarece:
 2   f 2  a 2    2   f 2  a 2 c    a c  a 2  2  f2

Calculăm sensul raportului  s12  R1 şi pentru un reactor omogen se poate scrie :

48
 
 s12   s12 1 (r )V
 V 

 R1 V  R1 1 (r )V
rata încetinirii neutronilor spre grupa a II-a

rata eliminării neutronilor din grupa I
raportul trebuind să fie în fond probabilitatea de evitare a capturii de rezonanţă şi deci:
 s12  p
 R1
deci :
k2  p  2  f 2  P1L  P2 L .
Analog putem scrie că :
1   f 1  R
k1  1
 1  f1  P1L
1  L12  B 2
cu:
1  1   f 1 a c
iar:
 a1 f1   a c
care este factorul de utilizare a neutronilor rapizi definit în acelaşi mod ca şi f2.
Deci:
 k 
k  k1  k2  k2  1  1 
 k2 
unde:
k1
1 
k2
este factorul de fisiune cu neutroni rapizi.
k 1   f 1  a 2  B 2  D2
 1 1 1 
k2 2   f 2  s12
Deci:
k    p  2  f 2  P1L  P2l    p  th  fth  PfL  PtL .
Teoria bigrupală a difuziei poate elimina tehnici de calcul specifice formalismului cu
grupe de energie. Cel mai clar exemplu îl constituie cel al modelului cu puţine grupe de
energie, procedeu cunoscut sub numele de colapsarea grupelor. Se poate exemplifica acest
lucru arătându-se cum se pot determina constante nucleare credibile, plecându-se de la
constantele nucleare de la modelul cu două grupe.
Pentru modelul cu o singură grupă secţiunea macroscopică de absorbţie este dată de:
E0 E1 E0
 dE   a ( E ) (E )  dE   a ( E ) (E )   dE   a ( E ) (E )
E2 E2 E1
a  E0
 E1 E0
 (E )  dE  (E )  dE   (E )  dE
E2 E2 E1
Cu notaţiile cunoscute putem scrie :
  2   1   2   a11   s12 1
 a  a 2    a1  a 2  
2 1 2 1
Fluxurile de neutroni pot fi eliminate prin utilizarea ecuaţiei difuziei pentru grupa
termică:
 s12 1  ( D2  B 2   a 2 )   2  0
Deci:

49
 1 D2  B   a 2
2

2  s12
luând în considerare acest raport  a devine:
 a 2 ( R1  s12 )  1 2
a  1  1  2


 a 2  s12 ( R1  s12 )  ( D2  B 2   a 2 )


D2  B 2   a 2   s12
Celelalte constante pentru teoria difuziei neutronilor monocinetici sunt :
D1  1  D2   2 D2  D1  1  2
D  
1   2 1  1  2
D1  ( D2  B 2   a 2 )  D2   s12

D2  B 2   a 2   s12
şi:
1   f 11   2   f 2  2
 f  
1   2
 2   f 2 1   f 11  2
 
1  1  2
1   f 1( D2  B 2   a 2 )   2   f 2  s12

D2  B 2   a 2   s12

Rezolvarea numerică a ecuaţiilor   difuziei pe grupe de energie

Rezolvarea numerică a ecuaţiilor difuziei pe grupe de energie

Pentru modelarea ecuaţiilor difuziei este necesară utilizarea unui computer, iar pentru

aceasta ecuaţiile se scriu sub forma:

1
D1  1   R 1   1  S
k1

1
D2   2   R  2    2  S   s12 1
2 k
1
D3   3   R  3   3  S   s12 1   s 23  2
3 k

1
Dn   n   R  n    n  S   s12 1  ...   s ( n 1)n  n 1
n k
unde S este intensitatea sursei neutronilor de fisiune.
 n 
S ( r )   i   fi  i ( r )
i 1
 
Considerăm estimările iniţiale pentru S (r ) şi k, fiind S (0) (r ) şi k (0) .
Prima ecuaţie foloseşte la determinarea fluxului neutronilor din prima grupă prin tehnica
discretizării spaţiale şi a unei iteraţii până la atingerea convergenţei dorite. După ce se cunoaşte
1(1) se substituie în ecuaţiile pentru grupa a II-a şi se determină  2(1) . Ecuaţia va fi :
D2   2(1)   R  2(1) 
2
1 
 (0)
  2  S (0) (r )   s12 1(1)
k

50
 Rezultă  2(1) şi în continuare toate fluxurile până la  n (1) . Cu aceste fluxuri se poate
obţine o estimare mai bună a sursei de neutroni (de fisiune) :
 n 
S (0) (r )   i   fi  i (1) ( r )
i 1
şi o estimare mai bună a factorului de multiplicare:

S (1) (r )  V
(1) (0) VR
k k  (0) 
VR S (r )  V .
Cu aceste estimări revenim în ecuaţia difuziei determinând apoi estimările de ordinul II
ale fluxului neutronilor grupă cu grupă obţinându-se şirul:
   
1(2) ( r ),  2(2) (r ), 3(2) (r ), ... ,  n (2) (r )
Urmează determinări pentru estimări de ordinul II ale intensităţii sursei de neutroni şi

factorului de multiplicare S (2) (r ), k (2) . Iteraţiile continuă până la realizarea unei convergenţe
foarte bune, tipărindu-se rezultatele finale, în special factorul de multiplicare al reactorului.

Soluţii numerice ale ecuaţiei difuziei neutronilor termici

Soluţii numerice ale ecuaţiei difuziei neutronilor termici

Ecuaţia difuziei neutronilor termici se poate rezolva analitic numai în medii omogene sau
în medii formate din zone omogene. Procedeul general de rezolvare constă în transformarea
ecuaţiei difuziei într-un sistem de ecuaţii cu diferenţe, care se rezolvă utilizând algoritme uşor
de implementat în vederea utilizării unui computer.
Vom relua cazul mediului omogen sub formă de placă în care se află surse repartizate cu
intensitatea S(x), dependentă de poziţie. Ecuaţia difuziei neutronilor este:
d2
D   a  ( x)  S ( x); x   0, a 
dx 2
Considerăm că în grosimea plăcii, a, sunt incluse şi distanţele de extrapolare. Urmărim
unul din procedeele de generare a sistemului de ecuaţii cu diferenţe. Grosimea plăcii a se
împarte în N intervale de lungimi egale, fiecare având lungimea   a / N . Capetele intervalelor
au coordonatele x0 , x1 , x2 ,..., xN .
Punctele cu aceste coordonate se numesc noduri. Sunt deci N+1 noduri care determină N
intervale. Pentru a ajunge la ecuaţii cu diferenţe, trebuie calculată derivata a doua a fluxului
neutronilor în fiecare din nodurile inferioare. Notăm o astfel de mărime cu d 2 dx 2 .

x0 x1 x2 xi–1 xi xi+1 xN–1 xN

Împărţirea plăcii reactorului în subintervale.

Dezvoltăm în serie Taylor fluxul neutronilor în xi+1 şi în xi–1 în jurul nodului xi. Folosind
notaţia ( xi )  i (şi cele care se construiesc în acest fel), putem scrie:
d  2 d 2
i 1   i   
dx xi 2 dx 2
xi

51
şi
d  2 d 2
 i 1  i   
dx xi 2 dx 2
xi

Prin adunarea relaţiilor se obţine:

d2
i 1   i 1  2 i   2
dx 2 xi

şi de aici rezultă mărimea căutată:

d 2  i 1  2 i   i 1
2

dx xi
2

Ecuaţia difuziei în nodul „i“ se scrie sub forma:

D
 i 1  2i   i 1    ai  i  Si
2
unde
 ai   a ( xi )
Si  S ( xi )
Scriind astfel de ecuaţii în toate nodurile interioare, obţinem N–1 ecuaţii cu N+1
necunoscute:  0 , 1,  2 ,...,  N 1,  N . Adoptând însă condiţii de frontieră omogenă la cele N–1
ecuaţii se adaugă şi 0  0;  N  0 astfel încât sistemul de ecuaţii este compatibil.
Ecuaţiile diferenţiale sunt de forma:
ai ,i 1i 1  ai ,i  i  ai ,i 1 i 1  Si
unde coeficienţii fluxurilor sunt:
D
ai ,i 1   ;
2
2D
ai ,i   2  ai ;

D
ai ,i 1   2

Ecuaţiile în nodurile 1 şi N–1 au numai câte doi termeni:
a1,11  a1,2 2  S1
şi:
aN 1, N 2  N 2  aN 1, N 1 N 1  S N 1
În cazul concret al unui mediu multiplicator de neutroni, sursa neutronilor este reacţia de
fisiune. Intensitatea sursei este proporţională cu fluxul neutronilor şi deci condiţiile de frontieră
omogene care conduc automat la S0  0 şi S N  0 ,
Prezentăm modul general de rezolvare folosind o discretizare a grosimii plăcii, cu pas
variabil.

Ecuaţii cu diferenţe cu pas variabil

Scriem ecuaţia difuziei neutronilor sub forma:

d  d 
 D   a ( x)( x)  S ( x), x  (0, a)
dx  dx 
Capetele celor N intervale determină de data aceasta intervale cu lungimi neegale. Notăm
cu i lungimea intervalului i cu capetele în xi 1 şi, respectiv xi, astfel încât:
i  xi  xi 1 , i  1, N
52
 1 2 i i+1 N

x0 x1 x2 xi–1 xi xi+1 xN–1 xN

Modul de notare a subintervalelor.

Revenim asupra intervalului determinat de nodurile i–1, şi i+1 cu scopul introducerii

altor notaţii.
Considerăm, în continuare, un interval care conţine nodul i şi care are capetele în
xi  (i 2) şi xi  ( i 1 2) şi integrăm ecuaţia difuziei pe acest interval. Rezultă:
  
xi  i 1 xi  i 1 xi  i 1
2
 d  2 2
  d D 
 dx 
  a ( x) ( x)dx    S ( x )dx (9.48)
  
xi  i xi  i xi  i
2 i 2 i+1 2

xi–1 xi–Di/2 xi xi+1

Subintervalele i şi i+1.

Considerăm că pe acest interval S(x) şi  a ( x) ( x) au valori constante şi respectiv egale cu

valorile din nodul i se poate scrie:

xi  i 1
2 i  i 1
 S ( x)dx  Si 
2

xi  i
2

xi  i 1
2  i  i 1
  a ( x)( x)dx   ai i
2

xi  i
2

Deci:

53
 
xi  i 1
2
 d  d d
 d D D D

  dx  dx 
dx xi  i
xi  i xi  i 1 2
2 2

unde:
d Di  Di 1 i 1  i
D 
dx 
xi  i 1 2  i 1
2
d Di 1  Di  i   i 1
D  
dx 
xi  i 2 i
2

Introducând aceste expresii în ecuaţia precedentă, după simplificarea lui 2 şi după

împărţire prin i  i 1 , se obţine:
Di  Di 1 i 1  i Di 1  Di i   i 1
      ai  i  Si
i   i 1 i 1  i   i 1 i
Grupând termenii asemenea se ajunge la ecuaţia:

ai ,i 1i 1  ai,i i  ai,i 1 i 1  Si , i  [1, N  1]

unde coeficienţii sunt daţi de:
Di  Di  2 1
ai ,i 1   
i i   i 1
 D  Di Di  Di 1  1
ai ,i   ai   i 1  
 i i 1   i  i 1
D  Di 1 1
ai ,i 1   i 
 i 1  i  i 1
Considerând condiţii de frontieră omogene se obţine un sistem de N–1 ecuaţii cu N–1
necunoscute. Deci oricare ar fi procedeul de generare a ecuaţiilor diferenţiale sistemul este de
forma:
 a111  a12  2  S1
 a   a22  2  a233
 21 1  S2
 a311  a32  2  a333  a34  4  S3 (
 

aN 1,11  ... ...  aN 1, N 1 N 1  S N 1

Sistemul se poate scrie sub forma:

A  S
unde:  şi S sunt matrice coloană;
A – matrice pătrată care se prezintă pe elemente în relaţia care urmează
 a11 a12   1   S1 
 a a22 a23      S 
 21
  2   2 
 a31 a32 a33 a34     3    S3 
        
     
 a N 1,1 a N 1, N  2  a N 1, N 1      S 
 N 1   N 1 
– se înmulţeşte prima ecuaţie cu a21 şi se scade din a doua ecuaţie obţinând zero în prima
poziţie din linia a doua;
– se împarte a doua ecuaţie cu a22–a12a21/a11 şi se obţine 1 în diagonala mare.
54
 1 a12 / a11 0 0 
0 1 a23 /(a22  a12 a21 / a11 ) 0 

0 a32 a33 a34 
– se continuă acest algoritm până ce se ajunge la sistemul de ecuaţii:
1 A1   1   1 
 1 A2       
   2   2 
 1 A3     3    3 
     
       
 1  N 1    N 1 
unde:
A1  a12 / a11 ; 1  S1 / a11
an,n 1 Sn  an,n 1 n1
An  ; n 
an,n  an,n 1 An 1 an,n  an,n 1 An 1
– în etapa finală se află necunoscutele începând cu ultima, continuând cu penultima etc.
şi anume:
 N 1   N 1
 N  2   N 2   N 1 AN 2

Datorită procedeului de calcul al necunoscutelor, algoritmul lui Gauss este cunoscut ca
algoritm de „forward elimination – backward substitution“. În esenţă, algoritmul lui Gauss se
reduce la a factoriza matricea A astfel:
A  L U

unde U şi L sunt de forma:

1 A1 
 1 A2 
U  ;
 1 A3 
 
 1
 a11 0 0
L  a  a21 a22  a21 A1 0 

 a12 a33 a32 A2 0 

Sistemul de ecuaţii se scrie:

L U   S
sau:
U   L 1 S ,
unde
L 1 S  
şi, în final,
  U 1 
Redactarea programului de calcul este simplă: trebuie generate bucle pentru determinarea
mărimilor A1 , 1; A2 ,  2 ;... An ,  n după care se determină fluxurile începând cu  N 1 şi terminând cu
1 .

55
 Ecuaţiile diferenţiale pentru  probleme bidimensionale

Într-o problemă bidimensională fluxul neutronilor depinde de două coordonate, de

exemplu x şi y, respectiv:

 ( r )   ( x, y )
Considerând mediul omogen şi coordonate carteziene, ecuaţia difuziei se pot scrie:
 2  2
D D   a  ( x, y )  S ( x, y )
x 2 y 2
Ecuaţia trebuie completată cu condiţii de frontieră, care se precizează funcţie de
domeniu. Considerăm domeniul dreptunghiular cu laturile a şi b. Pentru generarea ecuaţiilor cu
diferenţe se discretizează domeniul prin drepte paralele cu dreptele de ecuaţii:
x  xi , i  0,1, 2,..., I
y  yi , j  0,1, 2,..., J
În total reţeaua de discretizare are (I+1)  (J+1) noduri.
Considerând discretizări uniforme pe cele două direcţii cu paşii x şi respectiv, y, putem
scrie:
xi  ix; y j  j y
Derivatele parţiale se calculează cu formula dedusă în problema unidimensională:
 2  i 1, j  2 i , j   i 1, j

x 2 i, j
( x)2

 2  i , j 1  2 i , j   i , j 1

y 2 i, j
( y )2

Înlocuind în ecuaţia difuziei şi grupând termenii asemenea se obţine ecuaţia cu diferenţe

în nodul (i,j):
D D  2D D 
 2
 i , j 1   i 1, j  
2 2
 2
  a   i , j 
( x) (x )  ( x ) ( y ) 
D D
 2
 i 1, j  i , j 1  Si , j
(y ) ( y )2
Ecuaţia aceasta este de forma:
ai , j 1i , j 1  ai 1, j i 1, j  ai , j i , j  ai 1, j i 1, j  ai , j 1i , j 1  Si , j
Fiecare ecuaţie conţine cinci valori ale fluxului de neutroni: fluxul din nodul în care se scrie

ecuaţia şi fluxurile în cele patru noduri care îl încadrează la stânga şi la dreapta, sus şi jos.

Din această cauză ecuaţia cu diferenţe poartă numele de ecuaţii în cinci puncte.

În cazul condiţiilor de frontieră neomogene, fac excepţie ecuaţiile scrise în nodurile (0,0)
şi (I,J) care conţin numai câte trei termeni.
Domeniul dreptunghiular pentru care s-au scris ecuaţiile cu diferenţe este prezentat în
figura 9.4.
Numărul necunoscutelor sistemului de ecuaţii cu diferenţe, respectiv numărul nodurilor
reţelei de discretizare este ( I  1)  ( J  1) .

56
 Fiecare ecuaţie scrisă într-un nod interior conţine trei necunoscute: fluxul neutronilor în

nodul central şi în cele patru noduri între care este încadrat pe cele două direcţii paralele cu

laturile dreptunghiului care reprezintă domeniul. Sunt şi ecuaţii care conţin numai trei

necunoscute şi asta în cazul condiţiilor de frontieră neomogene.

(I,J)
yJ

yJ–1
i,j+1
yj+1
i–1,j i+1,J
yj
(i,j)
yj–1
i,j–1
y

y0

x0 x1 x2 xi–1 xI xi+1 xI–1 xI

Reţeaua de noduri pentru ecuaţiile cu diferenţe.

Ecuaţiile în primul şi ultimul nod nu au decât trei termeni, ecuaţia în nodul (0,0) fiind de

forma:

a0,0 0,0  a1,0 1,0  a0,10,1  S0,0

Pentru a prezenta sub formă matriceală sistemul de ecuaţii cu diferenţe, formă
convenabilă în vederea rezolvării pe computer, se procedează la o ordonare (şi deci la
numerotare) a nodurilor astfel încât nodului (i,j) să-i corespundă indicele de ordine m dat de
relaţia:
m  i  j ( I  1)
Cea mai mică valoare a lui m corespunde nodului (0,0) şi este m = 0; cea mai mare
valoare corespunde nodului (I,J) şi este:
M  I  J ( I  1)
În total, indicele m ia M +1 valori, cuprinse între 0 şi M.
Considerăm ca exemplu, ordonarea nodurilor unei reţele de discretizare cu patru paşi pe
abscisă (I =4) şi trei paşi pe ordonată (J =3).
Se prezintă reţeaua de discretizare spaţială şi tabloul care stabileşte corespondenţa (i,j)
m.
Reţeaua de discretizare posedă un număr de noduri egal cu:
( I  1)( J  1)  (4  1)(3  1)  20 noduri
Cele 20 de noduri, cărora le corespund tot atâtea necunoscute, sunt după valorile lui m
cuprinse între 0 şi 19 (în total 20 de valori).
Astfel, nodul (2,1) pentru care i=2 şi j=1, devine nodul cu:
57
 m  i  j ( I  1)  2  1  5  7
Ecuaţia cu diferenţe scrisă în acest nod, devine a şaptea ecuaţie a sistemului de ecuaţii cu
diferenţe.
Forma originală a acestei ecuaţii este:
a2,0  2,0  a1,11,1  a2,1 2,1  a3,13,1  a2,2 2,2  S2,1
y3
(2,2)
y2
a)
(1,1) (3,1)
y1
(2,1)
(2,0)
y0
x0 x1 x2 x3 x4

3 15 16 17 18 19
2 10 11 12 13 14
b)
1 5 6 7 8 9
0 0 1 2 3 4
j/ i 0 1 2 3 4

Reţeaua de discretizare (a) şi tabloul de corespondenţă (b).

După ordonarea nodurilor, fluxurile de neutroni capătă indici noi, după cum urmează:
2,0 devine 2
1,1 devine 6
2,1 devine 7
3,1 devine 8
2,2 devine 12
Este evident că termenul liber, S2,1 devine S7.Verificăm acum modul în care se transformă
coeficienţii fluxurilor care trebuie să posede doi indici: fiind vorba de a şaptea ecuaţie a
sistemului, primul indice al noilor coeficienţi va fi mereu şapte şi deci primul indice corespunde
numărului de ordine al nodului în care se scrie ecuaţia. Al doilea indice trebuie să indice
cuplajul dintre fluxurile de neutroni în reţeaua de discretizare. Astfel, a2,0 reflectă influenţa
fluxului din nodul (2,0) asupra fluxului din nodul (2,1) şi este logic că al doilea indice al noilor
coeficienţi să fie indicele de ordine al nodului (2,0), indice care se citeşte în tabloul prezentat şi
care este m=2. În felul acesta coeficientul a2,0 din ecuaţia cu diferenţe devine în noua scriere b7,2.
Noii coeficienţi sunt legaţi de coeficienţii originali astfel:
a2,0 devine b7,2
a1,1 devine b7,6
a2,1 devine b7,7
a3,1 devine b7,8
a2,2 devine b7,12
Cu aceste precizări, ecuaţia cu diferenţe scrisă în nodurile reţelei (2,1) va fi:
a2,0  2,0  a1,11,1  a2,1 2,1  a3,13,1  a2,2 2,2  S2,1

58
care este o ecuaţie în „cinci puncte, cu punct central“ şi se scrie după ordonarea nodurilor sub
forma:
b7,2  2  b7,6  7,6  b7,7  7,7  b7,8 7,8  b7,12 7,12  S7
care este tot o „ecuaţie în cinci puncte, cu punct central“ aşa cum se constată examinând tabloul
prezentat anterior.
În vederea scrierii matriceale, se definesc vectorii coloană (vectori KET), după cum
urmează:
0   S0 
  S 
 1   1 
   2  ; S   S2 
   
   
  S 
 19   19 
Coeficienţii necunoscutelor, bm,n formează o matrice pătrată (20  20) care are cinci
diagonale, deci câţi coeficienţi distincţi are fiecare ecuaţie cu diferenţe scrisă într-un nod
interior.
Fie B matricea coeficienţilor, iar sistemul de ecuaţii diferenţiale se scrie:
B  S
Pentru rezolvarea sistemului se folosesc procedee de iteraţie, foarte potrivite pentru
rezolvarea pe computer. Pentru aplicarea procedeelor de iteraţie, matricea B se scrie sub forma:
BDN
unde D conţine numai diagonala mare a lui B, respectiv:
d mn  bmn , m  n
d mn  0 , m  n
iar N conţine elementele diagonalelor laterale ale lui B, respectiv:
nmn  nmn , m  n
nmn  0 , m  n
Sistemul de ecuaţii se scrie, în acest caz sub forma:
D  N   S
iar soluţia este:
D   S N 
  D 1 S  D 1 N 

De fapt nu s-a obţinut soluţia sistemului, deoarece necunoscuta  apare şi în partea

dreaptă a relaţiei, acest lucru fiind făcut intenţionat, deoarece o asemenea scriere a ecuaţiei este
foarte potrivită pentru iteraţie. Forma de scriere conţine matricea D 1 ale cărei elemente sunt
chiar 1/ bmn , ceea ce constituie un avantaj.
Procedeul se desfăşoară astfel:
(0)
– se alege o estimare  a fluxului neutronilor şi se calculează estimarea de ordinul
întâi:
 (1)  D 1 S  D 1 N  (0)

– din estimarea de ordinul întâi se determină estimarea de ordinul doi:

 (2)  D 1 S  D 1 N  (1)

59
etc.
Lucrând pas cu pas se ajunge la:
 ( m 1)  D 1 S  D 1 N  ( m )

Matematic se poate demonstra că procesul de iteraţie este convergent. Procesul de iteraţie

se întrerupe când
 ( m1) şi  ( m)

sunt suficient de apropiate, comparând toate componentele lor.

În acest moment soluţia sistemului este determinată şi este
 ( m1) .

Algoritmul acesta denumit algoritmul Jacobi-Richardson are totuşi inconvenientul de a fi

slab convergent, ceea ce necesită un număr mare de trepte de iteraţie. Convergenţa poate fi
ameliorată, sau cum spun matematicienii, accelerată, folosind procedeul Gauss-Seidel, care
într-o anumită treaptă foloseşte valori ale fluxului de neutroni chiar din treapta în desfăşurare.
Pentru a ilustra modul de aplicare, se va scrie desfăşurat sistemul de ecuaţii în care toţi indicii
au fost avansaţi cu o unitate, astfel încât să se evite indicii „zero“.
Sistemul de ecuaţii care în forma obişnuită în treapta k+1 are forma:
b111( k 1)  b12  (2k )  ... b1M  (Mk )  S1

 b211( k )  b22  (2k 1)  ... b2 M  (Mk )  S2

 
 (k ) ( k 1)
 bM 11  bM 2  2  ... bMM  (Mk )  SM
şi care se mai scrie:
1  M
(k ) 
 (mk 1)   m  bmn  n  ; m  [1, M ]
S 
bmn  m 1 
Se scrie algoritmul Gauss-Seidel sub forma:

 b111( k 1)  b12  (2k )  ... b1M  (Mk )  S1


 b211( k 1)  b22  (2k 1)  ... b2 M  (Mk )  S2

 
 ( k 1)
bM 11  bM 2  (2k 1)  ... bMM  (Mk 1)  SM
sau, forma echivalentă:
1  m 1 M 
 (mk 1)  ( k 1)
 S m   bmn  n   bmn (nk ) 
bmn  n 1 n  m 1 
Procedeul Gauss-Seidel de accelerare a convergenţei, constă în următoarele:
– în treapta (k+1) se calculează 1(k 1) din prima ecuaţie a sistemului folosind
 (2k ) , 3( k ) ,...,  (Mk ) , din treapta precedentă;
– în aceeaşi treaptă, k+1, când se calculează  (2k 1) din ecuaţia a doua, se foloseşte în loc
de 1( k ) , valoarea cea mai recentă 1( k 1) care tocmai a fost determinată;
– când calculăm 3( k 1) , folosim în loc de 1( k ) şi  (2k ) , valorile cele mai recente 1(k 1) şi
 (2k 1) etc.;

60
 – ultima componentă  (Mk 1) se calculează în funcţie de componentele cele mai recente ale
soluţiei: 1( k 1) ,  (2k 1) ,..., (Mk 1)1 .
Sub formă matriceală, algoritmul Gauss-Seidel se reduce la a prezenta matricea B sub
forma:
B  L U

unde: L este o matrice triunghiulară jos, care cuprinde şi diagonala mare a lui B, respectiv:
lmn  bmn , m  n
lmn  0 , m  n
;
U– matrice triunghiulară, care conţine numai diagonalele laterale ale lui B, de deasupra
diagonalei mari, altfel spus:
U mn  bmn , m  n
U mn  0 , m  n
.
Folosind această descompunere a matricei B sistemul de ecuaţii se scrie:
L  U   S
De aici rezultă:
  L 1 S  L 1U 
Schema de iteraţie care ne este sugerată de această relaţie este:
 ( k 1)  L 1 S  L 1U  ( k )

care corespunde chiar algoritmului de calcul prezentat anterior.

Procedee asemănătoare pot fi folosite şi pentru a găsi soluţiile numerice ale ecuaţiei
difuziei în domenii tridimensionale.
După discretizarea coordonatelor, se obţine o reţea spaţială în care un nod interior este
încadrat de trei perechi de noduri, câte o pereche pentru fiecare coordonată în parte. În total, un
nod interior este încadrat de şase noduri, ceea ce face ca ecuaţia cu diferenţe, scrisă într-un nod,
să conţină şapte termeni necunoscuţi. Se spune, în acest caz, că avem o „ecuaţie în şapte puncte
cu punct central“.
În scriere matriceală, se obţine, după ordonarea şi renumerotarea nodurilor (deci şi a
necunoscutelor) o matrice B cu şapte diagonale: diagonala mare şi câte trei diagonale laterale.
Rezolvarea sistemului, care are aceeaşi formă:
B  S
se face utilizând aceleaşi procedee de iteraţie Jacobi-Richardson sau Gauss-Seidel. Aceste
calcule prin iteraţie, cu ajutorul cărora se determină fluxul neutronilor  la surse date
(vectorul KET al surselor este cunoscut) se numesc iteraţii interioare (inner iterations).
Denumirea aceasta se va lămuri la prezentarea metodelor numerice de rezolvare a ecuaţiei stării
critice a reactorului în aproximaţia difuziei. Bucla prin care se determină  când S este
cunoscut, este inclusă într-o buclă mai largă care cuprinde iteraţiile anterioare (outer iterations),
justificate de faptul că sursa neutronilor din reactor nu este o sursă autonomă. În reactorul
nuclear, sursa neutronilor este fisiunea, lucru care face ca  şi S să nu fie independenţi.

61
 Reactoare nucleare eterogene

Introducere

Introducere
Considerăm un reactor nuclear ca fiind eterogen, dacă drumul liber mediu al neutronilor,
indiferent de energia lor şi indiferent de procesul care este analizat, este mic în raport cu
grosimea elementului combustibil.
La reactoarele eterogene fluxul neutronilor în combustibil este diferit de fluxul
neutronilor din moderator, fapt ce introduce o serie de complicaţii în ceea ce priveşte
determinarea factorului de multiplicare.
Combustibilul este separat de moderator fiind realizat din uraniu natural sau uşor
îmbogăţit, cu un înveliş numit teacă, dintr-un material slab absorbant de neutroni, cu rolul de a
reţine produsele de fisiune, evitându-se expulzarea acestora în moderator şi contaminarea
radioactivă a moderatorului sau a agentului termic.
Combustibilul este realizat de obicei sub forma unor pastile din UO 2 şi deci în
componenţa combustibilului intră pe lângă materiale fertile (fisionabile) şi materiale fisile şi
alte materiale auxiliare.
Exceptând situaţia iniţială, în componenţa combustibilului intră şi produsele de fisiune
dintre care unele au o secţiune macroscopică de absorbţie foarte mare faţă de neutronii termici.
În timpul funcţionării are loc şi o conversie a materialului fertil U 238 în Pu239 şi alţi izotopi ai
acestuia, deci are loc o modificare izotopică permanentă.
Atunci când reactorul este înconjurat de reflector sau este format din mai multe regiuni
cu compoziţii diferite, pentru stabilirea condiţiei de criticitate nu mai este suficientă teoria
difuziei neutronilor monocinetici.
Scopul este de a prezenta procedeele de calcul ale factorilor din formula celor patru
factori
k      p  f .
Factorul de regenerare

Factorul de regenerare
Factorul de regenerare  este definit ca fiind numărul de neutroni mediu de fisiune care
rezultă în urma absorbţiei unui neutron termic în combustibil. Dacă mediul este omogen, cu o
singură specie de nuclee fisile, factorul de regenerare este:
62
 f Nc   f
     
a N c   f  N c  c
f 1 
    ;  c
 f  c 1  f
Dacă mediul este omogen cu mai multe specii de materiale fisile (eventual şi fertile),
factorul de regenerare este :
 i   fi
(i )

 ac
unde:  ac este secţiunea macroscopică de absorbţie în combustibil, în cm–1.
Pentru structurile eterogene factorul de regenerare se obţine cu acelaşi tip de relaţii.

Factorul de utilizare a neutronilor termici

Factorul de utilizare a neutronilor termici

Factorul de utilizare a neutronilor termici f reprezintă fracţiunea din numărul total al
neutronilor absorbiţi în unitatea de volum, absorbiţi în combustibil (în unitatea de timp).
Reactorul este presupus ca fiind în stare staţionară, iar în cazul reactoarelor eterogene se are în
vedere structura periodică a zonei active, cât şi celulele echivalente.
Pentru modelul omogen factorul f va fi :

f  ac 
 ac
 a  ac  am
unde:  ac este secţiunea macroscopică de absorbţie în combustibil, în cm–1;
 am este secţiunea macroscopică de absorbţie în moderator, în cm–1.
Pentru structurile eterogene, care de obicei sunt periodice, se poate alege o celulă
echivalentă decuplată neutronic de celulele vecine şi atunci f va fi:

 ac Vc (r )  V
f   
 ac Vc (r )  V   am Vm  (r )  V
Modele de
Celula echivalentă
celulă
pătrată,
hexagonală
şi
echivalentă.

Elemente combustibile

Celula echivalentă se consideră formată din două regiuni deoarece teaca se poate dizolva
în elementul combustibil. Lucrând cu valorile medii ale fluxului neutronilor pe regiuni avem:
63
  c  1   (r)  V
 
Vc Vc
şi
 m  1   (r)  V
 
Vm Vm
deci
f 
 ac Vc   c
 ac Vc   c   am Vm   m
sau
1
f 
1
 am 
Vm 

 m
 ac Vc c

m
unde  este factorul termic de dezavantaj (datorită acestuia factorul f este mai mic pentru

c

structurile eterogene decât pentru cele omogene), deci:

1
f 
1
 am 
Vm

 ac Vc
Deoarece   1, avem
Vm
1
Vc
şi deci dacă structura este eterogenă f scade sigur fapt ce nu este de natură să încurajeze.
Variaţia Elementul combustibil
fluxului de
Moderator
neutroni
termici în
combustibil
şi moderator.
~
m
~
c

a
b

Depresiunea fluxului de neutroni termici în combustibil este justificată de faptul că

„sursa“ acestor neutroni o constituie moderatorul. Deci neutronii termici pătrund în
combustibil, difuzând din moderator şi este normal ca interacţiunea din stratul superficial al
elementului de combustibil să se manifeste printr-o scădere a densităţii neutronilor termici, sau
altfel spus nucleele aflate la suprafaţa elementului combustibil „ecranează“ nucleele situate în
regiunea centrală, motiv pentru care factorul de dezavantaj este supraunitar.

64
 Dependenţa fluxului neutronilor termici de coordonate în interiorul celulei se determină
utilizând teoria transportului, teoria difuziei neoferind rezultate satisfăcătoare, nefiind valabilă
în interiorul elementului combustibil.
Teoria difuziei este aplicată pentru moderator dacă se apelează la condiţiile de frontieră
corectate cu ajutorul teoriei transportului neutronilor.

Calculul factorului f pentru reţele eterogene

Sunt utilizate două metode de calcul: una bazată pe teoria difuziei neutronilor termici şi
alta bazată pe metode probabilistice care descriu interacţiunile neutroni–nuclee.
Prima metodă care utilizează teoria difuziei neutronilor termici monocinetici este
acceptată cu rezerve fiind evident că rezultatele obţinute pe această cale sunt influenţate de
calitatea condiţiilor de frontieră dependente de analiza atentă a proceselor neutronice care au
loc în celula echivalentă, fără a se uita cu ce scop s-a separat combustibilul de moderator.
Constituenţii celulei echivalente au proprietăţii complementare: combustibilul trebuie să
îndeplinească funcţia de sursă de neutroni rapizi, iar moderatorul caracterizat printr-un raport
de modelare mare, trebuie să joace rolul de sursă de neutroni termici. Deci, dacă
combustibilul contribuie la încetinirea neutronilor ( prin împrăştiere inelastică la energii mai
mari sau egale cu energii de prag = 44 keV pentru U 238 ) densitatea de încetinire la vârsta
termică poate fi considerată nulă. Se ignoră contribuţia combustibilului la procesul de
încetinire acesta fiind atribuit în întregime moderatorului. Se ajunge la concluzia ca la vârsta
termică în moderator, densitatea de încetinire se poate considera independentă de coordonate
spaţiale. Concluzia aceasta rezultă prin considerarea faptului că fiecare element combustibil
este o sursă liniară de neutroni rapizi care se încetinesc în moderatorul care îl înconjoară
unde, densitatea de încetinire la vârsta termică este dependentă de coordonate radiale după o
funcţie gaussiană. Dacă distanţa dintre axele elementelor de combustibil a două celule
adiacente (distanţa egală cu pasul reţelei eterogene) este mică faţă de lungimea de încetinire
(definită cu T ), curbele gaussiene se întrepătrund şi prin însumare dau o densitate de
încetinire aproximativ constantă.

Variaţia densităţii de încetinire în funcţie de coordonata radială.

În continuare se prezintă o celulă a unei reţele pătrate periodice şi celula cilindrică

echivalentă a cărei rază exterioară b se determină punând condiţia ca volumul moderatorului să
fie neschimbat.

65
 m
m b
c a
c
a

Trecerea de la reţea cu geometrie pătrată

la reţea echivalentă cu geometrie cilindrică.

Dacă se consideră reţeaua infinit extinsă este corectă ipoteza că densitatea curentului de
neutroni pe suprafaţa celulei echivalente este nulă, deci nu există curent de neutroni termici prin
suprafaţa celulei echivalente. Acest model de celulă echivalentă la care densitatea curentului de
neutroni pe suprafaţă este egală cu 0 este cunoscut în literatura sub numele de modelul Wigner-
Seitz. Ecuaţiile difuziei neutronilor termici în combustibil şi moderator vor fi :
  
 Dc   2 c ( r )   ac  c (r )  0, r  [0, a]
  
 Dm   2 m (r )   am  m (r )  q, r  [0, b]
fiind vorba de doua regiuni omogene, iar pentru ecuaţia scrisă în zona moderatorului sursa de
neutroni este densitatea de încetinire la vârsta termică independentă de coordonate.
Se introduc notaţiile :
Dc Dm
Lc 2  şi Lm 2 
 ac  am .
Ecuaţiile vor căpăta forma :
 1 
 2  c (r )  2   c ( r )  0
Lc
 1  1
 2  m (r )  2   m ( r )  q  0
Lm Dm
Presupunând lungimea elementului de combustibil suficient de mare în raport cu raza şi
ţinând cont de simetria circulară, fluxul de neutroni în ambele regiuni este dependent numai de
coordonata radială r, laplacianul reducându-se numai la componenta radială ecuaţia căpătând
forma :
d2c 1 d c 1
(1) 2
   2  c  0
dr r dr Lc
d 2 m 1 d m 1 1
(2)    2  m  q 0
dr 2 r dr Lm m
Ecuaţia (1) este o ecuaţie de tip Bessel de ordinul 0 şi speţa a II-a , soluţia nesingulară în
origine fiind funcţia I0, deci fluxul neutronilor în combustibil va fi de forma:
 c (r )  A  I 0  r Lc  , r  [0, a ] .
Ecuaţia (2) este neomogenă, soluţia sa fiind o sumă dintre soluţia particulară a ecuaţiei
neomogene şi soluţia generală a ecuaţiei omogene ( o combinaţie liniară de funcţii I0 şi K0).
Soluţia particulară trebuie să fie constantă, motiv pentru care trebuie să aibă forma
1
q . Deci soluţia pentru moderator va fi de forma:
 am

66
 1
 m (r )  A ' I 0  r Lm   C ' K 0  r Lm    q r  [0, b]
 am ,
Constantele de integrare A, A', C' se determină funcţie de una dintre condiţiile de
frontieră (a treia constantă determinându-se din condiţia ca celula echivalentă să dezvolte o
anumită putere termică).
Condiţiile de frontieră :
a) densitatea curentului de neutroni termici este nulă pe suprafaţa celulei echivalente :
d c
0
dr r b

b) la traversarea suprafeţei de separaţie combustibil-moderator se conservă şi fluxul de

neutroni
d c d m

dr r a dr r a

şi densitatea curentului de neutroni :

d c d m
Dc   Dm 
dr r a dr r a

La explicitarea condiţiilor de frontieră vom utiliza relaţiile :

dI 0 ( x)
 I1 ( x)
dx
dK 0 ( x)
  K1 ( x)
dx
Deci condiţia de frontieră se explicitează, obţinând expresia:
A ' I1  b Lm   C ' K1  b Lm   0 .
Rezolvând ecuaţia în raport cu C' şi introducând în soluţie obţinem:
 m ( r )  A '' [ I 0  b Lm   K1  b Lm  
1
 K 0  b Lm   I1  b Lm  ]  q
 am
unde:
I1  b Lm 
A ''  A ' .
K1  b Lm 
Condiţia de continuitate a fluxului de neutroni pentru r = a se scrie sub forma:
A  I 0  a Lc   A ''  I 0  a Lm   K1  b Lm  
1
 K 0  a Lm   I1  b Lm    q
 am
Condiţia de conservare a densităţii curentului de neutroni pentru r=a, conduce la ecuaţia:
Dc D
A  I1  a Lc   A '' m  [ I1  a Lm   K1  b Lm  
Lc Lm
 K1  a Lm   I1  b Lm  ]
Se elimină A'' din ultimele două ecuaţii şi se determină A:
1  am
  [ I 0  a Lm  
A q
Dc  Lm  I1  a Lc   [ I 0  a Lm   K1  b Lm   K 0  a Lm   I1  b Lm  ]

Dm  Lc  [ I1  a Lm   K1  b Lm   K1  a Lm   I1  b Lm  ]

67
 Abia acum se poate aborda problema calculului factorului f, utilizând ipoteza că între
celule adiacente nu există schimb de neutroni termici, deci rata de producere a neutronilor
termici în volumul celulei va fi :
  (b 2  a 2 )  h  q
din care în unitatea de timp se absorb în combustibil un număr:
a a
  ac  c (r )  2    r  h  dr 2    h   ac  r   c (r )  dr 
0 0
a
 2    h  A   ac  r  I 0 ( r )  dr
Lc
0

dar:
Factorul de utilizare a neutronilor termici
x
 x ' I 0 ( x ')  dx '  x  I1 ( x)
0

deci:
a
  ac c (r )  2    r  h  dr 
0
a
 2    h   ac  r I 0  r Lc   dr 
0
 2    a  h  A   ac I1  a Lc 
luând apoi în considerare definiţia lui f obţinem expresia:
2    a  h  A   ac I1  a Lc 
f 
  (b 2  a 2 )  h  q
Dar se cunoaşte q A şi rezultă pentru f expresia:
1  am (b  a )
2 2
 
f 2a   ac Lc
 I  a Lc  Dc  Lm  [ I 0  a Lm   K1  b Lm   K 0  a Lm   I1  b Lm  ] 
  0  
 I1  a Lc  Dm  Lc  [ I1  a Lm   K1  b Lm   K1  a Lm   I1  b Lm  ] 
Se introduc pentru simplificarea expresiei funcţiile de reţea E şi F :
E  a Lm ; b Lm  
2
b a 2 I  a Lm   K1  b Lm   K 0  a Lm   I1  b Lm 
  0
2  a  Lm  I1  a Lm   K1  b Lm   K1  a Lm   I1  b Lm 
a  I 0  a Lc 
F  a Lc   ,
2  Lc  I1  a Lc 
înlocuind
b2  a 2
Vm Vc 
a2
rezultă:
1  am b 2  a 2
   F  a Lc   E  a Lm ; b Lm 
f  ac a2

68
 Cinetica reactoarelor nucleare

Introducere

Introducere
Pentru ca un reactor nuclear să funcţioneze autonom, la putere constantă, trebuie să
existe un echilibru perfect între rata producerii neutronilor (ca urmare a fisiunii) şi rata
dispariţiei lor, ca urmare a absorbţiei şi scurgerilor.
În această stare de echilibru, factorul de multiplicare al reactorului este egal cu unitatea
(k=1), iar reactivitatea este egală cu zero.
k 1

k
Orice abatere de la starea de echilibru determină un regim tranzitoriu caracterizat de un
flux al neutronilor, variabil în timp şi de putere termică variabilă în timp. Relaţia între fluxul de
neutroni şi puterea termică este:
 
P(t )     f r  (r , t )V
Vr

unde: =3,210 –11

W/(fis/s).
Un exemplu de regim tranzitoriu este chiar cel provocat de către operator cu ocazia
pornirii reactorului sau cu ocazia modificării puterii lui. În ambele situaţii, operatorul modifică
reactivitatea reactorului, ca urmare a unor deplasări bine determinate a barelor de control. De
regulă, modificarea poziţiei acestor bare se realizează în timpi foarte scurţi, motiv pentru care
putem considera că reactivitatea reactorului variază în salt. Variaţii rapide ale reactivităţii
reactorului se pot produce şi fără intervenţia operatorului. Ele apar întotdeauna în situaţii de
accident, pe care sistemele de protecţie nu reuşesc să le preîntâmpine. În afara acestor variaţii
pe termen scurt, ale reactivităţii, trebuie avute în vedere şi variaţiile pe termen lung, care sunt
variaţii funcţionale, care se produc mereu în zona activă a reactorului.
Variaţiile de reactivitate care se produc în intervale de timp de ordinul fracţiunilor de
secundă, al secundelor sau chiar al minutelor, se consideră variaţii rapide. Efectul lor se
studiază în capitolul referitor la fizica zonei active intitulat „Cinetica reactoarelor nucleare“.
Variaţiile pe termen lung, ale reactivităţii, care sunt funcţionale, pot avea cauze multiple,
care însă se caracterizează în acelaşi mod: modifică compoziţia zonei active. De exemplu, în
timpul funcţionării reactorului se modifică chiar compoziţia combustibilului.
Masa materialului fisil original scade în timp ca urmare a fisiunilor.
69
 Acesta este procesul de ardere a combustibilului. Concomitent cu acesta are loc şi
procesul de acumulare a unui material fisil nou, datorat conversiei materialului fertil, existent
întotdeauna în proporţie mare în combustibilul nuclear al oricărui reactor termic.
Modificarea compoziţiei combustibilului nuclear mai este datorată şi acumulării
produselor de otrăvire care sunt nuclee ale acelor fragmente de fisiune puternic absorbante de
neutroni termici. Variaţiile pe termen lung, ale reactivităţii, trebuie să fie „compensate“ fie prin
intervenţia operatorului, fie prin acţiunea unui pilot automat, în cazul în care reactorul este
condus de un calculator.
Regimurile tranzitorii datorate variaţiilor lente ale reactivităţii, cum ar fi şi cele cauzate
de modificările regimului termic sau al puterii, se studiază în alt capitol, referitor la fizica zonei
active, intitulat „Dinamica reactoarelor“.
Variaţiile rapide ale fluxului de neutroni, provocate de variaţii rapide de compoziţie, se
studiază în modelul reactorului punct. În cazul acestui model se consideră că repartiţia spaţială
a fluxului neutronilor nu se modifică în timp, fiind dată de modul fundamental: 1(i) care este
soluţie a ecuaţiei lui Helmholtz:
 
1 ( r )  B12 1 (r )  0
cu condiţia de frontieră:
1 (i ) rSex  0
Valoarea proprie maximă –B12 determină bucklingul geometric al reactorului (B12=Bg2).

Ecuaţiile cineticii reactorului punct

Ecuaţiile cineticii reactorului punct

Sursa neutronilor în reactorul cu funcţionare autonomă este reacţia de fisiune.
Intensitatea sursei neutronilor de fisiune are două componente, respectiv ea se poate scrie sub
forma sumei a doi termeni:
  
S ( r , t )  Sp ( r , t )  S r ( r , t )
unde indicii p şi r se referă la neutronii prompţi şi respectiv retardaţi. Din fisiunea unui nucleu
al materialului fisil se nasc în medie  neutroni. O parte dintre ei sunt eliberaţi concomitent cu
fragmentele de fisiune; ei sunt neutronii prompţi iar numărul lor per fisiune este p. Ceilalţi
neutroni (diferenţa până la ) sunt neutronii retardaţi. Ei sunt emişi cu anumite întârzieri faţă de
momentul fisiunii, deoarece sunt produse de dezexcitare ale unor nuclee instabile care se
formează din fragmentele de fisiune (din unele dintre ele) în urma unor dezintegrări –
radioactive. Notând cu  fracţiunea neutronilor retardaţi din numărul total de neutroni eliberaţi
la o fisiune, putem scrie relaţiile: r =  ; p = (1–).
Înainte de a ne ocupa de ecuaţiile cineticii reactorului vom încerca să lămurim
mecanismul generării neutronilor retardaţi. Fragmentele de fisiune, în marea majoritate, sunt
nuclee cu un exces important de neutroni, în raport cu configuraţia stabilă. Din acest motiv ele
sunt – – radioactive, cu diverse perioade de înjumătăţire sau constante de regim de dezintegrare

70
radioactivă. Legătura dintre aceste mărimi este T1/2=0,693/, unde 1/= este viaţa medie a
nucleului  radioactiv.
Măsurările experimentale de mare fineţe, efectuate în laboratoare din S.U.A., au permis
identificarea a şase grupe de nuclizi care, după dezintegrări radioactive, ajung în stări excitate din
care se pot dezexcita emiţând neutroni. Din prima grupă (grupele sunt ordonate descrescător, după
perioada de înjumătăţire) face parte Br87 care are T1/2=56 s (=0,0124 s–1 şi =80,6 s). După o
dezintegrare –, Br87 trece în izobarul Kr87, în stare fundamentală sau în stări cuantice excitate.
Schema de B r87
dezintegrare
– 87
a Br87. 2% (K)r *
38% – n1 E
0 K r86

60%  –

E ex
Bn
K r87

Bn=(M86+mn–M87)931,5=5,1MeV

Din diagramă se observă că, în 2% din cazuri, Br87 trece în izobarul (Kr87)*, având o
energie de excitare mai mare decât energia de legătură Bn a neutronului cu acest nucleu. Chiar
în momentul formării sale, nucleul de (Kr87)* eliberează un neutron, a cărui energie cinetică este
egală cu diferenţa dintre energia de excitare Eex şi energia de legătură Bn, deci:
Ec=Eex–Bn.
Întârzierea medie, faţă de momentul fisiunii, după care este eliberat neutronul retardat
este egală cu viaţa medie a nucleului de Br87 în raport cu dezintegrarea – radioactivă, care este
de 80,6 s deşi neutronul nu este emis de nucleul de Br87, dar deoarece acesta este cauza emiterii
lui este denumit precursor de neutroni retardaţi. Br87 este aşadar precursorul cu viaţa medie cea
mai lungă, care emite neutronii „cei mai retardaţi“. Într-un reactor considerat omogen,
densitatea nucleelor de precursori de neutroni retardaţi nu este egală cu densitatea nucleelor
nuclidului respectiv. Aşa de exemplu, dacă notăm Br de nucleelor Br87 şi CBr densitatea
nucleelor precursoare, atunci CBr Br, deoarece numai acele nuclee de Br87 care prin
dezintegrare – generează o radiaţie „moale“ –, conduc la nuclee de (Kr87)*, care sunt capabile
să expulzeze neutroni retardaţi.
Densităţile nucleelor de precursori de neutroni retardaţi le notăm C1(r,t), ..., C6(r,t).

71
 Variaţia
10
energiei
nucleelor de
precursori
1
funcţie de
masa
atomică.
0,1

0,01

0,001
76 84 88 94 106 114 124 132 138 148 154

Spectrul energetic al acestor neutroni proveniţi din fisiunea U235 este un spectru de linii.
Deoarece pentru acest material fisil =650 p.c.m. şi =2,43, rezultă în medie per fisiune un
număr de neutroni retardaţi r==0,0158. Cu alte cuvinte din 10 000 de neutroni de fisiune
numai 158 sunt neutroni retardaţi. Cunoscând fracţiunile I pentru fiecare grupă, putem
determina numărul de neutroni retardaţi din fiecare grupă. Caracteristicile celor şase grupe de
neutroni retardaţi sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Caracteristicile grupelor neutronilor retardaţi

Fracţiunea i (p.c.m.)
T1/2 [s]  [s–1]
U233 U235 Pu239
56 0,0124 23 21 7
23 0,0305 78 142 63
6,2 0,300 64 128 44
2,3 0,301 74 257 69
0,61 1,14 14 75 18
0,23 3,01 8 27 9
Fracţiunea totală (p.c.m.) 261 650 210
Număr total de neutroni per fisiune 2.5 2,43 2,9

72
 În următorul tabel sunt extrase caracteristicile nucleare ale precursorilor de neutroni
întârziaţi (retardaţi), care rezultă din fisiunea U235 cu neutroni termici, indicându-se şi energia
cinetică a neutronilor.

Caracteristicile nucleare ale precursorilor de neutroni întârziaţi (retardaţi)

Grupa i [s] i/ Energie medie [keV]

1 80,3 0,038 250
2 32,78 0,213 560
3 8,96 0,188 430
4 3,32 0,407 620
5 0,88 0,728 420
6 0,33 0,026

Numărul total de neutroni retardaţi per fisiune va fi:

i  i ,i  1,...,6
6 6
 r    i  i   
i 1 i 1

unde =i.
Pentru calcule orientative putem defini, în locul celor şase grupe de precursori de
neutroni retardaţi, o grupă echivalentă caracterizată de viaţa medie  determinată din relaţia:
6 6
 i i   i
i 1 i 1

de unde rezultă:
1 6 6  6
 
 i 1
i i  i i   ai i
i 1  i 1

unde ai=i/.
Cu datele din literatura de specialitate se calculează =12,80 s. Cei i neutroni retardaţi,
eliberaţi per fisiune, provin de la acelaşi număr i de precursori de neutroni retardaţi. În
consecinţă, per fisiune, se nasc i nuclee precursoare de neutroni retardaţi din grupa i. La o rată
a fisiunilor f(r,t) vor rezulta, în unitatea de volum şi în unitatea de timp, if(r,t) nuclee de
precursori din grupa i. Această mărime, care este rata specifică a generării atomilor de
precursor din grupa i, este utilă în prescrierea ecuaţiei de conservare a numărului de atomi de
precursor din orice grupă, din unitatea de volum. Deoarece rata de dispariţie a acestor atomi
(nuclee) prin dezintegrare radioactivă este iCi(r,t), rezultă simplu ecuaţia de conservare:
73
 
Ci (r , t )  
 i Ci (r , t )  i vf (r , t )
t
oricare ar fi i=1...6.
Deoarece după dezintegrarea – radioactivă a unui nucleu precursor de neutroni retardaţi,
produsul rezultat emite instantaneu neutronul retardat, rezultă imediat expresia intensităţii
sursei neutronilor retardaţi:
 
Si (r , t )   i Ci (r , t )
Intensitatea sursei neutronilor de fisiune, oricare ar fi aceştia, este:
  
S f (r , t )   p  f (r , t )   i Ci (r , t )
sau:
  
S f ( r , t )   1     p  f ( r , t )    i Ci (r , t )
Ecuaţia nestaţionară a fluxului neutronilor în reactor este:

1 ( r , t )   
 S f (r , t )   a (r , t )  D 2 (r , t )
 t
unde:
 
(r , t )   n (r , t )
 
este fluxul neutronilor în punctul r la momentul t, iar n( r ,t) este densitatea neutronilor în
acelaşi loc şi la acelaşi moment.
Dacă notăm cu n(t) numărul total de neutroni din reactor, putem scrie:
 1 
n(t )   n(r , t )V    (r , t )V
VR VR

Considerând valabilă ipoteza separării variabilelor, fluxul neutronilor se poate scrie:

 
(r , t )   n (t )1 ( r )

unde 1( r ) se consideră normată la unitate, respectiv:

 1 (r , t )V  1
VR

Funcţia proprie 1 ( r ) se măsoară deci în 1/cm3. Notând cu Ci(t) numărul de nuclee
precursoare din grupa i, existente în reactor la momentul t, putem scrie, tot în ideea separării
variabilelor:
 
Ci( r ,t)=Ci(t)1( r )
 
Înlocuind mărimile Ci( r ,t) şi ( r ,t) în ecuaţiile satisfăcute de aceste mărimi şi ţinând
cont de ecuaţia lui Helmholtz:
 
 2 1 ( r )   Bg 2 1 ( r )
se obţine ecuaţia numărului de neutroni:
dn 6
 v(1  ) f n(t )  ( a  DBg 2 )n(t )    i Ci (t )
dt i 1

care se mai scrie:

74
 dn   f  6
  ( a  DBg 2 )  1     1 n (t )   i Ci (t )
dt   a  DBg 2  i 1

În paranteza pătrată se recunoaşte factorul de multiplicare:

f
k
a  DBg 2
iar:
v( a  DBg 2 )  v a (1  L2 Bg 2 ) 
v 1
 (1  L2 Bg 2 ) 
a a 1

v 1  L2 Bg 2
unde a=1/a este drumul liber mediu de absorbţie în mediu, iar a /v=l este viaţa medie a
neutronilor termici în mediul infinit extins şi 1/(1+L2Bg2)=PtL este probabilitatea scurgerii din
sistem a neutronilor termici. În consecinţă:
1 1 1
 ( a  DBg 2 )   
l l PtL l
1  L2 Bg 2
unde l=lPtL este viaţa medie a neutronilor termici în reactor. Cu aceste notaţii ecuaţia se scrie:
dn (1  )k  1 6
 n(t )   i Ci (t )
dt l i 1

Procedând similar cu ecuaţia de conservare a nucleelor precursoare din grupa i, se ajunge

la:
dCi
 i Ci (t )  i v f n(t )
dt
unde vf=kv(a+DBg2)=k/l şi deci:
dCi k
 i Ci (t )  i n(t ) , i  1,6
dt l
Ecuaţiile scrise pentru dn/dt şi dCi/dt poartă numele de ecuaţiile cineticii reactoarelor
nucleare. Ele se pot scrie sub o formă uşor modificată, astfel încât să apară reactivitatea
reactorului. Din relaţia de definiţie:
k 1 1
  1
k k
rezultă k=1/(1–).
Coeficientul ((1–)k–1)/l, care se mai scrie:
k 1

(1  ) k  1 k  1  k k 
  
l l l l
k k
unde:
(1  )k  1   

l 
unde:  este viaţa medie a unei generaţii şi rezultă în final forma:

75
 l 1 1 f
   
k v( a  DBg ) vf v
2

Viaţa medie a generaţiei de neutroni este egală cu timpul mediu, măsurat din momentul
fisiunii, după care neutronul, care ajunge termic, este absorbit în combustibil ca neutron util.
Înlocuind aceste expresii în ecuaţiile precedente obţinem ecuaţiile cineticii sub forma:
dn    6
 n(t ) i Ci (t )
dt  i 1
dCi 
 i Ci (t )  i n(t ) i  1,6
dt 
Ecuaţiile cineticii reactorului formează un sistem de şapte ecuaţii diferenţiale cuplate, cu
coeficienţi constanţi sau variabili după cum reactivitatea este constantă sau variabilă în timp.

Rezolvarea acestui sistem de ecuaţii ridică probleme delicate chiar dacă este vorba de o
rezolvare numerică pe calculator. Principala cauză este diferenţa mare care există între viaţa medie
a generaţiei de neutroni şi viaţa medie cea mai lungă a precursorilor de neutroni retardaţi. În
reactoarele termice, de regulă 10–4 s iar (i)max80,3 s. Din acest motiv trebuie găsite căi mai
potrivite de rezolvare a ecuaţiilor cineticii reactorului. Una dintre ele, prezentată în continuare este
construirea unui sistem format din numai două ecuaţii. La acest sistem se ajunge adoptând un
model echivalent în locul celor şapte precursori adevăraţi.
Ecuaţia de evoluţie pentru precursorul adevărat se scrie:
dC 
 C  n(t )
dt 
Viaţa medie a precursorului echivalent este:
6
   ai i  12,80 s
i 1

iar constanta de dezintegrare radioactivă este:

1
  0,081 s 1

Ecuaţiile cineticii reactorului cu un precursor echivalent se scriu:
dC 
 C  n(t )
dt 
dn 
 C  n(t )
dt 
O formă echivalentă a acestor ecuaţii se obţine în locuind numărul neutronilor în funcţie
de puterea reactorului, P(t). Puterea reactorului este dată de expresia:
 
P (t )     f (r , t )V    f vn(t )1(r )V   f vn(t )
VR VR

De aici rezultă:
P(t )
n (t ) 
 f v
Înlocuind în prima ecuaţie şi înmulţind în ambele părţi cu fv se obţine:
dP   
 P(t )  C (  f v )
dt 

76
 Înlocuind şi în a doua ecuaţie şi înmulţind în ambele părţi cu acelaşi factor se obţine:
d(C  f v) 
 P (t )  C (  f v)
dt 
Introducem notaţia  f v C(t)=C*(t) şi rezultă a doua ecuaţie de forma:
dC * 
 C *  P(t )
dt 
unde C*(t) se măsoară în W/s.

Răspunsul tranzitoriu al reactorului la o treaptă de reactivitate

Răspunsul tranzitoriu al reactorului la o treaptă de reactivitate

Presupunem reactorul critic în stare staţionară în care puterea este constantă şi egală cu
P0. Înlocuind în a doua ecuaţie rezultă C*0=P0, relaţie care reprezintă legătura dintre
constantele de integrare ale ecuaţiilor.
Din starea staţionară se provoacă o variaţie de reactivitate (t)=0l(t), unde l(t) este
funcţia treaptă unitate (Heavyside), iar 0 este pozitivă sau negativă. Se caută soluţii de forma:
P(t)=P exp(st); C*(t)=C*  exp(st),
unde  şi C sunt mărimi constante care trebuie să fie determinate în funcţie de P0. Substituind în
ecuaţiile cineticii şi simplificând cu exp(st), obţinem:
 0   
 s    P  C
 

( s   )C *  P

Acest sistem omogen de ecuaţii admite soluţii diferite de soluţia banală dacă
determinantul este nul, adică:
0  
s 
 0

( s  )

Dezvoltând determinantul se obţine ecuaţia de gradul al doilea:
     
(s  )  s  0  0
   
Deoarece  = 0,0065 = 650  10–5 = 650 p.c.m.,  = 0,081  10–4 = = 0,81  10–5= 0,81
p.c.m. şi considerând 0, se poate face aproximaţia:
0––0–
În consecinţă ecuaţia se scrie:
s2–(0–)s–0=0.
Presupunând 0 0 şi 0 , suma rădăcinilor este negativă şi produsul este negativ. În
consecinţă rădăcinile au semne contrare, rădăcina negativă fiind mai mare în nucleu. Se poate
anticipa un rezultat care va fi apoi confirmat şi anume că rădăcinile ecuaţiei sunt foarte diferite.
Notând cu s1 rădăcina pozitivă şi cu s2 rădăcina negativă putem scrie ecuaţiile lui Viète:
77
 0 
s1s2  

 
s1  s2  0

Ignorând s1 pe lângă s2 se obţine:
0 

s1    0 
  0    0


Numeric 0=200 p.c.m; =650 p.c.m.; =10–3 s; =0,081 s–1. Rezultă:
200  105  8,1 102 16, 2
s1  5
  0,036 s 1
450  10 450
(650  200)  105
s2    4,5 s 1
103
Rădăcinile sunt foarte diferite. Soluţia sistemului de ecuaţii este de forma:
P(t)=P1 exp(s1t)+P2 exp(s2t)
C(t)=C1* exp(s1t)+C2* exp(s2t)
Scriind soluţiile la t = 0, obţinem:
P1+P2=P0
C1*+C2*=C*
La aceste soluţii se mai adaugă încă două care se aleg dintre:
 0   
 s1    P1  C1*
 

( s1  )C1*  P1

sau:
 0   
 s2    P2  C2*
 

( s2  )C2*  P2

în funcţie de aproximaţiile pe care le facem.
Astfel, deoarece s2 ecuaţia:

( s2  )C2*  P2

se poate scrie:

s2C2*  Pe

sau:
0   
C2*  P2
 
respectiv:
(0  )C2*   P2
Apoi, deoarece s1(–0)/, ecuaţia:
78
  0   
 s1    P1  C1*
 
se poate scrie:
0  
 P1  C1*

sau:
  0
P1  C1*

Relaţiile scrise mai înainte formează sistemul:
 P1  P2  P0
C  C  C  P /( )
 1* 2* *0 0

(0  )C2*   P2
(  0 ) P1  C1*

Substituind P0=P1+P2 şi C*0=C1*+C2*, în ecuaţia:


C*0  P0

se obţine:

C2*  C1*  ( P1  P2 )

Înlocuind aici C1* şi C2* din ultimele ecuaţii, adică:
  0 
C1*  P1 C2*  P2
 0  
se obţine:
  0  
P1  P2  ( P1  P2 )
 0   
sau:
0    
 P1     P2
   0   
sau altfel scris
0 (0     )
 P1  P2
 (0  )
Deoarece (0–), ecuaţia (11.67) se mai scrie sub forma:
0 
 P1  P2
 
sau:
0 P1   P2
Combinând această ecuaţie cu P1+P2=P0, rezultă sistemul:
 P1  P2  P0

0 P1   P2  0
Înmulţind prima ecuaţie cu 0 şi scăzând ecuaţiile se obţine:

79
 P2(0–)=0P0
şi deci:
0
P2   P0
  0
Înmulţind prima ecuaţie cu  şi scăzând se obţine:
P1(–0)=P0

Ecuaţia inhour
Ecuaţia inhour
Constantele de timp 1/s1 şi 1/s2 din expresia de regim tranzitoriu a puterii reactorului
supracritic, cu reactivitatea 0, s-au determinat ca rădăcini ale ecuaţiei:
 0    
 s    (s  )    0
 
Înlocuind aici  prin 1/k, unde funcţia de reactivitate este k=1/(1–0), se obţine ecuaţia:
 0    
s   (s  )  0
 l (1  0 )  l (1  0 )
care după eliminarea numitorilor devine:
(sl(1–0)–0+)(s+)–=0.
De aici urmărim să aflăm reactivitatea  renunţând la indicele „zero“. Se obţin pe rând
expresiile:

( sl  1)  sl   
s

( sl  1)   sl   
s
s    
( sl  1)  sl 
s
sau:
sl 1 s
  
sl  1 sl  1 s  
Această relaţie exprimă reactivitatea ca o funcţie de s. Graficul acestei funcţii este
prezentat în diagrama de mai jos. Asimptotele verticale ale graficului au ecuaţiile s== –0,081
s–1 şi respectiv s= –1/l= –103 s–1. Aceste asimptote sunt foarte depărtate una de cealaltă şi o
prezentare corectă ar necesita o scară logaritmică. Graficul mai prezintă o asimptotă orizontală
care se obţine din lim (s)/S=1.

80
 Graficul  s(s)
)
reactivităţii
(s) funcţie
de s în cazul
unui
precursor 1
1
echivalent.
 0

-1 /l
–1/l s 2 0
s2<0 
- – 00 ss 11>0
0 ss

Pe acest grafic se pun în evidenţă rădăcinile s10 şi s20, care corespund unei trepte mici
de reactivitate pozitivă 0.
Ecuaţia dedusă în ipoteza unui precursor echivalent de neutroni retardaţi se poate
generaliza pentru cazul real cu şapte grupe de precursori. Ea are forma:
sl 1 6 si
( s)   
sl  1 sl  1 i 1 s   i
Această ecuaţie, de gradul şapte în raport cu s, se numeşte ecuaţia inhour sau ecuaţia lui
Nordheim. Rădăcinile ecuaţiei si, i=1...7, corespunzătoare unei trepte de reactivitate 00 sunt
arătate în graficul din diagrama următoare.

Observaţie
Inhour este denumirea (abandonată) reactivităţii pozitive pentru care perioada stabilă a
reactorului este de o oră. În prezent unităţile de reactivitate unanim acceptate sunt p.c.m. (per
cent mille) şi dollar (cu subdiviziunea corespunzătoare, cent). Reactivitatea, exprimată în dollar
se scrie $=/.
Reactivitatea de un dollar reprezintă 650 p.c.m. dacă este vorba de reactor termic cu
uraniu (pentru care =650 p.c.m.). Ca şi în cazul unui precursor echivalent de neutroni retardaţi,
rădăcinile ecuaţiei inhour sunt abscisele intersecţiei graficului cu trepte de reactivitate =0.
Aceste rădăcini, ordonate crescător, sunt s7, s6...s2 ,s1.

81
  (s)
s )

11

- 1 / l –
–1/l -  
-– - 
– –
-  –
-   2 –
-  1
6 5 4 3

 0

ss7 ss6 ss5 ss4 ss3 s 2s

2
00 ss 11 ss
7 6 5 4 3

Graficul reactivităţii (s) funcţie de s,

pentru cazul celor şase grupe de neutroni retardaţi.

Puterea reactorului în regimul tranzitoriu determinat de treapta de reactivitate (t)=0l(t)

este dată de:
7
P(t )   Pi exp( s j t )
j 1

Perioada reactorului, pentru 0, este dată de T=1/s1 şi este dependentă de mărimea
treptei de reactivitate. Separând termenul care pune în evidenţă perioada reactorului rezultă:
7
P(t )  P1 exp( s1t )   Pj exp( s j t )
j 2

Termenii cuprinşi în sumă sunt funcţii descrescătoare în timp, astfel încât în domeniul
asimptotic al timpului ajung să se anuleze. Rezultă atunci expresia:
P(t)P1exp(t/T),
care ne spune că puterea evoluează după modul exponenţial persistent. Teoretic, reactivitatea
poate fi cuprinsă în limitele (–,1). După valorile reactivităţii, distingem situaţiile:
 0–, caz în care rădăcina cea mai mare a ecuaţiei inhour tinde către –1; cu
1=0,0124 s–1 şi s1= –1, se obţine o perioadă, T=1/s180,64 s. Reactorul este puternic
subcritic, iar puterea nu poate să scadă în timp oricât de repede. Viteza de scădere în timp a
puterii este impusă de precursorul de neutroni retardaţi cu viaţa medie cea mai lungă (acesta
este Br87).
 00, caz în care reactorul critic rămâne în starea în care se află. Ecuaţia inhour
furnizează rădăcina s1=0.
 01, caz în care reactorul este puternic supracritic; perioada reactorului este cu atât
mai mică cu cât reactivitatea este mai mare.
82
 Din punctul de vedere al operatorului de la pupitrul de comandă al reactorului se pot
dovedi utile expresii simple ale perioadei reactorului deduse în situaţii specifice. Acestea ar fi
următoarele:

a) Trepte mici de reactivitate: 0.

Regimul tranzitoriu al puterii reactorului este determinat, în special, de prima rădăcină a
ecuaţiei inhour. Ea satisface şirul de inegalităţi:
s112...1/l
În ecuaţia inhour scrisă sub forma:
1
s 6 s
  l  i
1 1 i 1 s   i
s s
l l
se înlocuieşte s cu s1 şi pentru =0, se obţine:
1
s1 l
6 si i

1
 
1 s
s1  s1  i 1 i  i
l l
Ignorând s1 în raport cu I şi în raport cu 1/l, se obţine:
6i
0  s1l  s1 
i 1  i

sau:
 6 
0  s1  l   i i 
 
 i 1 

Ţinând cont de relaţia:

6
 i i  
i1

se poate scrie:
0  s1 (l  )
Mărimea din paranteză este viaţa medie a neutronilor termici prompţi şi retardaţi. Făcând
notaţia  l =l+ se obţine relaţia 0=s1 l .
Considerând 00 şi scriind:
k 1
0   k 1
k
se obţine perioada reactorului:
1 l 
T 
s1 k  1

b)Trepte mari de reactivitate pozitivă: 0.

În acest caz se poate considera s1i, i=1...6, iar ecuaţia inhour se scrie:
83
 1 
s1 
s si i
l
6
l  s1l  
1 i
0  1  
1 1 s1l  1
s1  s1  1 s1 s1 
l l l
de aici rezultă:
s1l+=0s1l+0
sau:
s1l(1–0)0.
Perioada reactorului va fi:
1 l (1  0 )  1   k  l
T   l   1  l   1 
s1 0  0   k 1  k 1
Obţinem în final:
l
T
k 1

Perioada stabilă a reactorului este determinată numai de neutronii prompţi; suntem în

cazul reactorului necontrolabil.

c) Trepte de reactivitate: 0=.

Această reactivitate are o importanţă deosebită pentru controlul reactorului nuclear,
afirmaţia putând fi justificată calculând factorul de multiplicare al reactorului considerând
numai neutronii prompţi, respectiv expresia:
 p f  f
kp  2
 (1  )  (1  ) k
 a  DBg  a  DBg 2

84
 Variaţia
perioadei
reactorului în
funcţie de
reactivitate.

Atunci când reactorul este prompt critic, deci kp=1, factorul de multiplicare va fi k=1/(1–
), iar reactivitatea =1–1/k=1–(1–)=, ceea ce arată că reactorul prompt critic este de fapt
supracritic, având o reactivitate egală cu fracţiunea neutronilor întârziaţi. Treapta de reactivitate
0= aduce reactorul în starea prompt critică.
Considerând şi neutronii retardaţi, reactorul prompt critic este evident supracritic.
Regimul tranzitoriu al reactorului datorat unei trepte de reactivitate 0= este un „regim de
tranziţie“, între cel în care perioada reactorului este determinată numai de neutronii prompţi (în
cazul 0) şi cel în care perioada reactorului este determinată, mai ales, de neutronii retardaţi
(în cazul 0).
În consecinţă, trepte pozitive de reactivitate, mai mare decât , sunt absolut de evitat,
deoarece reactorul prompt critic este necontrolabil. Aprecieri cantitative asupra perioadei
reactorului, determinată de diverse trepte de reactivitate, pot fi făcute urmărind familia de
grafice prezentate în figura de mai jos.

85
 Astfel, la reactivităţi negative, cea mai mică perioadă a reactorului este de aproximativ
80 s, valoare impusă de precursorii de neutroni retardaţi cu viaţa medie cea mai lungă. La
reactivităţi pozitive perioada reactorului scade pe măsură ce reactivitatea creşte. La o
reactivitate dată, perioada reactorului creşte, pe măsură ce viaţa medie a neutronilor prompţi
creşte.

Determinarea reactivităţii funcţie de putere

Determinarea reactivităţii funcţie de putere

Determinarea reactivităţii (t) necesară pentru asigurarea unei anumite variaţii în timp a
puterii reactorului este o problemă mai ales de filozofia de control a reactorului nuclear.
Expresia reactivităţii (t) ca funcţie de putere se obţine pornind de la relaţiile cineticii
reactorului, mai exact de la ecuaţiile referitoare la precursorii de neutroni retardaţi. Aceste
ecuaţii se scriu sub forma:
dCi 
 i Ci (t )  i P (t )
dt 
cu i=1...6
Aceste ecuaţii admit factorul integral exp(it); pentru integrarea lor, se schimbă t în t', se
înmulţesc parte cu parte cu exp(it')dt' şi se integrează între limitele – şi t. Se obţine:
t t

 d  Ci (t ') exp(i t ')   
i
P(t ')exp( i t ')dt '
 

Considerând Ci(t)exp(it)/t=0 se obţine în continuare:

i t
Ci (t )exp(i t )   P(t ') exp(i t ')dt '
 
sau:
i t
Ci (t )   P(t ') exp  i (t  t ') dt '
 
Făcând aici schimbarea de variabilă t–t'=, cu dt'=–d şi inversând limitele de integrare,
se obţine:
i 
Ci (t ) 
0
 P(t  ) exp  i   d
Substituim acest rezultat în ecuaţia puterii şi obţinem:
 6 
dP (t )    
 P (t )   P (t  )  i i exp( i ) d
dt  0 i 1   
Introducând funcţia:
6 i i
D ()   exp(  i )
i 1 

care are semnificaţia unui nucleu integral (denumit Kernel), ecuaţia se scrie:

86
 dP (t )   
 P(t )   D () P (t  )d
dt  0
De aici se obţine reactivitatea:

 dP(t ) P (t  )
(t )      D ()d
P (t ) dt 0 P (t )

Nucleul integral este normat la unitate:


 D()d  1
0

astfel în cât D()d este probabilitatea emisiei unui neutron retardat în intervalul de timp
(,+d) ca urmare a unei fisiuni care a avut loc la =0. Relaţia stă la baza conducerii cu
ajutorul calculatorului a unui reactor nuclear.
Răspunsul tranzitoriu al reactorului la semnal mic. Funcţia de transfer a
reactorului
Răspunsul tranzitoriu al reactorului la semnal mic. Funcţia de transfer a reactorului
Considerăm un regim de funcţionare în care variaţii mici ale reactivităţii determină
variaţii mici ale puterii faţă de puterea staţionară P0. Acesta este regimul denumit „de semnal
mic“, pentru lămurirea căruia se porneşte de le ecuaţia integro-diferenţială a cineticii
reactoarelor:
dP(t ) (t )   
 P (t )   D( ) P (t  )d
dt  0
în care se presupune funcţia P(t) de forma:
P(t)=P0+p(t),
unde:
p(t)=P(t)–P0=P(t),
este variaţia puterii faţă de puterea P0 din starea critică.
Regimul de semnal mic presupune:
max |P(t)=maxp(t)P0.
Substituind puterea P(t) în ecuaţia integro-diferenţială şi ţinând cont de condiţia de
normare:

 D()d  1
0

se obţine:
dP (t ) (t ) ( t )
 P0  p (t ) 
dt  

  D()  p(t  )  p(t ) d
0
În cadrul regimului de semnal mic se poate ignora termenul de „gradul doi“ (t)/p(t)
astfel încât să obţinem o ecuaţie liniară:

87
 dP (t ) (t ) 
 P 0   D()  p (t  )  p(t )  d
dt  0
Pentru a determina răspunsul în putere al reactorului, datorat unei variaţii de reactivitate
cunoscută, se foloseşte metoda transformatei Laplace. Folosind notaţii comode p(t)=p(s),
respectiv (t)=(s) şi ţinând cont de definiţia transformatei:

p( s)   p(t ) exp(  st )dt
0

se obţine ecuaţia:
P0 
sp( s)  ( s )   ( s ) 
 
 
 
0
D()d  p(t  ) exp( st )dt
0

Folosind teorema întârzierii:


 p(t  ) exp( st )dt  p( s) exp( s)
0

ecuaţia se mai scrie:


  P 
p ( s)  s    0 ( s)  p ( s )  D() exp( s)d
    0

Ţinând cont de expresia nucleului integral:

6 i
D( )   i exp( i )
i 1 
se poate calcula integrala, care conduce la:
 6
i
  i 
exp(i ) exp(  s)d 
0 i 1
6 i  1 6 
  i  exp  ( s  i ) d   i i
i 1  0  i 1 s  i
Substituind rezultatul în expresia adecvată, se obţine:
  P  1 6 
p ( s )  s    0 ( s )  p ( s )  i i
     i 1 s  i
Grupând termenii asemenea, ecuaţia se mai scrie:
 1 6    P
p ( s )  s    i  i i    0 ( s )
  i 1  s   i   
sau:
 1 6 6    P
p ( s )  s    i  i i    0 ( s )
   i 1 i 1 s   i  
 
şi în final:
 1 6 si  P0
p(s )  s     ( s )
  i 1 s   i  
De aici se obţine rezultatul final:
88
 p( s ) ( s )

P0  6  
s   i 
 i 1 s   i 

Această ecuaţie are forma:

p( s )
 ( s ) Z ( s )
P0
unde:
1
Z (s) 
 6  
s   i 
 i 1 s   i 

este funcţia de transfer reactivitate – putere a reactorului, definită de:

p( s )
Z (s)  ( s )
P0
Reluând o prezentare foarte obişnuită în teoria circuitelor electrice, putem prezenta
reactorul nuclear prin funcţia de transfer, ca în figura alăturată:

Schema
utilizată Reactor nuclear 1 ~
(s) p ( 0)
pentru Z(s) P0
p(s)/P
prezentarea
reactorului
prin funcţia de transfer.

Folosind tot concepte din teoria circuitelor electrice, se poate determina răspunsul
tranzitoriu al reactorului la un impuls (t) de reactivitate, respectiv (t)=(t) şi (s)=1.
Răspunsul tranzitoriu al reactorului va fi:
p(t )
 Z (t )  L1  Z ( s ) 
P0
unde L–1 este operatorul transformatei Laplace inverse, prin care se trece de la imagine la
original.
Prin urmare, răspunsul tranzitoriu al reactorului este:
 
 
1  1 
Z (t )  L
  6  
 s    i 
  i 1 s   i  
În modelul cu un singur precursor echivalent de neutroni retardaţi soluţia se scrie:
 
 1   1 
Z (t )  L1    L1  
s s     Y ( s) 
  
s    

89
unde cu Y(s)=s(s+/(s+)) sau Y(s)=s(+i/(s+i)) s-a notat partea dreaptă a ecuaţiei
Nordheim. Pentru a găsi funcţia Z(t) trebuie determinate zerourile funcţiei Y(s) respectiv polii
funcţiei de transfer Z(s). Zerourile funcţiei Y(s) sunt rădăcinile ecuaţiei inhour corespunzătoare
unei reactivităţi 0=0. În cazul simplu al unui precursor echivalent de neutroni retardaţi
rădăcinile sunt: s1=0, s2= –(+/). Scriind funcţia de transfer sub o formă convenabilă:
s
Z (s) 
s  s     
funcţia de răspuns tranzitoriu se scrie (după formula lui Heaviside):
 s   S2t
Z (t )   2 e 
   s 2


 
  e S 2t 
        
 
  exp( s2t )
    (  )

În regimul asimptotic răspunsul tranzitoriu tinde la Z(t)t= = s2/(+)0.

Ar fi interesant de determinat coeficienţii răspunsului tranzitoriu funcţie de derivata
funcţie Y(s). Avem:
   
Y '( s )     s   
2
s  ( s  ) 
  s  
 1  
s s (s  )2
Făcând pe rând s=s1 şi s=s2, se obţine:
   
Y '( s1 )   

 
  2 (  )
Y '( s2 )       
 
2  
 
 
Se observă imediat că putem scrie:
 7 1
Z (t ) 
  
  6  i i
exp( s j t )
j 2

 s j  i 
2
i 1

unde sj, j=2...7, sunt rădăcinile ecuaţiei Y(s)=0.

Cunoscând răspunsul tranzitoriu al reactorului se poate determina, utilizând teorema
produsului de convoluţie, răspunsul în putere la o excitaţie arbitrară. Relaţia este:
p(t ) t
  (t ') Z (t  t ')dt '
P0 

Răspunsul tranzitoriu al reactorului oferă o apreciere globală asupra stabilităţii

reactorului, astfel reactorul nuclear este un sistem stabil numai dacă:

90
 
 Z (t )dt  
0

Dar Z(t)t=/(+) şi dacă relaţia de mai sus nu este satisfăcută. Deci reactorul
nuclear descris de modelul reactorului punct este un sistem instabil. Cauza instabilităţii trebuie
atribuită absenţei efectelor de feed-back, care totuşi, există în orice reactor nuclear, ceea ce face
posibilă controlarea funcţionării acestuia.

Răspunsul permanent al reactorului nuclear la o variaţie periodică a reactivităţii

Răspunsul permanent al reactorului nuclear la o variaţie periodică a reactivităţii

Căutăm răspunsul în putere al reactorului, p(t)/P0, la o variaţie sinusoidală a reactivităţii,
cu amplitudine mică (t)=msin(t). Transformata Laplace a acestei excitaţii sinusoidale este:

( s )  m
s  2
2

dar transformata Laplace a răspunsului reactorului este:

p(s) 
 Z ( s )( s)  m Z ( s ) 2
P0 s  2
Răspunsul permanent al reactorului (se stabileşte asimptotic) este:
p(t )  p (s) 
 L1   m Z ( j) sin(t  )
P 0 t   P 0  t 
unde Z(j) este modulul funcţiei de transfer în punctele axei imaginare a planului complex al
variabilei s, iar  este argumentul mărimii complexe Z(j). Răspunsul permanent este
determinat de polii funcţiei p(s)/P0 datoraţi excitaţiei sinusoidale, polii situaţi pe axa imaginară
în j.
Răspunsul complet al reactorului conţine şi termenii de regim tranzitoriu determinaţi de
polii funcţiei de transfer, respectiv de rădăcinile ecuaţiei inhour corespunzătoare reactivităţii
0=0. Răspunsul complet se scrie:
p(s ) 7 1
 m Z ( j) sin(t  )  m  exp( si t )
P0 dY
i 1 ( si2 2
 )
ds s  si

În cazul în care reactorul excitat este critic rădăcina s1 este nulă şi primul termen al sumei
este un termen constant egal cu m/(+), ceilalţi termeni ai regimului tranzitoriu,
determinaţi de rădăcinile sj, j=2...7, toate negative, sunt descrescători în timp şi pentru t
tind asimptotic la zero.
Rezultă că, în domeniul asimptotic al timpului, răspunsul reactorului se scrie:
p (t )  
 m Z ( j) sin(t  )  m 
P0 t     
Este interesant de remarcat existenţa unei „deplasări“ a nivelului staţionar al puterii cu
mP0/(+).
Amplitudinea răspunsului permanent în putere este dată de pm=P0mZ(j).
91
 Amplitudinea este proporţională cu modulul funcţiei de transfer Z(j), ceea ce
înseamnă că reactorul realizează o amplificare în putere. Mărimea G()=Z(j) joacă rolul
unei amplificări fiind dependentă de pulsaţie. Mărimile care determină funcţia de transfer
Z(j), şi anume G() şi (), pot fi determinate şi experimental.
Rezultatele obţinute curent pentru reactoarele de putere sunt indicate în figura următoare:
Variaţia lui 
 [grad]
(g ra d ) =10–6 G G[dB]
(d B )
şi G în
funcţie de  00 44
-2 0
–20 00
pentru
-4 0
–40 = 10
=10 - 6–6
-4
–4  = 1 0 –6
=10
-6

diferite -8
-6 0
–60 –8
valori ale lui -8 0
–80 =10
=10–4- 4
=10 -1 2
 = 1 0 –12
- 5 –5
 = 1 0–4
=10
-4
=10
= 10
-5 –5

. –100
-1 0 0 -1 6
–16

0,01
0 .0 1 00,1
.1 11 1100 100
100 1 0 0 0 
1000 0 .0 1
0,01 0 .1
0,1 11 1100 1 0 0 0 
1 0 0 1000
100

Influenţa temperaturii asupra reactivităţii reactorului.

Coeficientul termic al reactivităţii şi alţi coeficienţi termici
Introducere

Introducere
Reactivitatea unui reactor este determinată de factorii , , p şi f care depind de
temperatura combustibilului şi de temperatura moderatorului.
Dacă se modifică temperatura oricărei părţi componente a zonei active se modifică şi
reactivitatea reactorului, motiv pentru care la proiectarea şi realizarea unui sistem de comandă
al unui reactor nuclear, trebuie să se cunoască din punct de vedere cantitativ efectul
temperaturii asupra reactivităţii; efect care se exprimă prin coeficientul termic al reactivităţii:
   1 
T  
T T 0 T  K 
unde  reprezintă reactivitatea introdusă de o variaţie (creştere) T a temperaturii. De
exemplu, dacă T este temperatura combustibilului, T este coeficientul termic al reactivităţii
combustibilului; dacă T este temperatura moderatorului, T este coeficientul termic al
reactivităţii moderatorului.
Dacă se notează cu Ti temperatura părţilor componente ale zonei active rezultă:
i
T  
i Ti
92
 Scriind reactivitatea în funcţie de factorul de multiplicare =(k–1)/k=1–1/k, coeficientul
termic al reactivităţii va fi:
d d  1  1 dk
T     
dT dT  k  k 2 dT
Considerând că reactorul se menţine în permanenţă în stări apropiate stării critice, se
poate face aproximaţia k2  k.
Rezultă:
dk
1 dk
T    k
k dT dT
deci T poate fi considerat ca fiind egal cu variaţia relativă a factorului de multiplicare datorată
unei variaţii de temperatură de 1 K. Această interpretare a coeficientului termic al reactivităţii
sugerează şi procedeul care trebuie să fie folosit pentru calculul său, iar semnul coeficientului
T este de fapt semnul derivatei dk/dT, unde k0. Dacă factorul de multiplicare creşte cu
temperatura T este pozitiv; iar dacă scade cu temperatura T este negativ. La creşterea
temperaturii, reactorul critic poate devenii subcritic sau supracritic, în funcţie de semnul
coeficientului termic al reactivităţii.
Dacă temperatura unui constituent al zonei active creşte şi coeficientul termic care se
referă la acest constituent este pozitiv atunci factorul de multiplicare al reactorului creşte, deci
creşte puterea reactorului şi, în condiţii neschimbate de răcire, temperatura respectivului
constituent creşte. Creşterea temperaturii are ca efect creşterea în continuare a factorului de
multiplicare, care duce la creşterea puterii termice, ceea ce face ca temperatura constituentului
luat în considerare să crească în continuare şi, în cazul în care sistemul de control al reactorului
nu intră în acţiune, această evoluţie divergentă, cu caracter exploziv, are ca efect distrugerea
termică a reactorului, deoarece căldura dezvoltată în zona activă, prin reacţiile de fisiune, nu
poate fi evacuată în ritmul în care este produsă, iar zona activă se topeşte. Această comportare a
reactorului nu este acceptată nici dacă se reface raţionamentul anterior, considerând că
temperatura scade, deoarece s-ar ajunge la concluzia că scăderea iniţială a temperaturii are ca
efect oprirea necontrolată a reactorului. Se poate spune că reactorul nuclear, care posedă un
coeficient termic al reactivităţii pozitiv, este un sistem instabil în raport cu temperatura (sau cu
variaţia temperaturii). Dependenţa reactivităţii de temperatură implică faptul că regimul
tranzitoriu al reactorului, provocat de un salt treaptă al reactivităţii, este determinat de
parametrii cinetici ai zonei active, dar este influenţat şi de temperatură, influenţa fiind
exprimată prin intermediul coeficientului termic al reactivităţii.
Această concepţie a rectorului nuclear este un sistem fizic cu „feed-back“, acesta
manifestându-se prin influenţa temperaturii constituenţilor zonei active asupra reactivităţii
reactorului. Dacă vom considera cazul unui reactor nuclear care are coeficientul termic al
reactivităţii negativ (T0) în care, pornind din stare critică se introduce o reactivitate pozitivă
mică, prin extragerea unei bare de control, reactorul devine supracritic şi, pentru început,
puterea termică creşte, provocând o creştere de temperatură. Temperatura crescând se introduce
o reactivitate negativă ceea ce are ca efect scăderea reactivităţii iniţiale care conduce la o rată
de creştere a puterii mai mică, ceea ce determină o rată de creştere a temperaturii mai mică.
93
Reactivitatea reactorului va continua să scadă până când, în final, va ajunge nulă. Reactorul
redevine critic şi în noua stare staţionară puterea termică este mai mare decât în starea
staţionară de plecare. Acest mod de comportare este caracteristic reactoarelor nucleare de mare
putere, prezentând un astfel de răspuns la o mică treaptă de reactivitate pozitivă.
Dacă T0 şi T este mare, treapta de reactivitate duce la creşterea puterii, care în
condiţii de răcire neschimbată, duce la creşterea în primul rând a temperaturii combustibilului,
dar creşterea temperaturii are ca efect micşorarea reactivităţii în aşa fel în cât reactorul poate
deveni chiar subcritic înainte ca agentul termic să fi reuşit să evacueze căldura care se
dezvoltase deja.
Dacă puterea reactorului tinde să crească, iar temperatura continuă încă să crească, până
când în final se ajunge la o putere constantă şi la un echilibru termic în care temperatura este
hotărâtă de rata evacuării căldurii din zona activă, reactorul devine critic şi funcţionează la o
putere termică constantă, inferioară celei din regimul staţionar de plecare.

Variaţia
 P(t) T(t)
reactivităţii,
puterii şi
T2
temperaturii 0
în P0 T1
0
0 t 0 t 0 t

reactorul nuclear în funcţie de timp.

Nu este de acceptat un reactor nuclear cu un coeficient termic al reactivităţii pozitiv,

unde sunt posibile variaţii mari de putere, chiar dacă există sisteme de control cu răspunsuri
rapide, aceasta din motive de securitate nucleară. Reactorul nuclear trebuie să posede un
coeficient T negativ, care îi conferă o stabilitate naturală şi care chiar în absenţa unui sistem de
control nu poate evalua către o stare explozivă.
Cel mai important coeficient termic este cel al combustibilului, definit în raport cu
temperatura acestuia, deoarece la o creştere dată a puterii reactorului cel mai rapid se modifică
temperatura combustibilului. Temperatura agentului termic şi a moderatorului, se modifică
numai după ce se realizează schimbul de căldură cu agentul termic din circuitul secundar şi din
acest motiv coeficientul termic al combustibilului este denumit şi coeficient termic prompt al
reactorului.
Prin norme internaţionale s-a stabilit că reactoarele de putere trebuie să aibă un coeficient
termic prompt negativ, motiv pentru care rezerva de reactivitate a reactorului funcţionând în
regimul nominal este mai mică decât rezerva de reactivitate la rece (când reactorul funcţionează
la o putere scăzută, T = 300 K).
Este indispensabilă, pentru stabilirea caracteristicilor sistemului de control al reactorului,
cunoaşterea rezervei de reactivitate în regim nominal (rezerva de reactivitate la cald).
94
Considerăm cazul în care temperatura este uniformă în interiorul zonei active, iar variaţiile de
temperatură sunt şi ele uniforme, fapt care simplifică calculul coeficientului termic al
reactivităţii. Trebuie să precizăm că anumite mărimi sau proprietăţi depind de temperatura
neutronilor Tn, definită în raport cu repartiţia Maxwell după energie a densităţii neutronilor,
relaţia dintre T şi Tn fiind Tn=aT, unde a este un coeficient constant.

Calculul coeficientului termic al reactivităţii

Calculul coeficientului termic al reactivităţii

Se porneşte de la relaţia de definiţie:
1 dk d
T    ln k
k dT dT
cu k=kPfPt.
Se înlocuieşte expresia factorului de multiplicare şi, efectuând derivata logaritmului,
obţinem:
1 dk 1 dPt 1 dPf
T      
k dT Pt dT Pf dT
Cu notaţiile:
1 dk
T (k )  
k dT
1 dPt
T ( Pt )  
Pt dT
1 dPf
T ( Pf )  
Pf dT
rezultă:
T  T (k )  T ( Pt )  T ( Pf )

Dar k=  p f, de unde, efectuând derivata logaritmică, rezultă:

1 d 1 d  1 d p 1 d f
T ( k )        
 dT  dT p dT f dT
sau:
T(k)=T()+T()+T(p)+T(f).
Coeficientul termic:
T(Pt)=d(lnPt)/dT,
dar:
Pt = 1/(1+L2Bg2),
deci:
lnPt = – ln(1+L2Bg2).
Rezultă:
T(Pt) = – dln(1+L2Bg2)/dT =
95
 = – 1/(1+L2Bg2) (L2dBg2/dT+Bg2dL2/dT).
Simplificând în paranteză cu L2Bg2 rezultă:
L2 Bg2  1 dBg2 1 dL2 
T ( Pt )     
1  L2 Bg2  Bg2 dT L2 dT 

 (1  Pt )  T ( Bg2 )  T ( L2 ) 
 
Coeficientul termic:
T(Pf)=d(lnPf)/dT,
dar:
Pf=exp(–Bg2t),
adică:
lnPf=–Bg2t.
Rezultă:
T(Pf)= –Bg2dt/dT–tdBg2/dT=
= –Bg2t(1/tdt/dT+1/Bg2dBg2/dT)
T(Pf)=–Bg2tT(t)+T(Bg2),
deci în final:
T  T ( k )  T ( Pt )  T ( Pf ) 
 T ()  T ()  T ( p)  T ( f ) 
(1  Pt )  T ( Bg2 )  T ( L2 )  
 
 Bg2 t  T ( Bg2 )  T ( t ) 
 
Calculul coeficientului termic al reactivităţii este foarte complicat, fiind necesară
determinarea a şapte coeficienţi termici secundari.

Coeficientul termic T()

Considerăm cazul unui combustibil format dintr-o singură specie de nuclee fisile, la care
factorul de reproducere al combustibilului este: =f/ac, ignorându-se dependenţa lui  de
temperatură.
Experimental s-a determinat faptul că  scade când temperatura creşte deci T()0. Toţi
coeficienţii termici sunt parametri dinamici şi au valorile dependente, în general, de
temperatura staţionară la care sunt determinaţi. Pentru temperaturi ale neutronilor Tn=373 K,
valorile acestui coeficient sunt:

Coeficientul T() pentru diferite tipuri de combustibil fisil

96
 Nuclid T() K–1
U233 410–5
U235 –310–5
Pu239 –510–4

Dacă combustibilul este un amestec de nuclizi, factorul de reproducere al combustibilului

este:
n
 i  fi
  i 1
 ac
unde indicele i se referă la specia i de nuclid, iar ac este secţiunea macroscopică de absorbţie.
Calculul coeficientului termic T() este foarte complicat, cu rezultate incerte, deoarece
se bazează, în cea mai mare parte, pe mărimi determinate experimental, în condiţii destul de
restrictive. În cazul uraniului natural T() este nul până la temperaturi ale neutronilor termici
de cel mult Tn=573 K, după care este negativ, de ordinul –10–4 K–1.

Coeficientul termic T(f)

Factorul de utilizare a neutronilor termici este dat de relaţia:

f = ac/(ac+am).
Calculând derivata logaritmică în raport cu temperatura se obţine:

T ( f ) 
d
dT
ln f 
d
dT
ln  ca 
d
dT

ln  ca   am  
1 d ca
 c 
1 d ca   am  
 a dT ca   m
a dT
sau:
 1 1  dca 1 d am
T ( f )   c  c    
 m  c m
 a  a   a  dT  a   a dT
m
a da c m
a 1 d m
 c c m
  c m
 m
 a 
 a ( a   a ) dT a  a a dT
m
a
 1 d ca 1 d m 
 m
   a  
c  c
 a   a   a dT  a m dT 
 (1  f ) T ( ca )  T ( m 
a )

unde ac şi am sunt secţiunile macroscopice de absorbţie ale combustibilului, respectiv
moderatorului, iar:
T(ac)=1/acdac/dT
şi

97
 T(am)=1/amdam/dT
sunt coeficienţii termici secundari ai acestor secţiuni.
Se foloseşte relaţia:
ac=Ncac, am=Nmam.
Densitatea nucleelor de combustibil este direct proporţională cu densitatea
combustibilului şi deci invers proporţională cu volumul specific pe care îl notăm cu v, deci
Nc1/v. Coeficientul termic T(ac) va fi dat de relaţia:
T(ac) = T(ac) + T(Nc)
unde:
T(Nc) = d(lnNc)/dT = –d(lnv)/dT = – 1/vdv/dT = –
este coeficientul de dilatare volumetric.
Rezultă:
T(ac) = –.
Coeficientul termic este negativ deoarece o dată cu creşterea temperaturii, volumul
specific al mediului creşte, iar densitatea nucleelor de combustibil scade. Coeficientul de
dilatare în volum al mediului în care este dizolvat combustibilul este însă dependent de
temperatură.
Coeficientul termic al secţiunii microscopice de absorbţie a combustibilului, considerat a
fi alcătuit dintr-o singură specie de nuclee, este dat de relaţia:
 c T
T (ca )  ca g a (Tn ) n 0
2 Tn
unde gac(Tn) este coeficientul Westcôtt la temperatura Tn=aT, iar Tn0=273 K.
Calculând derivata logaritmică a acestei secţiuni obţinem:
1
T (ca )  T ( g ac )  T (Tn )
2
unde:
1 dg ac (Tn )
T ( g ac )  
g ac (Tn ) dT
şi:
1 dTn 1 1
T (Tn )    a
Tn dT aT T
Calculăm:
1 dg ac (Tn ) dTn
T ( g ac )  c
   a  Tn ( g ac )
g a (Tn ) dTn dT
Rezultă:
1
T (ca  a  T (ca ) 
2T
1
T (ca )  T ( N c )  T (ca )    a  Tn (ca ) 
2T
98
 Procedând identic se găseşte şi coeficientul termic al secţiunii macroscopice de absorbţie
a moderatorului:
1
T ( am )  T ( N m )  T (am )    a  Tn ( am ) 
2T
Înlocuind aceşti coeficienţi termici secundari în expresia lui T(f) obţinem:
T(f)=a(1–f)Tn(gac)– Tn(gam).
Coeficientul a este aproximativ egal cu 1, (1–f)=0,150,3, iar coeficientul termic al
factorului Westcôtt este în general destul de mic.
Datorită faptului că secţiunea macroscopică de absorbţie a materialelor principale
moderatoare nu se abate de la legea 1/v, în domeniul energiei termice, coeficientul termic al
factorului Westcôtt al secţiunii de absorbţie ac poate fi considerat nul. Rezultă:
T(f)=a(1–f)Tn(gac).
Pentru un reactor eterogen, factorul de utilizare a neutronilor termici este dat de relaţia:
caVc
f 
caVc   amVm 
unde =m/c este factorul de dezavantaj care poate fi aproximat cu 1.
Deci expresia lui f se va simplifica:
caVc
f 
caVc   m
a Vm

Reluând calculele precedente obţinem:

T(f)=a(1–f)T(acVc)– T(amVm),
adică:
T(f)=a(1–f)T(ac)+ T(NcVc)– T(am)–T(NmVm).
Dar NcVc şi NmVm reprezintă numărul total de nuclee de combustibil, respectiv de
moderator, deci mărimi constante, iar coeficientul T(f) se mai scrie:
T(f)=a(1–f)T(ac)– T(am),
obţinându-se un coeficient T(f) care este neglijabil.

Coeficientul termic T(p)

Probabilitatea evitării capturii de rezonanţă este dependentă de temperatură, datorită

efectului Doppler, astfel că la creşterea temperaturii, absorbţia la rezonanţă creşte, descreşte p,
iar coeficientul termic al acestui factor este negativ, T(p)0. Deoarece în reactoarele omogene
densitatea nucleelor de combustibil, dizolvate în moderator, este foarte mică (de câteva sute de
ori mai mică decât densitatea nucleelor de moderator) variaţia factorului p cu temperatura este
practic neînsemnată şi deci putem considera T(p)=0. În cazul reactoarelor eterogene, factorul p
este dat de relaţia:

99
  N cVc 
p  exp   I
   cV    mV 
 c s m m s m 
Coeficientul termic T(p) se reduce mai ales la coeficientul T(p)|prompt, deoarece în timp
ce temperatura combustibilului variază, temperatura moderatorului poate fi considerată
aproximativ constantă.
Din relaţia de definiţie a coeficientului termic rezultă:
T(p)=d(lnp)/dT= –T(I)ln(1/p).
Coeficientul termic al integralei de rezonanţă T(I) se determină experimental, măsurând
I la diferite temperaturi cu scopul de a găsi o relaţie care să exprime dependenţa de temperatură.
Din experienţă se ştie că:
I(t)=I(300)1+I(T1/2–3001/2),
unde: I(300) este integrala de rezonanţă la T=300 K;
I – coeficient semiempiric dat de I=c+d(Sc/Mc);
Sc şi Mc – aria suprafeţei laterale a elementului combustibil, respectiv masa acestuia, iar c
şi d sunt constante numerice care depind de natura combustibilului.
Coeficientul termic T(I) va fi deci:
T ( I ) 
d 
ln 1   I
dT 

T  300  
 
1 
  I
1 I  
T  300 2 T

sau:
I (300)  I
T ( I )  
I (T ) 2 T
Rezultă:
I (300)  I 1
T ( p )   ln  
I (T ) 2 T  p 
şi deoarece I(300)/I(T)=lnp(300)/ln(p(T)), expresia finală va fi:
I  1 
T ( p)    ln  
2 T  p(300) 
unde p(300) este valoarea factorului p la T=300 K.
Pot fi admise unele simplificări inspirate de rezultatele experimentale, ţinând cont de
faptul că în reactoarele deja construite este valabilă relaţia:
cscVcmsmVm.
Rezultă:
p  exp(–NcVcI/msmVm).
În cazul unui reactor cu moderator lichid, elementele constitutive ale reactorului sunt
închise într-un vas etanş (recipient), motiv pentru care Vc/Vm este constant în raport cu

100
temperatura. Densităţile nucleelor Nc şi Nm se modifică în raport cu coeficientul de dilatare în
volum.
Alegem forma:
p = exp(–Nc/NmVc/VmI/msmVm)
şi, calculând derivata logaritmică în raport cu temperatura, se obţine coeficientul T(p) sub
forma:
Vc d  Nc  N cVc dI
T ( p)   I   
m m
s Vm dT  N m m
 m  s Vm dT
După o serie de calcule se obţine expresia:
1
T ( p)    T ( Nc )  T ( N m )  T ( I )  ln  
 p
Utilizând rezultatele anterioare obţinem:
T(p) = ––c+m+T(I)ln(1/p).
Dar cum mc, rezultă:
T(p)= –m+T(I)ln(1/p).
Amintim faptul că influenţa coeficientului termic al factorului  este neglijabilă, deci
putem considera încheiată analiza coeficienţilor termici secundari care determină coeficientul
T(k). Revenim la coeficienţii termici T(Pt) şi T(Pf) unde:
L2 Bg2
T ( Pt )   T ( L2 )  T ( Bg2 ) 
1 L 2
Bg2  

T ( Pt )   Bg2 t T (t )  T ( Bg2 ) 

 

Coeficientul termic T(Bg2)

Dacă dimensiunile reactorului ar fi fixe (deci dacă nu ar exista dilatări şi contractări)

coeficientul termic T(Bg2) ar fi nul, dar în ipoteza că nu există restricţii privind variaţiile de
volum, T(Bg2)0. Indiferent de forma reactorului, bucklingul geometric este invers proporţional
cu pătratul unei lungimi h şi deci coeficientul termic al bucklingului geometric va fi de forma:
T(Bg2)= –2T(h),
unde T(h) este coeficientul termic al lungimii h şi este egal cu coeficientul de dilatare liniară
al materialului la care se referă h, acest coeficient fiind a treia parte din coeficientul de dilatare
în volum şi deci: T(Bg2)= –2/3. Acest coeficient este întotdeauna negativ (când temperatura
creşte Bg2 scade, iar probabilitatea evitării scurgerilor de neutroni creşte, în consecinţă factorul
de multiplicare al reactorului creşte).

Coeficientul termic T(L2)

Coeficientul termic T(L2) este dat de relaţia:

101
 T(L2) = L2dL2/dT.
Utilizând relaţia aproximativă L2 = Lm2(1–f) şi se consideră că f nu variază cu
temperatura, deci rezultă că:
1 dLm 2
T (L2 )  T (L2m )= 
Lm2 dT
unde:
Dm 1 1
L2m  m
 m m
;
 a 3  s a
3m m 2
s a N m

deoarece sm nu depinde de timp, iar am variază după legea „1/v“ ajungem la relaţia:
T ( L2 )  T ( N m2 )  T (am ) ;
deoarece:
1 1
T (  m
a) 
2Tn 2T
şi:
1
T ( N m2 )  2  m  T ( L2 )  2  m 
2T
deci:
L2 Bg2  1 2 
T ( Pt )   2 2
2 m   m 
1  L Bg  2T 3 

Coeficientul termic T(T)

Vârsta neutronilor termici într-un amestec omogen de moderator şi combustibil este

invers proporţională cu pătratul densităţii atomilor de moderator, deci:
1
T  ,
N m2
deci coeficientul termic al vârstei va fi:
T(T) = –2T (Nm) = –2(–m) = 2m

Coeficientul termic T (Pf )

Coeficientul termic T (Pf ) este dat de relaţia:

T(Pf ) = – Bg2 TT(T) + T( Bg2 )
deci:
 2  4
T(Pf ) = – Bg2 T  2 m  3  m  = – 3 Bg2 Tm
 

102
 Analiza modificării compoziţiei zonei active

Introducere

Introducere
Procesele nucleare care au loc în reactor provoacă o modificare continuă a compoziţiei
izotopice a zonei active, aceste procese fiind: captura radiativă, fisiunea nucleară, dezintegrarea
– radioactivă. În timp are loc o scădere a masei de material fisil, datorită fisiunii şi o scădere a
materialului fertil datorită capturilor de rezonanţă care au ca rezultat apariţia unui alt material
fisil 94Pu239. Tot în urma procesului de fisiune are loc şi apariţia produselor de fisiune, dintre
care unele au secţiuni microscopice de absorbţie foarte mari. O serie de produse de fisiune, în
urma dezintegrării radioactive –, trec în nuclee excitate, care se pot dezexcita emiţând neutroni
întârziaţi, care au rol determinant în ceea ce priveşte controlul reactorului. Deci în timpul
funcţionării reactorului nuclear au loc modificări de compoziţie ale zonei active, reflectate în
modificarea densităţii atomilor diferiţilor constituenţi, cu influenţă imediată asupra fluxului de
neutroni şi asupra factorului de multiplicare.
La stabilirea masei iniţiale de combustibil nuclear, trebuie să se ţină seama de ratele de
reacţie şi mai ales de ratele de conversie a combustibilului şi de ardere a nucleelor fisile.
Determinarea exactă, la un moment dat, a compoziţiei zonei active, este deosebit de
dificilă deoarece densităţile diferitelor specii de nuclee sunt dependente de fluxul de neutroni,
dependent la rândul său de aceste densităţi, fiind de fapt vorba de un efect de feed-back. Dar
modificările de compoziţie ale zonei active sunt modificări pe termen lung în zile, săptămâni
sau luni, timp în care reactorul este menţinut critic ca urmare a acţiunii barelor de reglaj
(control).
Fluxul de neutroni din reactorul critic poate fi determinat în orice moment, de ecuaţia de
criticitate, în care intervin densităţi de nuclee care variază în timp.
Se poate face o clasificare a modificărilor de compoziţie ale zonei active a reactorului
astfel:
– modificări pe termen scurt, care se ocupă de acumularea produselor de otrăvire Xe 135,
149
Sm ;
– modificări pe termen lung care urmăresc dinamica arderii combustibilului nuclear în
reactor.

103
 a[b]

1000000
135
Xe

100000 Gd
240
Pu
149
Sm
10000 242
Pu
241
Pu

239
Pu

1000 235
U

100

E[eV]
0,001 0,01 0,01 1,0 100
Dependenţa de energie a secţiunii microscopice de
absorbţie pentru diferite tipuri de nuclee grele şi produse
de fisiune.

Otrăvirea reactorului cu produse de fisiune

Otrăvirea reactorului cu produse de fisiune

Prezenţa nucleelor de Xe135 şi Sm149 se manifestă negativ numai în cazul reactoarelor
termice, aceste produse de otrăvire modificând factorul de multiplicare al reactorului în special
datorită modificării factorului f. Din formula celor patru factori k=pf putem observa uşor că
singurul factor dependent de prezenţa produselor de fisiune este f, iar dacă se are în vedere şi
formula celor şase factori:
k=pfPfPt
unde:
104
 1
Pt 
1  L2 Bg2
cu:
D 1
L2  
 a 3 a tr
constatând că prezenţa produselor de otrăvire modifică secţiunea macroscopică de absorbţie,
deci a creşte, L2 descreşte, iar probabilitatea evitării scurgerilor de neutroni termici creşte
crescând şi factorul de multiplicare al reactorului. Se poate face o evaluare a factorului de
multiplicare a reactorului datorită acumulării produselor de fisiune de otrăvire, dacă se
consideră în absenţa lor reactorul critic (k =1,   (k  1) k  0 ), deci reactivitatea indusă de
produsele de otrăvire este:
 = '– = '
unde:
k ' 1 k '
'  
k' k'
sau:
k '  (pPfL ) f ' P 'tL
de unde prin logaritmare în baza e se obţine:
ln k '  ln(pPfL )  ln f ' ln P 'tL
şi diferenţiind parte cu parte rezultă:
k ' f ' Pt '
 
k' f ' P 't
s-a renunţat la indicele L.
Deci reactivitatea indusă de produsele de otrăvire este:
f ' Pt ' f Pt
    
f' Pt ' f ' Pt '
unde schimbările de notaţie f cu f ' şi Pt cu P 't sunt normale.
Deci:
f ' f ' f f
 1
f' f' f'
unde:
c
f 
a
c m
 a  a
iar:
c
f ' c
a
m p
 a  a  a
unde cu  ap am notat secţiunea macroscopică a produsului de otrăvire.
Deci:
c m p
f a  a  a
 c m
f' a  a
şi:

105
 c m p p

f    
1 a c a m a   c a m
f'     a a a a

notând:
c m
 a   a  a
rezultă că:
p
f 
 a
f' a
P1 P 'l  P1 P
 1 1
P '1 P '1 P '1
unde:
1
Pt 
1  L2 Bg2
1
Pt ' 
1  L '2 Bg2
2 2
Pt 1  L ' Bg

Pt ' 1  L2 Bg2

iar:
Pt 1  L '2 Bg2  Bg2 ( L '2  L2 ) Bg2 L2  L '2 
1   1  2 
Pt ' 1  L2 Bg2 1  L2 Bg2 1  Bg2 L2  L 
D 1
L2  
a 3 tr  a
şi:
D' 1
L '2  '
 ' '
 a 3 a tr
L '2

 a   tr 
 a   tr
L 2
 a '  tr ' p p
 a   a tr tr
de unde:
L '2 1 1
2
 a
 p
 1   tr
L p
1
a  tr
Dacă secţiunile macroscopice ale produselor de otrăvire nu sunt mari, atunci:
p
1
 1 
a

p
a a
1
a
şi:
p
1
 1
 tr

p
 tr
1  tr
 tr

106
 Înlocuind şi ignorând termenii de ordin superior obţinem:

L '2  p p
 tr 
 1   a
 
L2  a  tr 
 
iar prin înlocuire în expresia care dă variaţia relativă Pt Pt ' obţinem :
Pt Bg2 L2   a   tr 
p p
 1  1 
Pt ' 1  Bg2 L2 
  a  tr 
sau în final:
Pt L2 Bg2   ap 
p 
   tr 
P t ' 1  L2 Bg2   a  tr 

deci în concluzie reactivitatea indusă de produsele de otrăvire este:

p
L2 Bg2   ap 
p 
   a
   tr 
 a 1  L2 Bg2   a tr 
şi prin grupare de termeni asemenea avem:
p p

   a 
1

tr
 a 1  L2 Bg2 tr
Punem relaţia sub o formă care să poată fi aplicată reactoarelor voluminoase, şi obţinem
expresia:
 
p 

p
 tr
p

  
 a

1  2 2 a 
 1  L Bg
 a 1  L2 Bg2  tr 
  a 
 
2
Deoarece pentru Bg mic expresia care îl conţine din paranteză se poate neglija faţă de
unitate şi obţinem expresia finală a reactivităţii induse (este negativă).
p
a
p
  
a   a
1  L2 Bg2 a
unde:
p
 a  ap N p
deci ne interesează calculul densităţii nucleelor de produse de otrăvire.

107
 Otrăvirea cu xenon

Xe135 este considerat că se formează fie direct din fisiune (Xe = 0,3% abundenţa
relativă), fie ca produs de dezintegrare radioactivă – în lanţul izobarilor cu A = 135 ( = 5,6%,
egală cu cea a Te135).

Fisiune

   
   
Sb135 
1,7 s
 Te135 
19,2s
 I135 
6,58h
 Xe135 
9,17h


aI  aX 
Dezintegrarea relativă – în lanţul izobarilor cu A = 135.

Se poate simplifica această schemă datorită perioadei de înjumătăţire mici a Te 135,

considerându-se că la fisiune apare direct I135 şi de asemenea se poate ignora prezenţa stării
izomere a Xe135m cu o perioadă de înjumătăţire de circa 135 min, reţinând din acest lanţ doar I135
şi Xe135 schema simplificată fiind următoarea:
Fisiune
I

I X
I135 
 Xe135 

 

aI   0  Xa 

Schema simplificată de dezintegrare – în lanţul izobarilor cu A = 135.

Pentru simplificare în ecuaţia de conservare a numărului de nuclee de I135 şi Xe135 se vor

utiliza pentru densităţile acestor nuclee notaţiile I(t) şi X(t), abundenţele relative se vor nota cu I
şi X iar constantele de dezintegrare cu I şi X.
Ecuaţiile de conservare vor fi:
I  
  I I (r , t )  I  f (r , t )
t
se ignoră rata dispariţiei prin absorbţie, semnificativă numai pentru  >106 n/cm2s
x     
  x X (r , t )   ax X (r , t )(r , t )   x  f (r , t )   I I (r , t )
t
Soluţia primei ecuaţii va fi:
I (r , t )   I (r ,0)  I 0  f (r , t ')(r , t ') exp( I t ')dt ' exp   I t 
  t  
 

108
 Substituind rezultatul în a doua ecuaţie obţinem o soluţie de forma:
X (r , t )   X (r ,0)  0 dt '   I I (r , t ')  
  t 

 t'
 

 x  f (r , t ')( r , t ') exp 0 dt ''  x   ax ( r , t '')  




t

 exp   0 dt '  x  a (r , t ') 
x 
 
Acumularea produselor de fisiune

Un reactor care nu a mai funcţionat (sau este repornit după o pauză foarte lungă) este

adus rapid în stare de funcţionare la fluxul de neutroni 0 (eventual 0 (r ) ). Considerând
 
condiţiile iniţiale de repaus I (r ,0)  0 , X (r ,0)  0 şi substituind fluxul 0 , rezultă:
  I  f 0
I (r , t )   1  exp( I t )  , t  0
I

(I  x ) f 0

X (r , t ) 
 x   a 0 
x 
1  exp ( x   ax 0 )t  
 
 I  f 0

 x   a 0   I 
x  
 exp ( x   ax 0 )t  exp( x t )  , t  0 .

Densităţile de echilibru (în regim asimptotic) se obţin pentru t   .
 
I  (r )  I
I
 f 0
 ( I   x )  f  0
X  (r ) 
 x   ax 0

Considerând X  (r ) se poate determina reactivitatea indusă în cazul reactoarelor
voluminoase, obţinându-se expresia:

p ax (I   x ) f 0
   a  
a  a ( x  ax 0 )
Rămânând în domeniul reactoarelor voluminoase, pentru care Pt  1 şi k  k şi scriind:
f
k   p  1
a
obţinem cu o aproximaţie mai grosieră:
f 1 1
 
 a p 
iar pentru reactivitate rezultă expresia:
(  I   x ) 0
  
  
   xx  0 
  a 
care este reactivitatea indusă de nucleele de Xe135, cu notaţia
x
  x  0,756  1013 n/cm 2  s .
ax
Pentru fluxuri foarte mari ( 0 >>x), obţinem valoarea limită a reactivităţii induse, în
cazul reactoarelor cu uraniu,
109
 I   x
    0,026  2,6%

reactivitate care trebuie luată în considerare atunci când se elaborează sistemul de comandă al
reactorului.
Interesant este ce se întâmplă dacă după atingerea densităţilor asimptotice reactorul se
opreşte brusc – se fixează o nouă origine a timpului în acest moment, se rescriu ecuaţiile de
conservare, ţinând cont de faptul că fluxul de neutroni este nul:
I X
  I I ;   x X   I I
t t
Cu condiţiile iniţiale I şi X, soluţiile ecuaţiilor vor fi:
I  I  exp( I t )
 I I
X  X  exp(  x t )   exp( xt )  exp( I t ) 
I   x
Densităţile asimptotice sunt proporţionale cu f şi considerând din nou cazul reactoarelor
voluminoase, pentru reactivitatea indusă rezultă expresia:
1  (   x )  0
(t )    I exp( x t ) 
   x  0
I ax 0 
  exp( x t )  exp(  I t )  
I  x 
Variaţia
fluxului de
neutroni şi a

X
0 I

0 t0p 0 t0p 0 t0p

t t t

concentraţiilor de nuclee de iod şi xenon în timp.

Pe figură se observă modul de evoluţie al densităţilor de nuclee de Xe 135, în funcţie de

fluxul constant la care a funcţionat reactorul înainte de oprire. Dacă reactorul a funcţionat la
fluxuri mici (sub (x I )   x  0, 2 1013 n/m 2  s ) nu se constată o acumulare de nuclee de Xe 135 şi
deci (t ) este o funcţie monoton descrescătoare. Dacă 0  (x I )   x , reactivitatea creşte, apare
un maxim iar apoi descreşte monoton la zero. Se poate determina momentul la care funcţia
trece printr-un maxim măsurat la oprire, prin anularea derivatei şi este dat de relaţia:
1 I x
tmax  ln 
 I   x 1   1   x  I  X  I
1 
 ln I  11,6h
I  x x
Din grafic se poate observa că dacă 0 a fost foarte mare, după o oprire bruscă reactorul
nu mai poate fi repornit decât dacă are o rezervă foarte mare de reactivitate, fiind necesară o
aşteptare până când reactivitatea indusă scade suficient, pentru a fi posibilă repornirea prin
acţionarea barelor de control. Efectul acesta poate fi prevenit dacă reactorul se opreşte lent, în

110
aşa fel încât nucleele de Xe135 să dispară în timp şi datorită absorbţiei neutronilor (nu numai
datorită dezintegrării –).
Variaţia
concentraţiei
nucleelor de
xenon după 0,5
oprirea
0,4
reactorului
0,3
nuclear Rezerva maximă de reactivitate

0,2

0,1

t
0 10 20 30 40 50 60 70

pentru diferite valori ale fluxului 0.

Otrăvirea reactorului cu samariu

Secţiunea microscopică a Sm149 pentru neutroni termici la 20C, este de  58 500b. Sm149
este un produs de dezintegrare radioactivă – a lanţului de nuclee izobare care începe cu Nd149
cu abundenţă relativă 1,13%.

Fisiune

 
Nd149 
2h
Pm149 
54h
 Sm149  stabil 

Nd149 se dezintegrează relativ repede în Pm149 şi putem deci considera, cu o ipoteză destul
de bună că la fisiune apare direct Pm149 cu o abundenţă relativă  p  1,13% .
 
Se notează cu P(r , t ) şi S (r , t ) densităţile nucleelor de Pm149 şi Sm149, pentru care se scriu
ecuaţiile de conservare:
P  
  p P (r , t )   p  f ( r , t )
t
S   
 as S ( r , t )(r , t )   p P (r , t )
t
Densităţile de echilibru, anulând derivatele sunt:
 p  f 0
P 
p
şi:
P  f
S 
s a

unde 0   ( r ) este fluxul de neutroni în reactor presupus constant în timp.

111
 Reactivitatea indusă de nucleele de Sm149 în regimul asimptotic în reactoarele cu volum
mare va fi dată de expresia:

s
s S P  f 
   a
 a    P
a a a 
Pentru reactoarele nucleare cu uraniu obţinem:
  0,00463  0, 463% .
Se poate determina variaţia densităţii de nuclee de Sm 149 în reactorul nuclear care a
funcţionat la un flux constant 0 , condiţiile iniţiale ale acestui regim fiind P şi respectiv S, iar
densitatea de nuclee de Sm149, care este un nuclid stabil va fi:
S (t )  S   P  1  exp( P t ) 
care în regim asimptotic devine:
S (t ) t   S  P
deci rezultă o creştere a densităţii de nuclee ale acestui nuclid tocmai datorită faptului că este
stabil. După oprirea reactorului reactivitatea indusă de acest produs de otrăvire este:
P   as 0 
   1 
  P

1  exp( p t )  

cu notaţia:
P 0,0128
s    6  1013 n/cm 2  s
as 58  500  1024  3600
Variaţia
reactivităţii 0,05
induse de
samariu, 0,02
funcţie de 0,01
timp.
0 100 200 300

Timpul după oprire, h

Spre deosebire de Xe135 timpul după care reactivitatea indusă atinge valori importante
este mult mai lung fiind de ordinul sutelor de ore. Reactivitatea indusă tinde asimptotic la
 P  0 
 t   2

16
1    10 1  1,6  10 0
  s 

Dacă fluxul constant la care a funcţionat reactorul înainte de pornire a fost de
10 n/cm2s, este necesar pentru repornire, un exces de reactivitate de circa 3%.
14

Dinamica arderii combustibilului nuclear

Dinamica arderii combustibilului nuclear

Arderea combustibilului nuclear face parte din problemele care analizează modificările
pe termen lung ale compoziţiei zonei active a reactorului nuclear în urma funcţionării acestuia.

112
Compoziţia combustibilului nuclear prezintă un interes special deoarece acesta determină
durata de utilizare a combustibilului nuclear în zona activă.
Modificarea compoziţiei combustibilului trebuie să fie luată în considerare atunci când se
stabileşte strategia care trebuie să fie adoptată. pentru a asigura o funcţionare stabilă de durată
din care rezultă şi caracteristicile sistemului de control ale reactorului. Analiza arderii
combustibilului permite stabilirea „valorii“ combustibilului ars în urma unei funcţionări
îndelungate. Deci, în urma unei analize a arderii combustibilului trebuie să se stabilească:
– rata consumului de material fisil, sau rata de burnup;
– cantitatea de material fertil convertită în material fisil;
– dinamica consumului produselor de fisiune cu accent special pe produsele de otrăvire:
Xe şi Sm149;
135

– excesul de reactivitate necesar menţinerii reactorului în stare critică.

Un studiu riguros al arderii combustibilului nuclear se reduce, de fapt, la rezolvarea unui
număr foarte mare de ecuaţii de conservare, cuplate, referitoare la speciile de nuclizi prezente în
zona activă a reactorului. Numărul acestor specii se ridică la circa o sută, motiv pentru care,
practic, este imposibil de rezolvat o astfel de problemă, chiar cu ajutorul unui computer, fără a
se adopta unele aproximaţii.
Prima aproximaţie se referă la produsele de fisiune care se grupează după structura
microscopică de absorbţie pentru neutroni termici. Produsele de fisiune se iau în consideraţie
numai dacă abundenţa relativă cu care apar din fisiune este mare şi din acest punct de vedere
ele mai reprezentative sunt X135 şi Sm149. Celelalte specii de nuclee se iau în considerare într-o
specie echivalentă pentru care se determină valori medii ale constantelor nucleare menţionate
mai înainte. Fragmentele de fisiune care nu influenţează reactivitatea reactorului sunt ignorate.
Nuclizii care fac obiectul analizei schimbărilor de compoziţie sunt stabiliţi în funcţie de tipul
combustibilului. În reactoarele nucleare cu uraniu au loc în continuu transformările:

235 
92 U ( n,  ) 92 U 236 ( n,  ) 92 U 237 
6,7zile
 92 N 237
p

şi:
238  
92 U (n,  ) 92 U 239 
23min
 93 N 239
p 
2,4zile
 94 Pu 239

94 Pu239 poate suferi la rândul său următoarele transformări:

239 
94 Pu (n,  ) 94 Pu 240 (n,  ) 94 Pu 241 ( n,  ) 94 Pu 242 
130ani
Am 241

Transformările amintite sunt completate de cele care se produc atunci când absorbţia este
urmată de fisiune. Metoda generală de studiu a arderii combustibilului este de a rezolva
ecuaţiile de conservare ale densităţilor de nuclee, prezente la un moment dat în reactor,
completate cu ecuaţia difuziei neutronilor, eventual în aproximaţia grupelor de energie, dar în
stare staţionară şi din care se determină repartiţia spaţială a fluxului de neutroni. Reactorul este
menţinut în permanenţă în stare staţionară prin acţiunea barelor de control. Problema arderii
combustibilului nuclear este deci extrem de complexă şi nu poate fi rezolvată cu mijloace
simple decât în situaţii extreme la care se poate ajunge făcându-se foarte multe ipoteze
simplificatoare, dintre care unele vor fi analizate în continuare.
Arderea combustibilului în reactorul nuclear  
cu o singură specie de material fisil

113
 
Densitatea nucleelor fisile este la un moment dat N c (r , t ) , iar ecuaţia de conservare a
acestei mărimi este:
N c  
 ca N c (r , t ) (r , t )
t
iar soluţia acestei ecuaţii este:
N c (r , t )  N c (r ,0)exp   0 ca ( r , t ')dt ' 
  t 
 
Bineînţeles că această relaţie determină numai formal densitatea nucleelor de material
 
fisil, deoarece (r , t ') depinde la rândul său de N c (r , t ) prin intermediul ecuaţiei de criticitate a
reactorului, valabilă la momentul considerat. Finalizarea rezolvării problemei este dependentă
de fixarea unei condiţii referitoare la fluxul neutronilor.
Admiţând, de exemplu, că fluxul neutronilor este contant, respectiv:
 
(r , t )   0 (r )
densitatea de nuclee a materialului fisil devine:
  
N c (r , t )  N c (r ,0) exp  ca  0 (r )dt 
 
O ipoteză la fel de justificată ar fi aceea de a considera puterea termică constantă (fiind
vorba de puterea termică specifică, în W/cm3).
Deci, luând:
 
P (r , t )  P0 (r )
şi ţinând cont de relaţia:
  
P0 ( r )   a ca N c (r , t )(r , t )
unde:
f W
a   ; iar   3, 2  1011
ca fis/s
rezultă că:

  P0 (r )
ca N c ( r , t )(r , t ) 
a
iar ecuaţia de ardere are forma:

N c P (r )
 0
t a
Soluţia acestei ecuaţii este:

  P0 (r )
N c (r , t )  N c (r ,0)  t, t  0
a
Pentru t mic, deci la începutul funcţionării, cele două soluţii sunt identice, datorită
faptului că:
 
exp  ca  0 ( r )t   1  ca  0 (r , t )
 
iar densitatea nucleelor de material fisil se scrie:
  
N c (r , t )  N c (r ,0) 1  ca  0 ( r , t ) 
 
şi deci este o funcţie liniar descrescătoare în timp.

Reprezentarea grafică a funcţiei N c (r , t ) în cele două ipoteze, poate fi văzută în figura
următoare:

114
Dependenţa

funcţiei N c (r , t )

N c ( r , t ) de
timp, 
N c (r ,0)
Flux constant

Putere constantă

Criterii de calcul
22.2. Elemente de calcul

Elemente de calcul
Se presupune că întreaga CNE este caracterizată printr-o serie de parametri liberi, între
care se stabilesc anumite relaţii. Dacă numărul relaţiilor ar fi egal cu numărul parametrilor,
proiectarea reactoarelor ar fi univocă, dar numărul relaţiilor este mai mic decât cel al
parametrilor şi deci sistemul este nedeterminat fizic, urmând ca determinarea să se facă pe
considerente economice.
Margen alege 14 parametri liberi, grupaţi astfel:
1. gradul de îmbogăţire a uraniului;
2. dimensiunile reactorului:
a) înălţimea Hr şi volumul VR;
b) raza Rr;
c) grosimea reflectorului T;
3. dimensiunile reţelei:
volumul moderatorului
a) ;
volumul combustibilului
b) suprafaţa transversală a uraniului;
c) suprafaţa de răcire;
d) grosimea tubului de presiune (la reactoarele PHWR);
4. parametrii schimbătorului de căldură:
a) suprafaţa de schimb de căldură;
b) viteza fluidului de răcire;
5. factorul de performanţă:
a) temperatura moderatorului, mică, conduce la un spectru mai puţin dur şi deci, la un
raport al secţiunilor efective avantajos (la reactoarele PHWR);
b) gradul de aplatisare a fluxurilor de neutroni;

115
 Schema de Informaţii
calcul a preliminare

reactoarelor Zlei/kWh

nucleare. Valori pentru Z1

14 parametri
liberi Z1,1
Z1,2 Valorile optime
Z1,14 ale parametrilor
liberi

per 1 optim
per 2 optim

per K optim

Informaţii preliminare, conduc la o serie de valori ale parametrilor liberi şi apoi se

calculează preţul kWh produs de centrală. Se variază succesiv cei 14 parametri până când se
obţine un optim pentru valoarea minimă a costului kWh produs.
Se pot deduce criteriile şi o metodă de calcul rezonabilă pentru alegerea valorilor
preliminare a principalilor parametri ai reactorului nuclear pornind de la maximizarea
coeficientului de multiplicare în mediu infinit, condiţie care asigură rezerva de reactivitate
pentru arderea maximă a combustibilului. Reactorul este calculat mai întâi la temperatura la
care trebuie să devină critic, 20°C, apoi se calculează efectele de temperatură la temperatura de
funcţionare în regim nominal (puterea nominală – P[MWe]).
Reactorul de putere dintr-o CNE este capabil să furnizeze o putere P(MWe) care se alege
astfel încât să nu afecteze întregul sistem energetic la ieşirea sa accidentală din acesta. De
obicei, se alege o putere unitară a cărei valoare reprezintă 10% din puterea întregului sistem.
Puterea reactorului este limitată superior de puterea unitară şi inferior de considerente
economice (costul reactorului scade când puterea creşte).
Se mai impun temperatura de intrare Ti şi de ieşire Te a fluidului de răcire care rezultă din
optimizarea ciclului termic al centralei, astfel încât  să fie maxim.
În concluzie, se cere proiectarea şi construirea unui reactor care să furnizeze o putere
P[MWeş cu un fluid de răcire având o cădere de temperatură T, în reactor, fixată şi o
temperatură la intrare Ti, dată.
Un reactor eterogen are o unitate structurală (celula echivalentă celulei reale) şi poate fi ,
deci, considerat ca o combinaţie de celule echivalente puse una lângă alta, cap la cap, care
formează un cilindru aproximativ egal cu înălţimea H. Volumul VR trebuie să fie minim, pentru
a avea un consum minim de material.
Este necesar să se determine lungimea de celulă echivalentă pentru a produce puterea P,
atunci când se cunoaşte puterea P produsă pe metru de celulă echivalentă.
Sunt importante fenomenele care au loc în unitatea de lungime de celulă echivalentă,
considerând ca unitate de lungime înălţimea reactorului, H.

22.3. Dimensionarea celulei echivalente   (calculul la rece)

Dimensionarea celulei echivalente (calculul la rece)

116
 Celula echivalentă este caracterizată prin:
rc – raza combustibilului;
 – grosimea tecii;
rm – raza moderatorului;
Sc – suprafaţa combustibilului;
Sm – suprafaţa moderatorului;
Sr – suprafaţa agentului de răcire.
Schema
elementului Combustibil
Teacă
combustibil
Moderator
la un reactor r
r
cilindric. m c

H
S1

La reactoarele cu H2O avem Sm = Sr. De asemenea, mai intervin mărimile:

Sl – suprafaţa laterală a tecii, care condiţionează evacuarea căldurii din elementul
combustibil şi
H – înălţimea celulei, egală cu înălţimea reactorului.
Distribuţia fluxului de neutroni, a temperaturii reale în reactor, precum şi a vitezei
(regimul hidraulic) fluidului de răcire (moderator) sunt prezentate în figura următoare.

117
 Tc
Tc
Tt
Ts Strat
laminar
Tr
Tr

(r)
J(r)
~
v(r)

Distribuţia fluxului de neutroni a temperaturii reale în reactor

şi a vitezei fluidului de răcire.

Calculul fizic al reactorului, la rece, constă din dimensionarea celulei (rc, rm,) pentru
obţinerea unui k maxim. Se consideră, în primă aproximare, că temperatura gazului de
neutroni Tn este egală cu temperatura mediului TR = 293°K, iar spectrul este descris de o
distribuţie Maxwell.
Pentru această distribuţie se calculează secţiunile efective medii pentru zonele omogene
distincte ale celulei şi pentru amestecurile de nuclee specifice tipului de reactor, utilizând
convenţia Westcôtt, la care, caracteristicile spectrului se obţin prin omogenizare.
Cu secţiunile macroscopice medii şi coeficienţii de difuzie astfel determinaţi se
calculează cei patru multiplicatori , f, p, , care sunt funcţii de rc, , rm pentru acele valori ale
acestor parametri care prezintă interes.
Deci, coeficientul de multiplicare în mediu infinit este o funcţie: k = k (rc, rm, ) de rc,
rm şi  prin factorii f, p şi , care depind de caracteristicile geometrice ale celulei.

118
 Grosimea tecii  este limitată inferior de integritatea mecanică şi de imposibilitatea de
difuzie a produselor de fisiune, iar superior de fenomenul de absorbţie a neutronilor în
materialul tecii. Deci,  se fixează la o anumită valoare pe aceste considerente.
Raza combustibilului (rc) variază într-un domeniu mic, având şi ea o valoare fixată pe
considerente de construcţii mecanice. Rămâne astfel studiul variaţiei factorilor p, f şi k cu raza
moderatorului (rm) din care se alege un rm optim.
Variaţia lui
k, p şi f în k
k 
f 
funcţie de p
raza p

rm optim rm

moderatorului.

Dacă s-au determinat , rc şi rm urmează să se calculeze: L eterogen şi  eterogen

L2het  L2m (1  f )
 V 
et  m 1  m 
 Vc 
 Bg2 
e k
k  k 2
 (pentru toate reactoarele mari)
1 L Bg2 1  ( L  ) Bg2
2

unde:
2 2
 2, 405    
Bg2     
 Rex   H ex 
Când 2 Rex  H ex rezultă
23
 150 
Bg2   
 VR 
Cunoscând VR, obţinem Bg2 şi apoi Rex şi Hex.
Pentru reactorul critic la rece, k = 1 şi se determină Bg2 de unde rezultă Rc şi Hc respectiv
volumul minim al reactorului. Puterea care trebuie să fie produsă impune un volum VR (H,R) şi
printr-un raţionament invers se obţine Bg2 şi respectiv k real, după următorul calcul:
– cunoscând volumul reactorului VR, deci R şi H, se determină suprafaţa S=R2 şi
considerând suprafaţa unei celule echivalente rm2 , se poate calcula numărul de celule necesare
(nc):
R 2 R2
nc  
rm2 rm2
iar invers, cunoscând pe nc şi rm se poate găsi raza R a reactorului.

119
 Zona activă
cu o celulă R
de elemente
combustibile. 2
rm

Se consideră un flux mediu  (neutroni/cm3s) uniform pe volumul reactorului.

Elementul combustibil are o densitate de nuclee fisionabile (Nf) cu secţiunea medie f .
Energia degajată pe o fisiune este:
E  200MeV  3, 2  1017 MW  s
Densitatea de putere volumică qv reprezintă puterea produsă în elementul combustibil
într-un cm3:
qv  0,8E f N f  f  (MW/cm3 )

unde produsul N f  f  reprezintă numărul de fisiuni/s şi cm3.

Puterea produsă pe celulă va fi:
Pc  qv Vcomb cel  qv rc2 H
Puterea produsă în tot reactorul rezultă imediat:
R2 rc2
P  nc Pc  nc qv rc2 H  qv 2Rnc2  qv 2R 3
rm2 rm2
Din relaţia de mai sus se determină raza reactorului:
P rm3
R3
qv 2rc2
dar
H  2R
Rezultă Bg2 din relaţia cunoscută:
2 2
2  2,405    
B gp      
 Re   H ex 
şi apoi k real;
2
 Bgp 
R e
k
1  L2 Bg2

Rezerva de reactivitate k este dată de diferenţa:

k = k – 1
Această rezervă de reactivitate trebuie să suporte otrăvirea cu Xe, Sm, efectele termice şi
gradul de ardere.

Calculul termic preliminar al reactorului

Calculul termic preliminar al reactorului

Procesele termice dintr-o celulă sunt definite de două relaţii şi anume: relaţia care dă
temperatura medie a fluidului de răcire, în primă aproximare:

120
 Tr  Ta
Tr 
2
şi relaţia care determină temperatura medie în combustibil:
Tcomb  Tr  (T ) radial
unde: T radial rezultă din distribuţia temperaturii în celulă:
(T )i  Ts  Tr – căderea de temperatură în stratul laminar;
(T )c  Tc  Tt – căderea de temperatură în combustibil;
(T )t  Tt  Ts – căderea de temperatură în teacă;
Tradial  (T )c  (T )t  (T )r
Temperatura medie a combustibilului rezultă după următorul algoritm:
– debitul volumic Q al fluidului de răcire este:
Q  SrV  m3 /s 
 
unde suprafaţa de răcire Sr este dată de relaţia:
S2    rm2  ( rc  )2 
 
Ecuaţia de transfer a căldurii de la elementul combustibil la fluidul de răcire în regim
staţionar devine:
Pcel  qv rc2 H  htot Sl (T )radial
unde: htot este coeficientul global de transfer al căldurii;
Sl = 2(re + )H – suprafaţa laterală a tecii
În această ecuaţie se cunosc Pcel şi Sl.
Ecuaţia de evaluare a căldurii cu ajutorul fluidului de răcire este:
Pcel  Q  C p (Te  Ti )  Q  C p (T )axial

unde:  este densitatea fluidului de răcire;

Cp – căldura specifică a fluidului de răcire.
Se cunosc Pcal,  şi Cp date la un Tr cunoscut şi T'axial. Se determină debitul Q:
qv rc2 H
Q
C p (T )axial
iar din relaţia (22.20) viteza fluidului de răcire v:
Q
v
Sr
Dar puterea din celulă este dată şi de expresia care descrie faptul că puterea calorică Pcel
traversează combustibilul, teaca şi stratul limită:
Pcel  4 c H (T )c 
2 t
 H (T )t  h 2(rc  ) H (T )r
 rc   
ln  
 rc 
unde căderile de temperatură (T )c , (T )t , (T )r sunt necunoscute, iar coeficienţii de
conductibilitate termică c şi t se cunosc din alegerea combustibilului şi tecii.
Coeficientul de transfer al căldurii, h se determină din relaţii criteriale, ca de exemplu,
formula Dittus-Bolter (sau altele similare):
Nu  0,023Pr 0,4 Re0,8
unde criteriul Reynolds, Re, caracterizează regimul de curgere; Pr şi Nu sunt, respectiv,
criteriile Prandt şi Nusselt.
121
 Criteriul Nusselt este dat de:
hDech
Nu 
r
4F
unde: Dech  ;
U
F – suprafaţa de răcire;
U – perimetrul udat.
Criteriul Re se poate calcula utilizând viteza fluidului de răcire determinată anterior.
Criteriul Pr se calculează la Tr şi obţinem pe h care, permite determinarea căderii de
temperatură (T )r .
Se obţine (T )c şi (T )t şi în final (T ) radial dat de expresia:
(T )radial  (T )c  (T )t  (T )r
Cunoscând Tr şi (T ) radial , rezultă imediat temperatura medie a combustibilului Tcomb .
Tcomb  (T ) radial  Tr
Considerând că Tc max este aproximativ egală cu produsul dintre temperatura de ieşire din
reactor (Te ) şi coeficientul de neuniformitate, se reia calculul pentru k ţinând seama de
modificarea secţiunilor efective datorită spectrului gazului de neutroni specific regimului termic
al reactorului (calculul la cald) şi se determină (k ) cald, adică reactivitatea necesară pentru
compensarea efectelor de temperatură.
Deci, rezerva de reactivitate pentru arderea combustibilului va fi:
(k )ardere  (k )cald  (k )otrăvire
unde reactivitatea necesară acoperirii otrăvirii cu Xe şi Sm se calculează pentru valoarea
maximă a concentraţiei de iod după o funcţionare în regim nominal. Rezerva de reactivitate
pentru ardere (k ) ardere limitează gradul de ardere a combustibilului. Gradul de ardere se
limitează şi din considerente metalurgice, de rezistenţă la defectele provocate de radiaţii.
O parte din puterea produsă în celulă este utilizată pentru pomparea fluidului de răcire în
celulă şi deci puterea netă este mai mică decât cea calculată:
netă
Pcel  Pcel  Ppompare
unde puterea de pompare necesară răcirii celulei este dată de produsul dintre căderea de
presiune p şi debitul volumetric Q al fluxului de răcire:
'
Ppompare  p Q

iar, la rândul său, căderea de presiune p este, în cazul unui reactor răcit cu apă:
H vr p 2
p  f
Dech 2
unde termenul (vr p 2 ) 2 reprezintă energia cinetică a fluidului de răcire pe unitatea de volum, iar
factorul de frecare f are, în cazul apei, de exemplu, valoarea:
0,184
f H 2O 
Re0,2
Un astfel de calcul ne permite evaluarea caracteristicilor şi compararea lor, cu limitele
impuse pentru temperaturi şi condiţiile de optimizare. Soluţia se obţine prin reiterarea calculului
pentru îndeplinirea condiţiilor. În acest scop, se pot utiliza metodele multicriteriale din teoria
optimizării sistemelor în care mărimile de optimizare sunt supuse restricţiilor date de
funcţionarea, în condiţii de securitate, a reactorului.
122
 Factorii de neuniformitate

Factorii de neuniformitate
Calculul anterior s-a efectuat pentru valori medii ale fluxului şi temperaturii
considerându-le aceleaşi în toate celulele.
În realitate, celulele nu sunt identice, existând o neomogenitate axială şi radială chiar în
interiorul unei celule. De asemenea, nici combustibilul nu este omogen şi uniform distribuit în
elemente, deoarece pastilele combustibile prezintă abateri din procesul de uzinare. Ca urmare,
este necesar să se ţină seama de factorii reali de neuniformitate şi anume:

Factorii de flux

Deoarece, în cazul fluxului, factorul de neuniformitate este aproximativ 3, pentru a se

obţine o putere corespunzătoare fluxului sunt necesare investiţii corespunzătoare unui flux 3,
deci puteri 3P. Reducerea neuniformităţii prin aplatisarea fluxului reprezintă, deci, o problemă
esenţială.

3
2
 R

Neuniformitatea fluxului.

Aplatisarea se poate realiza prin mai multe metode:

a) reflector;
b) variaţia îmbogăţirii pe zone radiale;
c) scoaterea barelor de reglaj;
d) evitarea efectelor de coloană termică internă.

Factorii de distribuţie

Aceşti factori ţin seama de neuniformitatea distribuţiei vitezei fluidului de răcire, care
afectează regimul termic al reactorului.

Factorii mecanici (de uzinare)

Factorii mecanici de neuniformizare apar datorită toleranţelor admise la fabricarea

pastilelor combustibile, tecii etc.
Factorii de neuniformitate pot fi grupaţi după zona în care aceştia afectează regimul
termic, astfel:
a) factori de neuniformitate care afectează căderea de temperatură în stratul laminar, Ff;
b) factori de neuniformitate care afectează căderea de temperatură a fluidului de răcire,
Fr;
123
 c) factori de neuniformitate care afectează căderea de temperatură în elementul
combustibil, Fc.
Temperatura maximă probabilă în reactor se atinge la apariţia simultană a proceselor
luate în considerare de factorii de neuniformitate enumeraţi anterior. În acest caz, factorul total
de neuniformitate este:
Fr  F f Fr Fc
În realitate, probabilitatea de apariţie simultană şi în acelaşi loc a tuturor cauzelor de
neuniformitate este foarte mică. Valorile celor trei factori de neuniformitate sunt următoarele:

Ff Fr Fc
1) Flux de neutroni 2 1,76 1,66
Distribuţia neutronilor 1,2 1,2 1,2
Concentraţia combustibilului 1,17 1,1 1,18
2) Distribuţia fluidului de răcire
Fluid de răcire 1,02 1,02 –
h 1,15 – –
Dimensiunile elementului 1,18 1,26 1,1
combustibil
3) Mecanice
Variaţia la elementul combustibil 1,03 1,04 –
Conductibilitatea termică a – – 1,07
elementului combustibil

Modele de calcul
ale reactoarelor nucleare

Teoria difuziei monoenergetice

Teoria difuziei monoenergetice

Ecuaţia Boltzmann, care descrie conservarea neutronilor într-un mediu, poate fi pusă sub
 
a anumită formă, în funcţie de fluxul (v , E , , t ) sau sub altă formă, dacă utilizăm funcţia de
 
distribuţie f n  r , v , t  şi considerăm secţiunile efective ca funcţii de poziţie:

f n ( r , v , t )    
 v f n (r , v , t )  t (r , v )vf n (r , v , t ) 
dt
  
  dv ' f n (r , v, t )v '  s ( r , v '  v )  sursa
 
Se poate separa, în nucleul de împrăştiere  s (r , v '  v ) , secţiunea totală de împrăştiere a

nucleelor 's (v ') şi probabilitatea ca neutronul împrăştiat la viteza v ' să aibă, după şoc, o viteză

v , în elementul de volum dv .
    
 s ( r , v  v )   s ( r ', v ') g ( v ' v )
Teoria difuziei mononergetice consideră că:
a) neutronii produşi la fisiune sau la sursele exterioare au, aceeaşi viteză v, deci spectrul
surselor este o distribuţie Dirac: (v ' v) neutronii fiind emişi izotrop;
124
 b) nu există împrăştiere neelastică: in  0 ;
c) masa nucleelor cu care se ciocnesc neutronii nu trebuie să fie foarte mare în raport cu
cea a neutronului, în aşa fel încât viteza neutronului să nu se schimbe după un şoc elastic, sau,
ceea ce este similar, gazul de neutroni să fie în echilibru termodinamic cu mediul deci viteza
medie a neutronilor rămâne aceeaşi în urma şocurilor.
 
Probabilitatea de împrăştiere g (v '  v ) va avea o expresie specifică şi anume:
   
g (v '  v )  g (v ',  '  v, )  g (v '  v,  0 )v 2
Deoarece împrăştierea este izotropă şi nu modifică viteza:
(v ' v)
g ( v '  v,  0 ) 
4v 2
Sursa de neutroni de fisiune va fi dată de rata de reacţie de fisiune:
  
S f   d v '  f (v ')v f n (r , v ', t )(v '  v )
 
unde (v '  v ) este numărul neutronilor produşi cu viteza v, în urma fisiunii produse de un
neutron cu viteza v ' .
Ţinând seama de ipoteza a) şi notând cu v numărul total de neutroni produşi pe o fisiune,
 
rezultă o expresie pentru (v '  v ) de forma:
  (v ' v)
 (v '  v )  
4v 2
Introducând (23.6) în (23.5) şi efectuând integrala, rezultă:
 f (v )  
S fis  d '  vf n (r , v,  ', t )
4
Pentru a determina condiţia ca un reactor să fie critic, este necesar să considerăm un
reactor în regim staţionar, deoarece criticitatea este echivalentă cu staţionaritatea funcţionării
reactorului la o putere oarecare dată.
 
În acest caz, funcţia de distribuţie a neutronilor va fi f n (r , v, ) , iar termenul temporal din
anulează, deoarece regimul staţionar este caracterizat prin:
 
f n (r , v, , t )
0
8t
     
vf n (r , v, )  t (r , v )vf n (r , v, ) 
 f
 s (r , v)   
  d ' vf n (r , v,  ')   d '  vf n (r , v,  ')
4 4
În cazul unui reactor în care neutronii au un spectru de echilibru, viteza v – aşa cum am
văzut în condiţia c) – poate fi considerată ca fiind viteza medie a spectrului, caz în care
secţiunile efective (v) devin secţiunile medii pe spectrul neutronilor din reactor.
Considerând această situaţie, nu vom mai nota, în cele ce urmează, viteza v, înţelegând că
 
secţiunile sunt secţiunile medii, iar f n (r , ) este numărul neutronilor cu direcţia vitezei în

direcţia  , indiferent de viteza lor.
     
vf n (r , )  t (r )vf n (r , ) 
 s   f  
  d ' vf n ( r ,  ')
4
Deoarece, în acest caz, în membrul al doilea apare în mod explicit, numărul total de

neutroni pe cm3 în punctul r ,  s ,  f , v nu depind de , deci putem să introducem densitatea totală

de neutroni, n(r ) :
  
n(r )   d ' f n (r ,  ')
125
 Vom defini, de asemenea, curentul net de neutroni prin expresia:
   
J (r )   d f n (r , )v
Curentul net de neutroni este numărul net de neutroni care străbat un cm 2 de suprafaţă în
direcţia pozitivă a normalei, la suprafaţă.
     
v  d  f n ( r , )  t  r  v  d  f n (r , ) 
 s   f  
  d  d ' vf n (r , )
4
care, după efectuarea integrării,:
d   4
ne conduce la ecuaţia:
    
v J (r )  t (r )vn(r )  ( s   f )vn(r )
       
v  d f (r , )   t ( r )v  df n (r , ) 
  s   f  
  d  v  d  ' f n ( r , )
4
v   
n(r )  t ( r )vJ (r )  0
3
deoarece:

 d  0 .
1
J (r )    n ( r )
3t (r )
Vom nota:
 1
D(r )   
3t ( r )
care se numeşte coeficient de difuzie şi în acest fel difuzia neutronilor este descrisă prin legea
lui Fick, stabilită pentru difuzia gazelor:
  
J (r )   D(r )n(r )

Înlocuind expresia lui J (r ) din (23.20) se obţine ecuaţia pe care trebuie să o satisfacă

densitatea populaţiei de neutroni n(r ) :
    
v   D (r )n(r )  t (r )vn(r )  ( s   f )vn(r )
 
 ( r )  vn(r )
aceasta capătă forma:
    
   D(r )(r )   t ( r )( r )  ( s   f )( r )
  
Deoarece t (r )   s (r )   s ( r ) , ecuaţia de conservare a neutronilor într-un reactor, în
aproximarea difuziei va fi de forma:
     
  D(r ) (r )    a (r ) (r )   f (r ) (r )
În cazul în care reactorul este omogen şi deoarece oricând putem să reducem un reactor
eterogen la un reactor omogen, secţiunile efective şi coeficientul de difuzie sunt constante cu
poziţia:
 
 D 2  ( r )  ( a   f ) ( r )  0
Se notează parametrul de material cu:
 f   s
Bm2 
D
iar ecuaţia reactorului, în aproximarea difuziei monoenergetice va avea forma:
126
 
 2  ( r )  Bm2  (r )  0
Soluţiile unei ecuaţii de acest fel depind de geometrie şi sunt unice numai dacă le
asociem condiţii de limită.
În aproximarea difuziei condiţiile la limită se pot reduce la anularea fluxului pe suprafaţa
extrapolată cu distanţa de extrapolare:
2
d ex 
3 s
deci:
 2 
  rs  ns   0
 3 s 
 
unde rs este vectorul care marchează elementul diferenţial de suprafaţă d s , iar ns este normala la
elementul de suprafaţă d s .
Astfel, în cazul unui reactor de tip placă infinită, datorită simetriei, vom avea pe fiecare

plan acelaşi flux (r )  ( x) , dacă axa Ox este normală la suprafeţele plăcii infinite.
Soluţiile vor fi de forma:
 ( x)  A cos Bm x  C sin Bm x
Condiţia la limită (23.28) impune simetria fluxului şi dacă se ţine seama de faptul că
fluxul de neutroni nu poate fi negativ:
 ( x)  0
rezultă că singura soluţie diferită de zero este:
( x)  A cos Bm x
Utilizând simetria fluxului şi anularea lui la graniţa extrapolată a plăcii de grosime 2a
rezultă:

Bm x 
2
sau

Bm 
2a
Deoarece Bm depinde de caracteristicile materiale, iar  (2a)  Bg depinde numai de
caracteristicile geometrice, condiţia de a avea soluţii staţionare pentru fluxul de neutroni, care
să fie diferite de zero, se poate pune sub forma:
Bm2  Bg2
Pentru acelaşi parametru de material Bm2 , condiţia de existenţă a soluţiilor în regim
staţionar, pentru ca reactorul de fie critic, depinde de tipul de geometrie În cazul unei geometrii
de tip cilindru infinit, se constată uşor că avem:
 ()  AJ 0 ( Bm)
dacă este satisfăcută relaţia de criticitate:
2
 2, 405 
Bm2  Bg2   
 Rex 
unde Rex este raza extrapolată a cilindrului.
Pentru cazul practic al unui reactor cilindric, separarea variabilelor este echivalentă cu
intersecţia dintre placă şi un cilindru infinit, ceea ce face ca parametrul geometric să aibă
expresia:

127
 2 2
    2, 405 
Bg2     
 Rex   Rex 
unde Hex este înălţimea reactorului Hex = 2aex, iar fluxul de neutroni va avea expresia:
 z  2, 405 
( z, )  A cos J 
H ex  Rex 
Dacă se cunoaşte Bm2 se pot calcula dimensiunile critice, deci Bg2 şi distribuţia fluxului de
neutroni.

Încetinirea neutronilor. Aproximaţiile teoriei încetinirii neutronilor

Încetinirea neutronilor. Aproximaţiile teoriei încetinirii neutronilor

Neutronii apar la fisiune, cu o energie medie de 2 MeV şi de la această energie, trebuie să
ajungă, în urma şocurilor cu nucleele materialului moderator, la o energie medie de 0,025 eV,
corespunzătoare temperaturii gazului de neutroni, de 20°C în reactoarele cu neutroni termici şi
la o energie medie de circa 0,2–0,3 MeV în reactoarele cu neutroni rapizi.
Diferenţa specifică între spectrul neutronilor dintr-un reactor termic şi un reactor rapid
este că, în cazul dintâi, spectrul gazului de neutroni se stabilizează în funcţie de temperatura
mediului, în timp ce, în cazul celui de al doilea, stabilizarea spectrului este dată de structura
materială a reactorului. Teoria încetinirii neutronilor, este valabilă pentru ambele cazuri.
Se porneşte de la ecuaţia Boltzmann, dar ipotezele pe care le vom face sunt diferite:
a) absenţa împrăştierii inelastice;
b) împrăştierea elastică este izotropă, în sistemul centrului de inerţie;
c) neglijarea efectului legăturilor chimice.
În cazul încetinirii neutronilor, este comod ca, în locul energiei, să se utilizeze o
variabilă u, denumită letargie şi definită prin relaţia:
E0
u  ln
E
unde E0 este energia neutronului de fisiune.
Dacă energia neutronului, înainte de şoc, corespundea letargiei u1, iar după şoc letargiei
u2, variaţia letargiei pe şoc va fi:
E1
u2  u1  ln
E2
Ecuaţia Boltzman cu o sursă de fisiune în regim staţionar, va avea forma:
    
vf n ( r , v)  t (v)vf n ( r , v) 
     
  dv '  s (v ') g (v '  '  v) f n ( r , v '  ')  S f ( r , v)
Introducem variabila letargie în locul variabilei viteză şi ţinând seama că
2E
v ,
mn
vom obţine relaţiile:
   
f n (r , v)d v  f n (r , u , )du d
(v)  (u )
  
g (v '  '  v)d v  g (u ',  '  u, )du d 
Folosind aceste relaţii ecuaţia (23.38) va avea forma:

128
     
vf n ( r , u , )  t (u )vf n (r , u , ) 
    
  d ' du '  s (u ') g (u '  '  u) f n (r , u ',  ')  S f ( r , u )
 
Nucleul de împrăştiere g (u '  '  u) , care reprezintă probabilitatea ca un neutron care

avea letargia u' şi direcţia vitezei  ' să treacă, în urma şocului, la letargia u, cu direcţia vitezei

 , este – funcţie numai de unghiul de împrăştiere, în sistemul laboratorului:
 
 L  cos  L   ' 
şi de letargia u u', deci:

g (u '  '  u)  g ( L 'u '  u)
şi îl vom considera normat:
 d L  du g ( L 'u  u ')  1

Termenul de sursă S f (r , u ) a fost presupus izotrop şi reprezintă numărul de neutroni

emişi în r , pe unitatea de timp, cu letargia u.
Introducem o nouă funcţie, care să caracterizeze starea gazului de neutroni în curs de
încetinire şi anume densitatea de şoc:
   
F (r , u , )  t (u )vf n ( r , u , )
Se notează cu
h(u ')   e (u ) / t (u ')
iar ecuaţia Boltzmann (23.40) devine:
1     
F (r , u , )  F (r , u, ) 
 t (u )
  
 d du ' F (r , u ',  ') h(u ') g ( L , u ' u )  S f ( r , u )
Dacă interesează numai distribuţia după energie sau letargie, se poate integra, termen cu
termen, pentru toate direcţiile spaţiale şi pentru tot volumul reactorului. Se introduc notaţiile:
 
Fe (u )  V d r  d F ( r , u , )
R

Ge (u  u ')  V d g ( L , u  u ')
R

S fiz (u )  V d r S fiz (r , u )
R

Ecuaţia care descrie încetinirea neutronilor va avea forma:


Fe (u )  0 du ' h(u ') Fe (u ') g e (u ' u )  S f (u )

Totul depinde de forma nucleului de împrăştiere deci în final, de expresia lui

g ( L , u  u ')
care va fi determinată în continuare.
În cazul unui şoc, energia neutronului înainte de şoc E' şi viteza v' sunt legate de energia
după şoc E şi viteza v, pentru o valoare a unghiului de împrăştiere în sistemul de coordonate al
centrului de masă c , prin relaţia:
E v 2 1  2 A cos c  A2
 
E ' v '2  1  A 2
Dacă introducem pierderea de letargie u – u', va rezulta expresia pentru unghiul de
împrăştiere:
 A  1 2  (u u ')
cos c  1 
2A
1 e 
Dar, între  L  cos  L şi cos c există o relaţie simplă:
129
 Au ' u'
v cos  L  cos c
A 1 A 1
A 1  2
u  u ' A  1 u 2u '
L  e  e
2 2
Probabilitatea ca un neutron să aibă, în urma şocurilor, o variaţie de letargie cuprinsă
între u–u' şi d(u–u') este ge(u–u'), d(u–u') şi deoarece aceasta este corelată cu cosc , vom avea:
2 sin c dc d  cos c 
ge (u  u ') d(u  u ')  
4 2
Rezultă imediat că:
1 d(cos c ) ( A  1) 2 (u u ')
ge (u  u ')   e
2 d(u  u ') 4A
Dacă vom considera că (u–u') şi L nu sunt corelate, şi rezultă expresia nucleului de
împrăştiere g ( L , u  u ') , sub forma:
(1  A) 2  (u u ')
g ( L 'u  u ')  e 
8A
 ( u u ') u u '
A 1  2 A 1 2 

  L  e  e 
 2 2 

Prin distribuţia Dirac, s-a ţinut seama de relaţia dintre  L şi pierderea de letargie u–u'.
Cunoaşterea expresiei nucleului de împrăştiere ne permite să calculăm caracteristicile
mediilor moderatoare:
a) valoarea medie a unghiului de împrăştiere cosL = L :
 2
 L  0 d(u  u ')  d L  L g ( L 'u  u ') 
3A
unde  este pierderea logaritmică maximă de letargie considerând L= –1, având valoarea:
2
 A 1
  ln  
 A 1 
b) valoarea medie a pierderii de letargie pe un şoc, :

  0 d(u  u ')  d  L g ( L 'u  u ') 
( A  1)2 A  1 2
1 ln
2A A 1 A  2 / 3
c) numărul de şocuri necesar pentru ca neutronul să ajungă de la energia de fisiune E0 la
energie termică Et :
ln Ec / Et
Nt 

Capacitatea de moderare a unui mediu se apreciază prin raportul de moderare, care este
  s /  a iar în următorul tabel sunt date valorile pentru principalii moderatori:

Moderator  Nt   s / a

H2O 1 18 72
D2O 0,725 25 12 000
Be 0,209 86 159
C 0,158 114 170

130
 Presupunând că neutronii apar cu aceeaşi energie de la sursă spectrul lor va fi descris cu
o distribuţie Dirac (u):
u
Fe (u )  0 du ' h(u ') g e (u  u ') Fe (u ')  (u )

se utilizează transformata Laplace:


Fe ()  0 du Fe (u ) e  u

Ge ()  0 du g e (u ) e  u

Deoarece Bm depinde de caracteristicile materiale, iar  (2a)  Bg depinde numai de

caracteristicile geometrice, condiţia de a avea soluţii staţionare pentru fluxul de neutroni, care
să fie diferite de zero, se poate pune sub forma:
Bm2  Bg2
Pentru acelaşi parametru de material Bm2 , condiţia de existenţă a soluţiilor în regim
staţionar, pentru ca reactorul de fie critic, depinde de tipul de geometrie În cazul unei geometrii
de tip cilindru infinit, se constată uşor că avem:
 ()  AJ 0 ( Bm)
dacă este satisfăcută relaţia de criticitate:
2
 2, 405 
Bm2  Bg2  
 Rex 
unde Rex este raza extrapolată a cilindrului.
Pentru cazul practic al unui reactor cilindric, separarea variabilelor este echivalentă cu
intersecţia dintre placă şi un cilindru infinit, ceea ce face ca parametrul geometric să aibă
expresia:
2 2
    2, 405 
Bg2    
 Rex   Rex 
unde Hex este înălţimea reactorului Hex = 2aex, iar fluxul de neutroni va avea expresia:
 z  2, 405 
( z, )  A cos J 
H ex  Rex 
Dacă se cunoaşte Bm2 se pot calcula dimensiunile critice, deci Bg2 şi distribuţia fluxului de
neutroni.

Încetinirea neutronilor.
Aproximaţiile teoriei încetinirii neutronilor

Încetinirea neutronilor. Aproximaţiile teoriei încetinirii neutronilor

Neutronii apar la fisiune, cu o energie medie de 2 MeV şi de la această energie, trebuie să
ajungă, în urma şocurilor cu nucleele materialului moderator, la o energie medie de 0,025 eV,
corespunzătoare temperaturii gazului de neutroni, de 20°C în reactoarele cu neutroni termici şi
la o energie medie de circa 0,2–0,3 MeV în reactoarele cu neutroni rapizi.
Diferenţa specifică între spectrul neutronilor dintr-un reactor termic şi un reactor rapid
este că, în cazul dintâi, spectrul gazului de neutroni se stabilizează în funcţie de temperatura

131
mediului, în timp ce, în cazul celui de al doilea, stabilizarea spectrului este dată de structura
materială a reactorului. Teoria încetinirii neutronilor, este valabilă pentru ambele cazuri.
Se porneşte de la ecuaţia Boltzmann, dar ipotezele pe care le vom face sunt diferite:
a) absenţa împrăştierii inelastice;
b) împrăştierea elastică este izotropă, în sistemul centrului de inerţie;
c) neglijarea efectului legăturilor chimice.
În cazul încetinirii neutronilor, este comod ca, în locul energiei, să se utilizeze o
variabilă u, denumită letargie şi definită prin relaţia:
E0
u  ln
E
unde E0 este energia neutronului de fisiune.
Dacă energia neutronului, înainte de şoc, corespundea letargiei u1, iar după şoc letargiei
u2, variaţia letargiei pe şoc va fi:
E1
u2  u1  ln
E2
Ecuaţia Boltzman va avea forma:
    
vf n ( r , v)  t (v)vf n ( r , v) 
     
  dv '  s (v ') g (v '  '  v) f n ( r , v '  ')  S f ( r , v)
Introducem variabila letargie în locul variabilei viteză şi ţinând seama că
2E
v ,
mn
vom obţine relaţiile:
   
f n (r , v)d v  f n (r , u , )du d
(v)  (u )
  
g (v '  '  v)d v  g (u ',  '  u, )du d 
    
vf n ( r , u , )  t (u )vf n (r , u , ) 
    
  d ' du '  s (u ') g (u '  '  u) f n (r , u ',  ')  S f ( r , u )
 
Nucleul de împrăştiere g (u '  '  u) , care reprezintă probabilitatea ca un neutron care

avea letargia u' şi direcţia vitezei  ' să treacă, în urma şocului, la letargia u, cu direcţia vitezei

 , este – funcţie numai de unghiul de împrăştiere, în sistemul laboratorului:
 
 L  cos  L   ' 
şi de letargia u u', deci:

g (u '  '  u)  g ( L 'u '  u)
şi îl vom considera normat:
 d L  du g ( L 'u  u ')  1

Termenul de sursă S f (r , u ) a fost presupus izotrop şi reprezintă numărul de neutroni

emişi în r , pe unitatea de timp, cu letargia u.
Introducem o nouă funcţie, care să caracterizeze starea gazului de neutroni în curs de
încetinire şi anume densitatea de şoc:
   
F (r , u , )  t (u )vf n ( r , u , )
Se notează cu
h(u ')   e (u ) / t (u ')
iar ecuaţia Boltzmann devine:
132
 1     
F (r , u , )  F (r , u, ) 
 t (u )
  
 d du ' F (r , u ',  ') h(u ') g ( L , u ' u )  S f ( r , u )
Dacă interesează numai distribuţia după energie sau letargie, se poate integra, termen cu
termen, pentru toate direcţiile spaţiale şi pentru tot volumul reactorului. Se introduc notaţiile:
 
Fe (u )  V d r  d F ( r , u , )
R

Ge (u  u ')  V d g ( L , u  u ')
R

S fiz (u )  V d r S fiz (r , u )
R

Ecuaţia care descrie încetinirea neutronilor va avea forma:


Fe (u )  0 du ' h(u ') Fe (u ') g e (u ' u )  S f (u )

Totul depinde de forma nucleului de împrăştiere al ecuaţiei integrale, deci în final, de

expresia lui
g ( L , u  u ')
care va fi determinată în continuare.
În cazul unui şoc, energia neutronului înainte de şoc E' şi viteza v' sunt legate de energia
după şoc E şi viteza v, pentru o valoare a unghiului de împrăştiere în sistemul de coordonate al
centrului de masă c , prin relaţia:
E v 2 1  2 A cos c  A2
 
E ' v '2  1  A 2
Dacă introducem pierderea de letargie u – u', va rezulta expresia pentru unghiul de
împrăştiere:
 A  1 2
cos c  1  (u u ')
2A
1 e 
Dar, între  L  cos  L şi cos c există o relaţie simplă:
Au ' u'
v cos  L  cos c
A 1 A 1
A  1  u 2u ' A  1 u 2u '
L  e  e
2 2
Probabilitatea ca un neutron să aibă, în urma şocurilor, o variaţie de letargie cuprinsă
între u–u' şi d(u–u') este ge(u–u'), d(u–u') şi deoarece aceasta este corelată cu cosc , vom avea:
2 sin c dc d  cos c 
ge (u  u ') d(u  u ')  
4 2
Rezultă imediat că:
1 d(cos c ) ( A  1) 2 (u u ')
ge (u  u ')   e
2 d(u  u ') 4A
Dacă vom considera că (u–u') şi L nu sunt corelate, putem să ţinem seama prin
intermediul unei distribuţii Dirac şi rezultă expresia nucleului de împrăştiere g ( L , u  u ') , sub
forma:
(1  A) 2  (u u ')
g ( L 'u  u ')  e 
8A
 ( u u ') u u '
A 1  2 A 1 2 
   L  e  e 
 2 2 

133
 Prin distribuţia Dirac, s-a ţinut seama de relaţia dintre  L şi pierderea de letargie u–u'.
Cunoaşterea expresiei nucleului de împrăştiere ne permite să calculăm caracteristicile
mediilor moderatoare:
a) valoarea medie a unghiului de împrăştiere cosL = L :
 2
 L  0 d(u  u ')  d L  L g ( L 'u  u ') 
3A
unde  este pierderea logaritmică maximă de letargie considerând L= –1, având valoarea:
2
 A 1
  ln  
 A 1 
b) valoarea medie a pierderii de letargie pe un şoc, :

  0 d(u  u ')  d  L g ( L 'u  u ') 
( A  1)2 A  1 2
1 ln
2A A 1 A  2 / 3
c) numărul de şocuri necesar pentru ca neutronul să ajungă de la energia de fisiune E0 la
energie termică Et :
ln Ec / Et
Nt 

Capacitatea de moderare a unui mediu se apreciază prin raportul de moderare, care este
  s /  a iar în următorul tabel sunt date valorile pentru principalii moderatori:
Moderator  Nt   s / a

H2O 1 18 72
D2O 0,725 25 12 000
Be 0,209 86 159
C 0,158 114 170

Presupunând că neutronii apar cu aceeaşi energie de la sursă spectrul lor va fi descris cu

o distribuţie Dirac (u):
u
Fe (u )  0 du ' h(u ') g e (u  u ') Fe (u ')  (u )

şi pentru a găsi soluţia în cazul unui mediu neobservat, când h(u) = 1 se utilizează transformata
Laplace:

Fe ()  0 du Fe (u ) e  u

Ge ()  0 du g e (u ) e  u
Fe ()  Fe () g e ()  1
de unde rezultă:
1
Fe () 
1  g e ( )
Făcând transformarea inversă a lui vom obţine:
1 c i g ( )
Fe (u )   
d  e e u  (u )
2i c i 1  ge ()
Integrarea se efectuează în lungul unei drepte care lasă toţi polii de aceeaşi parte, dar:
 ( A  1)2 
ge ()  0 du ge (u ) e  u  1  e  (1)  
4 A(1  )  

Rezultă că avem:
134
 Fe () 1  e (1) 

1  Fe () 4 A(1  )  1  e (1)  
( A  1) 2  
şi polii sunt rădăcinile ecuaţiei:
4A
2
(1  )  1  e  (1)   0
( A  1)
Soluţia asimptotică pentru valori mari ale lui u, în cazul neutronilor termici, va fi dată de
polul care are partea reală cea mai mare. Se poate arăta, că toţi polii au partea reală negativă, cu
excepţia unuia singur,   0 . În acest caz, soluţia asimptotică este:
1  e  1
Feas (u )  
4A
2
  e 
( A  1)
Rezultă că spectrul neutronilor în curs de încetinire după letargie este constant şi depinde
numai de tipul moderatorului.
Dacă ţinem seama că am definit densitatea de şocuri:
Feas (u )  t (u ) v nt (u )
unde nt (u ) este numărul neutronilor care au letargia în intervalul du, în tot reactorul. Trecerea de
la letargie la energie se face ţinând seama că:
dE
du   .
E
t ( E )vn( E )dE  Fas (u )du
F
vnt ( E )   t ( E )
E
Dacă admitem că acest spectru este acelaşi în orice element diferenţial de volum al
reactorului, deci că putem separa variaţia spaţială a densităţii de neutroni de variaţia cu energia,
obţinem expresia spectrului Fermi al fluxului de încetinire a neutronilor, care este invers
proporţional cu energia neutronilor.

Aproximarea Pn (metoda armonicelor sferice)

Aproximarea Pn (metoda armonicelor sferice)

Variaţia, în funcţie de poziţia spaţială şi de direcţia vitezei neutronilor, a densităţii de şoc,
în procesul de încetinire a neutronilor, rezultă din rezolvarea ecuaţiei Boltzmann sub forma:
1     
 F (r , u , )  F ( r , u , ) 
 t (u )
  
 d  'du ' F (r , u , ) h(u ') g ( L , u  u ')  S f ( r , u )
Calculele sunt foarte complicate şi depind de geometrie şi pentru a nu folosi o algebră
inutilă spre a înţelege metodele de calcul, considerăm cazul simplu al unui mediu care poate fi
caracterizat printr-o singură dimensiune spaţială, care se notează cu x, iar unghiul făcut de

această dimensiune va avea un cosinus pe care îl vom nota cu . Astfel, r va fi înlocuit cu x, iar

 cu .
Ecuaţia lui Boltzmann va deveni, în acest caz:

135
  
F ( x, , u )  F ( x, , u ) 
t (u ) x
u 1
0 du 'd 'F ( x,  ', u ') g ( L , u  u ')h(u ')  4 (u )( x)
Sursa S ( x, ) a fost considerată ca fiind izotropă şi emiţând neutroni la letargia u = 0 şi în
punctul x = 0.
Rezolvăm ecuaţia utilizând transformata Fourier, unde variabila conjugată cu poziţia va
fi considerată că este parametrul geometric B. Funcţia F(x, , u) se va transforma în:

F ( B, , u )   dx eiBx F ( x, , u )

Se poate scrie că:

iB
1 F ( B , , u ) 
 t (u )
u (u )
 0 du 'd ' F ( B,  ', u ') h(u ') g ( L , u  u ') 
4
 2n  1
F ( B , , u )   Fn ( B, u ) Pn () g ( L , u  u ') 
n o 4 
 2n  1
  g n (u  u ') Pn ( L )
n 0 4

unde se vede imediat, din condiţia de ortogonalitate şi normare a polinoamelor Legendre Pn () ,
că:
Fn ( B, )   d  Pn () F ( B, , u )
g n (u  u ')   d  L Pn ( L ) g ( L , u  u ')

Dacă înmulţim ecuaţia cu Pn () şi integrăm după , rezultă:

iB u
F0 ( B, u )  F1 ( B, u )  0 du 'F0 ( B, u ') g 0 (u  u ')  (u )
 t (u )
……………………………………………………………………
iB
Fn ( B, u )   nFn 1 ( B, u )  (n  1) Fn 1 ( B, u )  
(2n  1)t (u )
u
 0 du ' Fn ( B, u ') g n (u  u ')

S-a ţinut seama de proprietăţile polinoamelor Legendre:

(2n  1) Pn ()  nPn 1 ()  ( n  1) Pn ()
şi:
Pn ( L )  Pn () Pn ( ') 
n ( n  m) m
2  Pn () Pnm ( ')cos m(  )
m 1 ( n  m)
Funcţiile u sunt pare sau impare, după cum n este par sau impar, iar 0 este pară.
Se observă că, pentru B = 0, se poate scrie:

F ( B, , u ) B 0   dx F ( x, , u )

În consecinţă, contribuţia coeficienţilor lui Pn () , în dezvoltarea în armonici sferice, este

nulă pentru n > 0, deci:
Fn ( B, u ) B 0  0
Funcţiile Fn ( B, u) sunt complet determinate, dacă sunt cunoscute momentele spaţiale de
ordinul m al funcţiei Fn ( x, u ) , pe care le vom nota cu:

136
 
anm   dx x m Fn ( x, u )

Pentru a demonstra acest fapt, să pornim de la transformata Fourier:


Fn ( B, u )   dx eiBx Fn ( x, u )
Derivăm în raport cu B, apoi facem B = 0. Se obţine:

 Fn ( B, u ) B 0   dx Fn ( x, u )
 Fn ( B, u )  
 B   i  dx xFn ( x, u )
  B 0
  k Fn ( B, u )  
 k   i k  dx x k Fn ( x, u )
 x  B 0
Constatăm imediat că:
  m Fn ( B, u ) 
anm  i  m  
 x m  B 0
Dezvoltând fiecare termen al lui F ( B, , u ) în serie Mac Lourin, obţinem:
  k
2n  1 B
F ( B, , u )   Pn ()  ank
n  0 4 k 0 k!
Transformarea inversă Fourier conduce la funcţia F(x,,u), dacă ştim momentele spaţiale
ank
. Calculul acesta este foarte complicat fiind efectuat pentru anumite cazuri particulare.
Momentele spaţiale ale termenului F0 , care este proporţional cu fluxul de neutroni, ne
permit să caracterizăm procesul de încetinire. Momentul spaţial de ordinul doi va fi:
  2 F0 ( B, u ) 

a2
x02 00 

dx  x 2   dF0 ( x, , u )    B 2 
  F0 ( B, u ) 
a0  dx   dF0 ( x, , u )
  
  B 0
Lungimea parcursului de încetinire, care este media pătratului distanţei străbătute de un
neutron de fisiune până în momentul în care devine termic, va fi definită prin expresia:
x02
L2r (u ) 
2
Pentru un spaţiu cu trei dimensiuni, se poate generaliza şi pentru o sursă punctuală, se
poate scrie că:
r02
L2r (u ) 
6
Parcursul de încetinire este identic cu vârsta Fermi  (cm2), dar este astfel calculat cu o mai mare
precizie. Din măsurătorile experimentale au rezultat pentru materialele moderatoare la 20 °C, următoarele valori pentru
parcursul de încetinire:
2
eV) cm2
Lr (1,44
2
Lr(0,025 eV) cm2
Material
Rezonanţa indiului Energia termică
H2O 30,5  1 31,8
D2O (99,8%) 111,0  1
Be 80,2  2 97,2
Be O 95 105 – 110
C 236 364

137
 Au fost efectuate măsurători pentru momentele superioare ale încetinirii neutronilor de
fisiune, în apă obişnuită (la Argonne National Laboratory) şi pentru grafit, pentru rezonanţa
indiului deci până la o energie de 1,44 eV, iar rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul
următor:

Materi 2
r0 cm2 4
r0 cm4 6
r0 cm6 8
r0 cm8
al
H2O 185 1,222 105 2,27 108 8,64  1011
C 1864 6,89 106 4,4  1010 –

Teoria vârstei Fermi, ia în considerare numai primele două funcţii F0(x,u) şi F1 (x,u). Din
cele două ecuaţii se elimină F1(x,u) şi se introduce densitatea de încetinire q(x,) prin:
q ( x, )  F0 ( x, u )
unde  este vârsta Fermi, definită prin expresia:
1 u 1

2
0
du ' 2
 (u ')(1  cos  L )
Densitatea de încetinire q(x,) este egală cu numărul de neutroni, pe unitatea de volum şi
pe unitatea de timp, care ating vârsta  şi va satisface o ecuaţie de forma:
q ( x, )  2 q ( x, )
   ( x )  ( )
c x 2
care dacă este generalizată la spaţiul tridimensional, devine:
q(r , ) 
 q(r , )  S (r )( )

Această ecuaţie este valabilă pentru h(u') = 1 şi poate fi generalizată pentru absorbţii
slabe, deci h(u) <1.

Metoda Sn (metoda Carlson)

Metoda Sn (metoda Carlson)

O metodă simplă dar exactă pentru rezolvarea ecuaţiei transportului şi care necesită
utilizarea unor maşini de calcul foarte rapide şi de mare capacitate, a fost propusă de Carlson.
Această metodă va fi analizată pentru cazul unidimensional al geometriei sferice şi, apoi,
se vor specifica rezultatele pentru o geometrie cilindrică, curentă în practica reactoarelor
nucleare.
Considerăm împrăştierea izotropă, pentru a nu complica calculele şi vom scoate în
evidenţă specificul metodei, care înseamnă o discretizare după variabila care descrie direcţia
vitezei neutronilor, în locul descompunerii după armonici sferice.
Considerăm ecuaţia în cazul unei sfere, în aproximarea transportului monoenergetic:
  1  2   Q ( 0 )
2      t ( r )   ( r , ) 
 r r   2
unde ( r , ) este fluxul neutronilor, definit prin:
 (r , )  vf n (r , )
138
 Sursa, datorată împrăştierii este:
Q (r )  C (r )t ( r )()(  ')2  d (r , )
unde cu C(r) s-a notat factorul de multiplicare, fie prin fisiune, fie prin împrăştiere, pe sectorul
sferic de rază r:
vt (r )   a (r )
C (r ) 
t ( r )
Integrăm ecuaţia după , divizând intervalul(–1+1) în n subintervale
 j 1 ,  j ( j  1, 2, ..., n;  j 1   j ) şi se presupune că, în aceste intervale, fluxul de neutroni variază
liniar, în funcţie de :
1
 ( r , )  ( j 1   j ) ( r ,  j )  ( j 1  ) (r ,  j 1 ) 
 j 1   j 

Înmulţind cu du şi, integrând între  j1 şi j, după simplificare cu  j   j1 obţinem
ecuaţia:
  bj 
 a j    t (r )   (r ,  j ) 
 r r 
  bj  1
 a   t ( r )  ( r ,  j 1 )  Q( r )
 F r  2
unde:
j  1, 2, ..., n ;
1
a j   2 j   j 1  ;
3
1
a j   j  2 j 1  ;
5
2 2
2 3   j   j  j 1   j 1
bj  .
5  j   j 1
Fluxul total de neutroni este obţinut cu ajutorul relaţiei:
n j
 (r )  2   d (r , )
j 1  j 1

unde ( r , ) este dat de relaţia (23.85).

Notăm:
l j  [ j   j 1 ]
l j '  l j 1
Pj 
2
l0  ln1  0
se obţine pentru fluxul total expresia:
n
 (r )  2  Pj  ( r ,  j ' )
j ' 0

Curentul de neutroni care, prin definiţie, este dat de relaţia:

1
J (r )  2  d  Q( r , )
1

va deveni:

139
 n 1
J (r )  2   
l j 1a j 1  l j a j ( r ,  j )
j 0 2

Se verifică valabilitatea relaţiei, care va fi necesară ulterior:

 l j 1b j 1  l j b j   2  l j 1a j 1  l j a j 
Ecuaţia pentru j  1, ..., n un număr de n ecuaţii diferenţiale, în funcţie de variabila spaţială
r, pentru a determina cele n + 1 funcţii (r ,  j ) . Ecuaţia care mai este necesară se obţine făcând
în j = 0 şi notând  '0  01 se obţine un sistem de n + 1 ecuaţii diferenţiale cu variabila r:

   1 Q( r )
(0)    t (r )   (r , 0 ) 
 r  2 2
  b    b  Q (r )
(1)  a1  1 t (r )  ( r , 1 )   a1  1 ( r )   (r ,  0 ) 
 r r   r r  2

……………………………………………………………………….
  b    b  Q (r )
(n)  an  n t (r )  ( r ,  n )   a1  n ( r )  ( r ,  n 1 ) 
 r r   r r  2

Integrările după r se fac numeric. În acest scop, se împarte intervalul spaţial r(0,R) în I
subintervale ri 1 , ri (i  1, 2, ..., I ) şi se presupune că, pentru r cuprins în intervalul ri 1 , ri , fluxul
( r ,  j ) variază liniar, în raport cu r.
Secţiunile t (r ) vor fi definite la mijlocul intervalului.
Din calcule trebuie să se obţină fluxul în punctul rj dacă este cunoscut în rj–1 pentru două
cazuri distincte: când  j  0 şi când  j  0 , deoarece dacă  j  0 (a j  0) , neutronii circulă dinspre
exterior către interior, deoarece se poate demonstra că, pentru mărirea preciziei calculelor, este
necesar ca integrarea să se facă în sensul traiectoriei neutronilor.
Pentru a simplifica vom utiliza expresiile:
1
( ri  ri 1 )   i
2
 (r1 ,  j )   ij
 ( ri )  Qi
(r) pentru ri–1 < r < ri se scrie i.
Se obţine:
ri

 dr (r ,  j )  ij  ij1
ri 1 r
ri  
 dr  j ( r )     ij   j 
 i 
ri 1  i 
ri
 drQ( r )   i (Qi  Qi 1 )
ri 1

Dacă se integrează ecuaţia pe intervalele (ri 1 , ri ) rezultă:

140
  a j  i i  b j ai  ij    a  i  i  b j ai  ij1 

  a j  i i  b j ai  ai  ij 1    a j  i i  b j a 'i   ij11 
i
  Qi  Qi 1 
2
Atunci când aj < 0, deci j  0, se integrează de la R la 0 şi trebuie să fie determinat fluxul
din ri, dacă se cunoaşte fluxul din ri+1 iar integrarea ecuaţiei se face pe intervalul (ri , ri 1 ) .
Termenii ai şi a'i s-au introdus pentru a se ţine seama de conservarea neutronilor, care
rezultă dacă înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu Pj facem j = 1, 2,...n şi însumăm:
(1  2ai ) J i  (1  2a '1 ) J i 1  i [Qi  Qi 1  i (i  i 1 )] (23.98)
Pentru ca această ecuaţie să reprezinte conservarea neutronilor, se observă că, dacă
integrăm în raport cu  rezultă:
 d 2
 dr  r  J (r )  t (r ) (r )  Q(r )

Înmulţim cu r2dr şi integrăm între ri şi ri–1:

ri
ri21 J ( ri 1 )  ri2 J (ri )   d r r 2  Q ( r )  t ( r )  ( r ) 
ri 1

Ecuaţia arată că diferenţa între neutronii care intră în sectorul sferic de rază (ri 1, ri ) şi cei
care ies din el este egală cu neutronii produşi în sectorul sferic de sursă minus cei absorbiţi în
unitatea de timp.
Rezultă imediat că, pentru a fi identice, trebuie să înmulţim cu:
ri3  ri31
ri 2 
di
Identificarea coeficienţilor celor două ecuaţii ne fixează valorile lui ai şi a'i:
ri2  ri 2 ri 2  ri21
ai  ; a 'i 
ri 2 2ri 2
valori care asigură îndeplinirea condiţiei de conservare a neutronilor.
Pentru iniţierea calculului este necesar să se cunoască valorile iniţiale pentru flux:
J
i1 pentru
  0 şi  0j pentru  j  0
motiv pentru care se utilizează condiţiile la limită:
a) nici un neutron nu se întoarce din vid pe suprafaţa exterioară:
ij1   ( R,  j ) pentru   0
b) în centrul sferei, fluxul este izotrop:
 0j   (0,  j )   (0   j )
Avem un cerc vicios dacă vrem să rezolvăm sistemul de ecuaţii, deoarece termenii care
conţin sursa de neutroni, conform cu definiţia acesteia în presupun cunoaşterea fluxului ij pe
care vrem să-l determinăm.
Pentru a evita aceasta este necesar să utilizăm o metodă de relaxare.
La început considerăm sursa Q0(r) care, pentru a mări convergenţa calculului se ia
aproape de (sin Br ) r şi se calculează (0) Qi j . Cu aceste valori se calculează un nou termen pentru
sursa Q (1) (r ) , cu care se calculează din nou fluxurile Q (1) (r ) şi procedeul continuă, cu condiţia ca
Q ( m) ( r ) să fie convergentă către o funcţie Q(r).
Convergenţa termenilor sursei se poate analiza folosind raportul:
141
 Q ( m ) (ri )
Q ( m1) (ri )
şi calculând suma:
1 I Q ( m ) (ri )

I i 1 Q ( m1) (ri )
Suma trebuie să tindă către unu, dacă dimensiunile sistemului sunt astfel alese încât el să
fie critic.
Pentru a corela criteriul pur matematic cu procesele fizice dintr-un reactor nuclear, se ţine
seama de sursa Q(r) aşa cum a fost definită admiţând posibilitatea de descompunere a sa în
două părţi.
C t  v  f   a
notând cele două surse, de fisiune şi de împrăştiere prin:
Q f ( r )  v ( r )  f ( r ) ( r )
Qa (r )   a (r ) ( r )
În regim staţionar, datorită balanţei de echilibru statistic al neutronilor, termenul Qa(r)
este compensat, iar singura sursă reală este Qf(r) . Numărul total de neutroni produs în volumul
reactorului va fi:
 d r Q f (r )
VR

Pentru fiecare iteraţie de calcul, se poate asocia un număr:

km   d r Q ( m ) ( r )
f
VR

km va avea semnificaţia neutronilor de fisiune din iteraţia m care generează fluxul  ( m1) (r ) ,
reprezentând neutronii de fisiune din iteraţia următoare, m+1.
km1   d r Q ( m1) (r )
f
VR

deci:
( m 1)
 dr Q f
(r )
km1 VR
 ( m)
km  d r Q (r ) f
VR

Când Q mf tinde către Qf(r), ecuaţia tinde către coeficientul de multiplicare k al reactorului
şi drept criteriu de convergenţă se ia, de obicei:
km1  km
  cu   105
km
Metoda, pusă la punct pentru prima oară de Carlson, constituie baza pentru toate
metodele care utilizează discretizarea ecuaţiilor diferenţiale de conservare a neutronilor din
reactoarele nucleare, discretizându-se în momentul de faţă nu numai unghiul şi poziţia, dar şi
energia neutronilor, după cum se va vedea în continuare.

Metode cu mai multe grupe de energie

Metoda Sn (metoda Carlson)

142
 Metodele de calcul expuse anterior considerau fie că neutronii au o singură viteză, fie că
spectrul de fisiune este descris de o distribuţie Dirac, deşi apar toţi cu energia medie a
spectrului de fisiune. Spectrul de echilibru al neutronilor dintr-un reactor depinde de structura
lui materială. În cazul reactoarelor termice spectrul este determinat de temperatura mediului, cu
o abatere care depinde de raportul a  a în timp ce la reactoarele cu neutroni rapizi el depinde
numai de secţiunile efective macroscopice ale mediului, deci de structura materială.
Dacă dimensiunile reactorului sunt mari în raport cu parcursul liber mediu al neutronilor
iar sursele sunt uniform repartizate, fluxul neutronilor este slab anizotrop şi poate fi aproximat
cu primii doi termeni din dezvoltarea în armonice sferice, ceea ce conduce la teoria difuziei.
În cazurile reale, reactoarele nucleare prezintă mai multe zone spaţiale cu proprietăţi
nucleare distincte, cum ar fi reflectorul şi zona activă. Aceasta din urmă, la rândul ei, poate să
prezinte două sau trei zone cu îmbogăţire diferită, pentru a avea o aplatizare cât mai mare a
distribuţiei spaţiale a fluxului de neutroni.
Pentru a ţine seama de aceste situaţii, care complică rezolvarea ecuaţiei Boltzmann
pentru reactoarele nucleare reale, este necesar să se caute forme ale ecuaţiei care să permită
rezolvarea acesteia cu ajutorul computerelor.
Deoarece calculatoarele pot rezolva sisteme de ecuaţii lineare, suntem obligaţi să
transformăm ecuaţia integro-diferenţială într-un sistem de ecuaţii liniare, prin discretizare.
 
Considerăm grupul de neutroni descris prin fluxul (r , , u, t ) şi luăm pentru letargia
u  ln E0 / E , ca origine a energiei, o energie E0 de 14 MeV considerând că nu mai avem neutroni
în reactor care să aibă energii mai mari.
Ecuaţia Boltzmann va fi, în acest caz:
1        
 (r , , u, t )     (r , , u , t )   t (u ) (r , , u , t ) 
v t r

   
 Qex (r , , u , t )   du ' d( r , , u, t ) 
0
 t (u ') g f (u ') in (u ') gin (u '  u ) 
  
 4 4 
u
 
  du '  d ' el (u ') ge (u  u ',  L )(r , , u , t )
u 

unde s-a notat după cum urmează:

 
Sex (r , , u, t ) reprezintă sursa externă de neutroni;
g f (u ) – spectrul de fisiune;
gin (u '  u ) – densitatea de probabilitate de trecere a unui neutron de la
letargia u' la letargia u în urma unei împrăştieri inelastice;
 – limita maximă de variaţie a letargiei în împrăştierea elastică
A 1 1  1 1 
  2ln  1   4
A  1 X  3 A2 5 A 
g a (u  u ',  2 ) –
densitatea de probabilitate pe unitatea de letargie şi de unghi solid pentru ca
neutronii să fie împrăştiaţi sub un unghi L (de cosinus L) şi cu o pierdere de letargie u–u' care,
după cum s-a văzut se poate scrie sub forma:
(1  A) 2 (u u ') 1   A  1  u u ' A  1 u  u '  
g a (u  u ',  L )  e  L   e 2 e 2 
4A 4   2 2 
  
143
pentru şi nul pentru u  u '   .
0  u u' 
Discretizarea după energie, respectiv după letargie, constă din împărţirea intervalului
total de letargie în G intervale separate prin letargiile 0,u1,u2,...,uk,...  .
Admitem ipoteza că spectrul fluxului de neutroni nu depinde numai de poziţie, de
direcţie sau de timp, pentru fiecare interval de letargie şi pentru volume determinate, deci că
putem scrie că:
   
 (r , , u, t )  (r , , t ) k (u )
pentru uk 1  u  uk .
Funcţiile de distribuţie  k (u ) vor fi presupuse normalizate:
uk
 du  k (u )  1
uk 1

Sursele exterioare se pot scrie sub forma:

   
Q ( r , , u, t )  Qk ( r , , t )Qk (u )
pentru uk 1  u  uk şi cu condiţia de normalizare:
uk
 duQk (u )  1
uk 1

Dacă înmulţim ecuaţia cu du şi integrăm pe intervalul uk–1+uk vom avea:

uk
   1   
 k ( r , , t )  du  k (u )   ( r , , t ) 
t u v r
k 1
uk uk
 
  du k (u )   k ( r , , t )   du t (u )  k (u ) 
uk 1 uk 1
uk uk 0
   
  k ( r , , t )  duQk (u )   du   d j (r , , t ) 
uk 1 uk 1 i 1
uj
  du '   f (u ')v(u ') g f (u )  in (u ') gin (u '  u )  
u j 1
uk u
 
  du '  d k ( r , , u ', t )  a (u ')g a (u  u ',  L )
uk 1 u 

Se introduc următoarele constante de grup, prin definiţie:

uk
1 1
 du  k (u ) 
v vk
uk 1
uk
 du t (u ) k (u )  t ,k – secţiune totală medie
uk 1
uk
 du  f (u ) k (u )   f ,k – secţiune de fisiune a grupului k
uk 1
uk
 duv (u )  f (u )  k (u )  vk  f ,k
uk 1
uk
 dug f (u )  k cu  k k  1
uk 1

k este raportul dintre neutronii emişi în grupul k şi numărul total de neutroni emişi la fisiune:

144
 uk
 dugin (u '  u )  gin,k (u ')
uk 1
uj

 du  j (u ) in (u ) gin,k (u )  in ( j  k )

u j 1

deci secţiunea de împrăştiere inelastică de transfer de la grupul j la grupul k, iar:

uk
 du  e (u ) g (u )   e,k '
uk 1

este secţiunea de împrăştiere elastică în grupul k.

Introducând definiţiile pentru constantele de grup obţinem:
1         
 k (r , , t )    k (r , , t )  t ,k  k ( r , , t ) 
vk t r
G 1  
 v j  f , j  k  in ( j  k )   d '  k ( r , , t ) 
4
j 1
uk u
 
  du  d '( r , , u , t ) el (u ') g e (u  u ',  L )
uk 1 u 

În această etapă a încercării de discretizare, apar două probleme. Ca să putem calcula

constantele de grup, este necesar să cunoaştem distribuţiile spectrale,  k (u ); gin (u '  u), qk (u ) , iar
ca să eliminăm dependenţa de energie, deci ultimul termen al ecuaţiei, care descrie împrăştierea
elastică, este necesar să recurgem la aproximări, din cauza dependenţei dintre unghiul de
împrăştiere şi pierderea de energie sau creşterea de letargie.
Calculul constantelor de grup necesită cunoaşterea spectrului, iar calculul spectrului
presupune rezolvarea ecuaţiei Boltzmann, deci suntem într-un cerc vicios. Pentru a rezolva
problema, trebuie să presupunem iniţial un spectru cunoscut cu care să calculăm constantele de
grup, apoi să rezolvăm ecuaţia găsind un nou spectru, cu care să calculăm constantele de grup,
pentru a rezolva ecuaţia în a doua iteraţie.
Dacă spectrul obţinut nu diferă de cel anterior, în limite admise, ne putem opri după a n-a
iteraţie.
Numărul iteraţiilor depinde de doi factori: cât de aproape de spectrul real a fost ales
spectrul iniţial şi cât de mult variază secţiunea efectivă în interiorul grupului de letargie.
Dacă secţiunile efective variază puţin în interiorul unui grup, secţiunea medie de grup
depinde slab de forma spectrului neutronilor, ceea ce ne conduce la un calcul al spectrului cu un
număr mare de grup.
Este necesară o cunoaştere aproximativă a spectrului, care se poate realiza prin două
reţete. Se consideră spectrul măsurat experimental pentru reactoarele nucleare din aceeaşi
categorie sau se aplică regula următoare:
– pentru grupuri cu energie mai mare de 1 MeV, se consideră că spectrul de neutroni
este spectrul de fisiune, a cărui expresie este cunoscută;
– pentru grupurile de energie joasă, neutronii sunt produşi prin încetinire şi deci sunt
descrişi prin teoria încetinirii şi aproximările ei. Astfel, în cazul unui reactor fără reflector:
uk    
B2
  du ' t e 
  e 3 e tr 
  uk 1  
 e (u ) ( r , u , t )  e (uk 1 ) (r , uk 1 , t )e
unde B2 este factorul geometric.
145
 În acest mod, rezultă un prim set de constante de grup cu care se poate începe calculul.
Relativ la termenul care dă efectul împrăştierii elastice, trebuie observat mai întâi că
valoarea lui  este cu atât mai mică cu cât nucleele moderatorului au o masă mai mare şi deci,
este în general mai mic decât lungimea unui grup. Mai jos sunt date valorile lui:

A 
1 
Deuteriu 2 2,20
Heliu 4 1,02
Beriliu 9 0,446
Carbon 12 0,334
Oxigen 16 0,250
Fier 56 0,0714
Uraniu 235 0,0170

Considerăm, cu o aproximare acceptabilă, că neutronul rămâne în grup sau trece în

grupul vecin, atâta timp cât nu luăm în considerare hidrogenul.
Situaţia se simplifică pentru următoarele cazuri:
– dacă nucleele sunt grele şi putem neglija încetinirea (avem un mic) iar funcţia
g r (u  u ',  L ) se separă:
g 'e (u  u ',  L )  g e ( L )(u  u ')
cu:
1  A2  1  2 L2 
g e ( L )    2 L 
4A  A2  1  2 L2 
Termenul de împrăştiere elastică devine:
   
We,k   d ' e,k ( L )( r ,  ', t )  tr ,k  d '  k ( r ,  ', t )
unde secţiunea de transport este deviată de:
tr ,k   e,k (1   L )
– dacă fluxul de neutroni este izotrop, deci mediul are dimensiuni mari în raport cu
parcursul liber mediu al neutronilor, iar sursele sunt uniform repartizate şi dacă putem să
înlocuim [ L   L (u  u ')] cu 1/2, ceea ce în parte revine la a înlocui secţiunea efectivă de
împrăştiere elastică cu secţiunea de transport.
Atunci termenul de difuzie poate fi scris sub forma:
uk 
u
( r , u ', t ) (1  A) 2  (u u ')
We,k   du  du '
4
 e (u ')
4A
e
uk 1 u 

cu:
 
 (r , u ', t )   d (r , u ', t )
Schimbând ordinea de integrare şi ţinând seama de ipoteza că nu avem transfer de
neutroni decât în grupurile vecine, termenul de împrăştiere elastică devine:

146
 1 (1  A) 2  u '
uk 1

 k 1 (r , t )  du '  k 1 (u ')  e (u ')  due  (u u ') 
4 4 A 
 uk 1  uk 1
uk u '

 k ( r , t )  du '  k (u ')  e (u ')  due  (u u ') 
uk 1 u'


uk u ' 
 k (r , t )  du '  k (u ')  e (u ')  due  (u u ') 

uk  uk 
Primul termen descrie neutronii împrăştierii în grupul k–1 care trec în grupul k, cel de-al
doilea neutronii împrăştiaţi în grupul k şi cel de al treilea pe cei care trec din k în k +1.
Putem face o schimbare de variabilă care să ne permită modificarea limitelor de
integrare, astfel încât să punem în evidenţă pierderea medie logaritmică de energie, .
Notăm:
xk 1  uk 1  u '
xk  uk  u '
şi termenul de împrăştiere elastică devine:
1 (1  A)2   
 k 1 , t )  dxk 1 k 1 (uk 1   k 1 )  e (uk 1   k 1 ) 
 ( r
4 4 A  0
uk
  
 e  k 1  e    k (r , t ) 
uk 1
du  k (u )  e (u )
4A
(1  A) 2


  
 k ( r , t )  dxk  k (uk  xk )  e (uk  xk ) e  xk  e  
0 
 
Considerând că în intervalul (0,) care este suficient de mic, putem să aproximăm că
 k 1 (u ) e (u ) sunt constante, rezultă că:
1 
We    k 1 (r , t ) k 1 (uk 1 ) e (uk 1 ) 
4
 
 k ( r , t )  e,k  k ( r , t )  k (uk )  e (uk ) 
unde:
( A  1) 2 A 1 2  2 1 
 1 log  1  ...
4A A  1 A  3 A 3 A2 
Expresia permite definirea secţiunilor efective elastice de transfer:
 e (k  1  k )    e (uk 1 )  k 1 (uk 1 )
 e ( k  k )  e,k   e (uk 1 ) k (uk )
 e ( j  k )  0 dacă j  k şi k  1
Calculul acestor secţiuni se poate face dacă ţinem seama că ele depind de valorile
spectrului la limitele dintre grupuri şi că fluxul de neutroni trebuie să fie continuu la aceste
limite, deci:
 k 1 (uk 1 ) k 1 ( r , t )   k (uk 1 ) k ( r , t )  ( r , uk 1, t )
 k (uk ) k (r , t )   k (uk ) k 1 (r , t )   (r , u k , t )
Rezolvarea completă a ecuaţiilor se face fixându-se între aceste valori o a doua relaţie
arbitrară de forma:
 k  k (uk )  e (uk )  k  k (uk 1 )  e (uk 1 )  1
unde k şi k sunt coeficienţi numerici.

147
 Şi în acest caz ne găsim într-un cerc vicios, deoarece cunoaşterea secţiunilor efective
pentru împrăştierea elastică implică cunoaşterea fluxurilor de grup  k , iar acestea necesită
rezolvarea ecuaţiilor de grup. Deci, şi secţiunile de transfer pentru împrăştierea elastică se
calculează în mod iterativ. Se începe, de asemenea, fixarea unui spectru aproximativ  (u ) .
O altă problemă specifică determinării parametrilor multigrupali apare la stabilirea
secţiunii totale t ,k în cazul în care pe domeniul de energie al grupului (uk, uk–1), secţiunile
efective prezintă rezonanţe. Deoarece
t ,k   N m t(,mk ) ,
m

unde: Nm este densitatea nucleelor de tip m;

t(,mk ) este secţiunea microscopică a nucleelor de tipul m.
În continuare analizăm secţiunea microscopică din grupul k. Valoarea unei secţiuni
microscopice t ,k este:
uk
 dut (u ) (u )
uk
uk 1
t , k  uk
  dut (u ) k (u )
uk 1
 du  (u )
uk 1

Variaţia secţiunii efective de absorbţie cu energia este dată de formula Breit-Wigner şi

este mai comod să considerăm energia în locul letargiei.
Transpunând definiţia secţiunii microscopice de grup în variabila energie, vom avea:
Ek
 dE t ( E )  ( E )
Ek 1
t , k  Ek
 dE  ( E )
Ek 1

Pe de altă parte, se poate arăta că, în cazul secţiunii de împrăştiere, efectul rezonanţelor
nu este important în secţiunile de transfer a,kj .
Secţiunea totală poate fi scrisă sub forma:
t , k   s , k   a , k   s , k    r , k
r

unde r ,k este secţiunea efectivă pentru reacţia de tip r, care poate fi fisiune, captură gamma,
reacţie (n,p) sau (n).
În cazul energiilor neutronilor dintr-un reactor, valorile secţiunilor efective de rezonanţă
pentru amplitudini de probabilitate cu l = 0 sunt:
r E0 2
 r ( E )  0
 E 4( E  E0 ) 2   2
E0 2   x 4( E  E0 ) RA 
 s ,0 ( E )  0   p
E 4( E  E0 ) 2   2     
unde:
 n ( E0 ) 1 1 
0  4g şi g  1  
 2  2I  1 
iar I este spinul nucleului ţintă.
 p este secţiunea potenţială egală cu 4RA2 , unde RA este raza nucleului cu A nucleoni.

148
 În domeniul de energie în care este absorbţie de rezonanţă, spectrul neutronilor în lipsa
absorbţiei de rezonanţă va fi  F E   ( E ) .
Contribuţia unei rezonanţe pe care o vom nota cu i la secţiunea de grup va fi:
Ek 1
 dE (ri ) ( E ) ( E )
Ek I r(i,k)
(ri,)k  
Ek 1 E
ln k 1
 dE  ( E ) Ek
Ek

Se notează cu I r(i,k) integrala de rezonanţă efectivă pentru grupul k datorată rezonanţei i şi

reprezintă rata de reacţie pe cm3 şi s.
(i )
În codurile de calcul ale reactoarelor nucleare este importantă Pabs , probabilitatea ca un
neutron să fie absorbit de rezonanţa i în loc să fie încetinit şi să treacă la energii mai mici.
Dar rata de absorbţie este egală cu integrala efectivă de rezonanţă, iar rata neutronilor
care se încetinesc este egală cu densitatea de încetinire, deci:
(i ) I a(i,)k
Pabs 
qk
Ţinând seama de relaţia dintre densitatea de încetinire şi fluxul de neutroni, putem defini
o densitate de încetinire pentru grupul k:
qk  m  (am,k) a  (pot
a)

unde: (am,k) este secţiunea de împrăştiere a moderatorului;

(pot
a)
–secţiunea potenţială a combustibilului sau absorbanţilor;
m, a – pierderile logaritmice de energie pentru moderator şi combustibil.
Probabilitatea ca neutronul să nu fie absorbit va fi:
(i ) (i ) I a(i,)k
Pscp  1  Pabs 1
m  (am,k)  a  (pot
a)

Dacă în grupurile de energie k avem mai multe rezonanţe şi presupunem că fluxul are o
distribuţie Fermi în lipsa rezonanţelor, probabilitatea de evitare a absorbţiei la rezonanţele
i  1,2,...nk va fi:
  Pabs
(i )

  e
,k
(i )
Pscp ,k  (i )
1  Pabs ,k
i

i
(i )
Înlocuind expresia lui Pabs ,k se obţine:
 I a( i,)k
 i
 m (am, k) a (pot
a)
Pscp  e

Suma i Ia ,k se numeşte integrală efectivă de rezonanţă totală a grupului (k).

(i )

Spectrul fluxului de neutroni va fi dat de ecuaţia încetinirii neutronilor:

E / m
 (sm) ( E ')
 ( E ) ( E )   dE '
(1   m ) E '
 ( E ') 
E
E / 
 (s ) ( E ')
  dE '
(1   a ) E '
 ( E ')
E

unde m şi a au semnificaţiile cunoscute pentru moderator şi pentru absorbant, iar:

149
 ( E )   t( m ) ( E )   (sa ) ( E )    (ra ) ( E )
i

Ecuaţia se poate rezolva uşor în cazul a două aproximări NR sau aproximarea

rezonanţelor înguste, valabilă pentru rezonanţele din domeniul keV şi NRIM sau aproximarea
rezonanţelor înguste pentru moderator dar atât de largi pentru nucleele grele încât acestea pot fi
considerate ca având masă infinită.
Aproximarea NR presupune că lărgimea rezonanţei este mai mică decât pierderea de
energie a neutronului, pe şoc, deoarece pierderea de energie pe şoc cu nucleele absorbantului
este mai mică decât cu cele ale moderatorului, condiţia este:
  (1   a ) E (i )
Pentru E  E (i ) , rezonanţa i va avea un efect neglijabil asupra integralelor şi, deci, în
aproximarea NR se poate înlocui (aa ) ( E ') cu  pot . Deoarece 1   m este mult mai mare decât 1   a ,
aproximaţia NR este utilizată pentru evaluarea primei integrale din ecuaţia fluxului.
Dacă o considerăm valabilă şi pentru absorbant şi punem ca flux iniţial în integralele
1
 ( E ')  , iar (sa )   pot , ecuaţia va deveni:
E'
 m   pot
 ( E ') 
( E ) E
Se vede imediat că în jurul unei rezonanţe, datorită faptului că numărătorul este constant,
vom avea o groapă în distribuţia spectrală a fluxului.
O mai bună aproximare a condiţiei de aplicare a aproximării NR este:
 p  (1   a ) E (i )
cu:
0
p  
(sa )   pot

unde p este semilărgimea practică a rezonanţei.

Există situaţii în care condiţia aproximării NR nu este valabilă, ca de exemplu în cazul
rezonanţelor puternice la energii joase ale U238 şi Pu239. Într-un amestec, în proporţie egală, de
hidrogen şi uraniu 238, pentru rezonanţa U238 de la E(i) = 0,67 eV avem un  p =1 eV, în timp ce
 
(i )
(1   a ) E  0,1 eV.
În astfel de condiţii, când (1   a ) E (i )   p , aproximarea NR nu mai poate fi utilizată în
integrala a doua.
În acest caz, putem să utilizăm aproximarea NRIM şi, deci, să considerăm că nucleul
absorbant are o masă infinită, iar neutronul nu pierde energia în şocul cu nucleul, în timp ce în
şocurile cu moderatorul rămâne valabilă aproximarea NR.
În această aproximare, integrala a doua se reduce la:
E / m
 (sa ) ( E ')  ( E ')
lim  dE '  (aa ) ( E ) ( E )
 a 1 E (1   a ) E '
Prima integrală este aceeaşi ca în sensul aproximării NR.
La reactoarele eterogene se utilizează metoda probabilităţilor de şoc pentru a determina
absorbţia de rezonanţă.

150
 Dacă volumul regiunii care ne interesează este V şi în interiorul lui un neutron a suferit
  
un şoc, probabilitatea ca el să scape, având după şoc viteza în direcţia  este: e R ( r ,) unde
  
R( r , ) este coarda care leagă punctul de coordonate r , în care a avut loc şocul, şi punctul de

intersecţie cu suprafaţa, dacă se urmează o traiectorie de vector  .

Probabilitatea de generare a neutronilor cu direcţia  în unghiul d , în urma unui şoc în

r este:
d dV
 .
4 V
Probabilitatea ca un neutron să scape din volum, după ce a suferit un şoc într-un punct

din volum şi a fost împrăştiat în direcţia  este:
1 
  R ( r ,)
P  
4V V
dV de
4
Dacă dimensiunile volumului sunt mari în raport cu parcursul liber al neutronului =1/,
integrala se reduce la (A /  , unde A este aria totală a volumului şi deci:
A
Ps 
4 V
Această aproximare a probabilităţii de scăpare geometrică este valabilă pentru volume
mari. Pentru volume mici, ea tinde către unu. Pentru a ţine seama de cele două extreme,
aproximarea raţională propusă de E. P. Wigner, pentru orice volume, este:
1 1
PW  
4 V 1   R
1
A
dacă notăm coarda medie cu R  (4V / A) .
În cazul unei celule de reactor eterogen, avem un volum de moderator Vm şi un volum de
combustibil Vc. Notăm cu Pcm probabilitatea ca neutronii produşi uniform în combustibil şi
care au suferit un şoc să treacă în moderator, deci:
Pc m  PW
Pe de altă parte, probabilitatea ca neutronii produşi uniform şi izotrop în volumul de
moderator Vm să sufere primul şoc în volumul combustibilului Pmc se poate deduce din
condiţia de reciprocitate (G. Bell şi S. Galstone):
 m Vm Pmc  e Vc Pc m
În cazul practic al unei reţele în care dimensiunile moderatorului pe celulă nu sunt mari
în raport cu parcursul liber, este necesar să facem o corecţie Dancoff. Dacă neutronii sunt
produşi uniform în combustibil şi definim:
Pm,i – probabilitatea ca un neutron care pătrunde în moderator după ce a traversat i bare de
combustibil să sufere şocul în moderator;
Pc ,i – probabilitatea ca un neutron care pătrunde în combustibil după ce a traversat i bare
de combustibil să sufere şocul în combustibil, atunci probabilitatea de trecere din combustibil
în moderator devine:
Pc m  PW [ Pm,0  (1  Pm,0 )(1  Pc ,0 ) Pm,1 
(1  Pm,0 )(1  Pc ,0 )(1  Pm,1 )(1  Pc ,1 ) Pm,2 ...]
Dacă facem aproximarea Pm,1  Pm,0 ; Pc,1  Pc,0 şi însumăm seria obţinem:
Pm,0
Pc m  PW
1  (1  Pm,0 )(1  Pc,0 )

151
 Înlocuind PW şi aproximând:
Pc,0   c Rc PW şi Pm,0   m Rm ;
 m Rm
PW ,m 
1   m Rm
se obţine pentru probabilitatea de trecere de la combustibil la moderator expresia:
1

Rc
Pc m 
1
c 

Rc
unde:
1   m Rm
R  Rc
 m Rm
Putem echivala pe R cu o secţiune

c efectivă macroscopică:
1
eh 
Rc
şi ecuaţia devine:
 eh
Pc m 
 c   eh
Ecuaţia încetinirii în reţeaua eterogenă, dacă ţinem seama de relaţia de reciprocitate
 m Vm Pmc  c Vc Pc m
şi în aproximarea NR considerând  c   m  1/ E , se poate scrie sub forma:
E / m
 ac  c ( E ')
 c  c  (1  Pc m )  dE '
(1   a ) E '

E
1
 [  mc  Pcm ( ac   sc )]
E
notând cu  mc secţiunea moderatorului din zona combustibilului pentru amestec omogen
Pc m  0 -

Înlocuindexpresia lui Pcm obţinem:

E / m
 ac  c ( E ') 1
c  eh ) c ( E )   dE '
(1   a ) E '
  c  eh )
E
E

Dat fiind că c   ac   sc   mc , se vede că secţiunea  mc apare, în ambii membri majorată

cu  eh , secţiunea echivalentă eterogenităţii, iar  mc  eh joacă acelaşi rol cu  m în cazul
sistemelor omogene.
Ajungem astfel la următoarele principii de echivalenţă care ne permit reducerea
reactorului eterogen la un reactor omogen.
(I) Reactoarele eterogene având aceeaşi valoare pentru  mc   eh ) / N a , indiferent de felul
moderatorului, au aceeaşi integrală de rezonanţă de grup.
(II) Un reactor eterogen are aceeaşi integrală de rezonanţă cu un reactor omogen care are
 m / N a   m / N a  egal cu  mc  eh ) / N a , Na fiind densitatea de nuclee grele absorbante care, de

regulă coincide cu Nc.

Principiile de echivalenţă permit reducerea calculului constantelor de grup ale unui
reactor eterogen la calculul constantelor de grup ale unui reactor omogen şi în cazul grupurilor
în care avem rezonanţe în secţiunile efective. Este de remarcat că principiile de echivalenţă se
aplică ratelor de reacţie, dar nu şi probabilităţilor de reacţie.
152
 Presupunând că avem o singură aproximare pentru parametrii de grup ai ecuaţiei
Boltzmann discretizate, aceasta devine:
1           
 k (r , , t )    r (r , , t )   t ,k  k ( r , , t )   ex ,k ( r , , t ) 
vk t r
G V 
j f , j k n ( j  k )  e ( j  k )  
  d ' ( r , , t )
j 1 4
A rezultat un set de G ecuaţii care au aceeaşi formă, fiecare dintre ele, cu ecuaţia cu un
grup de energie pe care am analizat-o anterior, utilizând metoda Pn şi Sn.
Pentru un reactor fără sursă externă, în regim staţionar, putem să descriem evoluţia
fluxului printr-o exponenţială:
   
 (r , , u, t )  ( r , , u )et
Termenul care conţine derivata temporală devine:
1      
 ( r , , u , t )   ( r , , u ) e  t
vk t vk

t ,k  t,k  t ,k 
vr

Ecuaţia multigrupală în aproximarea Pn

Metoda Sn (metoda Carlson)

Aproximarea Pn prezintă de la început avantajul că putem obţine o mai comodă evaluare

a termenului de împrăştiere elastică.
Importanţa acestui termen este foarte mare pentru neutronii cu energii mici în raport cu
energia de fisiune, în special pentru toate reactoarele cu neutroni termici.
Fluxul de neutroni se consideră descompus în armonici sferice şi ne vom limita la o
singură dimensiune spaţială. Generalizarea la spaţii tridimensionale nu ridică probleme şi este
tratată de Megrevblian şi Holmes.
Fluxul devine o funcţie de x şi de cosinus , al unghiului vitezei cu direcţia versorului
spaţial ( x, , u ) . Vom analiza regimul staţionar.
Dezvoltăm fluxul în armonici sferice, sursa exterioară şi g (u  u ',  L ) fiind considerate
după funcţia:
 2n  1
 ( x, , u )    n ( x, u ) Pn ()
n 0 4
 2n  1
Q ( x , , u )   Qn ( x, u ) Pn ()
n 0 4
 2n  1
g (u  u ',  L )   g e,n (u  u ') Pn ( L )
n  0 4
 n ( x, u )   d ( x, , u ) Pn ()
Qn ( x, u )   dQ( x, , u ) Pn ()
ge,n (u  u ')   dQ( x, , u ) Pn () Pn ( L ) 
u u ' u u '
( A  1)2  (u u ')  A  1  2 A 1  2 
 e Pn  e  e 
4A  2 2 

153
atunci termenul de împrăştiere elastică devine:
u
2n  1 2l  1
 du ' d  
u  n e 4 4
  e (u ') ge,l (u  u ') n ( x, u ') Pe ( L ) Fn ( ')
şi deoarece Pe ( L )  Pl ()  Pl ( ')  termeni în (cos ) , care dispar prin integrare avem:
u
2lH
We ( x, , u )   du ' g e,l (u  u ') e (u ')e ( x, u ') Pl ()
u  e 4
După integrare se obţin ecuaţiile:
 n 1 ( x, u )  n 1 ( x, u )
(n  1)   (2n  1) t (u ) n ( x, u ) 
x x
 (2n  1)Qn ( x, u )   du '  l (u ')v(u ') g f (u ') 
 in (u ') gin (u ') 0 ( x, u ')0 n  
u
(2n  1)  du 'g e,n (u  u ')  e (u ) n (u ')
u 

pentru n  0,1,2,...,  .
Dacă trunchiem sistemul de ecuaţii la n=N se obţine aproximarea PN şi sistemul se
reduce la N +1 ecuaţii.
Aceste ecuaţii se pot discretiza după letargie păstrând definiţiile utilizate pentru
constantele de grup.
 n 1 ( x)  n 1,k ( x)
(n  1)   (2n  1)  t ,k (u ) n ,k ( x) 
x x
G
 (2n  1)Qn,k ( x)   v 'j  f , j  k   in ( j  k )   0, j 0 n 
j 1
 
uk u
(2n  1)  du  du 'ge,n (u  u ')  e (u ') n ( x, u ')du '
uk 1 u 

În sistemul de ecuaţii PN multigrup, termenul care trebuie analizat rămâne cel care
descrie împrăştierea elastică, adică ultimul.
Utilizăm notaţiile:
yk 1  uk 1  u '
yk  u k  u '
şi, inversând ordinea de integrare se obţine:

We,k  (2n  1)   dyk 1  n ( x, uk 1  yk 1 ) e (uk 1  yk 1 ) 
 0
 uk 
  dyge,n ( y ) g n,e ( y )   du  e (u ') n ( x, u ')  dyg e,n ( y ) 
yk 1 uk 1 0

  
  dyk  m ( x, uk  yk )  e (uk  yk )  dyg n ,e ( y ) 
0 yk 
Se notează:

154
 
Tn ( y )   dyg e,n ( y )
y
Tn  Tn (0)

Tn'   dyTn ( y )
0

Astfel avem:
2 1  1 
T0  1; T1  ; T2  2 1  
3A 5 A  7 A2 
2  2 4 
T0'  ; T1'  1   2  ...
3A  A 5A 
Primul şi al treilea termen din formulă se pot aproxima uşor dacă considerăm că  este
mic, deci fluxul şi secţiunea efectivă au, în intervalul 0+ valoarea de la letargia uk–1 pentru
primul termen şi uk pentru cel de-al treilea termen.
Astfel, primul termen devine:
 n ( x, uk 1 ) e (uk 1 )Tn'
şi cel de al treilea:
 n ( x, uk )  e (uk )Tn'
Al doilea termen, după cum se observă, poate fi pus sub forma:
 e,k  n,k ( x)Tn
Astfel, avem o expresie pentru termenul de împrăştiere elastică în funcţie de secţiunile
efective de împrăştiere medii pe grup e,k şi valorile lor la extremele grupului, în punctele uk–1 şi
uk:
2n  1
We,k    e,k  n,k ( x)Tn 
4 
 e (uk 1 ) n ( x, uk 1 )Tn'  e (uk ) ( x, uk )Tn' 

Astfel, ecuaţia este complet discretizată după letargie.
În majoritatea calculelor de reactoare energetice dimensiunile sistemelor sunt mari,
secţiunea de absorbţie mică în raport cu secţiunea de împrăştiere, modul fundamental este
dominant şi împrăştierea este practic izotropă în sistemul de coordonate ale centrului de masă.
În aceste condiţii, este suficient să ne oprim la aproximaţia P1 care, aşa cum va rezulta, este
echivalentă cu teoria difuziei.
Se obţine setul de ecuaţii:

d1, k ( x) G
 t ,k  0, k ( x)   v j  f ,k  k  in (uk )   0, j ( x ) 
dx j 1
(I)
  e,k  0, k ( x)    e (uk )    e (uk 1 ) 0 ( x, uk 1 )

d 0,k ( x)
3 t ,k 1,k ( x)  3Q1,k ( x) 
dx
(II)
   e,k T11,k ( x)  T1'  e (uk )1 ( x, uk )  T1'  e (uk 1 )1 ( x, uk 1 ) 

155
 Termenii care conţin pe T1' sunt mici şi se compensează reciproc. Dacă vom considera
sursa internă izotropă:
d 0,k ( x)
3 t ,k 1,k ( x)  3  e,k T11,k ( x)
dx
Din această relaţie se poate scoate valoarea lui 1,k(x):
d  1 d 0,k 
   t ,k  0,k ( x) 
dx  3  t ,k T1  e,k  dx 

G
 S0,k ( x )   v j  f , j  k  in ( j  k )  0, j ( x) 
j 1
  e,k  0,k ( x)    e (uk 1 ) 0,k ( x, uk 1 )  (uk ) 0 ( x, uk )
Pentru fiecare grup, această ecuaţie are forma ecuaţiei difuziei monogrup în care, în
locul coeficientului de difuzie obişnuit, avem:
1
Dk 
3  t ,k T1 e ,k 

Se defineşte secţiunea de transfer prin expresia:

tr ,k  t ,k T1  e,k
Secţiunea eficace elastică de transfer de la un grup la alt grup nu este cunoscută decât
presupunând se cunoaşte spectrul. Pentru un spectru iniţial  (0) (u ) , se poate calcula valoarea
secţiunilor de transfer prin împrăştiere elastică cu:
 (0) (uk 1 )
( k  1  k )    e (uk 1 )
 (0)
k 1

 (0) (uk )
 e ( j  k )   e,k   e,k   e (uk )
 (0)
k
 e ( j  k )  0 dacă j  k ; k  1
Dacă spectrul nu este cunoscut suficient de bine şi, în special, atunci când avem nuclee
uşoare în reactor, este necesar să se considere o relaţie între  0 ( x, uk 1 ) şi  0 ( x, uk ) :
 e (uk 1 ) 0 ( x, u1 )   e (uk ) 0 ( x, uk )    a ,k  0,k ( x)

unde s-a introdus   a ,k  0,k care este identică cu densitatea de încetinire qk(x) în aproximaţia
vârstă-difuzie:
q( x, uk )  q( x, uk 1 )e  y
cu:
uk    e B2 
y    
du 
3 e
tr 

uk 1  e 
1  y
q ( x, uk )  q ( x, uk 1 )
1  y
Expresia
1  y
1  y
aproximează exponenţiala e–y pentru valori mici ale lui y, când     1/ 2 . Aceste valori pot fi
folosite pentru calculul constantelor de grup, la grupuri de energie mică.
Spectrul poate să fie diferit în regiuni spaţiale diferite.

Ecuaţia poate fi scrisă, dacă o generalizăm la spaţiul tridimensional, înlocuind pe x cu r :
156
  
[ Dk  0,k ( r )]  t ,k  0,k ( r ) 
 G 
 Q0 ( r )   C ( j  k ) t , j  0, j ( r )
j 1

unde:
v j  f , j  k  in ( j  k )   e ( j  k )
C( j  k ) 
t , j
reprezintă neutronii termici în grupă k, în urma unui şoc în grupul j.

Metoda difuziei multigrup – multiregiune

Am ajuns la o descriere a gazului de neutroni cu o ecuaţie în aproximarea P1 echivalentă

cu teoria difuziei şi cu un număr de G grupe energetice.
De asemenea, am văzut cum se pot calcula parametrii de grup pentru o regiune spaţială
omogenă, prin iteraţia spectrului.
Într-un reactor real, avem cel puţin două zone cu caracteristici nucleare diferite: zona
activă şi reflectorul. În general, trebuie să considerăm parametrii de grup
Dk ; t ,k ;  f , j  in ( j  k );  e ( j  k ) ca fiind funcţii de poziţie, iar ecuaţia multigrup în care vom

nota fluxul de neutroni 0,k cu  k , devine:

   
[ Dk (r ) k (r )]  t ,k (r ) 0,k (r ) 
G   
  C ( j  k ; r )  t , j ( r ) j ( r )
j 1

S-a considerat că nu avem decât sursă de neutroni de fisiune, deci Q0,k (r )  0 . Introducerea în
ecuaţie a sursei externe de neutroni nu ridică probleme speciale, ea putând fi tratată în acelaşi
mod în care tratăm ceilalţi termeni.
Ecuaţia trebuie adusă la o formă care poate fi programată pe computere, dar cum acestea
ştiu să rezolve sisteme de ecuaţii algebrice liniare, este necesar să discretizăm ecuaţiile în
raport cu variabila spaţială.
Analizăm cazul monodimensional pentru cele trei tipuri de simetrii specifice: placă,
cilindru infinit şi sferă.
Cazurile practice sunt bidimendsionale, în general cilindri finiţi care, aşa cum am văzut,
pot fi consideraţi ca intersecţii între o placă şi un cilindru infinit, iar decuplarea se poate face
prin modificarea parametrului geometric.
Considerăm variabila spaţială r discretizată cu un pas: rm  rm1  rm , reprezentat mai jos:

m=0 m=1 mr rm+1 m=M

0 rm–1/2 rm+1/2 R

Termenul din ecuaţie care creează cele mai mari dificultăţi este cel care conţine
operatorul diferenţial nabla. În cazul monodimensional, putem scrie acest termen sub forma:
  1 d  d k ( r ) 
[ Dk (r ) k ( r )]   rDk (r )
r dr  dr 
unde:  = 0 corespunde geometriei plane;
157
  = 1 corespunde geometriei cilindrice;
 = 2 corespunde geometriei sferice.
Integrăm termenul care conţine operatorul diferenţial pe intervalul rm 1/ 2  rm 1/ 2 şi
obţinem:
d k d k
rm1/ 2 Dk (rm1/ 2 )  rm1/ 2 Dk (rm 1/ 2 )
dr rm 1/ 2 dr rm 1/ 2

Derivata se elimină punând:

d k  k ( rm 1 )   k (rm )

dr rm 1/ 2 rm1  rm
d k  k ( rm )   k ( rm 1 )

dr rm 1/ 2 rm  rm 1

Termenul de difuzie discretizat va avea forma:

ak ,in  k ,m1  bk' ,m  k ,m  ck ,m  k ,m1
unde s-a notat:
rm1/ 2 Dk (rm1/ 2 )
ak ,m 
rm
rm 1/ 2 Dk1 (rm 1/ 2 )
ck ,m 
rm
rm1/ 2 Dk (rm 1/ 2 ) rm 1/ 2 Dk1 (rm 1/ 2 )
bk' ,m  
rm rm
În ecuaţie avem încă două tipuri de termeni care sunt de forma:
 k ( r ) k ( r )
Termenii de acest tip se discreditează utilizând metoda următoare:
– se integrează pe intervalul rm1/ 2  rm1/ 2 şi se introduce în mod explicit punctul rm,
considerând integrala ca o sumă a două integrale:
 m 1/ 2
 dr  r  k  k (r ) 
 m 1/ 2
m  m 1/ 2
  dr  r  k  k (r )   dr  r  k  k (r )
 m 1/ 2 m

– se dezvoltă termenii de serie Taylor:

rm 1/ 2
rm
 dr  r  k (r )   k (rm ) k ( rm )rm
rm 2

unde rmeste valoarea lui r când tinde către rm prin valori pozitive, din dreapta punctului rm.
În mod similar,
rm
rm
 dr  r  k (r ) k (r )   k (rm )r m
2
rm 1/ 2

unde rmeste valoarea lui r când tinde către rm prin valori din stânga lui rm.
Dacă punctul rm nu se găseşte pe o interfaţă pe care valorile parametrului de grup  k fac
un salt, atunci nu mai este necesară explicitarea punctului rm şi putem aproxima integrala cu
următoarea expresie:
rm 1/ 2
(rm 1  rm )
 dr  r  k (r ) k ( r )   k (rm ) k ( rm ) rm
2
rm 1/ 2

158
 Termenul care reprezintă sursa este şi el discretizat în mod similar:
G rm 1  rm1 G
 C ( j  k , rm ) j (rm )rm 2
  wk , j ,m  j ,m
j 1 j 1

unde s-a notat:

rm1  rm1
wk , j ,m  C ( j  k , rm )rm
2
Cu termenii astfel discretizaţi, primul termen al ecuaţiei care descrie dispariţia
neutronilor din reactor în regim staţionar va fi de forma:
 ak ,m  k ,m1  bk' , m  ck , m  k , m1    k ,m  k ,m rm rm 1  rm 1
  2
Dacă introducem termenul:
rm
bk ,m  bk' ,m   k ,m (rm 1  rm )
2
putem să scriem termenul care descrie pierderile de neutroni ca un produs dintre un vector
coloană, care descrie fluxul de neutroni şi o matrice pătrată, care descrie parametrii de grup şi
distribuţia lor spaţială.
Notăm vectorul coloană cu:
  k ,1 
  
k   k ,2 
 ... 
 
  k , M 1 
Considerăm că, datorită condiţiilor la limită, s-a luat  k ,0   k ,m  0 ca fiind pe graniţa
extrapolată.
Matricea de dispariţie a neutronilor este:
 bk ,1 ak ,1 0     
C bk ,2 ak ,2 0    
 k ,2 
Ak          
 
    0 Ck , M  2 bk , M 2 ak , M 2 
    0 0 Ck ,M 1 bk ,M 1 

Astfel, termenul care descrie dispariţia neutronilor se poate scrie matricial:
Ak   x
Sursa de neutroni poate fi pusă şi ea sub formă matricială dacă observămcă se poate
defini o matrice coloană ai cărei termeni sunt specificaţi de indicele discret al grupului de
energie k:
 Wk ,1 
 W 
Wk  
k ,2 
 ... 
 
Wk , M 1 
unde s-au notat termenii matricei coloană:
G
Wk ,m   jk , m j ,m
j 1

Se constată imediat că termenii Wk ,0  Wk , M  0 , deoarece fluxul se anulează în aceste

puncte.

159
 Termenii matricei coloană care descrie sursa de neutroni sunt determinaţi numai dacă
ştim matricea coloană care descrie fluxul de neutroni.
Cu aceste notaţii, ecuaţia Boltzmann în regim staţionar a devenit un sistem de ecuaţii
algebrice care poate fi pus sub formă matriceală:
Ak   x  Wk
Sistemul poate fi rezolvat cu ajutorul computerelor şi în acest scop se utilizează metoda
iterativă. Se alege o matrice coloană flux de neutroni  (0)
k pe baza informaţiilor anterioare pe
care le putem avea asupra reactorului, de exemplu distribuţii spaţiale aproximate pe regiuni prin
funcţii analitice şi un spectru adaptat după criteriile deja expuse. Cu aceste fluxuri se
calculează matricea coloană care descrie sursa de neutroni şi deci se obţine Wk(0) . Se determină
o nouă matrice coloană, pentru flux:
Ak  Qk(1)  Wk(0)

Se compară valorile celor două matrice coloană pentru fluxuri:

Qk(1)  Qk(0)   (1)
k  (1)
k

Dacă termenii lui  (1)

k sunt mici, atunci am aproximat bine  (0)
k . dacă nu, continuăm
procedeul iterativ de n ori, calculând o nouă sursă Wk(1) cu fluxurile  (1)
k şi, rezolvând ecuaţia:
Ak  Qk(2)  Wk(2)

până când obţinem Wk( n 1) cu  (kn 1) şi, rezolvând sistemul:
Ak  Qk( n )  Wk( n 1)
( n)
obţinem fluxurile de grup  k astfel încât să fie îndeplinită condiţia:
 (kn )   (kn1)   k

Evident că un astfel de procedeu implică probleme de convergenţă care depind de modul

de discretizare şi de valorile iniţiale cu care se porneşte calculul, dar acestea sunt problemele
inerente legate de computer şi sunt tratate în lucrările de matematică specifice.
Problema unui astfel de calcul se reduce, în fond, la inversarea matricei Ak .
Schema logică de calcul pentru metoda multigrup – multiregiune poate fi sistematizată.
Se obişnuieşte să se numească iteraţii interne calculele iterative ale fluxurilor şi iteraţii externe
calculele iterative privind criticitatea reactorului, care se fac la fel în cazul metodei Sn (4).

Sisteme modulare de calcul al reactoarelor nucleare

Metodele de calcul dezvoltate în ultimul timp au fost puse sub formă de algoritm, astfel
încât în prezent se dispune pentru calculul fizic al reactoarelor de un mare număr de programe
de calcul. Manipularea acestor programe necesită cooperarea între fizicieni, matematicieni,
programatori şi ingineri şi utilizarea computerelor de mare capacitate.
Structura complicată a modelelor de reactoare nucleare implică utilizarea unor metode
numerice complexe.
Se pot distinge trei generaţii de programe de calcul pentru reactoarele nucleare:
– programe unicale;
160
 – programe complexe;
– programe modulare. Calculul reactoarelor nucleare destinate producerii unei puteri
termice date
Metoda Sn (metoda Carlson)
Acest calcul presupune o serie de date iniţiale de calcul, care pot fi alese ca variabile
pentru optimizarea calculului. În general, aceste date se împart în trei categorii:
– caracteristicile geometrice: macrostructura, microstructura (celula) şi structura fină (în
cazul PHWR) a reactorului;
– caracteristicile materiale: compoziţia materialelor utilizate în diferite regiuni

geometrice, pe care o considerăm dată dacă se cunosc densităţile nucleare, Ni (r ) ;
– caracteristicile termice: temperatura fluidului de răcire la intrarea în reactor, căderea de
temperatură medie pe canale rezultă din optimizarea circuitului termic al CNE), densitatea
volumetrică medie de putere sau fluxul mediu în reactor.
Proiectarea caracteristicilor fizice ale unui reactor nuclear necesită utilizarea
următoarelor etape de calcul– calculul secţiunilor efective microscopice (multigrupale) şi a
secţiunilor macroscopice;
– rezolvarea ecuaţiilor de transport a neutronilor (în aproximarea Pn, Sn sau difuzie
multigrup) pentru o structură dată de reactor, calculul fluxurilor de neutroni şi coeficientul de
multiplicare în mediu infinit (optimizarea acestuia);
– calculul dimensiunilor reactorului pentru a produce puterea cerută şi evaluarea
temperaturilor admise (reluarea structurii materiale şi geometrice pentru a respecta limitele de
temperatură);
– calculul excesului de reactivitate, al vitezelor de reacţie, al coeficienţilor de
temperatură ai reactivităţii, al coeficientului de conversie şi al efectivităţii sistemelor de control
(cu teoria perturbaţiei);
– calculul campaniei reactorului şi al regiunilor de încărcare cu combustibil.

Prima generaţie de programe

Prima generaţie de programe, numită programe unicale, specializate pentru rezolvarea

unei probleme, ca de exemplu codurile de termalizare a neutronilor în celule Spectrox,
Thermos sau programe de calcul de reţea STL5C, Cecas, Anysn, care calculează kx în
aproximarea Sn cu 26 grupe de energie, Metuselah, care calculează coeficienţii de vid etc.
Lanţurile de programe utilizate pentru a rezolva proiectarea unui reactor nuclear
solicitau utilizatorului cunoaşterea algoritmilor fiecărui program pentru a putea face schimbul
de informaţii între ele.
A doua generaţie de programe

A doua generaţie de programe conţine programele complexe de calcul şi a fost dezvoltată

odată cu apariţia noilor generaţii de calculatoare. Aceste programe permit rezolvarea unor
probleme complicate, prin înlănţuirea unor programe unicale, astfel încât utilizatorul introduce
numai datele iniţiale şi nu mai intervine deoarece schimbul de informaţii în interiorul
programului se face de către calculator.

161
 Ca exemple de programe complexe de calcul este codul englez WIMS pentru calculul
celulei unui reactor şi codul suedez REBUS pentru calculul arderii combustibilului.
(a) Codul WIMS este operat în limbaj FORTRAN iar structura acestui cod complex se
vede în figura 23.3.
Codul WIMS calculează spectrul fluxului în 69 de grupe pentru fiecare regiune
principală a reţelei: combustibil, teacă, agent de răcire şi în fascicule de bare şi moderator.
Aceste regiuni sunt cuplate prin probabilităţile de şoc ale neutronilor. Apoi se colapsează cele
69 grupe într-un număr mic de grupe (4 – 6) şi se rezolvă ecuaţia transportului într-o reţea
spaţială de puncte, modificând soluţia pentru a se putea ţine seama de scăpările neutronilor.
Ecuaţia transportului poate fi rezolvată, în forma integrală, prin aproximarea probabilităţii de
şoc sau, în formă diferenţială, prin metoda discretizării ordonatelor.
Este luată în considerare anizotropia împrăştierii, iar scăpările sunt controlate prin
metoda Bi sau prin teoria difuziei. În cazul în care se utilizează teoria difuziei, efectul
eterogenităţii celulei poate fi luat în considerare fie prin ponderarea fluxurilor şi volumelor cu
teoria transportului, fie, în cazul geometriei cilindrice, prin teoria coeficientului de difuzie
direcţionat a lui Benoist, cu sau fără termeni de corelare a traseelor neutronilor.
În continuare sunt prezentate câteva detalii asupra modelelor fizice ale subrutinelor
utilizate în codul WIMS.
Matricele secţiunilor de transfer de la un grup la altul se face calculând secţiunea de
transfer a ( E  E ', ) pentru hidrogen cu modelul Nelkin sau cu modelul Egelsteff şi Schofield,
în timp ce pentru deuteriu s-a adoptat modelul Honeck în aproximarea incoerentă.

162
 Schema Iteraţii externe
START
logică de
calcul Selectează intervalele de Este reactorul critic? DA
multigrup- spaţiu şi energie
regiune. NU

Calculează parametrii Modifică geometria

de grup şi materialele

Generează fluxurile iniţiale Calculează parametrii

de grup
 (kn 1)

Iteraţii interne

Calculează sursele simple

Wk( n1)

Rezolvă Ak  k  Wk Înregistrează
rezultatele
şi dă fluxurile  k
(n )

Reactualizează STOP
 
1
(n)

,1 ( n )    0 ,  0 

Converge? NU
   n 1  
n

DA

163
 Schema Putere Geometrie Materiale
logică a
etapelor de P
rc,rm, ,N0
T
calcul ale
unui reactor Densitatea de putere Xe
n,p,f,,L
nuclear. sau fluxul mediu
optimizare
k
GA

k  L

V p   H , R
r0
pv sau  k
rad

(T)c

Pcel (T)

(T)r
Temperatura
de intrare
h
Debit
Ti , Tax
Q v Re

Nu
Pr
Coeficienţii de
neuniformitate

Tcmax
modifică
Tcmax >Tcadmis Tcmax Tcadmis

Condiţia de
temperatură
STOP

Modelul Egelsteff şi Schofield se bazează pe o distribuţie a frecvenţei fotonilor de tipul:

2sin h( / 2) q 2  4  q2  4 
Q ()  K1  
q 2  2q 
 

cu:   (e ' E ) / kT şi K1 funcţia Bessel.

Valorile semilărgimii q se consideră în codul WIMS în funcţie de temperatură:

164
 T0 K q
293 hidrogen deuteriu
450 4,2992 2,6991
600 2,1000 1,3186

Modelul Honeck există în codul WIMS pentru temperaturile de 293 K, iar modelul
Nelkin, care este bun la temperatura camerei dar mai slab decât modelul Egelstaff, există
pentru temperaturile 293 K, 333 K, 373 K, 423 K şi 473 K.
Cu ajutorul funcţiei a ( E  E ', ) se calculează constantele de grup:
Ek 1 E j 1 1
 dE ( E )  dE '  d s ( E  E ', )
Ek Ej 1
 kg
s0  Ek 1
 dE  ( E )
Ek

unde fluxul (E ) este maxwellian până E = 4kT şi apoi are spectrul Fermi 1/E.
Coeficientul de difuzie este definit ca D  1 (3 tr ) , unde secţiunea de transport este dată de
expresia:
1
tr   a  şi  a   ' M k  ka
Mk k
 '
k k  1 k
e0 s
3 1
iar Mk este fluxul Maxwell normalizat al grupului k, adoptând distribuţia:
E
E 
M (E)  2
e kT
(kT )
Din schema logică a programului rezultă o tratare specială a rezonanţelor, pentru calculul
acestora utilizându-se omogenizarea ratelor eterogene, printr-o aproximare raţională a
probabilităţii de şoc pentru combustibil.

165
 Structura codului complex de calcul WIMS pentru calculul criticităţii.

Integralele de rezonanţă omogene sunt tabelate pentru amestecuri de izotopi care

reprezintă rezonanţe cu hidrogen pur ca moderator.
Pentru moderatorii cu oxigen şi carbon în amestec cu combustibil, este utilizat principiul
(I) de echivalenţă şi se face o corelaţie pentru interacţiunea dintre rezonanţe.
Pentru a ţine seama de eteorgenitatea reactoarelor nucleare se face uz de principiul (II) de
echivalenţă pentru trei geometrii diferite ale celulelor.
În codul WIMS s-au ales grupurile în domeniul rezonanţelor astfel încât să se prevadă o
distribuţie uniformă a rezonanţelor pe letargie, iar în cazul unei singure rezonanţe ea este
plasată în centrul grupului.
Integralele de rezonanţă sunt calculate cu subrutina RESALQ şi RESINT.
166
 Calculul probabilităţii Pij de trecere din zona i în zona j a celulei omogenizate se face cu
subrutina THESEUS, care ţine seama, de asemenea, de o corecţie Dancoff.
Deducerea celor 69 de ecuaţii de grup pentru fluxul de neutroni se bazează pe metoda
Spectrox iar fluxurile sunt calculate pentru structura hiperfină a celulei, regiunile combustibil,
teacă, agent de răcire, fiind cuplate prin probabilităţile de şoc.
Ecuaţia de conservare pentru regiunea i considerând fluxul şi sursa plată va fi:
n 1
i vi i   Pji vi ( ai  j  Q j )
j 1

unde cu n+1 s-a notat zona de moderator din celulă, iar expresia sursei este de forma:
 k 'k k k' 
k (v  f ) j
Qj   aj j    
k
 kj ' 
k ' k 
 

unde cu kaj' k s-a notat secţiunea de transfer de la grupul k' la k, iar (v  f )kj ' este secţiunea de
fisiune din grupul k' regiunea j.
Colapsarea constantelor de grup de la 69 la un număr mic de grupe, pentru a putea apoi
rezolva ecuaţiile de conservare a neutronilor prin teoria transportului, se face astfel încât
reducerea să fie consistentă, cu metoda Spectrox, pentru 69 de grupe. Astfel, dacă grupul
colapsat este notat cu K, iar grupul iniţial cu k, pentru regiunile i avem:
ik    ik , unde grupurile k sunt incluse în K
kK

 kai    kaj  ik / ik
kK
K 'K
 ai    k 'k
 ai ik ' / ik '
k K kK

iar probabilităţile de şoc sunt deduse cu:

 q kj Pjik
kK
Pijk 
 q kj
k K

iar densităţile de emisie q kj sunt date de expresia:

q kj   C kj ' k  kj '  kj '
k'

 kj '
este secţiunea macroscopică totală în grupul k' regiunea j, iar C kj ' k este numărul de
neutroni secundari emişi în grupul k pentru un şoc în grupul k':
C kj ' k    aj
k 'k
 (v  f )kj '  k  /  kj '
 
Soluţiile ecuaţiei de transport cu un număr redus de grupe se obţin, fie cu metoda bazată
pe probabilităţile de şoc cu subrutina PIP 120 pentru diferite geometrii (cilindrică, placă,
fascicule infinite axial sau finite) fie prin metoda WDSN valabilă pentru geometrie cilindrică
sau placă infinită. Metoda WDSN poate ţine seama şi de anizotropia împrăştierii în aproximarea
P1.
Pentru surse constante, metoda WDSN este mai precisă decât metoda probabilităţilor de
şoc Perseus.
Rezultatele obţinute prin aproximarea transportului pentru o reţea infinită se corectează
cu efectele scăpării neutronilor, în cazul unui reactor finit. Scăpările de neutroni se calculează

167
cu teoria difuziei sau cu metoda B1 cu aceeaşi structură de grup cu care s-a determinat ecuaţia
transportului neutronilor.
În teoria difuziei, ecuaţiile multigrup sunt:
 k   s,k ' k  Dr ,k Br2  Dz,k Bz2  k    s,k ' k k '  Bz2
k ' k

unde factorul geometric   . Bg2 Br2 Bz2

În sistemele omogene, fără simetrii şi fără împrăştieri direcţionate, coeficientul de difuzie
se obţine folosind secţiunea medie de transport a celulei: D  1/ 3 tr cel , care este calculată cu
aproximarea P1.
Pentru a ţine seama de efectul asimetriilor în coeficientul de difuzie, s-a utilizat metoda
Benoist, pentru geometria cilindrică.
Pentru o direcţie , coeficientul de difuzie devine:
vi i  
l 
 
 Pij ,   Pij , 
i, j j  l 1 
D 
3 vi  i
i

TermeniiPijl ,corespund corelaţiilor unghiulare între parcursurile neutronilor separate de

un şoc în viaţa neutronului.
Dacă aceste corelaţii sunt neglijate, avem în cadrul WIMS rutina ARIADNE, iar dacă se
ţine seama de ele, avem rutina BENOIST.
Calculele probabilităţilor de şoc Pij , în direcţia  se fac prin metode similare cu cele
utilizate în rutina THESEUS, cu unele modificări privind condiţiile la limită.
În final, codul WIMS afişează coeficientul de multiplicare efectiv k şi factorul geometric
2
Bg ,cr şi poate calcula ratele de reacţie, astfel încât să se obţină şi gradul de ardere a
combustibilului.
Programul REBUS pentru calculul arderii combustibilului în celulele reactoarelor
nucleare cu apă grea, este o versiune avansată a programului BURNUP şi se datorează lui P.
Ahlastrom şi B.Erikson
Programul REBUS utilizează formula celor patru multiplicatori în aproximarea teoriei
difuziei bigrupale. Ratele de reacţie se tratează cu formalismul WESTCÔTT, cu excepţia U 238 şi
Pu240 la care absorbţiile de rezonanţă sunt tratate cu probabilităţile de evitare a absorbţiei de
rezonanţă.
În program sunt incluşi cei mai importanţi izotopi ai ciclului Th 232–U233 şi ai ciclului
U235–Pu239. Produsele de fisiune sunt grupate şi reprezentate prin pseudoelemente care le
semnalează prezenţa, cu excepţia izotopilor care au secţiuni efective mai mari de 1000 barni,
care sunt trataţi individual.
Distribuţia fluxului de neutroni termici în celulă este calculată prin teoria transportului în
aproximarea integrală discretizată (DIT) cu rutina FLURIO 3, elaborată de Carlvik. Calculul se
face cu un grup de celule cilindrice, iar fascicolul de combustibil al celulei cu apă grea este
omogenizat astfel încât să avem o celulă constând din regiuni inelare: o regiune de
combustibil, înconjurată de o regiune de răcire, apoi o regiune pentru fiecare tub de forţă, între
care este o regiune de aer şi apoi o regiune de moderator.
Ecuaţiile diferenţiale de ardere sunt rezolvate printr-o metodă descrisă de Hamming.
168
 Programul REBUS este scris în limbajul FORTRAN IV.
Timpul de lucru este de 0,7 min pentru calculul reactivităţii iniţiale şi de 0,8 min pentru
partea de ardere. Majoritatea timpului pentru calculul reactivităţii iniţiale este consacrat
calculului coeficientului de difuzie, cu metoda lui P. Benoist.
A treia generaţie de programe de calcul
A treia generaţie este aceea a sistemelor modulare, care constau dintr-o bibliotecă de
module de calcul, fiecare din module fiind un program specializat de calcul, similar cu
programele din prima generaţie. Acestea sunt standardizate sub aspectul datelor de intrare şi al
rezultatelor, astfel încât să permită o realizare uşoară a schimbului de informaţii al interfeţelor
dintre module.
Biblioteca de module ne oferă elementele pentru construcţia unui lanţ de module, cu
ajutorul căruia putem să rezolvăm problemele care ne interesează.
Sistemele modulare au o arhitectură specifică, care diferă de la sistem la sistem, fiind
cunoscute sistemele ARC şi JOSHUA din S.U.A., CARONTE în Italia, CODNUC din Franţa,
FIXAR din Rusia şi altele.

Structura Programe
Programe ajutătoare
logică a de bază (AS)
sistemului
CODNUC. Bandă

Modul
intrare

Modul 1 Inscriptor

Modul 2

Intrare date
Modul 3
Ieşire date Memorie

Modul
ieşire

Înregistrare Inscriptor
grafică

Pentru familiarizarea cu arhitectura sistemelor modulare, sunt descrise caracteristicile

principale ale sistemului CODNUC care a fost elaborat de Comisariatul pentru Energie
Nucleară din Franţa şi este destinat calculului unor tipuri variate de reactoare. Acest sistem are
caracteristici similare cu sistemul ARC (SUA) şi constă dintr-o bibliotecă de module scrise în
limbajul FORTRAN IV , iar interfeţele modulelor se realizează cu un sistem special ajutător
AS, care trimite concluziile şi rezultatele modulelor în memoria principală.
169
 Structura sistemului CODNUC unde se vede că modulele sistemului sunt programe care rezolvă o
problemă: efectuează un calcul matematic, introduc date, scot date şi redactează informaţia.
Biblioteca de module este formată din 60 de module care sunt împărţite în patru clase, după caracterul
funcţiei pe care o îndeplinesc: module de intrare (I), module de calcul (II), module de redactare (III) şi utilităţi
(IV), aşa cum se vede din tabel.
Caracteristici principale ale sistemelor modulare
Limbajul
Ţara datelor
Sistem Firma programa modulelo Domeniul de
ul Laborato te r utilizare
rul
ARC S.U.A.– FORTRA FORTRA Fizica reactoarelor
Argonne N IV N IV
Nat.Lab.
JOSHU S.U.A. FORTRA FORTRA Fizica, tehnologia şi
A Savanah N IV N IV cinetica reactoarelor,
River extins extins modelarea instalaţiilor
şi prognozare.
NCCS Japonia FORTRA Calculul şi
Hitachi N FORTRA optimizarea
N reactoarelor rapide cu
programare liniară la
procese termice şi
hidraulice
CARO ITALIA– FORTRA FORTRA Fizica reactoarelor
NTE ISPRA N IV N IV
(Euratom)
CODN Franţa – FORTRA FORTRA Fizica reactoarelor
UC Sacley N IV N IV
FIXAR RUSIA PASCAL PASCAL Fizica reactoarelor
Dimitrovg
rad
NOVA S.U.A. FORTRA FORTRA Fizica reactoarelor
KAPL N N IV
extins
NUSYS R.F.G. – FORTRA Fizica reactoarelor
Karlsruhe N IV
Datele care trebuie trecute de la un modul la altul în cursul unui calcul se înmagazinează în memoria de
lucru şi sunt repartizate la un număr determinat de interfeţe, operaţia numindu-se repartizarea datelor. Fiecare
repartiţie de date corespunde unui tip de valori, de exemplu descrierea geometrică a reactorului, secţiuni
efective microscopice şi macroscopice, fluxuri etc. şi sunt identificate printr-un număr.
Controlul datelor se ace cu sistemul ajutător AS, care constă dintr-o serie de subprograme ce permit
căutarea modulelor.
Utilizatorul sistemului CODNUC trebuie să dea comenzile de programare, constând din operatorii de
chemare a modulelor şi operatorii de circulare a datelor din subprogramele sistemul AS.

170