L12

RIDICAREA CURBELOR CARACTERISTICE LA UN

VENTILATOR CENTRIFUGAL

1.Principiul lucrării

Curbele caracteristice ale unui ventilator sunt

reprezentarea grafică a variaţiei presiunii totale a
ventilatorului, a variaţiei randamentului şi puterii absorbite în
funcţie de debit (STAS 7465-89):

∆pt=f(Q); η=f(Q); Pa=f(Q).

(1)

Presiunea totală a ventilatorului reprezintă diferenţa

dintre presiunea totală (statică + dinamică) la refulare prt şi
presiunea totală la aspiraţie pat :

Vr2  Va2 
∆pt = prt − pat = pr + ρ −  pa + ρ 
2  2
(2)

Vr2 Va2
unde pr şi pa sunt presiuni statice, iar ρ şi ρ presiuni
2 2
dinamice. Exprimând vitezele medii la refulare şi aspiraţie Vr
şi Va prin debit se obţine:

Q2  1 1
∆pt = pr − pa + ρ  2 − 2
2  Sr Sa 
(3)
unde Sr şi Sa sunt secţiunile la refulare şi, respectiv, la
aspiraţie. Rezultă că pentru calculul presiunii totale (a
sarcinii) ventilatorului, trebuie măsurate:

- sarcina statică ∆ps=pr-pa

Q2  1 1
-sarcina dinamică ∆pd = ρ  2 − 2
2  Sr Sa 
-debitul Q,
secţiunile Sr şi Sa fiind cunoscute.
Pentru ridicarea celorlalte două curbe se va măsura
puterea electrică absorbită Pa şi se va calcula randamentul
cu relaţia:
P Q ⋅ ∆pt
η= u =
Pa Pa
(4)
Debitul volumic de aer Q se măsoară cu diafragma şi
se calculează cu relaţia (STAS 7374-83):

πd 2 2∆p
Q = αε [m3/s]
4 ρ
(5)
unde:
• ∆p este diferenţa de presiune (căderea de presiune
pe diafragmă);
• ρ este densitatea fluidului amonte de diafragmă
[kg/m3];
• d diametrul diafragmei;
• α coeficientul de debit;
• ε coeficientul de detentă.
Coeficientul de debit α este dat în tabele (STAS 7374-
83) în funcţie de:
 - raportul de strangulare β=d/D, cu D diametrul (interior)
al conductei pe care este montată diafragma;
- tipul diafragmei (cu prize la D şi D/2, cu prize inelare
etc.);
- un număr Reynolds estimat al curgerii în conductă:
V ⋅D
Re D =
ν
(6)

În efectuarea lucrării se va estima un debit la jumătatea

celui nominal (scris pe plăcuţa ventilatorului) şi se va calcula
V şi, respectiv, ReD.
Coeficientul de detentă ε se calculează cu relaţia:
∆p
( )
ε = 1 − 0,41 + 0,35 ⋅ β 4 ⋅
χ ⋅ p1
(7)

în care:
• χ - exponent izentropic (pentru aer χ=1,41);
• ∆p - căderea de presiune pe diafragmă;
• p1 - presiunea absolută amonte de diafragmă.

2.Instalaţia experimentală. Modul de lucru

 Fig. Nr. 1

Instalaţia experimentală (fig. nr. 1) se compune din:

-ventilatorul centrifugal (1);
-motorul electric de antrenare (2);
-conducta de refulare (3) cu secţiune pătrată
(75x75mm2);
-conducta de aspiraţie (4) cu φ 250 mm;
-conducta de măsură a debitului (5) cu φ 104 mm;
-diafragma (6) de tipul cu prize inelare şi cu diametrul
d=50mm.

Pentru ridicarea curbelor caracteristice se măsoară:

1) sarcina statică a ventilatorului ∆ps cu manometrul
diferenţial (7);
2) căderea de presiune pe diafragmă, Hd şi ∆p=ρgHd
cu ρ=1000kg/m3;
3) presiunea amonte de diafragmă, Ha şi p1=pat-ρgHa cu
pat-presiunea atmosferică.
 Pentru calculul coeficientului ε se va lua valoarea medie
a presiunii p1 din cele 5 măsurători. Vâscozitatea şi
densitatea aerului se iau din tabele (Anexa nr. 5 ), în funcţie
de temperatura din laborator. Ventilatorul se porneşte cu
clapeta (10) închisă şi se efectuează prima măsurătoare.
Următoarele 4 măsurători se efectuează la deschideri
succesive ale acesteia.
Rezultatele măsurătorilor şi calculele necesare se trec
în tabelul următor:
nr. pr-pa= Hd Ha Pa Q Q pd ∆pt η
crt. ∆ps
- mm mm mm W m3/s m3/h mm mm %
ca ca ca ca ca

După efectuarea măsurătorilor se calculează ε şi se

alege coeficientul de debit α (Anexa nr. 8), astfel încât relaţia
de calcul a debitului se poate scrie sub forma:

Q = K ⋅ Hd [m3/s]
unde K este o constantă.
ρQ 2  1 1
În formula sarcinii dinamice ∆pd =  2 − 2  se
2  Sr Sa 
înlocuiesc valorile numerice ale Sr, Sa, ρ/2 (în S.I.) şi
∆pd=K1Q2 cu ∆pd în N/m2, respectiv ∆pd=K2Q2 în mm ca.
Cu datele din tabel se trasează curbele caracteristice,
la o scară convenabil aleasă, în aceeaşi diagramă cu debitul
exprimat în m3/h, ∆pt în mm ca, η în % şi Pa în W.