.

5 STUDIUL OSCILAȚIILOR AMORTIZATE ALE PENDULULUI DE TORSIUNE

I. Scopul lucrării

Utilizând un pendul de torsiune, în cadrul acestei lucrări sunt analizate oscilaţiile

amortizate ale acestuia. Se analizează dependenţa de timp a amplitudinii oscilaţiilor amortizate
ale pendulului de torsiune, pentru diferite valori ale forţei suplimentare de tip Lorentz, aplicate
cu ajutorul unui electromagnet.

II. Consideraţii teoretice

Pendulul de torsiune este un solid rigid ce efectuează oscilaţii sub acţiunea unui moment
elastic, proporţional cu unghiul de răsucire  :

M e   D (1)

în care D = constanta de torsiune a firului. Semnul minus din această relaţie arată faptul că
momentul elastic se opune creşterii unghiului  .

Oscilaţiile libere ale pendulului de torsiune au loc dacă asupra lui nu acţionează forţe exterioare.
Pentru a deduce legea de mişcare se pleacă de la legea de mişcare a solidului rigid:

M  J   J  (2)


în care    reprezintă acceleraţia unghiulară, iar J = momentul de inerţie al pendulului faţă de
axa verticală (axa de oscilaţie).

Înlocuind aici M din relaţia (1) şi împărţind apoi la J se obţine:

D (3)
    0
J

Notând:

1
 D (4)
  o2
J

unde
 o reprezintă pulsaţia proprie a pendulului (pulsaţia oscilaţiilor în absenţa frecărilor),

obţinem ecuaţia diferenţială a mişcării (în absenţa frecărilor):

   o2  0 (5)

a cărei soluţie este:

   o cos ( o t   ) (6)

soluţie care descrie oscilaţii armonice.

Perioada de oscilaţie în absenţa frecării se obţine din notaţia (4):

2 J (7)
To   2
o D

Observaţie: Oscilaţiile pendulului de torsiune sunt izocrone, adică perioada nu depinde de

amplitudinea unghiulară.

În realitate, asupra oscilatorului acţionează forţa de frecare, al cărei moment este proprţional cu
viteza unghiulară:

M f   f  (8)

unde f = un coeficient de rezistenţă ce depinde de vâscozitatea mediului. Ţinând seama şi de

frecare, ecuaţia de mişcare devine:

J    f   D  (9)

Împărţind la J şi utilizând următoarele notaţii:

f
 J  2 

 D  2
 J  = coeficient de amortizare,  o = pulsaţia proprie a pendulului,
o
,

se obţine:
2
   2     o2  0 (10)

Pentru aflarea soluţiei acestei ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi, scriem
ecuaţia caracteristică:

2 2
2  2     o2  0 , ale cărei rădăcini sunt: 1, 2        o .

Soluţia ecuaţiei (10) va fi:

λ1 t λ2 t
θ = C1 e + C2e ,

deci:
(11)
(−β + √ β 2−ω2o ) t (− β−√ β 2−ω2o) t
θ = C1 e + C2 e

În funcţie de natura rădăcinilor ecuaţiei caracteristice, se disting trei cazuri particulare:

2 2
1). Dacă predomină momentul forţei elastice faţă de cel al forţei de frecare:    o  0 .

Ambele rădăcini ale ecuaţiei caracteristice sunt complexe în acest caz.

2 2 2
Notăm:    o   , unde  reprezintă pulsaţia oscilaţiilor amortizate. Din (11) obţinem:

  e   t C1 e i  t  C 2 e i  t  (12)

Utilizând formulele lui Euler:

e  i  t  cos ( t )  i sin ( t ) ,

rezultă:

  e   t C1  C 2 cos  t  i (C1  C 2 ) sin  t  (13)

Notăm:

C1  C 2   o cos 

i (C1  C 2 )    o sin 

3
şi atunci soluţia (13) se scrie:

   o e   t cos ( t   ) (14)

sau:

   ' cos ( t   ) . (15)

Ecuația (15) este legea de mișcare, în care

o = unghiul iniţial de răsucire
(amplitudinea unghiulară iniţială),
 t
corespunzător lui t = 0, şi  '   o e =
„amplitudinea” unghiulară ce scade
exponenţial în timp.

Prin urmare, legea de mişcare (14) (sau

(15)) descrie o mişcare ce păstrează
caracterul oscilatoriu, dar are amplitudinea
unghiulară descrescătoare în timp, numită
mişcare oscilatorie amortizată
cvasiarmonică. Acest tip de mişcare are
graficul de forma celui din figura 1. Figura 1. Oscilaţii amortizate cvasiarmonice.

Deoarece  = const., se poate defini cvasiperioada  a mişcării:

 2   o2   2
 2
 2  
  (16)
   o2   2

2
  To 
Observaţie:  o , deci cvasiperioada acestei mişcări e mai mare decât perioada

oscilaţiilor în absenţa frecării.

2). Dacă predomină momentul forţei de frecare faţă de cel al forţei elastice:
 2   o2  0 .

4
 1, 2
În acest caz, rădăcinile ale ecuaţiei
caractersitice sunt reale şi negative, deci
 descris de relaţia (11) este o funcţie
descrescătoare în timp, tinzând
asimptotic spre zero, ca în figura 2 (alura
porţiunii iniţiale depinde de sensul
vitezei unghiulare iniţiale). Sistemul
revine în poziţia de echilibru după
efectuarea unei singure oscilaţii.

Această mişcare se numeşte mişcare

aperiodică amortizată. Figura 2. Mişcarea aperiodică amortizată.

2 2
3). Dacă momentele forţei elastice şi al forţei de frecare se compensează:    o  0

    o  1   2   

   e   t C1  C 2  (17)

Graficul acestei funcţii are acelaşi aspect cu cel din figura 3, dar elongaţia unghiulară  tinde
mai rapid spre zero. Mişcarea se numeşte mişcare aperiodică critică. Ea permite stabilizarea mai
rapidă a acului indicator în poziţia de echilibru în cazul balanţelor sau al instrumentelor electrice
de măsurat.

5
III. Descrierea montajului experimental

Montajul experimental pentru studiul oscilaţiilor pendulului de torsiune este prezentat în

figura 3.

Figura 3. Montajul experimental.

Pendulul de torsiune constă dintr-o roată metalică de care este ataşat un arc eliciodal. Prin
rotirea arcului eliciodal, asupra pendulului va acţiona un moment elastic proporţional cu unghiul
de răsucire faţă de poziţia de echilibru. Pentru a mări frecările, lângă roata metalică este montat
un electromagnet alimentat cu curent continuu, şi astfel se induce un câmp magnetic. La rotirea
roţii metalice în acest câmp magnetic, apare o forţă suplimentară de frecare, de tip Lorentz.
Intensitatea curentului prin electromagnet determină mărimea forţei Lorentz.

IV. Modul de lucru şi prelucrarea datelor experimentale

Studiul mişcării amortizate cvasiarmonice

Se analizează efectul forţei de frânare (de tip Lorentz) asupra oscilatorului.

 Se setează intensitatea curentului prin electromagnet la valoarea I = 0.18 A.

 Se roteşte arcul elicoidal până în poziţia maximă, apoi se eliberează.

6
 Pe scala gradată circulară se măsoară amplitudinea oscilaţiilor în funcţie de timp, în
diviziuni, când acul indicator ajunge de aceeaşi parte a scalei. Dependenţa ei de timp are
aceeaşi alură ca şi dependenţa amplitudinii unghiulare.
 Se repetă aceste măsurători setând valoarea intensităţii curentului la I = 0.25 A.
 Se completează tabelele cu datele experimentale:
Tabelul 1. Tabel cu datele experimentale pentru I = 0.18 A (U = 0.16 V)

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
osc.

t [s] 1.87 3.60 5.40 7.26 9.04 10.71 12.57 14.48 16.44 18.28

A [div] 18.6 17.6 16.4 15.8 14.2 13.8 13.0 12.2 11.4 10.6

Tabelul 2. Tabel cu datele experimentale pentru I = 0.25 A (U = 0.23 V)

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
osc.

t [s] 1.83 3.70 5.45 7.26 8.92 11.11 12.56 14.34 16.23 18.19

A [div] 17.6 16.2 14.6 13.2 12.2 11.8 10.56 8.8 8.2 7.4

 Se reprezintă grafic dependenţa exponenţială a amplitudinii de timp pentru fiecare valoare a

intensităţii curentului prin electromagnet.

7
Studiul mişcării amortizate aperiodice

 Se măreşte intensitatea curentului prin electromagnet până când pendulul efetuează o singură
oscilaţie înanintea ajungerii în poziţia de echilibru şi se măsoară timpul în care se efectuează
această mişcare amortizată aperiodică.
 Se măreşte în continuare intensitatea curentului până când oscilatorul revine în poziţia de
echilibru, fără a efectua oscilaţii, şi se măsoară timpul corespunzător acestei mişcări
aperiodice critice.
 Atenţie: Nu depăşiţi valoarea intensităţii curentului Imax = 1.72A !

3.6 STUDIUL OSCILAȚIILOR FORȚATE ALE PENDULULUI DE TORSIUNE

I. Scopul lucrării

8
 Utilizând un pendul de torsiune ce are ataşat un motoraş electric, în cadrul acestei lucrări
sunt analizate oscilaţiile forţate ale pendulului şi fenomenul de rezonanţă.

II. Consideraţii teoretice

Pendulul de torsiune este un solid rigid ce efectuează oscilaţii sub acţiunea unui moment
elastic, proporţional cu unghiul de răsucire  :

M e   D (1)

în care D = constanta de torsiune a firului. Semnul minus din această relaţie arată faptul că
momentul elastic se opune creşterii unghiului  .

Oscilaţiile libere ale pendulului de torsiune au loc dacă asupra lui nu acţionează forţe
exterioare.

Oscilaţiile reale sunt amortizate, datorită interacţiunii oscilatorului cu mediul în care are
loc oscilaţia, în urma căreia oscilatorul pierde continuu energie. Momentul forţei de frecare este
proprţional cu viteza unghiulară:

M f   f  (2)

unde f = un coeficient de rezistenţă ce depinde de vâscozitatea mediului.

Pentru a întreţine mişcarea, trebuie să intervenim din exterior cu o forţă care să compenseze
aceste pierderi de energie.

Considerând o forţă exterioară căreia îi corespunde un moment ce variază armonic în

timp:

M ext  M o cos  t  , (3)

unde  = pulsaţia momentului forţei exterioare, ecuaţia de mişcare a solidului rigid în jurul axei
de oscilaţie:

M tot  J   J  (4)

9
devine:

J    f   D   M o cos  t  (5)

Împărţind această relaţie la J şi utilizând notaţiile:

f
J 2

D 2
  o
J
Mo
 J 
 ,

se obţine ecuaţia diferenţială neomogenă:

  2     o2    cos  t  (6)

Soluţia acestei ecuaţii după trecerea de la regimul tranzitoriu la regimul permanent (adică pentru
t   ) descrie o mişcare oscilatorie armonică:

   o () cos ( t   ) (7)

în care

 
 o  


 o2   2   4  2  2
2

 2 
tg    2   2 (8)
 o

În regimul permanent, oscilatorul efectuează deci oscilaţii armonice, numite oscilaţii forţate, cu

amplitudinea unghiulară dependentă de  . Pentru o anumită valoare  r a pulsaţiei  ,

amplitudinea oscilaţiilor forţate devine maximă, fenomen numit rezonanţă.

Pulsaţia de rezonanţă şi amplitudinea unghiulară la rezonanţă sunt date de relaţiile:

10
    2  2  2  2  
 r o r

  (9)
 o r 
 2   o2   2

Dacă frecările sunt mici:

 r  o

Figura 1 prezintă curbele de

rezonanţă
 o   o   pentru

diferite valori ale

coeficientului de amortizare
 .(Curbele de rezonanţă se

pot reprezenta şi sub forma

 o   o   ).

Valorilor descrescătoare ale

lui  le corespund maxime

Figura 1. Curbele de rezonanţă
 o   o   pentru diferite
din ce în ce mai mari şi
deplasate spre dreapta. valori ale coeficientului de amortizare  .

Pentru  =0, amplitudinea devine infinit de mare la valoarea    o .

Acest fenomen trebuie evitat în practică, el putând provoca distrugerea legăturilor sistemului
oscilant. De aceea, în tehnică, la proiectarea sistemelor vibrante trebuie avut în vedere ca
frecvenţa proprie a sistemului să aibă o valoare mult diferită de cea a unor eventuale forţe
perturbatoare.

III. Descrierea montajului experimental

11
 Figura 2. Montajul experimental.

Montajul experimental pentru studiul oscilaţiilor pendulului de torsiune este prezentat în

figura 2. Pendulul de torsiune constă dintr-o roată metalică de care este ataşat un arc eliciodal.
Prin rotirea arcului eliciodal, asupra pendulului va acţiona un moment elastic proporţional cu
unghiul de răsucire faţă de poziţia de echilibru. Pentru a mări frecările, lângă roata metalică este
montat un electromagnet alimentat cu curent continuu, şi astfel se induce un câmp magnetic. La
rotirea roţii metalice în acest câmp magnetic, apare o forţă suplimentară de frecare, de tip
Lorentz. Intensitatea curentului prin electromagnet determină mărimea forţei Lorentz.

Pentru producerea de oscilaţii forţate se foloseşte un motoraş electric alimentat la curent

alternativ.

IV. Modul de lucru şi prelucrarea datelor experimentale

 Se setează valoarea intensităţii curentului în electromagnet la I = 0.4 A.

 Se setează valoarea iniţială a frecvenţei motorului ~ 0.1 Hz.
 Se determină frecvenţa oscilaţiilor determinând timpul necesar efectuării a 10 rotaţii ale
rotiţei motorului.
 Pe scala gradată circulară se măsoară amplitudinea, în diviziuni, a oscilaţiilor forţate ale
pendulului în momentul stabilirii regimului permanent (când amplitudinea are o valoare

12
 staţionară). Dependenţa ei de frecvenţă (sau de pulsaţie) are aceeaşi alură cu cea a
amplitudinii unghiulare.
 Se repetă aceste operaţii mărind succesiv frecvenţa motorului.
 Se completează tabelul cu date.

Tabelul 1. Tabel cu datele experimentale pentru I = 0.4 A. (U = 0.37 V) , n = 10 rotaţii

Frecvenţa 0.1 0.2 0.3 0.4 05 0.6 0.7 0.8 0.9 1

motor [Hz]

A [div] 0.2 0.3 0.7 1.2 2 1 0.5 0.3 0.25 0.12

t [s] 103 47 27 21 18 15 13 11 9.7 9

n 0.097 0.212 0.37 0.476 0.555 0.666 0.769 0.909 1.03 1.111

t [Hz]

 Se trasează curba de rezonanţă A = A( ), din care se determină amplitudinea şi frecvenţa de

rezonanţă.

13