PENDULUL MATEMATIC

Pendulul matematic, sau pendulul simplu, este constituit dintr-un punct material (un corp mic)
suspendat printr-un fir ideal (perfect flexibil, inextensibil şi fără greutate), care oscilează într-un plan
vertical în jurul punctului de suspensie sub acţiunea propriei greutăţi, în ipoteza neglijării forţelor de
frecare. Dacă pendulului i se imprimă o mişcare de balans (oscilaţie) se va putea observa că perioada
de oscilaţie este aceeaşi pentru o lungime dată şi nu este influenţată de greutatea suspendată sau (în
anumite limite) de amplitudinea oscilaţiei. Această proprietate a făcut posibilă aplicarea pendulului
simplu în construcţia unor instrumente de măsurare a timpului cunoscute sub numele de pendule. Prin
măsurarea perioadei oscilaţiilor, care este influenţată de gravitaţie, poate fi calculată valoarea
acceleraţiei gravitaţionale.

Fig. 1

Se consideră în figura 1 un pendul matematic de masă „m” şi lungime „l”. Se notează cu „  ”

unghiul de rotaţie faţă de verticală. Pendulul este lăsat să oscileze din poziţia în care    , fără
viteză iniţială. Se urmăreşte obţinerea ecuaţiei mişcării oscilatorii şi perioadei oscilaţiilor.
Asupra punctului acţionează pe lângă greutatea mg şi tensiunea din fir S . În vederea
obţinerii ecuaţiei diferenţiale a mişcării şi a tensiunii din fir, se proiectează pe tangentă şi normală
ecuaţia:
ma  m g  S (1)
Rezultă:
ml 
   mg sin  (2)
ml 2  S  mg cos  (3)
 şi a   l 2  l 2
S-a ţinut seama că: a   l  l

1
 În cazul micilor oscilaţii (   5  ) putem face aproximaţiile: sin    ; cos   1 şi ecuaţia
(2) devine:
g
   0 (4)
l
Facem notaţia:
g
p (5)
l

Soluţia ecuaţiei (4) este:

  C1 cos( pt )  C 2 sin( pt ) (6)
   pC1 sin pt  pC 2 cos pt (7)

Impunând condiţiile iniţiale: la t=0,   , 

  0 , deducem constantele de integrare
C1  , C 2  0 şi ecuaţia mişcarii oscilatorii armonice:

   cos( pt ) (8)

unde parametrul p se dovedeşte a fi pusaţia mişcării şi  amplitudinea unghiulară.

Perioada micilor oscilaţii ale pendulului este:

2 l
T  2 (9)
p g

Se observă că micile oscilaţii sunt izocrone (au aceeaşi perioadă) şi că perioada variază liniar cu
radicalul lungimii pendulului.

in ecuaţia (3) se poate calcula tensiunea din fir:

S  mg cos   ml 2 (10)

Dacă   5  , conform [Vâlcovici, V. ş.a., Mecanica Teoretică, Ed. Tehnică, Bucureşti-1968,

pg. 528 ],

l  1 2    l 1 
T  2 1  sin     2 1   2  (11)
g 4  2  g  16 

 A
Notăm cu A  M 0 M1 , amplitudinea metrică. Deoarece sin  , obţinem expresia perioadei în
2 2l
cazul oscilaţiilor mari, sub forma:

l  1 A 2 
T  2 1 (12)
g  16 l 2 

Din (9) putem calcula valoarea acceleraţiei gravitaţionale în cazul micilor oscilaţii,

2
 4 2 l
g (13)
T2
iar din (12) în cazul oscilaţiilor mari:

2
4 2 l  1 A 2 
g  2 1 (14)
T  16 l 2 