Ș.l. dr. ing.

Andrei FAUR
(Curs 2017)

Elemente de DINAMICA Construcțiilor

Înțelegerea materialului adresat studenților care participă la cursul de Inginerie Seismice, necesită
reluarea unor noțiuni legate de disciplina Dinamica Construcțiilor.

1 Vibrații libere pentru sisteme cu 1 GLD

Vibrațiile libere pot fi de două tipuri: - vibrații amortizate;
- vibrații neamortizate.
Se cunoaște ecuația generală de mișcare pentru un singur grad de libertate dinamic (1 GLD):

mu  cu  ku  F  t  (1)

unde:
u  u t  deplasarea masei după direcția gradului de libertate la timpul t;

u  u t  viteza masei sistemului după direcția gradului de libertate la timpul t;

u  u t  accelerația masei sistemului după direcția gradului de libertate la timpul t;

m masa sistemului;
c coeficient (constantă) de amortizare vâscoasă;

k rigiditatea elastică a sistemului;

F t  forța perturbatoare exterioară (dependentă de timp);

Dacă forța perturbatoare este absentă pe toată durata, adică F  t   0 , atunci ecuația (1) devine:

mu  cu  ku  0
(2-a)
sau
c k
u u u 0 (2-b)
m m

Se cunosc următorii termeni:

ccr  2 km amortizarea critică sau amortizarea pentru care sistemul nu prezintă oscilații;

c
 fracțiune din amortizarea critică;
ccr

k  rad 
 pulsația proprie sau frecvența circulară, măsurată în  .
m  s 
Rescriind ecuația (2-b) în funcție de termenii de mai sus, rezultă ecuația vibrațiilor libere:

u  2 u   2u  0 (3)

[1]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

NOTA Rezolvarea ecuației diferențiale ordinare de ordinul doi cu coeficienți constanți (3) presupune admiterea
1: soluțiilor de forma:

u  u  t   Cet

unde C și  sunt constante complexe.

Derivând soluția de două ori, se obține:

u  u  t   C  e t

u  u  t   C  2 e t

Înlocuind în ecuația (3) și împărțind cu C1, avem:

 2
 2   2  et  0

Cum et  0 , înseamnă că  se obțin prin rezolvarea ecuației  2  2   2 .

   2   4 2  4 2  2  1 .
2
Se calculează discriminantul:

b  i 
Soluțiile complexe pentru ecuațiile de forma ax2  bx  c  0 sunt x1, 2  .
2a

2  i 4 2  2  1
Prin urmare, 1,2     i 1   2
2
Având în vedere că   0 , distingem următoarele situații:
- când   0:
1,2  i ;
- când 0   1:

1,2    i 1   2    i 1   2  ;
- când   1:
1,2   ;
- când   1:

1,2    i  1  2  1 

    2  1      2  1 . 
Soluțiile ecuației de mișcare sunt după cum urmează:
- când   0 , soluția este multiplă și complexă (   0 ):

u1, 2  Ce  it ;

Soluția generală se poate obține dacă u  C1u1  C2u2 , unde C1 și C2 sunt constante
complexe care mai pot fi scrise și astfel:

[2]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

C1  A1  iB1
C2  A2  iB2
Înlocuind, rezultă:

u  A1eit  iB1eit  A2e it  iB2e it

i
Pe baza formulei lui Euler ( e  cos   i sin  ) și în urma separării părții reale de cea
imaginară, avem:

u   A1  A2  cos t   B1  B2  sin t  i  A1  A2  sin t   B1  B2  cos t  .

Având în vedere că se caută doar soluțiile reale, partea imaginară trebuie să fie nulă, deci

 A1  A2  sin t   B1  B2  cos t  0 , pentru orice t real.

Se poate verifica cu ușurință faptul că:

- pt. t  0 : A1  A2 ;

- pt. t  : B1   B2 .
2
Înlocuind în relația deplasării, rezultă faptul că

u  2 A1 cos t  2B1 sin t

sau dacă notăm D1  2 A1 și D2  2B1 , avem într-un final:

u  D1 cos t  D2 sin t

 C1  A1  iB1
, unde C1  C2 (numere complexe conjugate).
*
Altfel, putem să rescriem 
 2
C  A1  iB1

 A
 C1  ei
A  2
Notând  A12  B12 și rescriind C1 și C2 sub formă polară, avem  , deci:
2 C  eA  i
 2 2

u
2
e e  e e
2

2
e e 
A i it A i it A it   it  
. 
Sub formă trigonometrică,
A
u cos t     i sin t     cos t     i sin t    
2
sau

u  A cos(t   )

- când 0    1 , soluția este multiplă și complexă (   0 ):

u1,2  Cet ei 1 2 t

.

Dacă notăm    1  2 , soluția generală u  C1u1  C2u2 devine:

[3]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)


u  et A1eit  iB1eit  A2eit  iB2eit . 
Aplicând pașii de calcul anteriori (de la cazul când   0 ), rezultă într-o primă fază faptul că

u  e t  D1 cos  t  D2 sin t 

sau

u  Aet cos( t   )

- când   1 , soluția este dublă și reală (   0 ):

u1, 2  u  Ce t
Se poate verifica faptul că soluțiile pot fi și multiple, de forma

 Aet
u1,2   t , unde A și B sunt constante reale,
 Bte
iar soluția generală se poate obține și dacă u  u1  u2 , adică:

u   A  Bt  e t

- când   1 soluția este multiplă și reală (   0 ):

  2 1t
u1,2  Cet e ;

sau dacă notăm     2  1 , avem

u1,2  Cet e t .

C1 C
Soluția generală se poate obține și sub forma u u1  2 u2 .
C C
Prin urmare,

u  C1e t e t  C2e t e  t  et C1e t  C2e t  .

 
e x  e x e x  e x
Pe baza relațiilor sinh x  și cosh x  , avem:
2 2
u  et C1  cosh  t  sinh  t   C2  sinh  t  cosh  t  

u  et  C1  C2  sinh  t   C1  C2  cosh  t 

Prin trecerea la alte două constante A  C1  C2 și B  C1  C2 , rezultă într-un final:

u  et  A sinh  t  B cosh  t 

Rezolvarea ecuației (3) a condus la soluțiile găsite în NOTA 1 de mai sus. Răspunsul complet în
deplasări se obține prin determinarea constantelor A, B,  , ținând cont de condițiile inițiale a le

[4]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

mișcării ( u  0   u0 și u  0   v0 , unde u0 și v0 sunt deplasarea și, respectiv, viteza inițială a

sistemului).

1.1 Vibrații libere neamortizate

Vibrațiile libere neamortizate se produc pentru c  0 , deci   0 . Răspunsul în acest caz este (v.
NOTA 1):

u  t   A cos(t   ) (4)

unde:
A amplitudinea mișcării (exprimată în metrii);
 faza inițială (exprimată radiani).

Constanta A, numită și amplitudinea mișcării, se obține ținând cont de condițiile inițiale a le mișcării
(la t  0 ). Acestea se referă la poziția și viteza inițială a sistemului, viteza fiind exprimată ca derivata
de ordinul întâi a deplasării. Prin urmare:
u  0   u0  A cos  ;

u  0   v0   A sin  .

Prin ridicare la pătrat, rezultă: u02  A2 cos 2  și v02  A2 2 sin 2  .

v02
Adunând u02  și ținând cont de faptul că sin 2   cos2   1, rezultă:
2
v02
u02   A2
 2

sau

2
v 
A  u02   0  (5)
 

Faza inițială  se poate scrie în funcție de condițiile inițiale dacă se calculează raportul v0 u0 :
v0  A sin 
    tg  
u0 A cos 
sau

 v0 
  arctg    (6)
 u0 

Observație:
1) Dacă u0  v0  0 , atunci sistemul nu produce oscilații, deci rămâne în starea de echilibru.

[5]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

2) Dacă u0  0 , dar v0  0 , atunci sistemul vibrează doar ca urmare a revenirii la poziția inițială
din poziția deformată, amplitudinea și faza fiind egale cu: A  u0 , respectiv   0 .

3) Dacă u0  0 , dar v0  0 , atunci sistemul vibrează datorită impulsului cauzat de viteza inițială
v 
care este aplicată masei, amplitudinea și faza fiind egale cu: A  0 , respectiv    . În
 2
această situație, ecuația (4) se poate scrie și în sinus: u  t   A sin(t ) .

4) Dacă u0  0 și v0  0 , atunci oscilațiile se produc ca urmare a revenirii la poziția inițială

nedeformată și a impulsului imprimat sistemului.

Dacă se preferă scrierea u  t   D1 cos t  D2 sin t determinată la NOTA 1, atunci constantele

D1 și D2 se determină tot din condițiile inițiale. În această situație:

u  0   u0  D1 ;

u  0   v0  D2 .

Înlocuind, rezultă:

v0
u  t   u0 cos t  sin t (7)


v0
Observație: Prin schimbarea de variabilă u0  A cos  și   A sin  , relația (7) devine egală

cu relația (4). Pe baza formulei cos      cos  cos  sin  sin  , avem:

u  t   A cos  cos t  A sin  sin t  A cos t   

Pentru a evita confuziile cauzate de unitățile de măsură, reamintim faptul că pulsația se poate
exprima și în funcție de frecvența liniară sau de perioada oscilației, relațiile de transformare fiind
următoarele:

2
  2 f  (8)
T

unde:
f frecvența liniară (exprimată în Hz sau 1/s);

1
T perioada oscilației (exprimată secunde), iar T .
f
1 
Prin urmare,  poate fi exprimată în   sau  Hz  , faza inițială (  ) în  rad  , iar amplitudinea
s
( A ) și, în consecință, deplasarea în  m  .

[6]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

1.2 Vibrații libere amortizate – cazul amortizării SUBCRITICE

Vibrațiile libere amortizate când c  ccr , deci 0    1 , se încadrează în cazul vibrațiilor cu
amortizare subcritică. Răspunsul în deplasări în acest caz este (v. NOTA 1):

u  t   Aet cos(t   ) (9)

unde:
A amplitudinea mișcării în cazul amortizării subcritice (exprimată în metrii);

 faza inițială în cazul amortizării subcritice (exprimată radiani);

   1  2 pulsația proprie în cazul vibrațiilor cu amortizare subcritică ( 0    1 ).

Pentru exprimarea amplitudinii și a fazei inițiale numai în funcție de condițiile inițiale (u0 și v0), se
preferă mai degrabă scrierea:

u  t   et  D1 cos t  D2 sin t  (10)

unde:
D1 , și D1 constante reale.

În această situație, dacă u  t   e t  D2  D1  cos t   D2  D1  sin t  , la t  0
avem:
u  0   u0  D1 ;

u  0   v0  D2  u0 .

Înlocuind în relația (10), rezultă:

 v  u  
u  t   e t  u0 cos t  0 0 sin t  (11)
  

Dacă se compară relațiile (9) și (11), se observă că cele două devin egale dacă se adoptă
v  u 
schimbările de variabilă u0  A cos  și 0 0   A sin  . Prin ridicare la pătrat și însumare,

avem

 v  u  
2

u02   0 0   A2  cos 2   sin 2   ,

  
1

sau

 v  u  
2

A  u  0 0 
2
(12)

0
 

v0  u0 A sin 
Faza inițială se determină calculând raportul    tg , deci:
u0 A cos 

[7]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

 v0  u0 
  arctg    (13)
 u0 

Observație:
1) Dacă   0 , atunci    , deci A  A și    . Astfel, relațiile de calcul folosite pentru
vibrații cu amortizare subcritică se pot folosi și în cazul vibrațiilor neamortizate, singura
condiție fiind aceea de a considera   0 .
2) Se poate arăta cu ușurință faptul că, pentru valori ale fracțiunii din amortizarea critică cuprinse
între zero și 0,3 ( 0    0,3 ), diferența dintre  și  este de sub 5%. Cum amortizările
sunt mici în cazul sistemelor structurale de construcții, se poate considera faptul că   
(simplificare valabilă cel puțin pentru   0,3 ). Așadar, se pot utiliza și următoarele relații:

2
v 
A  u   0  u0 
* 2
(14-a)

0


 v0 
 *  arctg    (14-b)
 u0 

u  t   A*et cos(t   * ) (14-c)

În cazul vibrațiilor amortizate, uneori este util să se aprecieze rata descreșterii în amplitudine a
oscilației. Pentru aceasta, se evaluează deplasarea sistemului la două momente de timp diferite cu
valoarea unei perioade:
- la t0  nT și

- la t1   n  1 T

unde:
2
T perioada de vibrație a sistemului prevăzut cu amortizare subcritică ( T  ).

Aplicând relația (9) și ținând cont de periodicitatea funcției cosinus, se calculează raportul:
 n 2  2 n
 cos( n 2   )  cos( n
 )
2
u  t0  Ae

Ae

  ,
u  t1   ( n1) 2
 cos( (n  1) 2   )
 2 n  2
 e  cos( 2
Ae Ae    2 )
 
adică

u  t0  2 
e  (15)
u  t1 

Logaritmul natural al acestui raport mai poartă denumirea și de decrementul logaritmic al

amortizării:

[8]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

 u  nT    2
  ln    2  (16)
 u  nT  T    1  2
 

În cazul în care    , deci T  T , avem:

  2 (17)

1.3 Vibrații libere amortizate – cazul amortizării CRITICE

Vibrațiile libere amortizate când c  ccr , deci   1 , se încadrează în cazul vibrațiilor cu amortizare
critică. Răspunsul în deplasări în acest caz este (v. NOTA 1):

u  t    A  Bt  et (18)

unde:
A și B constante reale.
Se caută exprimarea răspunsului în deplasări ținând cont de condițiile inițiale (u0 și v0). Derivând
ecuația (18) obținem: u  t   Be t   A  Bt  e t . În această situație, la t  0 avem:

u  0   u0  A ;

u  0   v0  B  A .

Astfel, ecuația (18) devine:

u  t   u0   v0  u0  t  e t (19)

1.4 Vibrații libere amortizate – cazul amortizării SUPRACRITICE

Vibrațiile libere amortizate când c  ccr , deci   1 , se încadrează în cazul vibrațiilor cu amortizare
supracritică. Răspunsul în deplasări în acest caz este (v. NOTA 1):

u  t   et  A sinh  t  B cosh  t  (20)

unde:
A și B constante reale;

    2 1 pulsația proprie în cazul vibrațiilor cu amortizare supracritică (   1 ).

În urma derivării ecuației (20) se obține:
u  t   et  A   B  cosh  t   B   A sinh  t  .

Pe baza faptului că sinh   0 și cosh   1 , la t  0 avem:

u  0   u0  B ;

[9]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

u  0   v0  A   B .

Înlocuind în relația (20), rezultă:

 v  u  
u  t   e t u0 cosh  t  0 0 sinh  t  (21)
  

v0  u0
Prin schimbările de variabilă u0  A cos  ,  A sin  și pe baza formulei

cosh      cosh  cosh   sinh  sinh  , ecuația (21) devine:

u  t   Aet cosh  t     (22)

unde:
A amplitudinea mișcării în cazul amortizării supracritice (exprimată în metrii);

 faza inițială în cazul amortizării supracritice (exprimată radiani).

Prin ridicare la pătrat și scădere, avem

 v  u  
 
2

u   0 0   A 2 cosh 2   sinh 2  ,
2
0
  
1

sau

 v  u  
2

A  u02   0 0  (23)
  

v0  u0 A sinh 
Faza inițială se determină calculând raportul   tgh , deci:
u0 A cosh 

 v0  u0 
1  1  u   v  u   1  u      v 
1  u0
  ln    ln  0   ln  
0 0
0 0
(24)
2  1  v0  u0  2  u0  v0  u0  2  u0      v0 
 u0 
 

[10]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

2 Vibrații forțate pentru sisteme cu 1 GLD

Vibrațiile forțate se manifestă în prezența unei forțe exterioare perturbatoare care variază în timp.
Raportat la ecuația generală de mișcare (1), vibrațiile forțate se produc atunci când F  t   0 . În
funcție de natura forței perturbatoare se pot distinge mai multe situații de calcul, însă în continuare
se vor prezenta doar acele situații mai des utilizate în Inginerie Seismică.

2.1 Vibrații sub acțiunea unei forțe perturbatoare de tip armonic

O forță perturbatoare armonică poate fi scrisă sub forma vibrațiilor libere (neglijând orice formă de
amortizare care ar putea fi inclusă în răspunsul forței perturbatoare). Se propune scrierea forței
perturbatoare sub forma cea mai generală, cea a numerelor complexe:

F  t   F0eit (25)

unde:
F0 amplitudinea forței perturbatoare (exprimată în unități de forță: kN, tof, etc.);

 rad 
 pulsația proprie sau frecvența circulară cu care acționează forța perturbatoare, măsurată în  ;
 s 
Înlocuind în ecuația generală de mișcare (1), avem:

mu  cu  ku  F0 eit (26)

sau

F0 it
u  2 u   2u  e (27)
m

NOTA Rezolvarea ecuației diferențiale ordinare (27), presupune găsirea soluției generale:
2:
u  u  t   uom  t   u p  t 

unde uom  t  și u p  t  sunt soluția ecuației omogene (determinată pentru cazul vibrațiilor libere) și,
respectiv, soluția particulară.
Se presupune că soluția particulară este de forma forței perturbatoare, adică:

u p  t   C1eit , unde C1 este o constantă reală.

Derivând, obținem:

u p  t   C1ieit

u p  t   C12eit
Înlocuind în relația (27) și ordonând termenii, avem:

[11]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

C1  2  2  2i  
F0
m
sau, prin împărțire la 2 și ținând cont de faptul că k   2 m , rezultă:

C1 1   2   2 i  
F0
k

unde  .

Prin trecerea la forma exponențială (polară) a numărului complex din paranteza dreaptă, avem:

1      2 
2 2 2
A
F0
 C1 Aei 
2 k
 tg
1  2
Prin urmare,
F0 1
C1  ei .
k
1      2 
2 2 2

1
Dacă se notează  , relația anterioară devine:
1      2 
2 2 2

F0 i
C1  e ;
k
iar soluția particulară rezultă:
F0 i it F0 i (t  )
u p t   e e  e
k k
sau

F0
u p t    cos  t     i sin  t     .
k 

Conform NOTA 2, soluția generală a ecuației (27) se obține adunând soluția omogenă (soluția
răspunsului în absența forței perturbatoare – numit și răspuns tranzitoriu, deoarece se anulează
rapid în prezența amortizării) și soluția particulară (soluția în prezența doar a forței perturbatoare –
numit și răspuns permanent). Relația de calcul este următoarea:

F0
u  t   uom   cos  t     i sin  t    
k  (28)
up

unde:
uom  uom  t  soluția ecuației omogene sau răspunsul tranzitoriu;

u p  u p t  soluția ecuației particulare sau răspunsul permanent;

 factorul de amplificare dinamică (în prezența amortizării), având expresia (29-a);

[12]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

 diferența de fază dintre forța perturbatoare și răspunsul sistemului la aceasta forță, având
expresia (29-b);

1

(29-a)
1      2 
2 2 2

 2 
  arctg  2  (29-b)
 1  

iar

 raportul dintre pulsația forței perturbatoare și pulsația proprie a sistemului elastic.


Observații:
1) Soluția ecuației omogene, notată uom , se alege în funcție de mărimea amortizării, adică poate
fi egală cu oricare dintre ecuațiile:
i. (4) sau (7) - cazul vibrațiilor neamortizate;
ii. (9) sau (11) - cazul amortizării subcritice;
iii. (19) - cazul amortizării critice;
iv. (21) sau (22) - cazul amortizării supracritice.

2) În prezența amortizării -   0 :
i. Dacă   0 , atunci componenta uom sau răspunsul tranzitoriu se poate neglija, iar
răspunsul total se compune doar din răspunsul permanent, adică u  t   u p . Prin
urmare:

F0
u t   u p t    cos  t     i sin  t     (30)
k 

1 
ii. Dacă    , atunci   1 ,   și   , iar răspunsul permanent devine:
2 2

  F0 1      
u p t    cos  t    i sin  t    (31)
 0 k 2   2  2 

3) În absența amortizării -   0 :

i. O situație deosebită în dinamica structurilor se distinge pentru valori foarte mici ale
1
amortizării (  1 ) sau chiar pentru   0 . În aceste condiții,     și
1  2
  0 , iar răspunsul permanent este:

[13]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

 F0 1
u p t    cos t  i sin t  (32)
 0 k 1  2

unde:
1
 factorul de amplificare dinamică (în absența amortizării).
1  2

ii. În absența amortizării, soluția generală rezultă de următoarea formă - v. Ec.(4):

 F0
u  t   uom  t   u p  t   A cos(t   )   cos t  i sin t  (33)
 0 k

iii. Dacă    și   0 , atunci răspunsul permanent tinde la infinit ( u p   )

deoarece    . În consecință, răspunsul sistemului tinde de asemenea la infinit,
acest fenomen fiind definit ca fenomen de rezonanță:

 
u t    (34)
 0

De cele mai multe ori, forța perturbatoare nu se exprimă sub formă complexă, ci cu ajutorul funcțiilor
trigonometrice. Acest fapt nu este un impediment, deoarece orice număr real se poate scrie ca un
număr complex, cu atât mai mult funcțiile sinus si cosinus. Relațiile de transformare sunt
următoarele:

ei  ei
cos   (35-a)
2

ei  ei
sin   (35-b)
2i

NOTA * Determinarea soluției particulare când forța perturbatoare este F  t   F0 cos t :

3:
Soluția particulară se obține utilizând transformarea (35-a). Astfel, forța perturbatoare devine:

F t  
1
2

F0eit  F0e it . 
Soluția particulară se caută de forma forței perturbatoare: up 
1
2
C1eit  C2e it 
Anterior în NOTA 2, s-a determinat soluția particulară pentru cazul când F  t   F0eit și s-a obținut
rezultatul descris de ecuația (30). Ceea ce urmează este să calculăm și pentru situația când
F  t   F0eit , iar dacă se propune o soluție de forma u p 2  t   C2eit , în urma derivării se
obține:

[14]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

u p 2  t   C2ieit

u p 2  t   C22eit
Înlocuind în relația (27) și ordonând termenii, avem:

C2  2  2  2i  
F0
m
sau, prin împărțire la 2 și ținând cont de faptul că k   2 m , rezultă:

C2 1   2   2 i  
F0
.
k
Prin trecerea la forma exponențială (polară) a numărului complex din paranteza dreaptă, avem:

1      2 
2 2 2
 A
1
 F0
 C2 Ae i 
2 k
  tg   
1  2
F0 i
Prin urmare, C2  e .
k
F0 i it F0 i (t  )
Soluția particulară rezultă: u p2  e e  e sau
k k
F0
u p2   cos  t     i sin  t     .
k 

Soluția particulară este: up 

1 F0
2 k

 ei eit  ei eit 
1 F0
2 k
 
 ei (t  )  ei (t  ) 
sau

F0
up   cos  t    .
k

** Determinarea soluției particulare când forța perturbatoare este F  t   F0 sin t :

Soluția particulară se obține utilizând transformarea (35-b). Astfel, forța perturbatoare devine:

F t  
1
2i

F0eit  F0eit . 
Soluția particulară se caută de forma forței perturbatoare: up 
1
2i

C1eit  C2eit 
Constantele C1 și C2 s-au determinat anterior, rezultând următoarele expresii:
F0 i
C1  e
k
F0 i
C2  e
k

Soluția particulară este: up 

1 F0
2i k

 ei eit  ei eit 
1 F0
2i k
 
 ei (t  )  ei (t  ) 

[15]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

sau

F0
up   sin  t    .
k

*** Determinarea soluției particulare când forța perturbatoare este de tipul

F  t   F0 cos  t    sau F  t   F0 sin  t    :

În acest caz, se poate verifica ușor faptul că faza forței perturbatoare  nu influențează expresiile
constantelor C1 și C2 . Prin urmare, soluțiile particulare se obțin astfel:
1) În cosinus:

up 
1 F0
2 k

 ei ei (t  )  ei ei (t  ) 
1 F0
2 k
 
 ei (t   )  ei (t   ) 
sau

F0
up   cos  t    
k
2) În sinus:

up 
1 F0
2i k

 ei ei (t  )  ei ei (t  ) 
1 F0
2i k
 
 ei (t   )  ei (t   ) 
sau

F0
up   sin  t    
k

Pe baza calculelor efectuate în NOTA 3 se poate observa că, atunci când forța perturbatoare se
exprimă în cosinus, din ecuația (30) se păstrează doar partea reală, iar când forța perturbatoare se
exprimă în sinus, atunci din aceeași ecuație se păstrează doar partea imaginară. Expresiile
răspunsului permanent a sistemelor supuse la forțe perturbatoare armonice s-au sintetizat în tabelul
mai jos:
Tab. 1. Expresiile răspunsului permanent la forțe perturbatoare armonice în prezența amortizării
Forța perturbatoare Răspunsul permanent
F t  up Nr. Relație

F0
F0 cos t up   cos  t    (36-a)
k

F0
F0 cos(t  ) up   cos  t     (36-b)
k

F0
F0 sin t up   sin  t    (36-c)
k

F0
F0 sin(t  ) up   sin  t     (36-d)
k

unde:

[16]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

 faza inițială a forței perturbatoare.

Observație:
1  2  
1) Dacă    , atunci în relațiile din Tab. 1,   , iar   arctg   .
2  0  2
2) În cazul amortizărilor foarte mici (sub 5%), dacă pulsația forței perturbatoare coincide cu
pulsația proprie a sistemului (    ) și nu se neglijează răspunsul tranzitoriu, avem
următoarele rezultate:
 
a) u  t   Ae t cos(t   ) 
F0 1
cos  t   ;
k 2  2

 
b) u  t   Ae t cos(t   ) 
F0 1
cos  t     ;
k 2  2

 
c) u  t   Aet cos(t   ) 
F0 1
sin  t   ;
k 2  2

 
d) u  t   Ae t cos(t   ) 
F0 1
sin  t    
k 2  2
unde:
A și  au expresiile (12), respectiv (13).

3) Pe baza observației anterioare, se poate aprecia, cel puțin la nivel teoretic, faptul că răspunsul
în deplasări poate fi egal cu zero, în următoarele condiții:
i.Amplitudinea cu care se produce vibrația liberă a sistemului este egală cu
amplitudinea forței perturbatoare:

Aet 
F0 1
, t  0 .
k 2
ii.Variația amplitudinilor se produce antifazat, fapt care presupune ca funcțiile
trigonometrice expuse în relațiile de la observația anterioară să fie de tipul
 
  cos    cos(   ) sau   cos     sin     , adică:
 2
 3
- în cazul a): t    t    , deci    ;
2 2
 3
- în cazul b): t    t      , deci     ;
2 2
 
- în cazul c): t    t   , deci    ;
2 2
 
- în cazul d): t    t     , deci      .
2 2

1
În lipsa amortizării (   0 ), răspunsul sistemului se obține pentru     și   0 , iar
1  2
relațiile de calcul sunt sintetizate în tabelul de mai jos - v. și Ec. (4):

[17]
 Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
(Curs 2017)

Tab. 2. Expresiile răspunsului sistemului la forțe perturbatoare armonice în absența amortizării

Forța perturbatoare Răspunsul permanent
F t  up Nr. Relație

F0
F0 cos t u  t   A cos(t   )   cos t (37-a)
k

F0
F0 cos(t  ) u  t   A cos(t   )   cos  t   (37-b)
k

F0
F0 sin t u  t   A cos(t   )   sin t (37-c)
k

F0
F0 sin(t  ) u  t   A cos(t   )   sin  t   (37-d)
k

unde:
A și  au expresiile (5), respectiv (6).

Observație: Dacă    , atunci în relațiile din Tab. 2,    , iar răspunsul în deplasări tinde
de asemenea la infinit ( u  t    ). În această situație sistemul intră în rezonanță.

[18]