CAPITOLUL 9

CUADRIPOLI ŞI FILTRE ELECTRICE

9.1 CUADRIPOLI ELECTRICI. CARACTERIZARE. ECUAŢIILE
CUADRIPOLILOR

Un circuit electric cu patru borne de acces în exterior şi fără cuplaje

inductive şi capacitive cu exteriorul se numeşte cuadripol (figura 9.1.1).
Interacţiunea unui cuadripol cu exteriorul este complet caracterizată de cele patru
potenţiale ale bornelor de acces şi de cei patru curenţi prin aceste borne.

Figura 9.1.1 Cuadripol electric general

Cum alegerea originii potenţialelor într-un sistem electric este arbitrară, se

poate alege ca potenţial nul potenţialul unei borne (de exemplu borna 4).
Ţinând seama de teorema continuităţii liniilor de curent, suma algebrică a
curenţilor care străbat suprafaţa închisă  este egală cu zero şi, ca urmare,
unul dintre cei patru curenţi se poate exprima în funcţie de ceilalţi trei.
Astfel, caracterizarea cuadripolului se poate face complet cu şase
necunoscute în loc de opt şi anume, trei pentru potenţiale (sau tensiuni) şi trei
pentru curenţi ( U 1 ,U 2 ,U 3 , respectiv I 1 , I 2 , I 3 ).
Dacă se cunosc tensiunile aplicate la borne, curenţii sunt determinaţi şi se
pot calcula prin relaţii de tipul:
I 1  f 1 U 1 ,U 2 ,U 3  ; I 2  f 2 U 1 ,U 2 ,U 3  ; I 3  f 3 U 1 ,U 2 ,U 3 
Aceste ecuaţii poartă numele de ecuaţiile caracteristice ale cuadripolului.
Exemplu de cuadripol: un receptor trifazat cu neutrul accesibil (cu fir
neutru).
După cum s-a arătat, un cuadripol are patru borne de acces în exterior. În
ingineria electrică se utilizează în mod curent cuadripolii diporţi, respectiv
cuadripolii cu două porţi.

342
 În mod obişnuit, bornele cuadripolilor sunt grupate în două porţi,
cuadripolii de acest tip purtând numele de cuadripoli diporţi sau, pe scurt, diporţi.
Aceşti cuadripoli constituie elementele fundamentale ale lanţurilor de transmisie a
semnalelor electromagnetice, dar şi a energiei (în reţele de j.t. cu 4 conductoare).
Se numeşte poartă a unui cuadripol o grupare de două borne de acces
pentru care suma algebrică a curenţilor este nulă, oricare ar fi potenţialele bornelor
(figura 9.1.2).

Figura 9.1.2 Cuadripol diport

Porţile pot fi de intrare şi de ieşire. O poartă de intrare este acea poartă la

care tensiunea şi curentul sunt asociate după regula de la receptoare (poarta 1–
figura 9.1.2). La poarta de ieşire, curentul şi tensiunea sunt asociate după regula
de la generatoare (poarta 2 – figura 9.1.2).
La bornele unui porţi de intrare, puterea aparentă este o putere primită:
*
S1  U 1I1
iar la bornele unei porţi de ieşire, aceasta este o putere cedată:
*
S2  U 2 I2
 Ecuaţiile şi parametrii cuadripolilor diporţi
La un cuadripol diport, interacţiunea cu exteriorul este caracterizată prin
următoarele mărimi:
U 1 , numită tensiunea de intrare sau primară;
U 2 , numită tensiunea de ieşire sau secundară;
I 1 , numit curentul de intrare sau primar;
I 2 , numit curentul de ieşire sau secundar.
Cuadripolul fiind prin ipoteză un circuit liniar şi pasiv, ecuaţiile sale vor fi
liniare şi omogene.
Caracterul de liniaritate impune ca un cuadripol să verifice teorema
superpoziţiei sau suprapunerii efectelor, specifică circuitelor liniare. Ecuaţiile
sunt omogene, deoarece, în caz contrar, curenţii nu s-ar anula pentru U 1  0 şi
U 2  0 , aceasta implicând existenţa unor surse interioare.

343
 Scrierea ecuaţiilor unui cuadripol diport presupune exprimarea oricăror
două dintre mărimile U 1 ,U 2 , I 1 , I 2 , în funcţie de celelalte două, cunoscând
parametrii acestuia.

Figura 9.1.3 Teorema reciprocităţii

Ecuaţiile cuadripolului în parametri fundamentali sunt:

U 1  A U 2  B  I 2
(9.1.1)
I 1  C U 2  D  I 2
unde A, B ,C , D poartă numele de parametri fundamentali ai cuadripolului.
Aceştia leagă semnalele de la intrare de cele de la ieşirea cuadripolului diport şi
sunt daţi de relaţiile:
U 
A 1  - raportul de transformare al tensiunilor la mers în gol;
 U 2  I2 0
U 
B 1 - impedanţa de transfer la scurtcircuit;
 I 2 U 2  0
(9.1.2)
 I 
C  1  - admitanţa de transfer la mers în gol;
 U 2  I2 0
I 
D 1  - raportul de transformare al curenţilor la scurtcircuit.
 I 2 U 2 0

Orice cuadripol liniar şi pasiv satisface teorema reciprocităţii (figura

9.1.3):
' "
I2  I2
 
U1'  E  U 0
"
1 (9.1.3)
 U 0
'
2  U  E 
"
2

344
 Condiţia de reciprocitate în parametri fundamentali se poate determina
astfel:
- se calculează din prima ecuaţie (9.1.1):
' 1
I 2 U`  E  E
 1  B
`
 U 0
2

- din cea de a doua ecuaţie (9.1.1.) se obţine:

"
I1 U` 0  C  E  D  I 2
 
1

 U  E 
`
2

- în aceleaşi condiţii ( U 1  0 , U 2   E ), din prima ecuaţie rezultă:

E
I 2  A
B
care, înlocuit în expresia lui I 1 face ca acesta să devină:
" A  D  E  A  D  B  C E
I1 U` 0  C  E  D  I2  C  E  
 1  B B
 U  E 
`
2

Aplicând condiţia teoremei de reciprocitate:

" '
I 2 U`  E  I1 U` 0
 
1  
1

 U 0
`
2  U  E 
`
2

se obţine:
E  A  D  B  CE

B B

sau:
A D  B C  1 (9.1.4)
Relaţia (9.1.4) exprimă condiţia de reciprocitate a cuadripolului în
parametri fundamentali.
Se observă că  A  D  B  C  reprezintă chiar valoarea determinantului
sistemului de ecuaţii (9.1.1) şi cum acest determinant are valoarea diferită de zero,
ecuaţiile vor avea o soluţie unică pentru U 2 şi I 2 , atunci când U 1 şi I 1 sunt
date (cunoscute).

 Exprimarea ecuaţiilor în funcţie de U 2 şi I 2

Ecuaţiile (9.1.1.) ale cuadripolului mai pot fi scrise sub forma:
U 2  D  U 1  B  I 1

 I 2  C  U 1  A  I 1
(9.1.5)
Relaţiile (9.1.5.) exprimă o altă formă a ecuaţiilor în parametri
fundamentali şi rezultă din (9.1.1.), aplicând, de exemplu, regula lui Cramer şi

345
ţinând seama de condiţia de reciprocitate A  D  B  C  1 . Aceste ecuaţii se
utilizează, de regulă, în cazul alimentării inverse a cuadripolului.

 Ecuaţiile cuadripolului în parametri impedanţă şi admitanţă

O altă formă de scriere a ecuaţiilor unui cuadripol este aceea în parametri

impedanţă, formă frecvent întâlnită în practică.
Astfel, dacă parametrul C este diferit de zero, adică ecuaţiile cuadripolului
se pot explicita în funcţie de U 1 şi U 2 , se obţin ecuaţiile:
U 1  Z 11 I 1  Z 12 I 2
(9.1.6)
U 2  Z 21 I 1  Z 22 I 2
unde Z ij reprezintă parametrii impedanţă ai cuadripolului.
Aceşti parametri sunt daţi de relaţiile:
U  A
Z 11   1   - impedanţa de intrare la poarta 1, când poarta 2 este în gol;
 I 1  I 0 C
2

U    A D  B C
Z 12   1   - impedanţa de transfer între porţile 2 şi 1, când
 I 2  I 1 0 C
poarta 1 este în gol;
U  1
Z 12   2   - impedanţa de transfer între porţile 1 şi 2, cu poarta 2 în gol;
 I 1  I 0 C
2

U  D
Z 22   2   - impedanţa de intrare la poarta 2, când poarta 1 este în
 I 2  I 1 0 C
gol.
(9.1.7)
Relaţiile (9.1.7) se obţin plecând de la ecuaţiile (9.1.1.):
A I 1  D  I 2 
U1   B I2
C
I1  DI2
U2 
C (9.1.8)
Comparând relaţiile (9.1.8) cu (9.1.6) rezultă parametrii Z ij .
Condiţia de reciprocitate în parametrii impedanţă este dată de expresia:
Z 12   Z 21 (9.1.9)
şi se obţine pornind de la (9.1.4). Acesta arată că la un cuadripol diport pasiv şi
reciproc transferul semnalelor de la poarta 1 la poarta 2 şi invers se produce în
mod identic.
Similar se pot scrie ecuaţiile cuadripolului în parametri admitanţă:
I 1  Y 11 U 1  Y 12 U 2 (9.1.10)

346
 I 2  Y 21U 1  Y 22 U 2
În acest caz, condiţia de reciprocitate devine:
Y 12  Y 21 (9.1.11)
Condiţia de reciprocitate a unui cuadripol prezintă avantajul că numărul
parametrilor necunoscuţi ai acestuia se reduce de la 4 la 3.

 Cuadripol diport liniar pasiv reciproc şi simetric

Este un cuadripol la care interschimbarea porţilor de intrare cu cele de

ieşire nu afectează relaţiile electrice cu exteriorul cuadripolului. Condiţia de
simetrie necesară şi suficientă, dată în parametrii fundamentali, este:
AD (9.1.12)
În parametrii impedanţă, respectiv admitanţă condiţia devine:
Z 22   Z 11 ; Y 22  Y 11 (9.1.13)
Condiţia de simetrie a unui cuadripol liniar pasiv şi reciproc reduce
numărul de parametrii independenţi la 2, cu toate avantajele care decurg de aici
pentru determinarea acestora.
În cazul unui cuadripol reciproc şi simetric, acesta poate fi orientat oricum
într-un lanţ de cuadripoli, fără să fie influenţată transmisia semnalelor.

 Determinarea parametrilor cuadripolului

Parametrii unui cuadripol se pot determina analitic sau experimental.
Determinarea analitică presupune cunoaşterea structurii interne a cuadripolului, pe
când determinarea experimentală presupune reprezentarea cuadripolul ca o cutie
neagră, având accesibile doar cele 4 borne, respectiv tensiunile şi curenţii aplicaţi
acestora; în acest caz, determinarea parametrilor se face prin patru încercări
experimentale şi anume, două în gol şi două în scurtcircuit.
a. Determinarea analitică a parametrilor

În acest scop, se vor analiza doi cuadripoli reprezentativi, unul în T şi

celălalt în  .
Fie cuadripolul din figura 9.1.4, pentru care se dau Z 1 , Z 2 , Z . Denumirea
de cuadripol în T provine de la modul de conectare a impedanţelor acestuia, sub
forma literei T.

347
 Figura 9.1.4 Cuadripol în T
Se scriu ecuaţiile corespunzătoare teoremei a II-a a lui Kirchhoff pe cele
două ochiuri, I şi II, obţinându-se ecuaţiile în tensiuni:
U  Z I  Z  I  I    Z  Z  I  Z  I
(9.1.14)
1 1 1 1 2 1 1 2

U2  Z I  Z  I  I   Z  I   Z  Z  I
2 2 1 2 1 2 2

Comparând aceste ecuaţii cu cele în parametrii impedanţă, date de relaţia (9.1.6.),

se poate scrie:
Z 11  Z 1  Z ; Z 12   Z ; Z 21  Z ; Z 22   Z 2  Z 
Se observă că cuadripolul este reciproc:
Z 12   Z 21
Se aduc ecuaţiile (9.1.14) la forma ecuaţiilor (9.1.1) şi, prin comparaţie cu (9.1.1)
se determină parametrii fundamentali:
A  1  Z1 Y ; B  Z1  Z 2  Y Z1Z 2; C  Y ; D  1  Z 2 Y (9.1.15)
unde:
1
Y 
Z
Fie acum un cuadripol în  (figura 9.1.5), pentru care se dau Y ,Y 1 ,Y 2 .
Aplicând teorema I a lui Kirchhoff în nodurile A şi B şi teorema a II-a ochiului I,
se obţin ecuaţiile în curenţi:
 I  Y U  I   Y  Y U  Y  U
(9.1.16)
1 1 1 1 1 2

I 2  I Y U  Y  U   Y  Y U
2 2 1 2 2

Figura 9.1.5 Cuadripol în pi

Prin comparaţie cu ecuaţiile generale în parametrii admitanţă, date de
relaţia (9.1.10.), rezultă:
(9.1.17)
Y 11  Y 1  Y ; Y 12  Y ; Y 21  Y ; Y 22   Y 2  Y 
Se aduc ecuaţiile (9.1.16) la forma ecuaţiilor (9.1.1) şi prin comparaţie cu
(9.1.4) se determină parametrii fundamentali:

348
 A  1  Y 2  Z ; B  Z ; C  Y 1  Y 2  Z Y 1Y 2 ; D  1  Y 1  Z (9.1.18)
unde:
1
Z 
Y
b. Determinarea experimentală a parametrilor
Dacă nu se cunoaşte structura cuadripolului, valorile parametrilor
(fundamentali, impedanţă, admitanţă) se pot determina experimental prin patru
încercări (metoda cutiei negre):
1. o încercare la mers în gol  I 2  0  cu alimentare directă (pe la bornele
primare);
2. o încercare la mers în scurtcircuit U 2  0  cu alimentare directă;
 `

3. o încercare la mers în gol I 1  0 cu alimentare inversă (pe la bornele
secundare);
 
4. o încercare la mers în scurtcircuit U `1  0 cu alimentare inversă.
Se prezintă mai întâi modul de determinare a ecuaţiilor alimentării inverse
a cuadripolului:

Figura 9.1.6 Alimentarea inversă a unui cuadripol

Din figura 9.1.6 se observă relaţiile dintre curenţi şi tensiuni în cele două
cazuri de alimentare, directă şi inversă:
` ` ` `
U 1  U 1 ; U 2  U 2 ; I 1  I 1 ; I 2  I 2
Scriind ecuaţiile cuadripolului sub forma (9.1.5.):
U 2  D  U 1  B  I 1

 I 2  C  U 1  A  I 1
` `
 ` `
 
şi înlocuind pe U 1 ,U 2 , I 1 , I 2 cu U 1 ,U 2 ,  I 1 ,  I 2 se obţine sistemul:
 ` `
U 2  D  U 1  B  I 1
`

 `
 `
 I 2  C  U 1  A  I 1
` (9.1.19)
Relaţiile (9.1.19) reprezintă ecuaţiile alimentării inverse ale cuadripolului.
Ele se pot obţine pornind de la ecuaţiile fundamentale (9.1.1) prin
următoarele operaţii:
- înlocuirea indicilor 1 cu 2;
- înlocuirea lui A cu D;
- introducerea indicelui prim;
- introducerea semnului minus pentru parametrii B şi C.
349
Se presupune cuadripolul ca fiind reciproc şi simetric.
Revenind la determinarea experimentală a parametrilor, prin cele patru
încercări, se obţin expresiile:
U  A U`  D
Z 10   1    Z 11 ; Z 20   `2     Z 22
 I 1  I 2 0 C  I 2  I 1` 0 C
(9.1.20)
 U1  B 1  U `2  B 1
Z 1sc     ; Z 2 sc   `   
 I 1 U 2  0 D Y 11  I 2 U 1` 0 A Y 22
Din aceste relaţii se pot determina parametrii fundamentali ţinând seama şi
de relaţia de reciprocitate A  B  B  C  1 . Etapele calculului sunt următoarele:
- se înmulţeşte Z 10 cu Z 20 :
A D 2
Z 10  Z 20  2
 A  D  C  Z 10  Z 20
C
- se calculează produsul BC din cea de a patra relaţie (9.1.20):
B C
Z 2 sc    B  C  A  C  Z 2 sc
A C
- din prima relaţie (9.1.20.) rezultă:
2
A  Z 10  C  B  C  Z 10  C  Z 2 sc
- se introduce AD şi BC în condiţia de reciprocitate, rezultând:
2 2
C  Z 10  Z 20  C  Z 10  Z 2 sc  1
- rezultă C , de forma:
1
C
Z 10  Z 20  Z 2 sc 
- se calculează A, D , B :
A  C  Z 10 ; B  C  Z 20  Z 1sc ; C  C  Z 20
Semnele    arată că există doi cuadripoli cu parametrii fundamentali
diferiţi ca semn, având aceleaşi impedanţe la gol şi scurtcircuit. Acest lucru este
posibil, deoarece, la măsurarea impedanţelor, bornele de intrare pot fi schimbate
între ele fără modificarea rezultatelor.
Se va alege un singur rând de valori ale parametrilor, astfel ca partea reală
a parametrilor impedanţă să nu fie negativă.

9.2 Impedanţe de intrare. Impedanţe caracteristice. Impedanţe imagini

 Impedanţe de intrare
Un cuadripol cu alimentare directă, care funcţionează în sarcină cu o
impedanţă Z 2  U 2 / I 2 , conectată la bornele secundare, prezintă la bornele de
intrare primare o impedanţă echivalentă complexă de forma:

350
 U2
A B
U 1 A U 2  B  I 2 I2
Z e1   
I 1 C U 2  D  I 2 C U 2  D
I2
sau
A Z2  B
Z e1   f  A, B ,C , D , Z 2  (9.2.1)
C Z2  D
Aceasta poartă numele de impedanţă de intrare primară (figura 9.2.1) şi
determinarea ei este importantă deoarece reprezintă sarcina generatorului de
semnal E, conectat la intrarea cuadripolului.

Figura 9.2.1 Impedanţa de intrare primară

Impedanţa de intrare este o funcţie de parametrii cuadripolului şi de

impedanţa de sarcină.
Un cuadripol alimentat invers, care funcţionează în sarcină pe o impedanţă
` `
Z 1  U 1 / I 1 , conectată la bornele primare, prezintă la bornele de alimentare
secundare o impedanţă echivalentă complexă de forma:
`
U1
` ` ` D B
U 2 D U 1  B  I 1 `
I1
Z e2  `  ` `
 `
I 2 C U 1  A  I 1 U1
C ` A
I1
sau
DZ1 + B
Z e2 = = f  A,B,C,D,Z 1  (9.2.2)
C Z1+ A
Aceasta poartă numele de impedanţă de intrare secundară.
În general, Z e1  Z 2 , Z e 2  Z 1 , cazurile de egalitate existând numai dacă
Z e1 şi Z e 2 reprezintă impedanţe caracteristice.

 Impedanţe caracteristice (iterative)

Se numesc impedanţe caracteristice (iterative) ale unui cuadripol diport o
pereche de impedanţe, Z c1 , Z c 2 , definite astfel (figura 9.2.2):

351
 Figura 9.2.2 Impedanţe caracteristice

- impedanţa caracteristică directă, Z c 1 , este impedanţa de sarcină care

trebuie conectată la bornele secundare, pentru ca impedanţa de intrare
primară să fie egală cu ea:
Z c 1  Z 2  Z e1  Z c 1 (9.2.3)
- impedanţa caracteristică inversă este impedanţa de sarcină care
trebuie conectată la bornele primare, pentru ca impedanţa de intrare
secundară să fie egală cu ea:
Z c2  Z 1  Z e2  Z c2 (9.2.4)
Calculul acestor impedanţe se face pornind de la expresiile lui e1 şi Z e 2 , în
Z
care se ţine seama de relaţiile (9.2.3) şi (9.2.4):
A Z2  B A  Z c1  B
Z e1  ; Z c1 
C Z2  D C  Zc 1  D
Cuadripolul fiind reciproc, A D  B C  1 şi se obţine:
Z c1 
 A  D   A  D 2  4 . (9.2.5)
2C
În mod asemănător se calculează Z c 2 din Z e 2 :

Z c2 
 D  A   A  D  2  4 (9.2.6)
2C
În expresiile impedanţelor Z c 1 , Z c 2 apar semnele  ; se va alege semnul
care asigură valori pozitive (sau nule) pentru părţile reale ale acestora (rezistenţele
trebuie să fie pozitive sau nule).
Impedanţele caracteristice prezintă importanţă practică în telecomunicaţii;
astfel, acestea asigură conservarea condiţiilor de adaptare a sarcinii la generator
(sursă) când între acestea este necesar să se intercaleze un cuadripol cu anumite
funcţiuni (de exemplu un filtru de armonici).
Pentru ca un astfel de cuadripol să nu modifice condiţiile de adaptare între
sursă şi sarcină, este necesar ca impedanţa caracteristică directă a filtrului să fie
egală cu impedanţa de sarcină, generatorul funcţionând din punct de vedere al
adaptării ca şi cum sarcina ar fi conectată direct la acesta (pe alimentarea directă).

 Impedanţe imagini

352
 Se numesc impedanţe imagini o pereche de impedanţe care respectă
următoarele condiţii: prima este impedanţa de intrare primară dacă a doua este
impedanţa de sarcină conectată la bornele secundare; a doua este impedanţa de
intrare secundară dacă prima este impedanţa de sarcină conectată la bornele
primare (figura 9.2.3):
Z i 1  Z e1 dacă Z i2  Z 2
(9.2.7)
Z i 2  Z e2 dacă Z i1  Z 1

Figura 9.2.3 Impedanţe imagini

Pentru calculul impedanţelor imagine se pleacă de la relaţiile lui Z e1 şi Z e 2 , în

care se ţine seama de relaţia (9.2.7). Se obţin mai întâi relaţiile:
A  Z i2  B D  Z i1  B
Z i1  ; Z i2  .
C  Z i2  D C  Z i1  A
Înlocuind în aceste relaţii pe Z i 2 în Z i 1 şi pe Z i 1 în Z i 2 şi ţinând seama de
condiţia de reciprocitate, rezultă:
A B DB
Z i1   ; Z i2   (9.2.8)
CD CA
Semnul de va alege astfel ca partea reală a celor două impedanţe să nu fie
negativă.
Aceste impedanţe prezintă importanţă la realizarea condiţiei de adaptare a
sarcinii la generator cu ajutorul unui cuadripol, construit special în acest scop.
Pentru aceasta, este suficient ca Z i 1 să fie egală cu impedanţa internă a sursei, iar
Z i 2 să fie egală cu impedanţa de sarcină.
În cazul cuadripolului pasiv reciproc şi simetric, impedanţele caracteristice
şi impedanţele imagine coincid:
B
Zc  Zi     Z 10  Z 1sc (9.2.9)
C

 Adaptarea. Utilizarea cuadripolilor diporţi în telecomunicaţii

La transmiterea semnalelor în telecomunicaţii se utilizează în mod curent
cuadripoli diporţi conectaţi în cascadă. Un cuadripol diport al lanţului de
telecomunicaţii poate fi considerat ca fiind conectat între un generator de semnal
353
echivalent, conform teoremei lui Thévenin, lanţului de transmisiuni din stânga
(fig. 9.2.4), de forţă electromotoare E şi impedanţă internă Z g , şi o sarcină Z s ,
care este impedanţa echivalentă a lanţului din dreapta. În practică, de cele mai
multe ori, Z g şi Z s sunt rezistenţe.

Figura 9.2.4 Cuadripol diport conectat între generator şi receptor

Se poate spune că la fiecare poartă a lanţului de cuadripoli transmisia se

face de la un generator cu impedanţa internă Z g şi o t.e.m. E către o sarcină Z s
(figura 9.2.5)

Figura 9.2.5 Transmisie fără şi cu adaptare

Se numeşte adaptare la o poartă, satisfacerea condiţiei de egalitate între

impedanţele conectate la poartă: Z g  Z s .
În lanţurile de transmisie bilaterală este necesar să se realizeze adaptarea la
ambele porţi ale diportului echivalent al lanţului. Aceasta coincide cu transferul
maxim de putere în ambele sensuri.
Este util însă să se ştie pe ce impedanţe se termină/închide diportul, dacă
se doreşte adaptarea la ambele porţi. Aceste impedanţe depind numai de diport şi
reprezintă impedanţele imagini ale diportului echivalent. În condiţiile transmisiei
bilaterale este îndeplinită condiţia de adaptare:
Z i1  Z i 2  Z c1  Z c 2
Adaptarea presupune că semnalele emise de sursă se propagă către sarcină
fără obstacole, deci fără reflexii, în regim de undă progresivă, astfel încât
semnalele să fie nedistorsionate. Se spune că, în acest caz, transmisia este optimă,
fără reflexia semnalelor. Această situaţie este totuşi ideală.

354
 Noţiunea de impedanţă caracteristică, în cazul liniilor de transmisie a
semnalelor, se mai defineşte şi prin valoarea impedanţei de sarcină care trebuie
conectată la capătul liniei, astfel încât pe linie să existe numai regimul de undă
progresivă. Această impedanţă se notează curent în telecomunicaţii cu Z 0 . Se
spune că în acest caz linia se închide pe impedanţa caracteristică.

NOTĂ
La transmiterea/propagarea undelor de curent sau tensiune pe o linie de
transmisie poate apărea un regim de undă progresivă dacă amplitudinile
tensiunii şi ale curentului sunt constante în orice punct al liniei (cazul cu
adaptare). Dacă aceste amplitudini prezintă maxime şi minime, distanţate cu
 / 2 , se spune că regimul de transmisie este un regim de undă staţionară (fără
adaptare).

Dacă impedanţa de sarcină a unei astfel de linii de transmisie (lanţ de

cuadripoli pasivi reciproci) este egală cu impedanţa caracteristică, linia este
adaptată la sarcină în sensul de transmisie şi se pot constata următoarele:
- nu se produc reflexii la capetele liniei, deci regimul este de undă
progresivă.
- semnalele sunt nedistorsionate.
La transmisia bilaterală adaptată, atât impedanţele de intrare primare, cât şi
cele secundare trebuie să fie impedanţe caracteristice.
Deoarece realizarea adaptării bilaterale în lanţurile de telecomunicaţii este
costisitoare, în unele situaţii, cum sunt transmisiile unilaterale, se practică doar
adaptarea unilaterală, reflexiile la o poartă nefiind foarte supărătoare deoarece în
sens invers nu se transmit semnale utile.
În concluzie, la transmisia unilaterală adaptată impedanţa de intrare a
cuadripolului, în sensul transmisiei semnalelor, trebuie să fie o impedanţă
caracteristică sau iterativă, adaptarea fiind făcută într-un singur sens.

9.3 Conexiunile cuadripolilor diporţi. Lanţ de cuadripoli

Există mai multe posibilităţi de conectare a cuadripolilor şi anume:

a) conexiunea în cascadă (lanţ);
b) conexiunea în serie;
c) conexiunea în paralel;
d) conexiunea mixtă.

a) Conexiunea în cascadă, cea mai răspândită în practică, este prezentată în

figura 9.3.1 pentru cazul simplu a doi cuadripoli:

355
 Figura 9.3.1 Conexiunea în cascadă (lanţ);

În cazul acestei conexiuni se poate scrie, prin comparaţie cu fig. 9.3.2,

echivalentă:
' ' ' '' ' '' '' ''
U 1  U 1; I 1  I 1; U 2  U 1; I 2  I 1; U 2  U 2 ; I 2  I 2

Deoarece ecuaţiile caracteristice ale cuadripolilor diporţi liniari, pasivi şi reciproci

sunt liniare, acestea se pot scrie sub formă matriceală.
 Reprezentarea matriceală a ecuaţiilor cuadripolilor diporţi
Ecuaţiile în parametri fundamentali se pot scrie sub formă matriceală
astfel:
U1 A B U2 U2 A B
   A ; A 
I1 C D I2 I2 C D
Similar, se pot scrie ecuaţiile în parametri impedanţă şi în parametri
admitanţă. Reprezentarea matriceală a ecuaţiilor cuadripolilor diporţi este
avantajoasă în special la studiul lanţurilor de cuadripoli, permiţând simplificarea
calculelor.

Revenind la conexiunea în cascadă, ecuaţiile fundamentale ale celor doi cuadripoli

sub formă matriceală sunt:
` ` ` `
U1 ` U2 A B
`
 A  ` , unde A  `
`
`
I1 I2 C D
`` `` `` ``
(9.3.1)
U1 `` U `` A B
``
 A  ``2 , unde A  `` ``
I1 I2 C D
Înlocuind ansamblul celor doi cuadripoli cu un cuadripol echivalent (figura 9.3.2),
ecuaţia acestuia este de forma:
U1 U A B
 A  2 , unde A  (9.3.2)
I1 I2 C D

356
 Figura 9.3.2 Cuadripol echivalent

Ţinând seama de relaţiile (9.3.1), se poate scrie:

` ` ``
U1 U1 ` U2 ` `` U 2 ` `` U
 `  A  `  A  A  ``  A  A  2 (9.3.3)
I1 I1 I2 I2 I2
Comparând această relaţie cu (9.3.2.), rezultă:
` ``
A A A (9.3.4)
La conexiunea în cascadă, matricea parametrilor fundamentali a
cuadripolului echivalent este egală cu produsul matricelor similare ale
cuadripolilor componenţi ai conexiunii.
b) Conexiunea în serie (figura 9.3.3) presupune legarea intrărilor cu ieşirile
pentru fiecare poartă a cuadripolilor componenţi.

Figura 9.3.3 Conexiunea în serie

` `` ` `` ` `` ` ``
U 1  U 1 U 1 ; I 1  I 1  I 1 ; U 2  U 2 U 2 ; I 2  I 2  I 2
Ecuaţiile cuadripolului în parametrii impedanţă sub forma matriceală sunt:
` ` ` `
U1 ` I1 ` Z 11 Z 12
`
 Z  `
, cu Z  ` `
U2 I2 Z 21 Z 22
`` `` `` ``
(9.3.5)
U1 `` I1 `` Z 11 Z 12
``
 Z  ``
, cu Z  `` ``
U2 I2 Z 21 Z 22
Cei doi cuadripoli conectaţi în serie pot fi înlocuiţi cu un cuadripol echivalent,
având ecuaţiile fundamentale în parametrii admitanţă:

357
 U1 I1 Z 11 Z 12
 Z  , cu Z  (9.3.6)
U2 I2 Z 21 Z 22
Ţinând seama de specificul conexiunii serie se poate scrie:
` `` ` ``
U1 U1 U1 ` I1 `` I1
 `
 ``
 Z  `
Z  ``
U2 U2 U2 I2 I2
respectiv:
U1
U2

 Z  Z
` ``
  II 1
(9.3.7)
2

de unde rezultă, prin comparaţie cu relaţia (9.3.6), că:

(9.3.8.)
` ``
Z  Z  Z

Matricea parametrilor impedanţă a unei grupări serie de cuadripoli este

egală cu suma matricelor similare ale cuadripolilor conectaţi în serie.
c) Conexiunea în paralel. Este arătată în figura 9.3.4, unde se poate vedea
cum porţile de intrare şi ieşire sunt legate în paralel.

Figura 9.3.4 Conexiunea în paralel

În acest caz se poate observa că:
` `` ` `` ` `` ` ``
U1  U1  U1 ; I1  I1  I1 ; I 2  I 2  I 2 ; U 2  U 2  U 2
Ecuaţiile în parametrii admitanţă ai celor doi cuadripoli şi ai unui cuadripol
echivalent conexiunii paralel sunt date de relaţiile:
` ` `` ``
I1 ` U I1 `` U I1 U
`
 Y  `1 ; ``
 Y  ``1 ; Y  1 (9.3.9)
I2 U2 I2 U2 I2 U2
Fiind vorba de o conexiune în paralel se poate scrie:
` `` ` ``
I1 I I ` U `` U
 `1  1``  Y  `1  Y  1``
I2 I2 I2 U2 U2
(9.3.10)
I1 U
 Y  Y  1
` ``

I2   U2
de unde, prin comparaţie cu ultima relaţie (9.3.9), rezultă:

358
 Y  Y
`
 Y
``
(9.3.11.)
În cazul conexiunii în paralel a cuadripolilor, matricea admitanţelor
cuadripolului rezultant este egală cu suma matricelor admitanţelor cuadripolilor
conectaţi în paralel.

 Lanţ de cuadripoli
Transmisia energiei electromagnetice, respectiv a semnalelor, se realizează
cu ajutorul circuitelor electrice, care pot fi asimilate unor succesiuni de cuadripoli
conectaţi în lanţ (cascadă). Dacă toţi cuadripolii sunt identici, lanţul de transmisie
este omogen. În mod frecvent, cuadripolii îndeplinesc şi condiţia de simetrie.
În cazul unui lanţ omogen, impedanţa caracteristică a lanţului (aceeaşi cu a
unui cuadripol echivalent) este identică cu cea a unui cuadripol component.
Se consideră lanţul de cuadripoli din figura 9.3.5.

Figura 9.3.5. Lanţ de cuadripoli

Dacă matricea parametrilor fundamentali a unui cuadripol oarecare din lanţ este:
A B
Ak   A, k  1,2 , , n (9.3.12)
C D
atunci:
n
Alant  A1  A2    An  A
, (9.3.13)
cuadripolii componenţi fiind identici. Utilizarea de cuadripoli simetrici în
transmisia semnalelor electrice are avantajul asigurării adaptării sarcinii la
generator.
Menţiune: Cuadripolii componenţi ai lanţului fiind simetrici, impedanţele
caracteristice şi impedanţele imagini coincid:

B
Zc  Zi     Z 10  Z 1s (9.3.14)
C

 Cuadripoli echivalenţi
În regim sinusoidal, doi cuadripoli sunt complet echivalenţi dacă pot fi
substituiţi unul altuia în reţeaua mai mare din care fac parte, fără să se modifice
curenţii şi tensiunile din această reţea.
Condiţia de echivalenţă este îndeplinită dacă cei doi cuadripoli au aceleaşi
ecuaţii caracteristice, adică aceiaşi parametri.
359
 Principalele tipuri de scheme echivalente ale unui cuadripol sunt schemele
în T,  şi X.

9.4 Filtre electrice

Se numeşte filtru electric un cuadripol sau un lanţ de cuadripoli simetric
adaptat, menit să transmită numai semnale de la intrare la ieşire, cu condiţia ca
frecvenţa acestora să fie cuprinsă într-un anumit interval, numit bandă de trecere.
Fie un astfel de lanţ de cuadripoli simetric adaptat (figura 9.4.1) format,
teoretic, din n cuadripoli.

Figura 9.4.1 Lanţ de cuadripoli simetric adaptat

Lanţul se numeşte adaptat, deci are proprietăţi de transmisie optime, în

sensul celor arătate mai înainte, dacă impedanţa de sarcină a întregului lanţ este
egală cu impedanţa caracteristică Z c a ansamblului cuadripolilor componenţi.
Conform definiţiei impedanţei caracteristice, dacă impedanţa de sarcină a
ultimului cuadripol este Z c , atunci şi impedanţa lui de intrare este tot Z c .
Impedanţa de intrare a ultimului cuadripol este însă impedanţa de sarcină a
penultimului şi aşa mai departe, astfel că, în cazul unui lanţ adaptat, impedanţele
de sarcină şi cele de intrare ale tuturor cuadripolilor componenţi sunt egale cu Z c
.
În aceste condiţii, se poate scrie:
U1 U2 U U B
   k   n  Zc  (9.4.1)
I1 I2 Ik In C
Ecuaţiile cuadripolului simetric de ordinul k sunt:
U k  A  U k 1  B  I k 1
 (9.4.2)
 I k  C  U k 1  D  I k 1
B
unde A  D si Z c  .
C
Atenuare. Raportul tensiunilor de intrare şi ieşire la bornele acestui cuadripol
este:

Uk 1
 A  B C  k  1,2 , , n (9.4.3)
U k 1 A  B C
La un lanţ de cuadripoli adaptat, raportul a două tensiuni succesive sau a doi
curenţi succesivi se păstrează constant de la element la element.
Se introduce acum noţiunea de exponent de transfer caracteristic, dat de relaţia:

360
 Uk I
g  ln  ln k (9.4.4)
U k 1 I k 1
unde g este o mărime complexă ce caracterizează transmisia, de tipul:
g  a  jb (9.4.5)
Ţinând cont de relaţia (9.4.3.), se poate scrie:
 U 
 
g  ln k   ln A  B  C   ln A  B  C  
(9.4.6)
 U k 1 
De unde:
g g
e  A BC; e  A BC (9.4.7)
Cum:
g
g
e  chg  shg ; e  chg  shg (9.4.8)
rezultă:
A  ch g  ch a  jb   ch a  cos b  jsha  sin b (9.4.9)

B  C  sh g  sh a  jb   sha  cos b  jcha  sin b (9.4.10)

Înlocuind aceste mărimi în relaţia (9.4.3.) rezultă:
Uk I g
 k  e  e a  e jb (9.4.11)
U k 1 I k 1
respectiv:
g
U k 1  U k  e  U k  e a  e  jb (9.4.12)
Exponentul a , subunitar, numit factor de atenuare, este mai mare sau
egal cu zero, motiv pentru care în lungul lanţului de cuadripoli adaptat valorile
efective ale tensiunilor şi curenţilor scad monoton exponenţial (termenul e-a);
exponentul b poartă numele de întârziere de fază. Fiecare cuadripol introduce un
factor de atenuare subunitar, egal cu a şi o întârziere de fază egală cu b .
Mărimea:
a  Re  g   ln
Uk
 0 (deoarece ln N  0 ) (9.4.13.)
U k 1
se mai numeşte şi atenuarea caracteristică a cuadripolului simetric adaptat, iar
mărimea:
U 
b  I m  g   arg  k   0 (9.4.14)
U k  1 
se mai numeşte şi defazajul caracteristic al cuadripolului simetric adaptat, fiind
definită pe intervalul       . Cuadripolii analizaţi fiind pasivi şi energia fiind
transmisă spre receptor, puterea activă Pk+1, la bornele de ieşire ale cuadripolului
de ordinul k, este mai mică decât cea de la bornele de intrare Pk, diferenţa
acoperind pierderile de putere în cuadripol. În cazul idealizat, al unor cuadripoli
fără pierderi, adică nedisipativi (având elemente de circuit pur reactive), aceste

361
două puteri pot fi egale şi eventual nule, dacă impedanţa caracteristică este
imaginară şi sarcina nu consumă putere activă.
Rezultă că pentru cuadripolii cu pierderi (disipativi):
Pk  1  Pk , adică a  0 , (9.4.15)
iar pentru cei fără pierderi (nedisipativi):
Pk  1  Pk  0 , adică a  0 (9.4.16)
Expresiile lui Pk+1 rezultă din:
* *
S k  1  U k  1 I k  1  U k  I k  e 2 a
cu:
Pk  1  Re  S k  1  Pk  e 2 a
Făcând produsele rapoartelor U k / U k 1 pentru tot lanţul, rezultă exponentul de
transfer caracteristic total:
gt  n  g
şi atenuarea totală, respectiv defazajul total :
at  n  a ; bt  n  b
 Caracteristica de frecvenţă a filtrului
Mărimea g (exponentul de transfer) se mai poate scrie:
U 
g    a    jb    ln  i  (9.4.17)
U e 
unde U i şi U e sunt tensiunile U 1 , respectiv U n  1 ale cuadripolului echivalent
al lanţului considerat iniţial (figura 9.4.2); regimul analizat fiind regimul
permanent sinusoidal.

Figura 9.4.2 Cuadripolul echivalent al unui lanţ de cuadripoli

Se numeşte atenuare a lanţului de transmisie mărimea reală:

U 
 
a    Re g  ln  i   Np  (9.4.18)
U e 
Se numeşte defazaj al lanţului de transmisie mărimea reală:
 
b    I m g  arg U i  arg U e (rad ) (9.4.19)
Funcţiile de frecvenţă a    şi b   se numesc caracteristicile de
frecvenţă ale lanţului (sistemului) de transmisie şi anume: a   - caracteristica
de frecvenţă a atenuării; b   - caracteristica de frecvenţă a defazajului.

362
 Cunoaşterea acestor caracteristici face ca un sistem de transmisie să fie
complet determinat, în regim permanent sinusoidal.

 Intervale de trecere şi de atenuare

Am arătat că filtrele electrice se utilizează pentru transmiterea de la
generator la receptor a semnalelor numai între anumite frecvenţe,caracteristica
atenuare - frecvenţă, a    , având minime pronunţate pentru intervalele de
frecvenţă ale semnalelor care trebuie să treacă, respectiv-intervalele de trecere. În
telecomunicaţii filtrele sunt, în mod obişnuit, cuadripoli sau lanţuri de cuadripoli
reciproci simetric adaptaţi.
Pentru un filtru electric se pot defini următoarele intervale sau benzi:
-interval (bandă) de trecere, reprezentat de orice interval din spectrul
frecvenţelor cuprins între o frecvenţă inferioară fi şi una superioară fs > fi , pentru
care filtrul prezintă o atenuare foarte mică (nulă, în caz ideal) în raport cu aceea
din afara acestui interval; cele două frecvenţe fi şi fs se numesc frecvenţe de tăiere;
-interval (bandă) de atenuare, reprezentat de restul intervalelor din
spectrul de frecvenţe.
În raport cu aceste intervale, filtrele se pot clasifica în:
a) FTJ-filtru trece-jos, care favorizează semnalele de frecvenţe inferioare
unei limite date  f i  0, f s  0  ;
b) FTS-filtru trece-sus, care favorizează semnalele de frecvenţe
superioare unei limite date  f i  0 , f s    ;
c) FTB-filtru trece-bandă, care favorizează semnalele de frecvenţe
cuprinse într-un anumit interval de trecere, relativ îngust
 fi  0, f s  0  ; fi  f s ;
d) FOB-filtru opreşte-bandă, care blochează trecerea semnalelor cu
frecvenţe cuprinse într-un anumit interval de oprire  f i  0 , f s  0  .
Intervalul de oprire (banda de oprire) este un interval din spectrul frecvenţelor
pentru care filtrul prezintă o atenuare foarte mare (teoretic-infinită).
În continuare se vor studia filtrele nedisipative (fără pierderi) simetrice
adaptate, având ca sarcină o impedanţă egală cu impedanţa lor caracteristică, Z c .

 Filtru nedisipativ simetric adaptat

Se consideră un lanţ de cuadripoli simetrici în T (figura 9.4.3), funcţionând
adaptat, adică închis pe impedanţa sa caracteristică Z c . Cum exponentul de
transfer al unui lanţ cu n cuadripoli este ng  na  jnb , este suficient să se
studieze funcţionarea unui singur cuadripol din lanţ la diferite frecvenţe, adică
funcţiile:
a    , b   şi g     a    jb   (9.4.20)

363
 Figura 9.4.3 Lanţ de cuadripoli simetrici în T

Din relaţiile (9.1.15.) pentru cuadripoli în T simetrici, cu Z1  Z2  Zl / 2 şi

Y  1 / Z t , unde Zl este impedanţa longitudinală, iar Zt – impedanţa transversală,
rezultă:
2
1 Zl Zl 1
A  1    D; B  Zl  ; C (9.4.21)
2 Zt 4Zt Zt
şi:
2
B Z
Zc   Zl  Z t  l (9.4.22)
C 4
Un cuadripol nedisipativ are, cum arătam, parametri fundamentali reali
şi/sau imaginari. fiind compus numai din elemente reactive de circuit (bobine şi
condensatoare). Ca urmare, elementele de circuit ale schemei sale echivalente în T
sunt exclusiv reactive; respectiv, mărimile Zl , Zt (impedanţele longitudinală şi
transversală) sunt imaginare.
Din relaţia (9.1.15) rezultă pentru un cuadripol în T relaţiile:
A1 D1
Y  C, Z1  , Z2  (9.4.23)
C C
dacă se cunosc parametrii fundamentali; dacă cuadripolul este simetric, atunci
Z1  Z2 .
Dacă Y , Z 1 , Z 2 sunt imaginare, atunci C este imaginar, A este real şi
D este real. Din condiţia de reciprocitate A  D  B  C  1 rezultă că şi B este
imaginar.
Cuadripolul nedisipativ se caracterizează deci prin relaţiile:
I m  A  0; I m  D  0; e  B  0; e  C  0; I m  B  0; I m  C  0 (9.4.24)
Ţinând seama de relaţiile (9.4.9) şi (9.4.10), se poate scrie:
I m  A  I m ch g   sha  sin b  0 (9.4.25)
şi:
 B 
Im    Im  Z c   0
 C  (9.26)
Re    
B  C  Re shg  sha  cos b  0  daca B  C  0 

364
Sau, o a doua variantă:
Re  Z c   0 ; I m  sh g   cha sin b  daca B  C  0 
(9.4.27)
Se observă că impedanţa caracteristică a unui cuadripol nedisipativ
simetric poate fi reală sau imaginară.
Cazul 1. Impedanţa caracteristică este reală
Relaţiile (9.4.25) şi (9.4.26) pot fi satisfăcute numai cu:
B
a  0; Zc  0 (9.4.28.)
C

1  A  1 (9.4.29)
Pentru frecvenţele care asigură aceste inegalităţi, atenuarea este nulă şi
impedanţa caracteristică este reală şi pozitivă.
Acestea sunt intervalele de trecere ale filtrului nedisipativ simetric, cu
frecvenţele de tăiere determinate de situaţiile extreme:
2
A  1 sau A  1 sau B  C  0 (9.4.30)
Cazul 2. Impedanţa caracteristică este imaginară
Relaţiile (9.4.25) şi (9.4.27) pot fi satisfăcute numai în condiţiile:
B
b  0,  ; Z c   j (9.4.31)
C
A   cha sau A  1; A1 (9.4.32)
Pentru frecvenţele care asigură aceste inegalităţi, atenuarea nu mai este nulă, ci
are expresia:
a  arg ch A  0 (9.4.33)

Exemple
1. Filtrul trece-jos. Filtrul trece-jos din figura 9.4.4 este un filtru pasiv
nedisipativ în T, având următoarele impedanţe:
Z jL 1
Z1  Z 2  l  ; Y   jC (9.4.34)
2 2 Zt
unde Z l  jL este impedanţa longitudinală, iar Z t  1 / jC este impedanţa
transversală.

365
 Figura 9.4.4 Filtru trece-jos

Din condiţia  1  A  1 se obţin limitele intervalului de trecere:

1 Z 1
A  1   l  1   2 LC  1 (9.4.35)
2 Zt 2
unde A  1 dă frecvenţa inferioară  i , iar A  1 dă frecvenţa superioară  s .
Rezultă:
2
 i  0; s   0;  s  i (9.4.36)
L C
În figura 9.4.5 este prezentată caracteristica atenuare-frecvenţă, care pune
în evidenţă faptul că filtrul analizat este un filtru trece-jos, lăsând să treacă numai
semnalele de frecvenţe joase.

Figura 9.4.5 Caracteristica atenuare-frecvenţă

2. Filtrul trece-sus. Filtrul trece-sus din figura 9.4.6 este un filtru pasiv
nedisipativ în T, având următoarele impedanţe:
Z 1 1 1
Z1  Z 2  l  ; Y  (9.4.37)
2 2 jC Z t jL

Figura 9.4.6 Filtru trece sus

Punând condiţiile la limită pentru parametrul fundamental A şi anume: A  1 ,

rezultă frecvenţele limită ale intervalului de trecere:
366
 1 Zl 1
A  1   1 2  1 (9.4.38)
2 Zt 2 LC
1
i  ; s   (9.4.39)
2 LC
Caracteristica atenuare-frecvenţă în acest caz este prezentată în figura 9.4.7.

Figura 9.4.7 Caracteristica atenuare-frecvenţă

3. Filtrul trece-bandă. Filtrul trece-bandă din figura 9.4.8 este un filtru

pasiv nedisipativ în T, având următoarele impedanţe:
Z j L 1 1 1
Z1  Z2  l   ; Y  (9.4.40)
2 2 2 jC0 Z t j C

Figura 9.4.8 Filtru trece-bandă

Punând condiţiile  1 pentru parametrul fundamental A, se obţin cele

două frecvenţe limită ale intervalului de trecere:
1 Zl 1 C 
A  1   1    2 LC    1
2 Zt 2 C0 
(9.4.41)
1
i   0 , pentru A  1
L  C0
Mărimile i şi s reprezintă frecvenţele de tăiere inferioară, respectiv -
superioară.

367
Caracteristica atenuare-frecvenţă este prezentată în figura 9.4.9.

Figura 9.4.9 Caracteristica atenuare-frecvenţă

În concluzie, filtrele pasive LC sunt diporţi simetrici nedisipativi, realizaţi

cu elemente pur reactive.

368