3.

CUADRIPOLI ŞI FILTRE ELECTRICE

3.1 CUADRIPOLI ELECTRICI – BREVIAR TEORETIC

Cuadripolul este un diport, iar dintre cele patru mărimi (U1, U2, I1, I2) numai două sunt
independente deoarece anulând tensiunile U1 şi U2, curenţii I1 şi I2 se anulează.

Figura 1. Schema electrică a cuadripolului.

Ecuaţiile cuadripolului sunt:

U 1  A  U 2  B  I 2
 ,
I 1  C U 2  B  I 2
unde se notează cu A, B, C, D parametrii fundamentali (de transfer) ai cuadripolului şi cu
A B
A    matricea fundamentală a cuadripolului.
C D 

1. Interpretarea fizică a parametrilor cuadripolului

Parametrii A şi D sunt adimensionali, B este o impedanţă şi C este o admitanţă cu

următoarele interpretări:
U1 U1 I1 I1
A B C D
U2 I 2 0
I2 U 0
U2 I 2 0
I2 U 0
2 2

 A este raportul de transformare al tensiunilor la funcţionarea în gol

 B este impedanţa de transfer la funcţionarea în scurtcircuit
 C este admitanţa de transfer la funcţionarea în gol
 D este raportul de transformare la funcţionarea în scurtcircuit

2. Condiţia de reciprocitate
Cuadripolul este reciproc dacă, conectând la bornele de intrare generatorul de tensiune
electromotoare E, curentul Iˆ2 care se stabileşte scurcircuitând bornele de ieşire este egal cu
curentul Iˆ1 care se stabileşte conectând la ieşire generatorul E şi scurcircuitând bornele de
intrare:

I 2 U 1  E  Iˆ U 2 Uˆ 2  E
U 2 0 U 1 0

Condiţia de reciprocitate este:

A D  B C 1.

113
 3. Impedanţe caracteristice
Impedanţa caracteristică directă
Se numeşte impedanţa caracteristică directă Zc1, impedanţa de sarcină Z2, care conectată
la bornele secundare ale cuadripolului corespunde unei impedanţe de intrare primară Ze1 egală
cu Zc1. Ze1 se numeşte impedanţă de intrare primară:

A D  A  D 2  4 A Z2  B
Z c1  Z e1  .
C Z2  D
2C
Impedanţa caracteristică inversă
Se numeşte Zc2 impedanţa caracteristică inversă, impedanţa de sarcină Z1 care conectată
la bornele primare ale cuadripolului corespunde unei impedanţe de intrare secundare Ze2 egală
cu Zc2. Ze2 se numeşte impedanţă de intrare secundară:

D A D  A2  4 D  Z1  B
Z c2 Z e2  .
2C C  Z1  A

4. Tipuri de cuadripoli
Cuadripol în T

Schema cuadripolului în T conţine două impedanţe Valorile parametrilor de transfer

longitudinale Z1l şi Z2l şi o admitanţa transversală Yt. sunt:

 A  1  Z 1l  Y t
B  Z  Z  Y  Z  Z
 1l 2l t 1l 2l

C  Y t
 D  1  Z 2l  Y t

Figura 2. Schema cuadripolului în T.

Cuadripol în 

Schema cuadripolului în  conţine o impedanţă Valorile parametrilor de transfer

longitudinală Zl şi două admitanţe transversale Y1t şi Y2t. sunt:

 A  1  Z l  Y 2t
B  Z
 l

C  Y 1t  Y 2t  Z l  Y 1t  Y 2 t
 D  1  Z l  Y 1t

Figura 3. Schema cuadripolului în T.

114
 3.2 PROBLEME REZOLVATE – CUADRIPOLI ELECTRICI

Problema 1. Să se determina constantele A, B, C, D din ecuaţiile de funcţionare ale

cuadripolului din Figura 4 pentru care se cunosc: L1 = 2/ mH, C = 10/ mF, L2 = 3/ mH,
R1 = 1 , R2 = 17 , f = 50 Hz.

Figura 4.

Pentru exprimarea tensiunii U1, respectiv a curentului I1 în funcţie de tensiunea U2 şi

curentul I2 se pot aplica una din metodele de rezolvare a circuitelor electrice în curent
alternativ monofazat.
Determinarea parametrilor cuadripolului (A, B, C, D) se realizează prin identificarea
coeficienţilor lui U2 şi I2 din expresiile lui U1, respectiv I1.
Pentru rezolvarea acestei probleme putem utiliza metoda curenţilor ciclici. Se consideră
două bucle [I] şi [II] aparţinând schemei în complex simplificat a cuadripolului:

Figura 5.

   1  j
 U 1   R1  j L1     I c1  I c2
   C   C
şi rezultă următoarele ecuaţii: 
 U  j I c1   R  j L  1   I c 2
 2
C  2 2
C 
 
Se observă că I1 = Ic1 şi I2 = Ic2. Înlocuind aceste egalităţi în relaţiile de mai sus putem
determina din ecuaţia a II-a pe I1(U2, I2):
 
I 1  jC  U 2  1   2 L2 C  jCR2  I 2
respectiv U1(U2, I2):
  1  j 
 
U 1  1   2 L1C  jCR1  U 2   R1  j L1   2
  1   L2 C  jCR 2 
C  
 I2
C 
 
Prin identificare cu ecuaţiile fundamentale rezultă constantele cuadripolului:

115
  A  1   2 L1C  jCR1

B   R  j L  1   1   2 L C  jCR  j
 
U 1  A  U 2  B  I 2   1  1 C   2 2
     C
I 1  C  U 2  B  I 2 C  jC

D  1   2 L2 C  jCR2

4 7 96 7
Rezolvare numerică: A   j; B   j; C  1; D   17 j
5 10 25 10

Problema 2. Pentru cuadripolul din Figura 7 să se determine parametrii fundamentali

A, B, C, D. Date numerice: R1 = R2 = 1, XL1 = 1, XC1 = 1, XC2 = 2, XL3 = 2, XC3 = 1.

Figura 6.

Schema în complex simplificat a acestui cuadripol este (figura 7):

Figura 7. Figura 8.

Schema din figura 7 se poate transpune într-un cuadripol în T (figura 8) unde notăm
astfel:
1
Z 1  R1  j X L1  X C 1   1; Z 2  R  jX C 2  1  2 j; Y   j
j X L 3  X C 3 

A  1  Z 1  Y  1  j
B  Z  Z  Y  Z  Z  3 j
 1 2 1 2
Pentru un cuadripol în T se cunosc: 
C  Y   j
D  1  Z 2  Y  1  j

116
 Problema 3: Să se determine parametrii fundamentali A, B, C, D pentru cuadripolul
din figura 9 unde se cunosc R = 100 ,  = 0,2.

Figura 9. Figura 10.

Ecuaţiile de funcţionare ale cuadripolului sunt:

U 1  A  U 2  B  I 2 Aplicând metoda curenţilor de buclă U 1  R  I 1  R  I 2
 cu sensurile din Figura 10 rezultă: U 2  R  I 2  R  I 1
I 1  C  U 2  B  I 2
Din ecuaţia a doua se determină I1, iar prin înlocuirea acestei relaţii în prima ecuaţie se
determină U1:
 1  1
I 1  R U 2  I 2 , De unde rezultă U 1    U 2  R1     I 2
 ecuaţiile: 
U 1  1 U 2  R (1  ) I 2  I 1  1  U 2  I 2
   R
Constantele cuadripolului se obţin prin identificare:
1 1 1
A  5; B  R1     80; C   ; D 1
 R 20
Problema 4: Să se determine parametrii fundamentali ai cuadripolului şi să se
demonstreze că este un cuadripol reciproc. Date numerice: R1 = R2 = 5 , XL1 = XL2 = 10 ,
XM = 5 .

Figura 11. Figura 12.

117
 Ecuaţiile de funcţionare ale cuadripolului sunt:
U 1  A  U 2  B  I 2

I 1  C  U 2  B  I 2
Aplicând metoda curenţilor de buclă cu sensurile din figura 12 se obţine:
 U 1  I c1 R1  jX L1  jX L 2  2 jX M  R 2   I c 2  jX M  R2  jX L 2 

  U 2  I c 2  R 2  j X L 2   I c1  j X M  R 2  j X L 2 
Se observă că: I1 = Ic1 şi I2 = Ic2. Înlocuind numeric se obţin ecuaţiile:
U 1  101  jI 1  51  jI 2
U 2  51  jI 1  51  2 jI 2
Ecuaţiile cuadripolului sunt:

U 1  2U 2  5  15 jI 2 ; I 1 
1  j U 
3  j I
2 2
10 2
Din ecuaţiile de mai sus se determină parametrii cuadripolului prin identificare:
1 j 3 j
A  2; B  5  15 j; C  ; D
10 2
Condiţia de reciprocitate este: AD – BC = 1. Se constată că această condiţie este
îndeplinită, deci cuadripolul este reciproc.

Problema 5: Considerând un cuadripol liniar pasiv şi reciproc a cărui matrice

1  j 0,5 
fundamentală este:  A    . Să se realizeze schemele cuadripolilor în T şi  şi să
 2 1  j
se calculeze impedanţa caracteristică directă.
 A B
Considerând A    rezultă: A  1  j; B  0,5; C  2; D  1  j;
C D 
Impedanţele complexe ale cuadripolului în T sunt:
A 1 D 1
Z 1l   0,5 j; Z 2l   0,5 j; Y t  C  2
C C
Schema echivalentă în complex a acestuia este (figura 13):

Figura 13. Figura 14.

ceea ce corespunde unei scheme reale prezentată în figura 14.

Impedanţele complexe ale cuadripolului în  sunt:

118
 D 1 A 1
Z l  B  0,5; Y 1t   2 j; Y 2t   2j
B B
Schema echivalentă în complex a acestuia este descrisă în figura 15 ceea ce
corespunde unei scheme reale prezentată în figura 16.

Figura 15. Figura 16.

Impedanţa caracteristică directă este:

1 
Z c1  A  D   A  D 2  4   0,5 j
2C  
Problema 6. Pentru cuadripolul necunoscut Q din figură se cunosc următoarele
situaţii de funcţionare:
1) funcţionare în scurtcircuit la ieşire;
2) funcţionare în scurtcircuit la intrare;
3) funcţionare în gol.

Figura 17.

Se cunosc mărimile:
u1 t   100 2 sin t ; u 2 t   100 2 sin t ; u 3 t   300 2 sin t ;
   
i1 t   5 2 sin  t  ; i2 t   10 2 sin  t  ; e3 t   100 2 sin t .
 2  2
Se cer:
a) Constantele cuadripolului;
b) Circuitul echivalent în T;
c) Circuitul echivalent în ;
d) Impedanţa caracteristică.

119
 a) Din cele trei situaţii prezentate în figură rezultă:

1) U2 = 0 Ecuaţiile cuadripolului Q devin:

U 1  B  I 2 U B
  1   20 j
I1  D  I 2 I1 D
U1 = 0 Ecuaţiile cuadripolului Q devin:
U2 B
0  A U 2  B  I 2     10 j
I2 A
U1 = 100; U2 = 300; I2 = 0; Ecuaţiile cuadripolului Q devin:
U1 1 10 1
U 1  A U 2  A    B   j D  
U2 3 3 6
17
Din condiţia de reciprocitate rezultă: C   j.
60
b) Aplicând relaţiile din care se deduc elementele componente ale cuadripolului în
funcţie de coeficienţii cuadripolului se deduc impedanţele complexe ale cuadripolului în T:
A 1 40 D 1 50 70
Z 1l   j; Z 2l   j; Y t  C   j
C 7 C 7 60
Schema echivalentă în complex a acestuia este dată în Fig. 17:

Figura 18. Figura 19.

c) Aplicând relaţiile din care se deduc elementele componente ale cuadripolului în

funcţie de coeficienţii cuadripolului se deduc impedanţele complexe ale cuadripolului în :
10 D 1 1 A1 1
Zl  B   j; Y 1t    j; Y 2t   j
3 B 4 B 5
Schema echivalentă în complex a acestuia este dată în Fig.18:
d) Impedanţa caracteristică este:
1 
Zc  A  D   A  D 2  4   3,43  0,29 j.
2C  

Problema 7: Pentru cuadripolul cu schema din figura 19 se cunosc

R  1, X L  X C  1. . Să se determine matricea fundamentală [A].

120
 Figura 20.

Schema în complex simplificat a cuadripolului este:

Figura 21.

U  A  U 2  B  I 2
Ecuaţiile de funcţionare ale cuadripolului sunt:  1
I 1  C  U 2  B  I 2
Schema echivalentă în complex se poate reduce la următoarea configuraţie:

Figura 22.

Utilizând transfigurarea stea-triunghi următoare:

121
 '
Z1 
1  j  1 
1 j '
; Z2 
1  j  1  1  j ; Z '  1  j  1  j  2
3
1 j 11 j 3 1 j11 j 3 1 j11 j 3
se obţine următoarea schemă:

Figura 23.

S-a ajuns la un cuadripol în T pentru care se cunosc formulele parametrilor de transfer

(ecuaţia 9):
3
A  1  Z 1l  Y t  3  j; B  Z 1l  Z 2 l  Y t  Z 1l  Z 2 l  6; C  Y t  ; D  1  Z 2l  Y t  3  j
2

 A B  3  j 6 
Matricea fundamentală este: A    3 .
C D   2 3  j

Problema 8: Pentru cuadripolul din figura 23 se cunosc:
1
R  2, L  4, M  2  3, f  50 Hz. Să se determine parametrii de transfer.
C

Figura 24. Figura 25.

U  A  U 2  B  I 2
Ecuaţiile de funcţionare ale cuadripolului sunt:  1
I 1  C  U 2  B  I 2
Se aplică metoda curenţilor ciclici pentru schema echivalentă în complex din figura 24 şi
rezulta ecuaţiile:
  j  j
 I c1  jL  C  R   C I c 2  jM I c 2  U 1
 


 I c 2  j L  j  j
 R  I c1  jM I c1  U 2
  C  C
Prin înlocuire numerică şi considerând I1 = Ic1 şi I2 = Ic2 se obţin ecuaţiile:

122
  I 1 2  j  jI 2  U 1 U 1  2 j - 1U 2  4j - 4 I 2
 , de unde rezultă: 
I 1  I 2 2 j  1  jU 2  I 1  jU 2  2 j  1I 2
 A B  - 1  2 j - 4  4j
Matricea fundamentală a cuadripolului este:  A    .
C D   j - 1  2 j

Problema 9: Pentru cuadripolul cu schema din figură se cunosc:

1
R1  R2  L2  L'2   20, L1  M  10, f  50 Hz. Se cere să se stabilească
C 3
matricea hibridă mixtă a cuadripolului.

Figura 26. Figura 27.

Schema în complex simplificat a cuadripolului este dată in Figura 26. Ecuaţiile obţinute
prin metoda curenţilor ciclici sun următoarele:

  j  j
 I c1  jL1   R1   I c 2  jM I c 2  U 1
  C 3  C 3

I  jL  j  R  jL'   j I  jM I  U
 c 2  2
C 3
2 2
 C 3
c1 c1 2

Prin înlocuire numerică şi considerând I1 = Ic1 şi I2 = Ic2 se obţin următoarele relaţii:

 I 1 20 - 10j  10 jI 2  U 1

I 2 20  10j  10 jI 1  U 2
Prin înlocuirea lui I1 din prima ecuaţie cu relaţia obţinută pentru acesta din ecuaţia a
doua se obţin relaţiile funcţionale ale cuadripolului:
U 1  U 2 1  2j  I 2  20  70 j

 I  U j  I - 2  2 j
 1 2
10 2

Din ecuaţiile de mai sus se determină parametrii cuadripolului:

j
A  1  2 j; B  20  70 j; C  ; D  2  2 j
10
Matricea hibridă este:
C 2 j 1 1 2j B  160  30 j
F 11   ; F 12  F 21   ; F 22   
A 50 A 5 A 5

123
 Problema 10: Să se găsească parametrii fundamentali A, B, C, D pentru cuadripolul
nereciproc din figură.

Figura 28.

Aplicând metoda curenţilor ciclici se obţin următoarele ecuaţii:

 R1  jL3 I 1  jL3 I 2  U 1

 jL3 I 2  jL3 I 1  U 2  R2 I 2
Din ecuaţia a doua se obţine:
U2 jL3 I 2
I1  
R 2  jL3 R 2  jL3
şi prin înlocuire în prima ecuaţie se obţin relaţiile de funcţionare ale cuadripolului:
 R1  jL3 jL3  R1  R2 
 U 1   U 2  I2
R2  jL3 R2  jL3
 1 jL3
 I1  U 2  I2
 R2  jL3 R2  jL3
Parametrii de funcţionare ai cuadripolului sunt:
 R1  jL3
 A  R  jL ;
2 3

 jL3 R1  R2 
 B  R  jL ;
2 3
 1
C  ;
 R2  jL3
 jL3
D  .
 R2  jL3

124
 3.3 PROBLEME PROPUSE – CUADRIPOLI ELECTRICI

Problema 1. Pentru cuadripolul T din figură să se determine parametrii fundamentali A, B, C,

4 2 4 1 1 2
D. Date numerice: R1  , L1  , R2  ,  1, L2  , R3  .
3 3 3 C 2 3 3

Figura 29.

3  j 6 
 A   3 
3  j

 2 

Problema 2: Se consideră circuitul unui transformator monofazat ca în figura de mai jos. Se

cunosc: R1  10, R2  5, L1  10, L2  M  5, f  50Hz.
Determinaţi parametrii fundamentali ai cuadripolului.

Figura 30.

2j
A  2  2 j; B  20  5 j; C ; D  1  j.
10

Problema 3: Pentru circuitul de la problema 2 să se reprezinte schema echivalentă în T şi .

Pentru schema în T parametrii sunt: Z 1l  10  5 j; Z 2l  5; Y t  0,2 j.

Pentru schema în  parametrii sunt: Z l  20  5 j; Z 1t  5  20 j; Z 2t  6  7 j.

Problema 4: Pentru cuadripolul din figură se cunosc: R  10, L  1H, C  10mF,

1
L1 = L2 = 2M = H , f = 50 Hz. Să se arate că este un cuadripol simetric.
5

125
 Figura 31.

A = D = 2.
Problema 5: Pentru cuadripolul cu schema din figură se cunosc: R1  R2  R3  1 ,
1
L1 = L2 = 4 , L3 = 1 ,  9 , L12 = 4 , L13 = L23 = 2 , f = 50 Hz. Se cere
C 3
să se determine cuadripolul echivalent în T şi .

Figura 32.

Pentru schema în T parametrii sunt: Z 1  1; Z 2  1; Z 3  1.

Pentru schema în  parametrii sunt: Z 1  3; Z 2  3; Z 3  3.

Problema 6: Pentru cuadripolul din figură să se determine coeficienţii A, B, C, D. Se cunosc:

1
R1  10 ,  L1 = 60 , L2 = 60 ,  90 , M = 30 , f = 50 Hz.
C 2

126
 Figura 33.

1
A  4  9 j; B  300  30 j; C   ; D  1  3 j.
10

Problema 7: Pentru cuadripolii în T şi  din figură se cunosc R, L, C, . Se cere să se

stabilească relaţiile pe care trebuie să le satisfacă aceşti parametrii astfel încât cei doi
cuadripoli să fie echivalenţi.

Figura 34.

L 1
R  X L X C şi X L  X C sau R  X L  X C şi   .
C LC

1  j  3 j 
Problema 8: Cunoscând matricea fundamentală  A    să se realizeze schema
  j  1  j
echivalentă în T şi să se calculeze impedanţa caracteristică directă.
Z 1l  1; Z 2l  1  2 j; Y t   j.

127
Problema 9: Să se determine cuadripolul echivalent în T al schemei electrice de mai jos.

Figura 35.

1
Z 1  Z 2  jL  3M ; Yt  .
jL-M 

3  j 6 
Problema 10: Cunoscând matricea fundamentală  A   3  să se determine schema
 3  j
 2 
echivalentă în T şi să se condiţia de reciprocitate.
4  2j 4  2j 3
Z 1l  ; Z 2l  ; Yt  .
3 3 2

128
 3.4 FILTRE ELECTRICE – BREVIAR TEORETIC

Filtrele sunt circuite (cuadripoli sau lanţuri de cuadripoli) ce transmit semnale electrice
ale căror frecvenţe sunt cuprinse în anumite intervale de valori.
Intervalul dintre două frecvenţe f1 = 1 2 şi f2 = 1 2 ce conţine toate frecvenţele
pentru care atenuarea filtrului este nulă sau neglijabilă se numeşte bandă sau interval de
trecere.
Intervalul de frecvenţe pentru care filtrul prezintă o atenuare pronunţată se numeşte
bandă de oprire sau interval de atenuare.
Frecvenţele care delimitează benzile de trecere şi de atenuare se numesc frecvenţe de
tăiere. După modul în care este plasată banda de trecere (fi, fs] se disting:
 Filtre trece jos unde fi = 0 şi fs  0;
 Filtre trece sus unde fi  0 şi fs  ;
 Filtre trece bandă unde 0  fi < fs  0;
 Filtre opreşte bandă.
Pentru filtrul în T (figura 1):

Figura 1. Schema filtrului în T. Figura 2. Schema filtrului în .

parametrii acestuia sunt:

A  1 Z 1 Y 0 ;
B  Z  Z  Y Z Z ; iar impedanţa
 B Z1

1 2 0 1 2
caracteristică ZC   2  Z 1 Y 0 
C  Y 0 ; este: C Y0
D  1  Z 2  Y 0

Pentru filtrul în  (figura 2), parametrii acestuia sunt:

A  1  Z l  Y 2 ;
B  Z ; iar impedanţa
 B Z1

l
caracteristică ZC   2  Z 1 Y 0 
C  Y 1  Y 2  Z l Y 1 Y 2 ; este: C Y0
D  1  Z l  Y 1

Condiţia de trecere pentru un filtru simetric este A  1 , iar pentru un filtru nesimetric
este A  D  1. Frecvenţele de tăiere se determină din condiţiile:

 A  1
 .
 A  1

129
 Coeficientul de transfer al unui filtru este:
 U1  I1
e   A  D  A  D  1 unde   a  jb.
U2 I2

Pentru un filtru simetric e  A  A 2  1 astfel încât se pot definii următorii parametrii:
 a() se numeşte atenuarea filtrului cha  A ;
 b() se numeşte defazajul filtrului b  arccos A.

3.5 PROBLEME REZOLVATE – FILTRE ELECTRICE

Problema 1: Se consideră filtrul din figura de mai jos:

Figura 3.

Se cere:
a) Să se determine ecuaţiile filtrului (parametrii acestuia);
b) Să se determine intervalul de trecere;
c) Să se determine impedanţa caracteristică;
d) Să se determine coeficientul de transfer pe impedanţa caracteristică.
Rezolvare:
a) Filtrul din problemă este de tip T şi parametrii acestuia sunt:
 1
j L

 A  Z 1Y 0  1 
jC 1
1 

  2 LC  1   2 LC2

;
 jL 
1
j L 
1 
1   2

LC
2

 jC jC
 2
B  Z  Z  Y Z Z  2 jL   jL  j C
;
 1 2 0 1 2


2
 
1   LC 1   2 LC 1   2 LC
2

 jC
C  Y 0  ;
 1   2 LC
D  A.

130
 b) Pentru determinarea intervalului de trecere trebuie îndeplinită condiţia: A  1
  2 LC
ceea ce se mai poate scrie ca:  1   1  1.
1   LC 
2 2

  2 LC
Inegalitatea din partea dreaptă  1  1 este îndeplinită pentru orice valoarea
1   LC 
2 2

a pulsaţiei , iar pentru inegalitatea din stânga putem scrie:

 2 LC 5
 2   4 L2 C 2   2 LC  1  0,
1   LC 
2 2
2

2 1
ce prezintă următoarele soluţii: 1, 2   şi 3, 4   .
LC 2 LC
Din cele patru soluţii se consideră doar cele pozitive deoarece acestea au sens fizic.
 1   2 
Filtrul permite trecerea frecvenţelor din intervalul:   0,    LC , . Este un
 2 LC   
filtru trece bandă.

Figura 4.

c) Impedanţele caracteristice ale unui filtru sunt:

Deoarece A = D
A B DB impedanţa B L   2 LC 
Z c1  şi Z c 2  .
CD C  A caracteristică este: Z c  C  C  2  
 1   2 LC  2

d) Coeficientul de transfer pe impedanţa caracteristică este:

Defazajul b  arccos A  arccos1   LC 

2

e  A  A 2  1 unde   a  jb.  2 
filtrului este:  1   2 LC   

Figura 5. Figura 6.

131
  2 LC
Atenuarea acestui filtru este: a  argch A  argch 1  .
1   LC 
2 2

Problema 2: Se consideră filtrul din figura de mai jos:

Figura 7.

Se cere:
a) Să se determine ecuaţiile filtrului (parametrii acestuia);
b) Să se determine intervalul de trecere;
c) Să se determine impedanţa caracteristică;
d) Să se determine coeficientul de transfer pe impedanţa caracteristică.
Rezolvare:
a) Filtrul din problemă este de tip  şi parametrii acestuia sunt:
 1
 jL
 j C 1 
  2 LC  1   2 LC
2

 A  Z l Y 2t  1  1  ;
 j L 
1
jL 
1 1   2
LC
2

 j C jC
 1
 j L
 jC j L
B  Z l  1
 2
;
 jL  1   LC
 j C

 1
jL
 2 jC 1
C  Y 1t  Y 2t  Z l Y 1t Y 2t  1

1  2
;
 jL  jL  1 
 jC jC  jL  jC 
  
Deoarece D  A. filtrul este simetric.
b) Pentru determinarea intervalului de trecere trebuie îndeplinită condiţia: A  1
  2 LC
ceea ce se mai poate scrie ca:  1   1  1.
1   LC 
2 2

132
   2 LC
Inegalitatea din partea dreaptă  1  1 este îndeplinită pentru orice
1   LC 
2 2

valoarea a pulsaţiei , iar pentru inegalitatea din stânga putem scrie:

 2 LC 5
 2   4 L2 C 2   2 LC  1  0,
1   LC 
2 2
2

2 1
ce prezintă următoarele soluţii: 1, 2   şi 3, 4   .
LC 2 LC
Din cele patru soluţii se consideră doar cele pozitive deoarece acestea au sens fizic.
 1   2 
Filtrul permite trecerea frecvenţelor din intervalul:   0,    LC , . Este un
 2 LC   
filtru trece bandă.

Figura 8.

c) Deoarece A = D impedanţa caracteristică este:

B j L 1
Zc   .
C 1   2 LC 2 jC jL  jC 
2

  
1   LC 1   2 LC  1   2 LC 
2

d) Coeficientul de transfer pe impedanţa caracteristică este:


e  A  A 2  1 unde   a  jb.
Defazajul filtrului este:
  2 LC 
b  arccos A  arccos1  2 
 
1   2 LC  

Figura 9. Figura 10.

133
 Atenuarea acestui filtru este:

 2 LC
a  arg ch A  arg ch 1  .
1   LC 
2 2

Problema 3. Să se calculeze parametrii unui filtru centrat pe frecvenţa f0 = 500 MHz a

semnalului parazit. Filtrul permite trecerea semnalelor cu un interval de frecvenţă de 5 MHz
(f1 = (500 – 5) MHz şi f2 = (500 + 5) MHz).

Figura 11.

Rezolvare:
Schema filtrului este aceeaşi ca la problema 2, astfel încât se cunoaşte intervalul de
trecere:

 1   2  1 2
  0,    LC ,   unde notăm: 1  şi  2 
LC
 2 LC    2 LC

Se consideră că f1  1 2 şi f 2   2 2 astfel încât se impun următoarele condiţii:

1  500  5  10 6  2  

1  500  5  10 6  2  
Considerând ca necunoscute valorile pentru L şi C rezultă, din inegalităţile de mai sus:
 10 12
LC 
2  495  2
2 2

 12
.
LC  2  10
 2
2  505  2 
2

Prin încercări se dau valori pentru L şi C şi se vor verifica condiţiile de mai sus. În urma
încercărilor s-au ales următoarele valori: C = 10-15 F şi L = 3·10-5 H.
Problema 4: Se consideră filtrul din figura de mai jos:

134
 Figura 12.

Se cere:
a) Să se determine parametrii filtrului;
b) Să se determine impedanţa caracteristică;
c) Să se determine intervalul de trecere;
d) Să se determine coeficientul de transfer pe impedanţa caracteristică;
e) Să se determine L şi C astfel încât impedanţa caracteristică să aibă valoarea de
75  pe frecvenţa de 10 kHz, filtrul lucrând până la frecvenţa f1 = 100 kHz.
Rezolvare:
a) Schema prezintă un filtru în T astfel încât parametrii acestuia sunt:
 A  1  Z 1  Y 0  1  jL  jC  1   2 LC ;
 2
B  Z 1  Z 2  Y 0  Z 1  Z 2  2 jL  jC  jL  jL  2 jL  jC   jL  ;

C  Y 0  jC ;
D  1  Z  Y  1   2 LC .
 2 0

b) Impedanţa caracteristică este:

ZC 
B


jL 2   2 LC

L  
2   2 LC . 
C jC C

c) Pentru determinarea intervalului de trecere trebuie îndeplinită condiţia: A  1

ceea ce se mai poate scrie ca:  1  1   2 LC  1.
Inegalitatea din partea dreaptă 1   2 LC  1 este îndeplinită pentru orice valoarea a
2
pulsaţiei , iar pentru inegalitatea din stânga putem scrie:  2 LC  2   2  , ce prezintă
LC
2
următoarele soluţii: 1, 2   . Din cele două soluţii se consideră cea pozitivă deoarece
LC
 2 
aceasta are sens fizic. Filtrul permite trecerea frecvenţelor din intervalul:   0, .
 LC 
Este un filtru trece jos.

135
 Figura 13. Figura 14.


d) Coeficientul de transfer este: e  A  A 2  1 astfel încât putem exprima

defazajul filtrului: b  arccos A  arccos 1   2 LC , 
iar atenuarea acestui filtru este: a  arg ch A  arg ch 1   2 LC .
e) Deoarece frecvenţa maximă de lucru este f1, iar impedanţa caracteristică
Zc = 75  pentru o frecvenţă f2 = 10 kHz rezultă un sistem din care se determină parametrii
elementelor de circuit:
 2
  2f1  LC  0,005  10 10
 LC  Din rezolvarea L  11,9 10 5 H
  L .  .
sistemului rezultă că: C  420  10 7 F
 L 2   2 LC  75   2840,9
 
 C 2  C

Problema 5. Determinaţi parametrii de transfer ai filtrului de mai jos:

Figura 15.

Rezolvare:
Se consideră schema acestui filtru ca fiind alcătuită din doi cuadripoli degeneraţi
conectaţi în cascadă.
Primul cuadripol se constituie dintr-o bobină şi un condensator în serie (figura 16):

136
 Figura 16. Figura 17.

a cărui schemă echivalentă în complex este reprezentată în figura 17.

Ecuaţiile acestui cuadripol sunt:
  1 
U 1  U 2   jL   I1  U 2  Z 1  I1 1 Z1
  jC  , iar matricea de transfer este: A1  .
I  I 0 1
 1 2

Cel de al doilea cuadripol se constituie dintr-o bobină şi un condensator în paralel

(figura 18):

Figura 18. Figura 19.

a cărui schemă echivalentă în complex este reprezentată în figura 19.

Ecuaţiile acestui cuadripol sunt:
U 1  U 2

 1 1 0
jL  1
 jC U2 , iar matricea de transfer este: A 2  1.
 I 1   U 2  I 2   I 2 Z0
1 Z0
 jL 
 j C
Matricea filtrului este:
Z1
1 0 1 Z1
1 Z1 Z0
A  A1  A 2   1 1  .
0 1 Z 1
0 1
Z0
Problema 6: Să se determine banda de trecere a filtrului din figura de mai jos considerând L1
= 2L = 410-2 H şi C = 5 F.

137
 Figura 20. Figura 21.

Rezolvare:
Circuitul echivalent în complex este dat în Figura 21, în care:
j  2 10 4  j  10 2  j
Z 1  jL  
 j 2  10   
; Z 2  Z 1 ; Y   L  4 . 
C  5   1

Pentru un cuadripol în T se cunoaşte:

 j  1  2 LC  1
A  Z 1 Y  1   jL   1   1.
 C  jL1 2 2 LC

 2 LC  1
Condiţia de trecere este A  1 ce se dezvoltă astfel:  1   1  1.
2 2 LC
5  10 6
Prin înlocuire numerică se obţine  1  1,5   1 astfel încât intervalul de trecere al
2
filtrului este 0  1,41  10 3  1     2  3,16  10 3   . Este un filtru trece bandă.

Problema 7: Se consideră filtrul din figura de mai jos:

Figura 22. Figura 23.

Se cere:
a) Să se determine parametrii filtrului;
b) Să se determine impedanţa caracteristică;
c) Să se determine intervalul de trecere;

Rezolvare:
a) Schema prezintă un filtru în T astfel încât schema echivalentă în complex este
data in Figura 23, iar parametrii acestuia sunt:
 1 1 1
 A  1  Z 1  Y 0  1    1  2
;
jC jL  LC

2
 1  1  1 1 1
B  Z 1  Z 2  Y 0  Z 1  Z 2  2     2  3 2 ;
 jC  jC  jL j C  C L

C  Y   j ;
0
 L
D  1  Z  Y  A.
 2 0

b) Impedanţa caracteristică a filtrului este:

138
 B  2 1  L 1
ZC     3 2   jL  2  2 2 .
C  j C  C L  C C

c) Pentru determinarea intervalului de trecere trebuie îndeplinită condiţia: A  1

1
ceea ce se mai poate scrie ca:  1  1  2
 1.
 LC
1
Inegalitatea din partea dreaptă 1  2  1 este îndeplinită pentru orice valoarea a
 LC
pulsaţiei , iar pentru inegalitatea din stânga putem scrie:
1 1
2
 2  2  ,
 LC 2 LC
1
ce prezintă următoarele soluţii: 1, 2   .
2 LC
Din cele două soluţii se consideră cea pozitivă deoarece aceasta are sens fizic. Filtrul
 1 
permite trecerea frecvenţelor din intervalul:    , . Este un filtru trece sus.
 2 LC 

Figura 24.

Problema 8: Se consideră filtrul din figura 25

Figura 25. Figura 26.

Se cere:
a) Să se determine parametrii filtrului;
b) Să se determine impedanţa caracteristică;
c) Să se determine intervalul de trecere;
d) Să se determine L şi C astfel încât impedanţa caracteristică să aibă valoarea de
100  pe frecvenţa de 10 kHz, filtrul lucrând până la frecvenţa f1 = 300 kHz.
Rezolvare:
Schema prezintă un filtru în T astfel încât schema echivalentă în complex este data în
figura 26, iar parametrii acestuia sunt:

139
  A  1  Z l  Y 2  1  jL  jC  1   2 LC ;

B  Z l  jL;
 2
C  Y 1  Y 2  Z l  Y 1  Y 2  2  jC  jL   jC   2  jC  j C L;
3 2

D  1  Z  Y  A.
 l 1

a) Impedanţa caracteristică a filtrului este:

B j L L
ZC    .
C 2jC  j3 C 2 L 2C   2 C 2 L

b) Pentru determinarea intervalului de trecere trebuie îndeplinită condiţia: A  1

ceea ce se mai poate scrie ca:  1  1   2 LC  1.

Inegalitatea din partea dreaptă 1   2 LC  1 este îndeplinită pentru orice valoarea a

2
pulsaţiei , iar pentru inegalitatea din stânga putem scrie:  2 LC  2   2  , ce prezintă
LC
2
următoarele soluţii: 1, 2   .
LC
Din cele două soluţii se consideră cea pozitivă deoarece aceasta are sens fizic. Filtrul
 2 
permite trecerea frecvenţelor din intervalul:   0, . Este un filtru trece jos.
 LC 

Figura 27.

c) Deoarece frecvenţa maximă de lucru este f1, iar impedanţa caracteristică

Zc = 100  pentru o frecvenţă f2 = 10 kHz rezultă un sistem din care se determină parametrii
elementelor de circuit:
Din rezolvarea sistemului
 2  2 rezultă că:
  2f1 LC   10 10
 LC 
 36 2
  . L  10,5  10 5 H
 L L
  19873,3  .
2
 100  C 
C  53  10 8
F
 2C  2f 2  C 2 L

Problema 9: Se consideră filtrul nesimetric din figura 28

140
 Figura 28. Figura 29.

Se cere:
a) Să se determine parametrii filtrului;
b) Să se determine intervalul de trecere;
c) Să se determine impedanţa caracteristică.
Rezolvare:
a) Schema echivalentă în complex a acestui filtru este dată în Figura 29. Pe baza
acestei configuraţii se poate scrie, prin metoda curenţilor de buclă, următorul sistem de
ecuaţii:
  1  1
I c1  jL :    I c 2  U1
  j C  jC
 .
I  1   I  1  U
 c 2  jC  c1 jC 2

Considerând că I c1  I 1 şi I c 2  I 2 rezultă ecuaţiile de funcţionare ale cuadripolului:

 
U 1  1   2 LC  U 2  jL  I 2
,

I
 1  j C  U 2  I 2

de unde se pot determina parametrii filtrului:

A  1   2 LC ; B  jL; C  jC ; D  1.

b) Pentru determinarea intervalului de trecere trebuie îndeplinită condiţia: A  D  1

ceea ce se mai poate scrie ca:  1  1   2 LC  1. Inegalitatea din partea dreaptă 1   2 LC  1
este îndeplinită pentru orice valoarea a pulsaţiei , iar pentru inegalitatea din stânga putem
2 2
scrie:  2 LC  2   2  , ce prezintă următoarele soluţii: 1, 2   .
LC LC
Din cele două soluţii se consideră cea pozitivă deoarece aceasta are sens fizic. Filtrul
 2 
permite trecerea frecvenţelor din intervalul:   0, . Este un filtru trece jos.
 LC 

141
 Figura 30.

c) Impedanţa caracteristică este:

Zc 
A D  A  D 2  4


  2 LC    2 LC 4   2 LC.
2C 2 jC

3.6 PROBLEME PROPUSE – FILTRE ELECTRICE

Problema 1: Să se determine banda de trecere a filtrului din figura de mai jos considerând
C = 2 F, C0 = C/2, L = 0,01 H.

Figura 31.

Filtru trece bandă. Intervalul de trecere este: 0  10 4  1     2  3  10 4  .

Problema 2: Să se determine banda de trecere a filtrului din figura de mai jos considerând
C = 5 F, L1 = 2L = 410-2 H.

Figura 32.

Filtru trece bandă. Intervalul de trecere este: 0  1,41  10 3  1     2  3,16  10 3  .

Problema 3: Să se determine banda de trecere a filtrului din figura de mai jos considerând
C = 5 F, L = 1 mH.

142
 Figura 33.

Filtru trece jos. Intervalul de trecere este: 0  1     2  2  10 4  

Problema 4: Să se determine banda de trecere a filtrului din figura de mai jos considerând
C = 1 F, L = 20 mH.

Figura 34.

Filtru trece jos. Intervalul de trecere este: 0  1     2  10 4  

Problema 5: Să se determine banda de trecere a filtrului din figura de mai jos considerând
C = 5 F, L = 40 mH.

Figura 35.

Filtru trece sus. Intervalul de trecere este: 0  0,05  10 3  1     2  

Problema 6: Se consideră filtrul cu schema din figura de mai jos. Să se stabilească intervalele
de trecere, respectiv de atenuare.

143
 Figura 36.

 1 3 
Filtru trece bandă. Intervalul de trecere este    ,  , iar intervalul de atenuare este
 LC LC 
 1   3 
  0,    ,  
 LC   LC 

Problema 7: Se consideră filtrul din figura de mai jos. Să se determine parametrii de

transfer ai filtrului şi impedanţa caracteristică.

Figura 37.

1 j
A  3   2 LC  2
; B  jL  ;
 LC C
 j  C 2 2 1 L
C   jL     2   L  2 2  2 ; D  A.
 C  L   C C
L 1
Impedanţa caracteristică este: Z c  
C 1 L
2   2 L2  2
2 2
C C
Problema 8: Se consideră filtrul din figura de mai jos. Să se determine parametrii de transfer
ai filtrului şi impedanţa caracteristică şi intervalul de trecere.

144
 Figura 38.

A  1
1   LC 
2 2

; B  2 jL 
j  C
   jL 
j 
2

 ; C   jL 
j  C
  ; D  A. .
 2 LC  C  L  C   C  L
2
C C   j 
Impedanţa caracteristică este: Z c  2     jL  .
L L  C 
 2 3 2 3 
Intervalul de trecere este:    , .
 LC LC 


145