Prof. univ.dr.ing.

Luminița Georgeta Popescu

Curs nr. 6

CAPITOLUL IV

PROTECŢIA GENERATOARELOR SINCRONE

4.1. Introducere

Generatoarele sincrone constituie sursele de energie într-un sistem energetic. Din punct de
vedere constructiv sunt obiecte concentrate, de dimensiuni fizice reduse în raport cu
dimensiunile unui sistem electroenergetic, dar puterea unitară este foarte mare (există unităţi
generatoare cu puteri mai mari de 1000(MVA).
Generatorul sincron reprezintă echipamentul cel mai important şi cel mai costisitor din
sistem: ca urmare acesta trebuie protejat atât împotriva defectelor interne (în maşina propriu-
zisă) cât şi împotriva defectelor externe, care ar putea determina deteriorarea generatorului.
Defectele interne se pot produce în statorul şi în rotorul generatorului.

Defectele interne cele mai frecvente care pot apare sunt:

a. scurtcircuite polifazate statorice (defectul cel mai grav);
b. scurtcircuite între spirele aceleiaşi faze, în cazul generatoarelor construite cu faze
scindate, defect care provoacă supraîncălzirea înfăşurărilor statorice şi crează pericolul
unui scurtcircuit între faze;
c. puneri la pământ monofazate, care pot degenera în scurtcircuite polifazate, iar prin
arcul electric apărut duc la distrugerea circuitului magnetic statoric;
d. simpla punere la pământ în circuitul de excitaţie, acest defect nu reprezintă un pericol
imediat;
e. dubla punere la pământ în circuitul de excitaţie, reprezintă un defect periculos ce poate
conduce la pierderea stabilităţii de funcţionare a generatorului.

Defectele externe generatorului, sunt: supraintensităţi determinate de scurtcircuite simetrice şi

nesimetrice produse în sistem.
Principalele regimuri anormale de funcţionare ale unui generator sincron sunt:
a. trecerea la funcţionarea în regim de motor, cauzată de ieşirea din funcţiune a motorului
primar de antrenare a generatorului;
b. creşterile de tensiune, determinate de descărcările bruşte de sarcină, care provoacă
conturnarea izolaţiei;
c. supraintensităţile provocate de suprasarcini şi care conduc la efecte termice
electrodinamice;
d. creşterea curentului de secvenţă inversă care determină încălziri suplimentare şi
vibraţii în generator;
e. supratemperaturi, determinate de funcţionarea necorespunzătoare a sistemului de
răcire.
1
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

În funcţie de defectul sau de regimul anormal împotriva căruia trebuie să acţioneze, instalaţiile
de protecţie prin relee aferente generatorului îndeplinesc una sau mai multe din următoarele
funcţiuni:
Ø comandă declanşarea întrerupătoarelor prin care se izolează generatorul de restul
sistemului;
Ø comandă acţionarea automatului de dezexcitare rapidă (ADR), pentru ca un defect
intern să nu fie alimentat de chiar generatorul defect;
Ø semnalizează regimurile anormale de funcţionare.

4.2. Protecţia generatoarelor sincrone (GS) împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator.

Protecţia diferenţială longitudinală, PDL

Scurtcircuitele polifazate în stator sunt defecte grave şi trebuie lichidate selectiv şi rapid.
Ca protecţie de bază, se utilizează protecţia diferenţială longitudinală (PDL), realizată după
schema de principiu prezentată în capitolul III (Curs 5). Zona protejată este cuprinsă între
neutrul generatorului şi întrerupătorul său, incluzând astfel şi conductoarele de legătură
cu bornele generatorului, fig. 4.1.
K1 K2
I1 I2
~
I2
I2
IB I1
IA
K1

ISA * ISB
+
I

Fig. 4.1. Schema de principiu a protecţiei diferenţiale longitudinale

pentru o fază a generatorului

În regim normal de funcţionare şi la defect exterior în punctul K2, ar trebui satisfăcută

relaţia (3.27). În realitate diferenţa curenţilor secundari:

I SA − I SB = I dez , (4.1)

unde:

I dez - reprezintă curentul de dezechilibru.

2
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

În regim de defect în punctul K1

K K
I SA + I SB = I defect >> 0 , (4.2)

iar instalaţia de protecţie trebuie să întrerupă rapid alimentarea defectului.

Curentul de dezechilibru se datorează inegalităţii curenţilor secundari ISA şi ISB ai
transformatoarelor de curent TCA şi TCB, pentru curenţi primari egali şi de acelaşi sens,
inegalitate determinată de faptul că pentru cele două transformatoare de curent caracteristicile de
magnetizare nu sunt identice. Această neidentitate se accentuează în regimul tranzitoriu al
curentului de scurtcircuit determinat de apariţia defectului. Protecţia diferenţială longitudinală se
desensibilizează în raport cu valoarea efectivă maximă a curentului de dezechilibru, calculată în
anumite ipoteze de apariţie a scurtcircuitului exterior:

I pr ≥ K sig I dezcalc max , (4.3)

unde :
Ksig = 1,2÷1,4 – coeficient de siguranţă;
Idez calc max – valoarea maximă a curentului de dezechilibru calculată.

Pentru o schemă echivalentă în T a transformatoarelor de curent, circuitul diferenţial

echivalent este reprezentat în fig.4.2.

Ip1-Ip TCA Is1

Zp1 Z’s1
Im1 Zm1

I’d
Ip2-Ip TCB Is1 Z’r
Releu
Zp2 Z’s2 de curent
Im2 Zm2

Fig.4.2. Schema echivalentă a circuitului diferenţial pentru o fază

Curentul de dezechilibru raportat la primar Id se poate calcula relativ uşor şi rezultă de
forma:

' '
Z s2 Z m1 − Z s1 Z m2
Id = I p , (4.4)
'
(
Z Z +Z
r
'
s1
'
s2 ) ( '
+ Z m1 + Z m2 + Z + Z m1 Zs1 )( '
s2 + Z m2 )
în care:
I p1 = I p2 = I p - sunt curenţi primari;
' '
I s1 ,I s2 - curenţii secundari raportaţi la primar;

3
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

I m1 ,I m2 - curenţii de magnetizare;
Z p1 ,Z p2 - impedanţele bobinajelor primare;
' '
Z s1 ,Z s2 - impedanţele bobinajelor secundare raportate la primar;
Z m1 ,Z m2 - impedanţele de magnetizare;
'
Z r - impedanţa releului raportată la primar.

Presupunând că este posibilă egalitatea:

' '
Z s1 = Z s2 , (4.5)
rezultă, din (4.4), că valoarea curentului de dezechilibru depinde de diferenţa (Zm1 –Zm2 ),
adică de diferenţa între parametrii magnetici ai celor două transformatoare de curent. Tot din
relaţia (4.4) rezultă creşterea curentului de dezechilibru odată cu creşterea curentului primar şi cu
atât mai mult cu cât curentul primar conţine componente aperiodice care saturează suplimentar
miezurile TC.

4.2.1. Creşterea sensibilităţii PDL a generatoarelor

Alegerea curentului de pornire al protecţiei după relaţia (4.3) conduce la valori mari ale
acestuia şi la nesatisfacerea cerinţelor de sensibilitate ale protecţiei (vezi relaţia 3.8). Dacă
coeficientul de sensibilitate al protecţiei rezultă mic, vor fi necesare măsuri pentru creşterea
sensibilităţii. Aceste măsuri vizează reducerea valorii curentului Idez calc max sau blocarea
funcţionării protecţiei în etapa iniţială a regimului tranzitoriu a curentului de scurtcircuit, când
curentul de dezechilibru capătă valori maxime.
Introducerea unei rezistenţe cu valoarea maximă de 10Ω în serie cu bobina releului
permite, conform relaţiei (4.4), micşorarea curentului de dezechilibru prin mărirea impedanţei
Zr’. Metoda prezintă dezavantajul că înrăutăţeşte regimul de funcţionare al transformatoarelor de
curent şi conduce şi la o scădere a curentului Idefect , din regimul de defect interior.
Utilizarea transformatoarelor cu saturaţie rapidă, montate ca în schema din fig. 4.3 şi
care prezintă o curbă de magnetizare a miezului cu un cot de saturaţie la valori mici ale
curentului, fig. 4.4.

I B P
TCA + ΔB
Q
I Brem Bsat
0
Stator

Idez Ir Idez
01
TCB TSR

t
Fig. 4.3. Schema de montare a TSR Fig. 4.4. Utilizarea TSR în schemele
protecţiei diferenţiale

4
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

În cazul unui scurtcircuit exterior, curentul de dezechilibru, aplicat primarului TRS, conţine
o puternică componentă aperiodică şi, drept urmare, pe durata existenţei acestei componente
punctul de funcţionare al TSR nu va descrie întregul ciclu de histerezis, ci numai elipsa
deformată de extremităţile PQ, fig. 4.4. Variaţia totală de inducţie ΔB=Bsat – Brem, care determină
t.e.m. în înfăşurarea secundară a TSR, va fi mult mai mică, deci curentul prin releu Ir va fi mult
mai mic decât înaintea introducerii TSR. Evident se va înrăutăţi şi transformarea componentei
periodice a curentului de dezechilibru şi de defect.

În cazul unui scurtcircuit polifazat în stator, curentul de defect va conţine o

componentă aperiodică care se amortizează mult mai rapid decât cea a curentului de
dezechilibru. În aceste condiţii prezenţa TSR introduce o întârziere în funcţionarea
protecţiei diferenţiale de cca. 0,03÷0,04 secunde.

În cazul utilizării TSR valoarea curentului de dezechilibru se calculează cu relaţia:

Idezcalc = Kid ⋅ Kaper ⋅ εi ⋅ I sc'' max ext , (4.6)
unde:
Kid = 0,5÷1 – coeficientul de identitate al TC;
Kaper = 1 – dacă se utilizează TSR;
Kaper ≥ 2 – în cazul absenţei TSR;
εi = 0,1 – eroarea relativă de curent;
I”sc max ext – valoarea efectivă maximă, supratranzitorie, a curentului de scurtcircuit exterior
(în regim de scurtcircuit permanent).

Rezultă pentru curentul de pornire al protecţiei:

Ipp = Ksig ⋅ Kid ⋅ Kaper ⋅ εi ⋅ I sc" max ext (4.7)

Utilizarea releelor diferenţiale cu acţiune de frânare RDF este o altă metodă folosită în
vederea creşterii sensibilităţii PDL. Principiul de funcţionare este următorul: în afară de cuplu,
Ml, produs de curentul diferenţial (diferenţa curenţilor secundari ai TC), asupra elementului
sensibil acţionează şi un cuplu de frânare Mf produs de curenţii secundari. În cazul
scurtcircuitelor exterioare, acest cuplu predomină şi împiedică (frânează) acţionarea protecţiei. În
cazul scurtcircuitelor interioare devine preponderent cuplul de lucru şi protecţia acţionează.

Schema de principiu a protecţiei pentru cazul utilizării RDF este reprezentată în fig. 4.5.

5
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

TCA
IA ISA I1=K1(ISA±ISB) Pl
K1(ISA±ISB)

Releu
GS Tl
ISA-ISB
Tf RF
IB ISB
TCB
Pf

Fig. 4.5 Protecţia diferenţială cu acţiune de frânare

În schemă s-au notat:

Tf – transformatorul de frânare;
Tl – transformatorul de lucru;
Pl – punte redresoare pentru curentul de lucru;
Pf – punte redresoare pentru curentul de frânare;
RF – rezistor pentru reglarea gradului de frânare.
Condiţia de funcţionare a releului este:
Ml > Mf , (4.8)
dacă se neglijează cuplul rezistent introdus de releu.
Cuplurile dezvoltate de curenţi sunt proporţionale cu pătratul curenţilor care circulă prin
bobina releului.
În regim normal de funcţionare a generatorului şi la scurtcircuit exterior rezultă:
2 2
⎡⎣ K 2 ( I SA − I SB )⎤⎦ < ⎡⎣ K 1 ( I SA + I SB )⎤⎦ , (4.9)

deci Ml<Mf şi releul nu lucrează.

În regimul de scurtcircuit polifazat:

2 2
( K
⎡ K 2 I SA
⎣
K
⎦ )⎣
K
(K
− I SB ⎤ > ⎡ K 1 I SA + I SB ⎤ ,
⎦ ) (4.10)

deci Ml>Mf şi protecţia poate lucra.

6
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

Întrebări recapitulative pentru fixarea cunoștințelor de bază:

1. Care sunt cele două tipuri de defecte care pot să apară în cazul generatoarelor
sincrone?
2. Enumerați defectele interne ce pot să apară în funcționarea unui generator sincron.
3. Enumerați defectele externe ce pot să apară în funcționarea unui generator sincron.
4. Care este zona protejată în cazul protecției diferențiale longitudinale?
5. Enumerați posibilitățile de creșetere a sensibilității protecției diferențiale
longitudinale.