Prof. univ.dr.ing.

Luminița Georgeta Popescu

Curs nr. 9

PROTECŢIA TRANSFORMATOARELOR ŞI AUTOTRANSFORMATOARELOR DIN

SISTEMELE ELECTROENERGETICE

5.1. Introducere

Protecţia prin relee a transformatoarelor şi autotransformatoarelor trebuie realizată cu

considerarea particularităţilor grupei şi schemei de conexiuni a acestora din staţia în care
acestea sunt instalate.
Pentru transformatoare şi autotransformatoare se prevăd protecţii împotriva defectelor
(interne şi externe) şi regimurilor anormale de funcţionare.
Principalele defecte interne sunt: scurtcircuitele polifazate, scurtcircuitele monofazate în
cazul reţelelor cu neutrul legat direct la pământ, puneri la pământ monofazate în cazul reţelelor
cu neutrul izolat sau compensat.
Dintre defectele externe ce pot apărea în funcţionarea unui transformator putem enumera:
scurtcircuitele polifazate pe barele transformatorului sau pe linie, scurtcircuitele monofazate şi
respectiv puneri la pământ.
Regimurile anormale ale transformatoarelor şi autotransformatoarelor sunt cele în care au
loc supraintensităţi provocate de scurtcircuite exterioare îndepărtate sau de suprasarcini. Tot
regim anormal este considerat faptul că s-a produs scăderea nivelului de ulei în cuvă.
În general, zona protejată este porţiunea cuprinsă între întrerupătoarele care leagă
transformatorul sau autotransformatorul de sistem, incluzând şi conductoarele de legătură.
Transformatoarele şi autotransformatoarele fiind obiecte cu putere unitară mare, instalarea
protecţiilor se face conform unor normative severe. Se vor prevedea următoarele tipuri de
protecţii:
Ø protecţia diferenţială longitudinală, împotriva defectelor interne;
Ø secţionarea de curent, pentru defecte interne şi puteri unitare mici (S<1000 [kVA]);
Ø protecţia cu relee de gaze, pentru defecte interne şi puteri S>1000 [kVA]
Ø protecţia maximală de curent, cu sau fără blocaj de tensiune minimă, împotriva
supraintensităţilor provocate de scurtcircuite externe;
Ø protecţii de distanţă, pentru transformatoare cu S>200 [MVA], sau când protecţiile
maximale de curent nu sunt suficient de sensibile;
Ø protecţii maximale de curent,împotriva suprasarcinilor.

Sunt prezentate în continuare principiile de realizare a principalelor tipuri de protecţii şi

unele particularităţi ale acestora legate de construcţia şi funcţionarea transformatoarelor şi
autotransformatoarelor.

1
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

5.2. Protecţia diferenţială longitudinală a transformatoarelor (TR) şi

autotransformatoarelor (ATR)

Principiul de realizare a protecţiei diferenţiale longitudinale PDL la TR şi ATR este acelaşi

ca şi la generatoare, existând însă unele particularităţi care vor fi examinate în cele ce urmează.

a. Problema inegalităţii curenţilor primari şi secundari ai TR

Curenţii primari şi secundari ai TR nu sunt egali. Pentru ca PDL să nu acţioneze, în regim

normal şi la defect exterior, este necesar să fie respectată egalitatea curenţilor secundari ai
transformatoarelor de curent TC, care se compară, fig. 5.1.
(η1) (η2) B
I1 TC1 TR TC2 I2 I1 TC1 TR TC2 I2

IS1 IS2 IS1 IS2

A I ATReg

Fig. 5.1. Schema de principiu a protecţiei Fig. 5.2. Egalizarea curenţilor secundari cu
diferenţiale longitudinale la transformatoare ajutorul unui autotransformator de egalizare

Notând cu η1 şi η2 rapoartele de transformare ale TC1, respectiv TC2, pentru respectarea

egalităţii în modul a curenţilor secundari, Is1=Is2, este necesar ca:
I1 I
I s1 = = I s2 = 2 , (5.1)
η1 η2

de unde:
η1 I1
= ≅ NTR , (5.2)
η2 I 2
unde:
I1, I2 – curentul primar şi respectiv secundar al TR protejat;
NTR – raportul de transformare al TR protejat.

Condiţia (5.2) este greu de îndeplinit deoarece atât NTR, cât şi η1 şi η2 au valori
standardizate; în plus, la ATR, este posibil ca raportul de transformare să se modifice în timpul
funcţionării.
Dacă în regim normal de funcţionare
I s1 − I s 2 > 0,05 ⋅ I s1 , (5.3)

este obligatorie utilizarea unor măsuri pentru egalizarea curenţilor secundari, dintre care:
utilizarea autotransformatoarelor de egalizare şi utilizarea de TSR cu bobine de egalizare.

2
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

a. Problema defazajului curenţilor primari şi secundari ai transformatorului

protejat

Dacă conexiunea transformatorului protejat TR este Y/Y, conectarea transformatoarelor de

curent în schema PDL se face ca şi la generator.
În cazul când, transformatorul protejat are conexiunea Y/Δ, între curenţii I1 şi I2 de la cele
două capete ale zonei protejate apare un defazaj de π/6 sau multiplu de π/6, făcând să circule prin
bobinele releelor de curent, în regim normal de funcţionare, curenţii egali cu diferenţele (Is1R -
Is2R), (Is1S - Is2S), (Is1T - Is2T), care pot atinge valori mari.
Compensarea defazajului menţionat se face prin conexiuni adecvate ale TC: în triunghi pe
partea cu conexiune stea la transformatorul protejat şi în stea pe partea cu conexiune în triunghi a
transformatorului protejat.
Raportul de transformare al TC este dat de relaţia:

I1,2
η1,2 = ⋅ K sch , (5.6)
I s1,2
unde:

Ksch – un coeficient de schemă prin care se ţine seama de tipul de conexiune (de exemplu
pentru o conexiune Y/Δ a TR, Ksch=√3).

b. Problema curentului de magnetizare şi a şocului de curent de magnetizare

În regim permanent de alimentare a unui TR, cu secundarul în gol, curentul de magnetizare

circulă numai prin înfăşurarea conectată la sursa de alimentare. Aceasta face ca în circuitul
diferenţial să apară un curent de dezechilibru. Curentul de magnetizare, în regim stabilizat,
reprezintă (1÷3)% din curentul nominal primar.
În timpul regimului tranzitoriu de stabilire a alimentării unui transformator, are loc un şoc
de curent de magnetizare, a cărui amplitudine poate atinge în primul moment (4÷7)In, iar durata
totală a regimului tranzitoriu atinge 2÷3 secunde şi creşte cu puterea transformatorului.
În aceste condiţii, curentul de dezechilibru din circuitul PDL are valori foarte ridicate.
Pentru a creşte sensibilitatea protecţiei şi a nu avea acţionări false, se pot lua o serie de măsuri,
dintre care: temporizarea PDL cu valori cuprinse între 0,5 şi 1 secundă, creşterea curentului de
pornire (desensibilizarea prin curent), utilizarea transformatoarelor cu saturaţie rapidă, care nu
transmit în secundar componenta aperiodică a curentului de scurtcircuit şi de magnetizare,
blocarea protecţiei faţă de armonicele superioare ale curentului de magnetizare.

c. Problema curenţilor de dezechilibru

Din punct de vedere al curenţilor de dezechilibru PDL a transformatoarelor se găseşte în

condiţii mult mai grele decât cea a generatoarelor. Din cele prezentate rezultă că există, mai
multe componente ale curentului de dezechilibru:

3
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

Ø Idez TC , se datoreşte neidentităţii caracteristicilor magnetice ale TC, care sunt de tipuri
diferite şi au rapoarte de transformare diferite;
Ø Idez eg , datorită absenţei egalizării curenţilor secundari ai TC, atunci când relaţia (5.3) nu
este satisfăcută, sau datorită unei egalizări imperfecte;
Ø Idez mT , datorită curentului de magnetizare a transformatorului protejat;
Ø Idez regl , datorită modificării raportului de transformare al transformatorului protejat,
prin modificarea prizelor sau prin reglarea sub sarcină a tensiunii acestuia.
În cazul cel mai avantajos, când toate componentele menţionate ar exista şi ar fi în fază,
curentul de dezechilibru Idez ar fi egal cu suma algebrică a acestor componente:
I dez = I dezTC + I dezeg + I dezmT + I dezregl , (5.7)
Curentul de dezechilibru definit de (5.7) are valoarea maximă în primul moment al unui
scurtcircuit exterior. Componentele curentului de dezechilibru din (5.7) se pot calcula după cum
urmează:
Componenta Idez TC raportată la circuitul primar şi notată cu Idez TC p se calculează analog cu
cea de la generatoare:
I dezTCp = Kid ⋅ Kop ⋅ εi ⋅ I sc'' max ext , (5.8)
unde:
Kid = 1 - transformatoarele de curent sunt sigur neidentice;
Kop = 1 - în cazul folosirii TRS şi Kop = 2 în lipsa TRS;
εi = 0,1 - eroarea relativă de transformare a transformatoarelor de curent;
I”sc max ext - este valoarea efectivă supratranzitorie a componentei periodice a curentului de
scurtcircuit la un defect exterior, imediat exterior zonei protejate.

Componenta Idez eg raportată la primar şi notată Idez eg p are valoarea maximă dată de:
ΔI eg %
I dezeg p = I sc'' max ext , (5.9)
100
unde:
ΔIeg - diferenţa curenţilor secundari exprimată în procente, după ce s-a efectuat egalizarea
(egalizarea este imperfectă).
Componenta Idez reg raportată la primar şi notată cu Idez reg p are valoarea maximă dată de:
ΔU % ''
I dez reg p = I sc max ext , (5.10)
100
unde:
ΔU - variaţia maximă posibilă, exprimată în procente, a raportului de transformare al
transformatorului protejat în raport cu valoarea sa nominală.
Obişnuit, în calcule, componenta datorată curentului de magnetizare se neglijează.
Se poate scrie expresia valorii maxime a curentului de dezechilibru calculat, raportat la
primar, prin înlocuirea în (5.7) a relaţiilor (5.8), (5.9), (5.10):

⎛ ΔI eg % ΔU % ⎞
I dez calc p = I sc'' max ext ⎜
K id ⋅ K op ⋅ ε i + + ⎟ , (5.11)
⎝ 100 100 ⎠

4
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

Alegerea curentului de pornire Ipp al protecţiei diferenţiale longitudinale se va face prin

desensibilizarea faţă de curentul de dezechilibru, rezultat din (5.11):

I pp = K sig I dez calc p , (5.12)

unde:
Ksig = 1,2÷1,5.
Variantele practice complete de realizare a PDL a transformatoarelor sunt indicate în
literatura de specialitate şi sunt date în proiectele tehnice, ce cuprind instalaţiile de protecţie ale
echipamentelor din centrale şi posturi.

5.3. Secţionarea de curent la transformatoare

Schema de principiu a acestei protecţii se realizează ca şi la generatoare şi este reprezentată

în fig. 5.5. +
I
A B K
I1 TC TR I2
Cons.

Isc Regim maxim

Regim minim Zonă moartă
(Zm)

Zonă de acţionare ZmL Ipp

(Za) ZmT I”sc max K
0 I

Fig. 5.5. Schema de principiu şi diagrama de lucru a secţionării de curent,

pentru un transformator

Secţionarea de curent este o protecţie maximală de curent, netemporizată, al cărei curent de

pornire este dat de:
I pp = K sig I sc'' max K , (5.14)
unde:
Ksig=1,2÷1,6;
”
I sc max K – valoarea supratranzitorie a componentei periodice a curentului de scurtcircuit
trifazat, în regim maxim, la un defect în punctul K, la capătul zonei protejate,
pe bara dinspre consumatori.

5
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

Curentul de pornire al protecţiei se desensibilizează în raport cu şocul de curent de

magnetizare şi în aceste condiţii rezultă:

I pp = (3 ÷ 5 ) I n , (5.15)
Se adoptă cea mai mare dintre valorile date de (5.14) şi (5.15).
După cum se observă din fig. 5.5, secţionarea de curent are o zonă moartă, spre barele
consumatorilor, unde I”sc max K >Ipp , a cărei mărime este o variabilă cu regimul de funcţionare.
Zona moartă este maximă în regimul minim de funcţionare al TR. Defectele situate în zona
moartă (ZmT+ZmL) vor fi lichidate de către protecţiile de rezervă.

Întrebări recapitulative pentru fixarea cunoștințelor de bază:

1. Care sunt elementele care trebuie luate în considerare la realizarea protecției

unui transformator/autotransformator?
2. Care sunt defectele interioare care pot apărea in funcționarea unui
transformator electric?
3. Care sunt defectele externe care pot apărea in funcționarea unui transformator
electric?
4. Pentru ce tipuri de defecte ale transformatorului se utilizează protecția
diferențială longitudinală?
5. Pentru ce tipuri de defecte ale transformatorului se utilizează protecția cu
secționare de curent?