Mașini electrice

conf.dr.ing. Ovidiu Craiu

Organizarea disciplinei
 14 săptămâni de curs
 2 cursuri x 2h pe ssăptămână (prezența nu este obligatorie)
 colocviu săptămâna 8/9-a (trafo + mcc) – 25p

 14 săptămâni de laborator
 20p proiect Trafo (sau temă de casă)
 15p referate x coeficient prezență
 5p test săptămâna 8/9
 10p colocviu ultima săptămână (cu identificarea mașinii ăn
laborator)
 Conținutul cursului

 Patru mașini electrice:

 Transformatorul electric
 Mașina de c.c.
 Motorul asincron
 Generatorul sincron
 Construcție, principii de funcționare, scheme echivalente,
ecuații și caracteristici de funcționare.
 Elemente de acționări de bază: pornirea, frânarea și
reglajul turației motoarelor studiate.
 Aplicații specifice (seminar) pentru toate mașinile studiate.
Transformatorul
electric
Construcție, principiu de
funcționare
TRAFO: definiție & clasificare
 Transformatorul electric este un echipament
static, fără componente în mișcare, alcătuit în
mod uzual din două circuite electrice, primar și
secundar, cuplate magnetic, care are rolul de a
modifica valorile parametrilor puterii electrice de
curent alternativ din primar (de obicei, tensiunea
și curentul), la alte valori în circuitul secundar,
păstrând nemodificată frecvența.

 Există și tipuri speciale de transformatoare

care pot modifica și alți parametri ai puterii
electrice în afară de tensiune și curent,
cum ar fi numărul de faze sau defazajul
(dintre tensiunea primară și secundară).

 Datorită randamentelor mari, puterea electrică

aparentă absorbită în primar se regăsește
aproape integral la bornele secundare S1≈S2.
 TRAFO: definiție & clasificare
 După numărul de faze sunt: trafo monofazate și trifazate.
Trafo monofazat este cel mai simplu transformator care are o
înfășurare primară și una secundară. Transformatorul trifazat
este cel mai folosit în sistemul de distribuție a energiei
electrice de la producător la consumator și poate fi considerat
ca fiind compus din trei transformatoare monofazate, câte
unul pentru fiecare fază.
 După destinație: transformatoare de putere – utilizate în
sistemul de transport și distribuție a energiei electrice pentru
conectarea generatoarelor din centralele electrice la rețelele
de înaltă tensiune, a rețelelor de înaltă tensiune între ele;
transformatoare speciale – sunt dedicate anumitor tipuri de
aplicații și au elemente constructive și parametri funcționali
specifici.
 Clasificarea TRAFO
 Trafo speciale: transformatoarele de măsură – transformator de
tensiune, transformator de curent; transformatorul de sudură –
are caracteristica tensiunii din secundar în funcție de curentul
debitat foarte căzătoare; transformatoarele pentru schimbarea
numărului de faze – sunt transformatoare care au un număr
diferit de faze în primar și secundar (transformatorul Scott care
realizează transformarea de la două la trei faze, sau invers);

 Autotransformatorul – este un transformator de construcție

specială cu o singură înfășurare. Două dintre bornele
autotransformatorului sunt conectate la capetele înfășurării, iar
celelalte două borne se conectează una la un capăt al înfășurării
și cealaltă la un cursor de tip contact alunecător ce se
deplasează în lungul înfășurării. Această construcție permite
reglajul tensiunii secundare, în general într-un interval cuprins
între 10% și 50% din tensiunea de alimentare.
 Clasificarea TRAFO
 Autotransformatorul are avantajul de a fi mai compact și de a
oferi o tensiune reglabilă; față de transformatorul clasic, nu
realizează separare galvanică între primar și secundar.
 După modul de răcire, transformatoarele sunt uscate – răcirea
fiind asigurată prin circulația aerului, și în ulei – aceste
transformatoare fiind imersate într-o cuvă cu ulei care are atât
rolul de agent de răcire cât și de izolator electric.
 Un transformator poate fi ridicător sau coborâtor, după cum
tensiunea din secundar este mai mare, respectiv mai mică decât
tensiunea din primar. În teorie – trafo este bidirecțional.
 Principiul de funcționare B

 Transformatorul electric (ca și toate n

mașinile electrice studiate) funcționează pe dA S

principiul inducției electromagnetice.

d  d


e    B  n dA dl
dt dt 
 T.e.m. e poate fi produsă fie prin variația inducției magnetice în
timp când suprafața Σ este neschimbată (spira conductoare este
nemișcată), fie prin modificarea suprafeței Σ în timp, adică prin
deplasarea conturului Г, atunci când inducția magnetică este
constantă în timp:
d B
e 
dt 
B  n dA   

t
 n dA   rot( B  v)  n dA


B
e     n dA   v  B  d l  e p  ed
 t 
 Legea inducției electromagnetice
(Faraday)
 ep reprezintă t.e.m. de pulsație (sau de transformare), iar ed
reprezintă t.e.m. de deplasare (sau de mișcare).

 Trafo nu are piese în mișcare – ed = 0, alimentare în c.a.

 Legea circuitului magnetic (Ampère)
 Transformatorul electric nu are nicio componentă în mișcare și
deci este un echipament static. În construcția sa cea mai simplă,
transformatorul este format din două înfășurări, o înfășurare
primară și o înfășurare secundară bobinate pe un miez magnetic
comun care formează circuitul magnetic.
 Înfășurarea primară este alimentată cu o tensiune electrică
alternativă u1. Aceasta produce prin înfășurare un curent electric
i1 alternativ, care, datorită legii circuitului magnetic (legea lui
Ampère, 1826), produce un câmp magnetic:

 H  d l  wI   J  n dA
 A

 Fluxul magnetic se închide prin circuitul magnetic și străbate

spirele înfășurării secundare producând o t.e.m. de pulsație ep.
 Principiul de funcționare
 Dacă la bornele transformatorului se conectează o impedanță
Z[Ω], t.e.m. indusă în secundar produce un curent i2. Acesta
produce un flux magnetic ϕ2 numit flux magnetic de reacție.
 Prin circuitul magnetic al transformatorului se închide un flux
magnetic ϕ egal cu diferența dintre fluxul produs de înfășurarea
primară ϕ1 și fluxul de reacție produs de înfășurarea secundară
ϕ2: ϕ(t) = ϕ1(t) – ϕ2(t).
 Funcționarea în gol. Raportul de
transformare.
 Fluxul magnetic de scăpări este mult mai mic decât fluxul util și
deci poate fi neglijat.
 La funcționarea în gol a trafo, i2=0 și fluxul magnetic ϕ2 = 0.
Ambele înfășurări sunt străbătute de același flux magnetic ϕ0.
 Neglijând căderile de tensiune pe înfășurarea primară, rezultă
expresiile tensiunii primare u1 și a tensiunii secundare u2:
d0 d0
u1  w1e  w1 , u2  w2e  w2
dt dt
 Raportul de transformare al transformatorului este raportul dintre
modulele tensiunii primare și secundare, la funcționarea în gol:
u1 w1
kT  
u2 w2
 Raportul de transformare.
 La transformatoarele trifazate raportul de transformare
se dă ca raport al tensiunilor primare și secundare de
linie la funcționarea în gol a transformatorului, iar acest
raport poate fi diferit de raportul numărului de spire.
 După raportul de transformare, transformatoarele pot fi:
 transformatoare ridicătoare – dacă raportul de transformare
kT < 1, înfășurarea secundară fiind înfășurarea de înaltă
tensiune;
 transformatoare coborâtoare – dacă raportul de transformare
kT > 1, înfășurarea secundară fiind cea de joasă tensiune.
 Funcționarea în sarcină
 La funcționarea în sarcină, curentul i2 din înfășurarea
secundară produce un câmp magnetic de reacție ce se
suprapune peste câmpul produs de curentul primar:

 H  d l  w1i1  w2i2  H Fe lFe


 Circuitul magnetic este realizat din material feromagnetic cu
permeabilitatea magnetică μ [H/m] ridicată (μrFe = 103..104),
inducția magnetică uzuală 1 și 2 T (la valori mai mari apare
saturația magnetică), rezultă că intensitatea câmpului
magnetic HFe=B/μFe se poate neglija:
1 w2 i1
w1i1  w2i2  HFelFe  0  w1i1  w2i2   
kT w1 i2
 Curentul de mers în gol
 Cum fluxurile magnetice sunt proporționale cu solenațiile, adică
cu curenții care le produc, rezultă:
w1i1(t )  w2i2 (t )  w1i10 (t )  0
 i10 reprezintă curentul de mers în gol și are o valoare redusă:
valoarea curentului de mers în gol este de sub 10% din curentul
nominal la transformatoarele de mică putere, ajungând la cele de
mare putere sub 0,5% din curentul nominal.

 Obs: Diferența dintre fluxurile magnetice ϕ1 și ϕ2 reprezintă fluxul

total prin circuitul magnetic al transformatorului. Ea se păstrează
practic constantă de la funcționarea în gol până la funcționarea
în sarcină a transformatorului și este egală cu fluxul magnetic la
mersul în gol ϕ0.
Elementele constructive ale TRAFO
4 8

6
1
5
2
1
4

7
4 2 3 3
a. b.
Fig. 2.4. Elementele constructive ale unui transformator trifazat de putere: a.
transformator uscat cu bobine în rășină turnată; b. transformator cu răcire în ulei [18]: 1.
miez magnetic în trepte, 2. bobină de joasă tensiune, 3. bobină de înaltă tensiune, 4.
sistem de consolidare, 5. izolator de trecere de joasă tensiune, 6. izolator de trecere de
înaltă tensiune, 7. cuvă cu radiatoare pentru răcire, 8. conservator de ulei.
 Miezul feromagnetic
 Miezul feromagnetic are rolul de a facilita închiderea fluxului
magnetic din trafo (cuplaj magnetic strâns între înfășurarea
primară și cea secundară); realizat din materiale cu permeabilitate
magnetică relativă μr mare - materiale feromagnetice.
 Pentru a reduce pierderile prin curenți turbionari (curenți Foucault),
circuitul magnetic se realizează din tole izolate între ele (cu lacuri
sau oxizi ceramici d ordinul micronilor) din tablă silicioasă (aliaj fier,
carbon și siliciu pt. creșterea rezistivității electrice ρ [Ωm]).
 Oțelul electrotehnic slab aliat cu siliciu în proporție de 0,4...0,6 %, are
o rezistivitate de 40..65 x10-8 Ωm și se folosește în general la trafo și
mașini electrice de puteri mici. La puteri mari se folosesc tole mediu
aliate cu siliciu (cu 1,2..2,3 % Si), sau puternic aliate (cu 3..4 % Si).
 Tolele au grosimi reduse, între 0,35 mm și 0,50 mm, pentru trafo de
putere mică și între 0,3 și 0,35 mm la trafo de putere mare.
 Miezul feromagnetic

 Coloanele reprezintă partea circuitului magnetic pe care se

bobinează înfășurările. La trafo de putere mică coloanele au
secțiune dreptunghiulară, fiind realizate din tole cu aceeași
lățime. La cele de putere, coloanele circuitului magnetic sunt
realizate din trepte, numărul de trepte fiind cu atât mai mare cu
cât puterea transformatorului este mai mare.
 Miezul feromagnetic
 Jugurile reprezintă zonele orizontale ce unesc coloanele. La
transformatoare de putere jugurile se construiesc din trepte, cu
lățimi egale cu cele ale coloanei. De obicei ultimele trepte de la
coloane se unesc la juguri pentru a forma o secțiune de arie mai
mare.
 Întrețeserea și suprapunerea tolelor
 La trafo de mică putere, sub 1 kVA, miezul se realizează în
manta, din tole tipizate tip E și I, prin suprapunere.
 La trafo de puteri medii și mari, pentru a evita formarea în zona
suprapunerii tolelor a unui întrefier tehnologic, miezurile se fac
prin întrețesere, tolele se suprapun în mod diferit. În fig se poate
observa așezarea tolelor în două straturi succesive la un
transformator monofazat cu două coloane și întrețesere la 90°.
 Înfășurările transformatorului
 Înfășurări concentrice – înfășurarea de joasă tensiune se
dispune în jurul miezului feromagnetic (distanța de izolație
necesară este mai mică), iar le exteriorul său se așază
înfășurarea de înaltă tensiune (permite scoaterea ușoară a
prizelor de reglaj).Prizele de reglaj permit reglajul tensiunii înalte
cu ±2,5%, sau cu ±5% din tensiunea nominală;
 Înfășurări alternate (în galeți) – se realizează prin alternarea pe
înălțimea unei coloane a cilindrilor bobinați (galeți) ai înfășurării
de joasă tensiune cu galeții înfășurării de înaltă tensiune. Mai
greu de realizat, galeții succesivi fiind bobinați în sensuri opuse.
 Înfășurările au spirele izolate electric între ele. Straturile
înfășurării sunt izolate între ele; la înalta tensiune, izolația trebuie
să reziste la dublul căderii de tensiune pe un strat:
d
2ustrat  2 wsp.start
dt
 Înfășurările transformatorului
 Între cilindrul înfășurării de joasă tensiune și miezul
feromagnetic, precum și între înfășurarea de joasă și înfășurarea
de înaltă tensiune se prevăd canale verticale de răcire prin care
circulă agentul de răcire (ulei sau aer).
 Materialele utilizate pentru izolarea conductoarelor electrice sunt
caracterizate de clasa de izolație care indică proprietatea de a
rezista la o temperatură maximă (Clasa F - 155°C, H - 180°C).

a) înfășurări concentrice b) înfășurări în galeți

 Transformatorul trifazat. Construcție.
 Format prin conectarea a trei transformatoare trifazate; alimentat
de la un sistem trifazat de tensiuni U A  U B  U C  0 rezultă un
sistem trifazat de fluxuri  A  B  C  0.
 Se poate elimina coloana mediană – transformator cu coloane.

 Fluxurile magnetice
 A ,  B ,  C se închid
pe căi de lungimi
diferite (nesimetrie
magnetică).
 Întrețeserea tolelor.
 Circuitul magnetic este realizat din tole întrețesute pentru a evita
formarea întrefierurilor tehnologice:

a) întrețesere la 30˚/60 ˚ b) întrețesere la 45˚

 Izolatorii, cuva, conservatorul

 Izolatorii – de înaltă și joasă tensiune.

 Transformatoare uscate – răcirea se face în
aer, prin convecție naturală a aerului prin
canalele de răcire, sau prin convecție forțată;
 Transformatoare în ulei – uleiul are rolul de
agent de răcire și izolator electric. Trafo în ulei
sunt introduse într-o cuvă metalică prevăzută
cu radiatoare de răcire. Au de asemenea un
conservator de ulei sub formă cilindrică
amplasat la partea superioară a cuvei ce
permite dilatarea/contractarea uleiului la
variațiile de temperatură și asigură un contact
minim cu aerul.
 Releul Buchholtz
 Între cuvă și conservatorul de ulei este amplasat un releu de
protecție Buchholtz care are rolul de a deconecta transformatorul
în cazul acumulărilor de gaze. Releul are un sistem dublu de
protecție asigurat de un sistem cu două plutitoare ce acționează
la acumularea lentă de gaze, sau la expulzarea rapidă a uleiului.
 Funcționarea releului Buchholtz

a) Acţionarea plutitorului superior datorită a) Acţionarea plutitorului inferior datorită

acumulărilor de gaze unui curent de ulei
releu Buchholtz

izolator de joasă
tensiune

izolator de înaltă
tensiune
capac cuvă
(transformator
decuvat)

miez
feromagnetic
(jugul superior)

tiranți de
strângere

înfășurare
cilindrică

prize de reglaj
conservator de ulei

izolator de înaltă tensiune

izolator de joasă tensiune
miez feromagnetic (jugul superior)
bolţ de strângere

prize de reglaj

înfăşurare de înaltă tensiune

înfăşurare de joasă tensiune

nervuri de răcire
cuvă
• Transformator toroidal – are
flux de scăpări neglijabil;
poziția înfășurării primare nu
influențează mărimile citite în
secundar; trafo de curent.
• Transformator cu miez
detașabil – folosit la trafo de
curent; înfășurarea parțial
distribuită; cu cât conductorul
se află mai aproape de partea
superioară cu atât mai mare
fluxul de scăpări.
• Trafo cu înfășurarea distribuită
pe o singură coloană – are flux
de scăpări mai mare, dar cuplaj
magnetic bun.
• Transformator cu miez EI cu
flux de scăpări mai pronunțat;
folosit la trafo monofazate de
puteri mici.
 Mărimile nominale
 Puterea nominală, Sn exprimată în [VA], [kVA] sau [MVA]
reprezintă puterea aparentă la bornele circuitului primar, în
serviciul de funcționare considerat, pentru care temperatura
oricărui element al transformatorului nu depășește temperatura
clasei de izolație la care a fost proiectat;
 Tensiunile nominale ale înfășurării primare și secundare U1n /U2n,
exprimate în [V] sau [kV], reprezintă valorile afective ale
tensiunilor de linie aplicate înfășurării primare și secundare în
regimul nominal de funcționare;
 Curenții nominali I1n și I2n, în [A], sunt curenții de linie ai înfășurării
primare și respectiv secundare, când trafo se alimentează cu
tensiunea nominală și absoarbe puterea nominală. Aceștia produc
pierderi Joule în înfășurări care generează încălziri; temperatura
maximă nu trebuie să depășească temperatura clasei de izolație
(A – 105 °C, E – 120 °C, B – 130 °C, F – 155 °C și H – 180 °C);
 Mărimile nominale
 Frecvența nominală, fn [Hz], este frecvența pentru care a fost
proiectat transformatorul; în funcție de aceasta rezultă pierderile în
fier și, pentru o tensiune de fază dată, rezultă fluxul magnetic,
respectiv dimensiunea secțiunii coloanelor și jugurilor
transformatorului;
 Schema și grupa de conexiune specifică modul de conectare a
fazelor, atât pentru înfășurarea polifazată primară, cât și pentru
cea secundară, și respectiv multiplul de 30° a defazajului dintre
tensiunile de linie ale fazelor omoloage ale primarului și
secundarului, măsurat în sens orar, de la înalta către joasa
tensiune. La transformatoarele monofazate se specifică numai
grupa de conexiune care poate fi șase sau 12;
 Tensiunea nominală de scurtcircuit, uk, exprimă în procente [%]
fracțiunea din tensiunea nominală ce este aplicată primarului când
secundarul este în scurtcircuit, astfel încât curentul care parcurge
primarul să rezulte egal cu curentul nominal.
 Mărimile nominale
 Numărul de faze, m, este egal cu trei în cazul trafo de putere din
rețelele electrice, sau pentru trafo monofazate (m = 1).
Transformatoarele cu mai mult de trei faze sunt mai rare și se
folosesc în industrie, de regulă asociate cu dispozitive
semiconductoare de putere, sau în sisteme electrice autonome
(utilizate pe nave maritime și submarine);
 Tensiunea nominală de scurtcircuit este egală cu impedanța
nominală de scurtcircuit zsc [%], exprimată tot în procente. Aceasta
reprezintă impedanța echivalentă serie a transformatorului
raportată la impedanța primarului, considerată între bornele
primarului când secundarul este în scurtcircuit, definită la
frecvență nominală.
 În afară de aceste mărimi, pe plăcuța cu date nominale se
specifică: serviciul de funcționare, gradul de protecție, modul de
răcire, masa totală, masa decuvabilă și masa uleiului (la
transformatorul în ulei).
Exemplu: puterea maximă debitată a
unui transformator de 100kVA
Este între 87 și 249 kVA, și depinde de locație, sezon,
temperatură, tipul de sarcină.
Transformator Factorul de încărcare zilnică

Temperatura 100
Locație locală kVA 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% %
Pe stâlp Vară 100 205 196 187 177 168 159 149 140 131 122
continent
Vară coastă 100 216 206 196 186 176 166 156 146 136 126
Iarnă 100 249 236 224 211 198 186 173 160 148 135
Pe teren deschis Vară 100 147 140 133 127 120 113 107 100 93 87
continent
Vară coastă 100 154 147 140 133 126 119 111 104 97 90
Iarnă 100 178 169 160 151 142 133 124 115 105 96
Închis în celulă Vară 100 173 164 156 147 139 130 122 113 105 96
continent
Vară coastă 100 182 173 164 155 146 137 127 118 109 100
Iarnă 100 185 176 166 157 147 138 128 119 110 100
 Teoria fizică a transformatorului
 Față de teoria fizică a transformatorului care operează cu
inductivități proprii și inductivități mutuale, teoria tehnică folosește
inductivitățile utile și inductivitățile de scăpări (mai sugestivă).
 Inductivitatea proprie L11 a unei înfășurări reprezintă raportul
dintre fluxul total ψ1 ce străbate înfășurarea 1 produs de curentul
i1 prin acea înfășurare:
w (w  ) w  
L11  1 1 11  1 11  11
i1 i1 i1
unde φ11 reprezintă fluxul produs de o
singură spiră a înfășurării 1, ϕ11
reprezintă fluxul produs de toate spirele
w1 ale înfășurării 1, care se închide
printr-o singură spiră numit flux
fascicular.
 Teoria fizică a transformatorului
 Inductivitatea mutuală L12 dintre înfășurarea 1 și înfășurarea 2
reprezintă raportul dintre fluxul magnetic ψ12 ce străbate spirele
înfășurării 2, produs de curentul i1 din înfășurarea 1, și curentul
i1, atunci când circuitul înfășurării 2 este deschis:
w2 ( w1 )12 w2 12 12
L12   
i1 i1 i1
 Fluxul mutual fascicular ϕ12 (ce se închide printr-o singură spiră
a înfășurării 2), depinde de numărul de spire w1 iar inductivitatea
mutuală L12 depinde de produsul numărului de spire w1w2. În
cazul circuitelor liniare, filiforme, se demonstrează că L12 = L21.
 Inductivitatea utilă Lu12 a înfășurării 1 față de înfășurarea 2 este
raportul dintre fluxul util produs de înfășurarea 1 ce străbate
înfășurarea 2 și curentul i1. Fiindcă fluxul util este egal cu fluxul
mutual ϕ12, rezultă: w ( w ) w
Lu12  1 1 12  1 12
i1 i1
 Teoria fizică a transformatorului
 Inductivitatea de scăpări Lσ12 (sau de dispersie) a înfășurării
1 în raport cu înfășurarea 2 reprezintă raportul fluxului de
dispersie ϕσ12 al înfășurării 1 față de înfășurarea 2 și curentul i1
prin înfășurarea 1:
w ( w ) w
L12  1 1 12  1 12
i1 i1
 Fluxul de scăpări (dispersie) ϕσ12 al înfășurării 1 în raport cu
înfășurarea 2 reprezintă fluxul produs de înfășurarea 1 ce
străbate spirele acesteia și nu străbate spirele înfășurării 2.
 Teoria fizică a transformatorului utilizează inductivități proprii
L11, L22 și mutuale L12=L21 ce depind de produsul numărului de
spire ale celor două înfășurări w1w2, în timp ce teoria tehnică a
transformatorului utilizează inductivități utile Lu12, Lu21 și de
dispersie Lσ12, Lσ21 care depind de pătratul numărului de spire
w12 sau w22 al celor două înfășurări (mai practic).
 Exemplu:
 Fie două înfășurări cu numărul de spire w1 =100 spire și w2 = 10 spire,
cuplate magnetic ce au următoarele inductivități proprii și mutuale: L11
= 1,256 H, L12 = L21 = 0,113H și L22 = 0,01256 H.
 Dificil de estimat gradul de cuplare magnetică a celor două înfășurări.
Mai util, dacă se calculează inductivitățile utile și de scăpări:
Lu12  1 L12 , Lu 21  2 L21, L12  w112  w1 (11  12 )  L11  w1 L12 , L 21  L22  w2 L21
w w
w2 w1 i1 i1 w2 w1
în care s-a avut în vedere că fluxul propriu (total) ϕ11 al bobinei 1 este
suma fluxului util ϕu12 și a fluxului de scăpări ϕσ12 al bobinei 1 față de
bobina 2. Introducând valorile numerice în ecuațiile de mai sus,
rezultă: Lu12 = (w1/w2)L12 =1,13 H, Lσ12 = L11 – Lu12 = 0,1256 –1,113 = 0,126 H
Lu21 = (w2/w1)L21 = 0,013 H, Lσ21 = L22 – Lu21 = 0,01256 –0,0113 = 0,00126 H
 Inductivitățile de dispersie sunt cu un ordin de mărime mai mici decât
inductivitățile utile. Datorită numărului de spire w2 de zece ori mai mic
decât w1, inductivitățile utilă și de dispersie ale bobinei 2 sunt de 100
ori mai mici decât inductivitățile analoage ale bobinei 1.
 Ecuațiile tensiunilor trafo monofazat
 Fie un trafo monofazat alimentat cu tensiunea alternativă:
u1  U1 2 sin t
 Rezultă un curent alternativ i1 prin înfășurarea primară:
i1  I1 2 sin( t  )
 Acesta produce un câmp magnetic ce se închide prin circuitul
magnetic și, respectiv, un flux magnetic ce se închide prin
înfășurarea 2. Conform legii inducției electromagnetice, fluxul
variabil ce străbate bobina 2, induce o t.e.m. în aceasta, ce
produce un curent i2 prin impedanța Z.
 Curentul i2 produce la rândul său un câmp magnetic ce se opune
cauzei care l-a produs (adică câmpului magnetic produs de
curentul i1), câmp de reacție, ce se închide tot prin circuitul
magnetic.
 Câmpul magnetic din transformator
 Câmpul rezultant este diferența dintre câmpul produs de
înfășurarea primară 1 și câmpul de reacție al înfășurării 2 și
reprezintă câmpul util (cu fluxul ϕu).
 Câmpurile care se închid numai prin înfășurarea 1, respectiv 2,
fără să se închidă și prin cealaltă înfășurare, se numesc câmpuri
de scăpări (sau de dispersie).
 Ecuațiile tensiunilor trafo monofazat
 Considerând regula de la receptoare în primar (tensiunea este
opusă ca sens curentului) și regula de la generatoare în
secundar, se scriu ecuațiile tensiunilor din primar și secundar:
di1 du di1
u1 (t )  R1i1 (t )  L12  w1  R1i1 (t )  L12  e1
dt dt dt
di d di
 u2 (t )  R2i2 (t )  L 21 2  w2 u  R2i2 (t )  L 21 2  e2
dt dt dt

 Tensiunea u2 poate fi scrisă în funcție de consumatorul RLC:

t
di2 (t ) 1
u2 (t )  Ri2 (t )  L   i2 (t )dt
dt Co
 Solenația utilă u este: u  w1i1  w2i2
 Dependența dintre solenația utilă și fluxul magnetic util
u  f ( u ) se numește caracteristica magnetică.
 Observație
 A nu se confunda caracteristica magnetică ϕu = f(ϑu) cu
caracteristica de magnetizare B = f(H), care reprezintă
dependența inducției magnetice de intensitatea câmpului
magnetic. Datorită proporționalității dintre inducția magnetică
B [T] şi fluxul magnetic ϕ [Wb], şi dintre intensitatea câmpului
magnetic H [A/m] și solenația ϑu (prin legea circuitului
magnetic), cele două caracteristici au proprietăți comune: sunt
neliniare și prezintă histerezis.
 Curba de magnetizare definește dependența B = f(H) în
fiecare punct (locală) al circuitului magnetic (este o lege de
material) în funcție de tipul materialului.
 Caracteristica magnetică definește o dependență globală
valabilă pentru întregul circuit magnetic (care poate fi compus
din materiale magnetice diferite, sau chiar nemagnetice în
cazul întrefierului), dintre flux și solenația care l-a produs.
Schema echivalentă a trafo
monofazat în teoria tehnică
 Regimul armonic (sinusoidal)
 Sistemul de ecuații ale trafo pot fi scrise în complex simplificat
prin considerarea mărimilor variabile în timp ca perfect
sinusoidale (fără conținut de armonici superioare).
 Din cauza neliniarității caracteristicii B = f(H) a circuitului magnetic,
în cazul alimentării transformatorului cu tensiuni sinusoidale,
curentul prin înfășurări rezultă nesinusoidal.
 Mărimile periodice nesinusoidale se descompun într-o sumă de
mărimi sinusoidale numite armonici. Armonica fundamentală are
amplitudinea cea mai mare, amplitudinile armonicilor de ordin
superior scăzând cu ordinul armonicii (cele mai importante în
mașinile electrice sunt cele de ordin redus 3, 5, 7).
 Două mărimi sinusoidale de frecvențe diferite însumate nu dau o
mărime sinusoidală. Nu este posibil de efectuat operații matematice
cu mărimi armonice decât dacă acestea au aceeași frecvență!
 Ecuațiile trafo în complex simplificat
 Mărimea instantanee i(t )  I 2 sin( t  ) se poate scrie în
complex simplificat ca I  Ie j unde I reprezintă valoarea T
1 2

efectivă (sau RMS, “root mean square”) și este egală cu I 
Sistemul de ec. scrise în instantaneu se scriu în complex: T0 i dt

U1  R1 I 1  j L12 I 1  E1
 U 2  R2 I 2  j L 21 I 2  E 2
1
U 2  R I 2  j L I 2  I2
j C
u  w1 I 1  w2 I 2
jω jω
u  f (u ) în care: E1   w1 u E2   w2 u
2 2
 Raportarea secundarului la primar
 Raportarea înfășurării secundare a unui transformator la primar
se obține un trafo cu raportul de transformare kT = w1/w2 = 1, prin
rearanjarea numărului de spire w2 în w1 spire. T.e.m. induse în
cele două înfășurări devin egale și în schema echivalentă se
poate cupla galvanic impedanța utilă a înfășurării primare cu cea
a înfășurării secundare obținându-se schema echivalentă în T.
 Prin raportare, parametrii înfășurării secundare se modifică
2 2
astfel: w   w1 
R2 '  R2  1  L 21  L 21 
'

 w2   w2 
 Ecuația tensiunii circuitul secundar se rescrie:
2 2
 w1  w2  w1  w2 w1
 
 U 2  w1 / w2  R2   I 2  
 j L21   I 2  j w2 u
 w2  w1  w2  w1 w2
 U '2  R2' I '2  j L' 21 I '2  E1
 Raportarea secundarului la primar
 Prin raportare pierderile și solenația din secundar se conservă:
w
w2 I 2  w2 1 I 2 '  w1 I 2 '
w2
și rezultă solenația de magnetizare u  w1 I 1  w1 I 2 '  w1 I 10
unde s-a notat cu I 10  I 1  I 2 ' curentul de mers în gol.
 Se notează reactanțele de scăpări cu X 1   L12 și X 1 '   L12 '
respectiv X    L reactanța utilă (sau de magnetizare), și
rezultă schema echivalentă în T a transformatorului monofazat în
care a fost cuplată galvanic înfășurarea secundară la cea primară.
 T.e.m. este dată de relația: E1   jX  I 10
Schema echivalentă în “T”
 Pierderi în transformator
 În transformatorul electric există două tipuri de pierderi: pierderi în
înfășurări de tip Joule, de forma PJ = RI2 [W] și pierderi în fier PFe
localizate în circuitul magnetic, cuvă sau alte elemente metalice
prin care se închid câmpuri magnetice variabile în timp. Acestea,
la rândul lor, sunt compuse din pierderi prin histerezis și pierderi
prin curenți turbionari (sau Foucault).
 PJ și PFe există în toate mașinile electrice!
 Pierderilor Joule se diminuează prin alegerea de materiale
conductoare (Cu, Al) cu conductivitate electrică σ [S/m] mare și
prin creșterea secțiunii conductorului (consum/volum sporit).
 Pierderile prin histerezis se diminuează prin alegerea de materiale
cu un ciclu de histerezis mai îngust, aria ciclului fiind proporțională
cu energia pierdută. Pentru diminuarea curenților turbionari,
circuitele magnetice se realizează din tole izolate între ele.
 Pierderi Foucault
 Conform t.e.m. induse apare un curent
turbionar pe unitatea de grosime dx :
2fBmax
2 xh
E 2 2fBmax lxdx
dI F   
dR 2h 2
l dx
 Rezultă expresia PF:
( 2fBmax ) 2 lhx 2
d /2 d /2
PF   EdI F   dx 
0 0

( 2fBmax ) 2 lh lh 2 f 2 d 3 Bmax V 2 f 2 d 2 Bmax
d /2 2 2

0 x dx  
2

 6 6
 Pierderi specifice pF [W/kg]:
2 f 2 d 2 Bmax
2
pF   cF f 2 B 2
6
 Pierderile prin histerezis
 Aria ciclului de histerezis este
proporțională cu energia magnetică:
BH
Wm   2
dv
vol
 PH sunt date de energie pe unitatea
de timp. Pierderile prin histerezis
specifice sunt determinate
experimental: pH  cH f B n în care
n  (1,6 .. 2)
 pFe=pF+pH sunt proporționale cu B2:

pFe  B 2 (cH f  cF f 2 )
 Schema echivalentă în “T” cu
considerarea pierderilor
 Valoarea rezistenței RFe este calculată astfel încât pierderile
Joule disipate pe aceasta să echivaleze pierderile în fier:
E12 22 f 2 w12 B 2 Sc2
PRFe    B 2 (cH f  cF f 2 )G  PFe
RFe RFe

2 w12 Sc2
RFe 
2(cH f  cF f 2 )G
 Mărimile electrice din schema în “T”
 R1 – rezistența electrică a înfășurării primare;
 R’2 – rezistența electrică a înfășurării secundare raportată la
primar;
 Xσ1 – reactanța de dispersie a înfășurării primare;
 X’ σ 2 – reactanța de dispersie a înfășurării secundare raportată la
primar.
 RFe – rezistența echivalentă pierderilor în fier;
 Xμ = ωL μ – reactanța de magnetizare;
 U1 – tensiunea de alimentare a primarului;
 I1 – curentul absorbit de înfășurarea primară;
 I’2 – curentul din înfășurarea secundară;
 E1 – tensiunea electromotoare;
 I10 – curentul de mers în gol;
 I10a – componenta activă a curentului de mers în gol;
 I10μ – componenta de magnetizare a curentului de mers în gol.
Diagrama de fazori a
TRAFO raportat
Observație: fazorii căderilor de
tensiune Xσ1I1, R1I1 și Xσ2’I2’,
R2’I2’ s sunt mult mai mici decât
fazorii tensiunii U1 și U2 (în fig.
sunt desenați mai mari pentru
a fi vizibili). De aceea U1 ≈ U2’ ≈
-E1. Adică tensiunea secundară
raportată este aproape egală
în modul și aproape în fază cu
tensiunea primară (trafo
raportat are raportul de
transformare kT=1).
 Regimurile de funcționare ale
transformatorului monofazat
 Regimurile de funcționare permanente – caracterizate de
tensiuni, curenți, fluxuri magnetice constante în timp.
 Regimul de funcționare în gol – secundarul transformatorului
este lăsat deschis, Zs este infinită
 Regimul de funcționare în scurtcircuit – Zs este nulă.
 Gol și scc sunt caracterizate de valori reduse ale puterii absorbite
în primar și putere nulă debitată în secundar. Încercări
standardizate pentru toate mașinile electrice.
 Puterea redusă de încercare și lipsa sarcinii reprezintă avantaje importante,
mai ales la încercarea transformatoarelor de puteri mari și foarte mari.
 Este posibilă determinarea completă a parametrilor schemei echivalente
a transformatorului și respectiv predeterminarea unor caracteristici ale
funcționării transformatorului în sarcină, fără a mai fi necesare o
încercare în sarcină la putere nominală
 Regimul de funcționare în sarcină – se realizează în condiții
nominale; necesită o sursă și o sarcină de puteri nominale.
 Funcționarea în gol
 Deoarece i2=0, circuitul secundar din schema în T dispare.
 Deoarece puterea debitată în secundar este nulă, rezultă că
puterea absorbită în primar este transformată integral în pierderi și
are valoare redusă.
 Rezultă valori mici ale curentului de mers în gol I10 < 10% I1n.
Pierderile prin efect Joule în înfășurări vor fi neglijabile.
 La U1n regim de gol nominal – puterea absorbită este egală cu Pfe:
E12 U10
2
U12n
P10  PFe0     PFen
RFe RFe RFe
 Încercarea de mers în gol
 Se efectuează prin alimentarea trafo la tensiunea nominală
când circuitul înfășurării secundare este deschis și se măsoară
puterea absorbită P10, valoarea curentului de mers în gol I10 și
tensiunea de alimentare U10 = U1n. P10
 Se pot calcula: factorul de putere, cos  0 
U10 I10
 componentele curentului de mers în gol:
I10 a  I10 cos o ; I10  I10 sin o
E12 U10
2 U
 parametrii schemei echivalente simplificate: RFe    10
PFe P10 I10 a
E1 U
X   10
I10 I10
 Forma curentului de mers în gol
 Caracteristica B = f(H) este neliniară și prezintă histerezis;
funcția u (t )  f (i10 (t )) are o variație similară. Pentru un flux
magnetic sinusoidal (tensiunea fiind sinusoidală), rezultă o
variație nesinusoidală a curentului de mers în gol i10.
 Curba curentului de mers în gol prezintă armonici (cele mai
importante sunt armonicile 3 și 5, pare nu există), ce produc
pierderi suplimentare în transformator.
 Încercarea la scurtcircuit
 Se realizează atunci când secundarul este în scurtcircuit
(Zs=0), iar primarul este alimentat cu o tensiune redusă în raport
cu tensiunea nominală, numită tensiune de scurtcircuit nominală,
pentru care se obțin în înfășurări curenții nominali.
 Valori uzuale ale usc de 4..8% Un (trafo de sudare 30%).

 Impedanța circuitului secundar raportat R2’ + jXσ2’ este mult mai

mică decât impedanța RFe și Xμ, curentul I2’ >> I10 , și se poate
neglija ramura verticală a schemei în T.
 Încercarea la scurtcircuit
 Se realizează prin alimentarea primarului cu tensiune redusă
U1sc (pt. care se obțin curenții nominali în înfășurări), cu ajutorul
AT, când secundarul este scurtcircuitat.
 Se măsoară U1sc, I1sc = I1n și P1sc.
 Din mărimile măsurate pot fi calculați parametrii schemei Kapp.
U1sc P
Z1sc  , R1sc  12sc , X 1sc  Z12sc  R1sc2
I1n I1n
 Încercarea la scurtcircuit
2
 Dacă Usc < 10% Un, PFe sunt neglijabile și P1sc  PJ  Rsc I1n.

E12 U12sc (0,1U1n ) 2

PFe sc     10 2 PFen  0
RFe RFe RFe
 Puterea absorbită la încercarea de scurtcircuit este egală cu
pierderile Joule din înfășurări, pierderile în fier fiind practic nule.

 Rezistențele înfășurării primare și secundare:

2
R1sc '  w2  R
R1sc  R1  R2  2 R1 , R1 
'
, R2  R2    1sc2
2  w1  2k T
 unde kT = U10/U20 = w1/w2 este raportul de transformare determinat
la încercarea de mers în gol.
Încercarea la scurtcircuit
Reactanțele înfășurării primare și secundare:
X
X 1sc  X 1  X ' 2  2 X 1 , X 1  1sc ,
2
2
w  X
X  2  X ' 2  2   1sc2
 w1  2k T
Componentele active și reactive ale tensiunii de scurtcircuit
relative sunt:
 Z sc I1n

U1sc u  u 2
 u 2
 100 %  zsc
 sc U
u 100 %, sc sca scr
U1n
 1n

 R1sc I1n
 sca
u  100 %  usc cos  sc
 U1n
 X 1sc I1n
usc r  100 %  usc sin  sc
 U1n
Inductivitatea de dispersie
 Din diagrama Kapp a trafo în
regim de scurtcircuit, se
observă că reactanțele de
dispersie corespund câmpului
magnetic produs de o
înfășurare când cealaltă este în
scurtcircuit și când se
neglijează curentul de
magnetizare. În acest caz I1=I2’,
adică solenațiile primarului și
secundarului sunt egale și de
semn contrar.
 Inductivitatea totală de
dispersie se poate determina
1
din energia magnetică: Wm1  L1i12
2
Inductivitatea de dispersie
 Energia înmagazinată în
câmpul de dispersie: x

a1  a12  a2
1 a2
Wm1 
2  0 H x2DmlH dx
0 a12
unde Hx este intensitatea
câmpului magnetic: a1 Hx
Hr
w1i1 1
Hx  x, x  [0, a1 ]
a1 lH
wi
H x  1 1 , x  [0, a12 ]
lH
wi 1
Hx   11 x, x  [0, a2 ] și s-a ținut cont că w2i2 = - w1i1.
a2 lH
 Inductivitatea de dispersie
 Energia înmagazinată în câmpul de dispersie:
2
1  w1i1  a a 
Wm1   0   DmlH  1  a12  2 
2  lH  3 3

unde lH este lungimea după direcție radială a liniilor de câmp:

H
lH  B puțin mai mare decât lățimea HB a bobinei,
kR
prin factorul lui Rogowski kR.

 Rezultă inductivitatea de dispersie:

2Wm Dm  a1  a2 
L1  2  0 w1   a12 
i1 lH  3 
depinde de factorii geometrici, proporțională cu lărgimea
echivalentă a canalului de dispersie: a  a1  a2  a
r 12
3
 Funcționarea în sarcină
 Deoarece I10<<I1n, se poate se poate utiliza schema simplificată
Kapp, cu următoarele aproximații: I 10  0 I 1  I 2 U 1  U 20
' '

a) schema echivalentă b) diagrama de fazori

 Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff în cazul schemei Kapp:

U 1  U 2  R1sc I 1  jX1sc I 1  U 2  U 2
' ' '
 Caracteristica externă
 Dacă se consideră defazajul dintre U1 și U2’ ≈ 0, rezultă valoarea
căderii de tensiune din secundar:
U 2'  R1sc I1 cos   X 1sc I1 sin 
U 2'R I I1 X I I1
u2'   1sc 1n cos   1sc 1n sin 
U1n U1n I1n U1n I1n
u2'  (usca cos   uscr sin )
unde β =I2 / I2n, numit factor de
încărcare.
 Dependența tensiunii secundare
funcție de curentul de sarcină
U 2  f () U  ct., f  ct.,cos  ct.
1 1 2
cos se numește caracteristică
externă.
 Randamentul transformatorului
 Din schema echivalentă rezultă următorul bilanț de puteri:

S 1  U 1 I 1  P1  jQ1  P2  PFe  PJ  j (Q1  Q  Q2 )

*

 S1 [VA] este puterea aparentă, P1 [W] puterea activă absorbite, P2 reprezintă

puterea activă debitată pe sarcină, PFe pierderile în fier, PJ pierderile Joule
din înfășurări, iar Q1 [VAr] puterea reactivă absorbită pe la bornele primarului.
 Randamentul = puterea activă cedată / puterea activă absorbită:
I
U 2 n I 2 n 2 cos 2
P I 2n S n cos 2
 2   2
U 2 n I 2 n 2 cos 2  PFe  PJ S n cos 2  PFe n   PJn
P1 I
I 2n
2
I 
PJ  R1sc I12sc  R1sc I12scn  1sc   R1sc I12scn 2  PJn 2
 I1scn 
 Randamentul transformatorului
d
 Randamentul maxim se obține pentru  0:
d
Sn cos 2 Sn cos 2  PFen  2 PJn   Sn cos 2 Sn cos 2  2PJn   0
PFen
 Factorul de încărcare optim:  opt 
PJn
 Randamentul maxim:
Sn cos 2 Sn cos 2
max  
PFen  optPJn Sn cos 2  2 PFen PJn
1
S2 cos 2 
opt

 Trafo electrice au randamente ridicate, mai mari decât la

celelalte mașini electrice, cu atât mai ridicate cu cât puterea lor
nominală este mai mare (pt Sn ≈ MVA randamentele ajung la
99%, pt. Sn < 1000 kVA randamentele sunt în jurul a 90%).
 Caracteristica randamentului

 Curba caracteristicii randamentului:

  f () U
1n ct , f const

 Randamentul pentru factor de

putere cosφ = 0.8,1.
 Curba randamentului este
similară la toate mașinile
electrice.
 Se urmăresc soluțiile
constructive de transformatoare
cu βopt cât mai redus (0,4..0,5 la
transformatoare de distribuție).
 Conexiuni trifazate
 Schema de conexiuni a unui transformator constă din:
 conexiune – modul de legare a capetelor bobinelor și
 grupa de conexiune

 Într-un sistem trifazat simetric, echilibrat și direct, fazorii

formează o stea cu laturile defazate cu unghiuri egale de
120˚, laturi egale și cu succesiunea fazelor A, B și C în
sens orar.
 În funcție de modul de conectare a înfășurărilor unui TRAF
trifazat rezultă relația dintre mărimile de fază (tensiune și
curent) și mărimile de linie.
UA
 Datele nominale ale mașinilor electrice sunt
mărimi de linie; datele de proiectare sunt
mărimi de fază.
 Tensiunea de linie este tensiunea măsurată UC UB
între două borne (de la o fază la cealaltă).
 Conexiunea stea
 Conexiunea stea (simbol Y pentru ÎT și
y pentru JT) – la care sfârșiturile celor
trei faze se leagă împreună.
 Pentru conexiunea stea, tensiunea de
linie UAB și două tensiuni de fază UA și
UB formează un triunghi isoscel cu
unghi de 120˚:
U L  U AB  U A U B , U L  3U f

 Curentul de linie ce intră în borna A

este egal cu cel de fază: I L  I f
 Se utilizează pe ÎT, la tensiuni mari, și
acolo unde se dorește scoaterea firului
neutru (Trafo de distribuție).
 Conexiunea stea
 În cazul conexiunii stea, armonicile sinfazice multiplu de 3
dispar din tensiunea de linie. Fie tensiunile de fază:
ua  U1m sin t U3m sin 3t U5m sin 5t  ...

ub  U1m sin( t  2 / 3) U3m sin 3(t  2 / 3) U5m sin 5(t  2 / 3)  ...

uc  U1m sin( t  4 / 3) U3m sin 3(t  4 / 3) U5m sin 5(t  4 / 3)  ...

 Rezultă tensiunea de linie:
uab  ua  ub  U1m sin t  sin( t  2 / 3)  U 3m sin 3t  sin 3(t  2 / 3) 
 U 5m sin 5t  sin 5(t  2 / 3)  ...

   5  
uab  2U1m sin cos t    2U 3m  0  2U 5m sin cos 5 t    ...
3  3 3  3
 Conexiuni triunghi
 Conexiunea triunghi (simbol D sau d)
– se conectează sfârșitul unei fazei
cu următoarea fază ș.a.m.d, astfel
încât cele trei faze vor fi înlănțuite
(înseriate) una după cealaltă formând
un triunghi.

 Pentru conexiunea triunghi, căderea

de tensiune pe fază este egală cu
tensiunea UAB, adică cu tensiunea de
linie: U L  U f

 Curentul de linie I L  I A  I AC  I AX  I CZ ,
adică I L  3I f .

 Potrivită atunci când curentul de linie

este mare (la JT).
 Conexiunea triunghi
 În cazul conexiunii triunghi, armonicile sinfazice multiplu de 3
dispar din curentul de linie. Fie tensiunile de fază:
iab  I1m sin t  I3m sin 3t  I5m sin 5t  ...
ibc  I1m sin( t  2 / 3)  I3m sin 3(t  2 / 3)  I5m sin 5(t  2 / 3)  ...

ica  I1m sin( t  4 / 3)  I3m sin 3(t  4 / 3)  I5m sin 5(t  4 / 3)  ...
 Rezultă tensiunea de linie:
ib  iab  ibc  I1m sin t  sin( t  2 / 3)  I 3m sin 3t  sin 3(t  2 / 3) 
 I 5m sin 5t  sin 5(t  2 / 3)  ...

   5  
ib  2 I1m sin cos t    2 I 5m sin cos 5 t    ...
3  3 3  3
 Conexiunea zig-zag
 Conexiunea zigzag (simbol z) – se
realizează prin divizarea bobinelor fazelor
fiecare în câte două semibobine. Sfârșiturile
fazelor din primul grup de semibobine se
leagă ca într-o conexiune triunghi cu
începuturile fazelor din cel de-al doilea grup
de semibobine, iar celelalte capete de
bobine din al doilea grup de semibobine se
leagă împreună ca o conexiune stea.
 Între tensiunea de fază și tensiunea de linie
sunt aceleași relații ca la conexiunea stea:
.U L  3U f Pentru același număr de spire
rezultă: 3
U fz  3U A'  U fy
2
 Pt. a obține aceeași tensiune +15% spire!
 Grupa de conexiune
 Reprezintă defazajul dintre tensiunile omoloage de linie, măsurat
în sens orar, de la înaltă tensiune către joasă tensiune, împărțit la
30˚. Grupele de conexiuni iau valori de la 1 la 12:
 sunt pare atunci când în primar și secundar sunt aceleași conexiuni (Yy6,
Dd12) și impare pt conexiuni diferite (de exemplu, Dy5, Yd1).

Grupele de conexiune Yy12 și respectiv Yy6 la un transformator.

 Determinarea grupei de conexiune
 Cu voltmetrul se măsoară tensiunile de line din primar și din
secundar, precum și diferențele de potențial dintre bornele ÎT și
cele ale JT. Valorile obținute sunt folosite pentru reprezentarea
diagramelor fazoriale ale tensiunilor.
 Cele două diagrame fazoriale trebuie să aibă un punct comun –
legătura echipotențială dintre borna „A” de pe ÎT și borna „a” a
fazei omoloage de pe JT.
L1 L2 L3

K
A a

B b

C c

V
 Determinarea grupei de conexiune
 Dacă sistemul trifazat al tensiunilor de alimentare este simetric și
echilibrat, iar transformatorul are fazele identice, atunci:
U AB  U BC  UCA; U ab  Ubc  Uca
 Pentru determinarea grupei de conexiune se măsoară UAB, Uab,
UBb și UCb și se realizează construcția geometrică de mai jos.
 Determinarea grupei de conexiune
 Punctul “b” rezultă la intersecția cercurilor de rază Uab, UBb
și UCb. Se construiește fazorul Uab, se măsoară unghi(UAB, Uab) și
prin împărțire la 30° se obține grupa de conexiuni.
 Triunghiurile ABC și abc sunt parcurse în sens orar (sistem
trifazat direct) – rezultă punctul “c”.
 Punctul “c” se poate determina (verifica) și prin măsurarea
adițională a tensiunilor UBc și UCc și rezultă la intersecția cercurilor.
 Cele mai utilizate grupe sunt 6 și 12 pentru conexiuni identice pe
ÎT și JT și 5 și 11 când conexiunile diferă.
 Obținerea celorlalte grupe se face prin permutarea bornelor.
 O permutare a bornelor de pe JT înseamnă rotirea la dreapta cu 120° a
fazorilor și respectiv a triunghiului “abc” și deci mărirea grupei cu 4.
 O permutare a bornelor de pe ÎT înseamnă rotirea la dreapta cu 120° a
triunghiului “ABC” și respectiv micșorarea grupei cu 4.
 Metoda analitică
 Dacă raportul de transformare, k = UAB/Uab este mai mare
de 15...20, metoda grafică nu mai dă rezultate precise.

 În acest caz, determinarea grupei de conexiuni se face

printr-o metodă analitică, pe baza a valorilor a cinci
tensiuni măsurate: UAB, Uab = UAb, UBb, UCb, UBc. Cu
aceste valori se calculează rapoartele UBb/Uab, UCb/Uab și
UBc/Uab.

 Grupa de conexiune rezultă pentru cazul în care toate cele

trei rapoarte ale tensiunilor măsurate sunt egale cu
rapoartele calculate din tabelul următor.
Grupa de
conexiune
Defazaj UBb/Uab UCb/Uab UBc/Uab

0°, (k  1)
12 k 2 k  1 k 2 k  1
360°
1 30° k 2 k 3 1 k 2 k 3 1 k 2 1

2 60° k 2 k  1 (k  1) k 2 k  1

3 90° k 2 1 k 2 k 3 1 k 2 k 3 1

4 120° k 2 k  1 k 2 k  1 (k  1)

5 150° k 2 k 3 1 k 2 1 k 2 k 3 1

6 180° (k  1) k 2 k  1 k 2 k  1

7 210° k 2 k 3 1 k 2 k 3 1 k 2 1

8 240° k 2 k  1 (k  1) k 2 k  1

9 270° k 2 1 k 2 k 3 1 k 2 k 3 1

10 300° k 2 k  1 k 2 k  1 (k  1)

11 330° k 2 k 3 1 k 2 1 k 2 k 3 1
 Schema de conexiuni
 Conexiunea împreună cu grupa formează schema de conexiuni.
 Cele mai uzuale scheme de conexiuni:
 Yy 12 la transformatoarele de distribuție;
 Dy 5 la transformatoarele coborâtoare pentru iluminatul public;
 Yd 5 la transformatoarele ridicătoare din centralele electrice și
stațiile de producere a energiei;
 Yz 5 la transformatoarele coborâtoare de distribuție.
 Conexiunea zigzag se comportă ca o conexiune triunghi,
conexiunea Dz având grupe pare, iar conexiunea Yz, impare.
 Grupa de conexiune 12 este echivalentă cu grupa de conexiune
0, reprezentând un defazaj de 0˚ sau 360˚.
 Schemele de conexiuni cu fir neutru
 Schema de conexiuni ce are y pe JT poate avea și indicele “0”
(ex Dy0), adică conexiunea stea are fir neutru.
 Conexiunile y0 se folosesc în secundarul trafo de distribuție.
Rolul firului neutru este să preia curenții de dezechilibru (când
curenții de fază sunt inegali).
 Schema de conexiune Dy0 se folosește la transformatoarele de
distribuție din stațiile electrice.
 Conexiunea Yy0 se folosește la trafo de puteri mai mici cu
sarcină echilibrată. Se poate folosi și la trafo de puteri mari dacă
se mai realizează o a treia înfășurare în conexiune triunghi,
pentru amortizarea armonicilor sinfazice multiplu de 3.
 Trafo ce se cuplează în paralel trebuie să aibă aceeași grupă de
conexiuni (nu neapărat și tipul conexiunii).
 Cuplarea în paralel a trafo
 Două (sau mai multe) transformatoare se cuplează în paralel
atunci când este nevoie de o putere mai mare, pentru service,
pentru înlocuirea unui trafo... După conectarea împreună a
bornelor primare ale celor două trafo, bornele secundare vor fi
conectate (cuplarea propriu-zisă) numai dacă perechile între
bornele omoloage nu există diferență de potențial/tensiune
electrică.
 Pentru aceasta trebuie îndeplinite un se de condiții stricte –
condițiile de cuplare. Dacă condițiile sunt numai parțial
îndeplinite, chiar și pentru diferențe mici de tensiune între
bornele ce se cuplează, după conectare vor apărea curenți de
circulație importanți, deoarece ei sunt limitați numai de
impedanțele echivalente de scurtcircuit ale transformatoarelor
(care au valori reduse). O cuplare necorespunzătoare poate
echivala cu un scurtcircuit în secundarul celor do trafo.
 Cuplarea în paralel a trafo
 Cuplarea în paralel a trafo se face în gol, cu întreruptorul K
deschis, după ce întreruptorul KI a fost închis. Realizarea
efectivă a cuplării se face pin închiderea întrerupătorului KII, după
ce se verifică cu ajutorul voltmetrului V că tensiunile dintre
bornele omoloage de-o parte și de alta ale lui KII, sunt nule.
 Cuplarea în paralel a trafo
 Fie două trafo Tα și Tβ, cu tensiunile în secundar U2α și U2β.
Dacă considerăm schema echivalentă Kapp pentru cele două
trafo, acestea sunt echivalente cu două impedanțe Z’2α și
Z’2βcuplate în paralel. Raportăm cele două trafo la secundar, și
rezultă: U 2  U 2  Z 2'  I 2  U 2  Z 2'  I 2

unde I2α și I2β sunt curenții prin înfășurările secundare ale celor
două trafo și curentul total este:
I 2  I 2  I 2
 Eliminăm curenții I2α și I2β
din relația tensiunilor, rezultă:
U 2  Z '2  U 2 Z '2  Z '2  Z '2
U2   I2
Z '2   Z '2 Z '2   Z '2
 Cuplarea în paralel a trafo
 Iar curenții din secundarele trafo au expresiile:

Z '2 I 2 U 2   U 2 Z '2  I 2 U 2   U 2
I 2   I 2  ' 
Z '2   Z '2 Z '2   Z '2 Z 2   Z '2 Z '2   Z '2
U 2   U 2
în care I 2 c  reprezintă curentul de circulație care se
Z '2   Z '2 2
închide de la un transformator la celălalt (nu depinde de sarcină!).

 Fiind alimentate de la aceeași tensiune de alimentare U1, rezultă

U1 U1
U
tensiunile secundare 2   , U 2  . Dacă rapoartele de
k k
transformare sunt kα= kβ, rezultă curent de circulație nul, I2c=0.
 Pentru I2c=0, trafo se încarcă invers proporțional cu usc și direct
proporțional cu puterea transformatoarelor:
' I 2 S
I 2 Z 2 u sc S n 
 '   I 2 S
I Z 2u S 2 sc n
 Cuplarea în paralel a trafo
 Din relațiile anterioare rezultă că trafo cuplate în paralel se
încarcă proporțional cu puterile lor nominale dacă au aceleași
tensiuni de scurtcircuit uscα = uscβ.
 Pentru n transformatoare cuplate în paralel rezultă:
n
 Sk
Sa Sb S a  Sb  ...
  ..   kn1
S na S nb S na S nb S
  ...  nk
usca uscb usca uscb k 1usck

 Pentru ca fazorii curenților I2α și I2β să fie în fază trebuie ca:

X sc X sc
sc  arctg  arctg  ,sc ,
Rsc  Rsc
condiție care se îndeplinește pentru transformatoare cu raportul
puterilor nominale mai mic decât Snα /Snβ < 1/3.
 Condițiile de cuplare în paralel

 Pentru a nu avea curenți de circulație:

 aceeași tensiune de alimentare;
 același raport de transformare (să nu difere mai mult de ±0,5%);
 Să aibă aceeași grupă de conexiune (dacă grupa ar fieri numai cu 1,
atunci U2α și U2β ar fi defazate cu π/12, și U 2  U 2 ar fi 2·sin(π/12) =
= 0,518 din tensiunea secundară nominală.

 Să se încarce cu puteri proporționale cu puterile lor nominale:

 Să aibă aceleași tensiuni de scurtcircuit (să nu difere mai mult de
±10%);

 Să aibă puteri apropiate (ceea ce conduce la curenți secundari în fază).

 Autotransformatorul
 Un transformator cu o singură înfășurare cu w1 spire (între
A și X).
 Cursorul culisează liber pe înfășurare și realizează raportul de
transformare:
E1 w1 U1
kT   
E2 w2 U 20

 Partea comună are w2 spire

(aparține atât ÎT cât și JT).
 O parte din putere se transmite
către secundar galvanic (electric) Sel,
iar o parte prin inducție electro-
magnetică (ca la trafo obișnuit), Sem.
 Autotransformatorul
 Aplicând legea circuitului magnetic:

(w1  w2 )I 1  w2 I 12  w1 I 10  0
 ținând cont că: I 1  I 12  I 2și că
defazajele dintre curenți sunt neglijabile,
adică I1  I12  I 2 , rezultă:
I1 w2 1
w1I1  w2 I 2  0   
I 2 w1 kT
 Putere transmisă, sau putere de transfer, este:
S  U1I1  U2 I 2  Sel  Sem
 Puterea transmisă pe cale electromagnetică:
 1   1 
Sem  U 2 I12  U 2 ( I 2  I1 )  U 2 I 2 1    S 1  
 kT   kT 
 Autotransformatorul
 Puterea transmisă galvanic (electric), este puterea după
care se dimensionează transformatorul și se numește și
putere interioară sau putere de calcul a
autotransformatorului:
 1  S
Sel  S  Sem  S  S 1   
 kT  kT
 Ecuațiile tensiunilor autotransformatorului:
U 1  Z Aa I 1  Z ax I 12  E1  U 2  Z ax I 2  E 2

w1  w1 
U 1  U '2  Z Aa I 1  Z ax I 12  Z ax I 12  Z Aa I 1  Z ax 1   I 12 
w2  w2 
 w1  w1    w1 

2

 Z Aa I 1  Z ax 1    1 I 1  Z Aa  Z ax 1   I 1  Z sc I 1
 w2  w2    w2  
 
 Autotransformatorul
 Din care se evidențiază parametrii schemei de scurtcircuit:

RAa  Rax 1  kT 2  Rsc X Aa  X ax 1  kT 2  X sc

 În mod analog cu trafo obișnuit unde R1  R2 kT2  Rsc , rezultă o

tensiune de scurtcircuit mai mică în raportul (1 – kT)/kT =
= (w1-w2)/w1. Adică atunci când secundarul este scurtcircuitat
(tensiunea este nulă la bornele celor w2 spire), tensiunea
primară se aplică numai pentru (w1-w2) spire.
 Autotransformatorul
 Miezul ATR se dimensionează după puterea electromagnetică
 1  de aceea este avantajos pentru k = 1..2.
Sem  S 1   T
 kT 
 Pentru rapoarte de transformare apropiate de 1, curent mare de
scurtcircuit R Aa  Rax 1  kT 2
 RAa.
 Înfășurarea comună cu w2 spire este dimensionată pentru
curentul I12  I 2  I1 mai mic decât curentul secundar nominal.
ATR are miez redus, o singură înfășurare cu secțiune redusă.
 Nu separă galvanic primarul de secundar.
 Se realizează în conexiunea Y0y0 cu înfășurare terțiară conectată
în triunghi.
 Domeniu larg de utilizare – pornire motoare, sau conectare între
ele a rețelelor cu tensiuni diferite, dar apropiate.
 Transformatoare de măsură
 Sunt utilizate în rețelele și instalațiile de curent alternativ cu
tensiuni și curenți având valori ridicate, realizând
transformarea acestora la valori nepericuloase și măsurabile
cu aparatele obișnuite; sunt izolate galvanic de părțile
instalațiilor cu tensiuni ridicate și curenți intenși, și protejate la
variații bruște ale acestor mărimi în timpul unor regimuri
tranzitorii din rețea.
 Transformatoarele de curent – reduc curentul mare de
măsurat la o valoare redusă standard, de obicei 1 sau 5A.
Ampermetrul legat în secundar fac funcționarea
transformatorului similar regimului de scurtcircuit.
 Transformatoarele de tensiune – reduce tensiunea
măsurată la valori ce pot fi măsurate cu aparate obișnute de
măsură (au raport mare de transformare. Voltmetrele legate în
secundar fac comportamentul să fie similar mersului în gol.
 Transformatorul de curent
 Înfășurarea primară are puține spire și se conectează în serie cu
circuitul al cărui curent se măsoară (secundarul / trafo propriuzis
înconjoară conductorul primar). Înfășurarea secundară are un
număr mare de spire și curentul din primar (poate măsura până la
15.000A) este redus la 5A.
 Trafo de curent are de obicei o construcție toroidală pe care este
bobinată înfășurarea secundară (foarte precis), sau de tip clește.
 Transformatorul de curent
 Din teoria transformatorului:

w1 I 1  w2 I 2  w1 I 10  0
 Din cauza raportul de transformare al curenților ridicat
1 I1 w2 E2
kI    
kT I 2 w1 E1
când trafo de curent este lăsat în gol, tensiunea secundară
devine periculos de mare (regim de avarie).
 Trafo de current funcționează într-un regim aproape de
scurtcircuit: ampermetrul de măsură are impedanța Z A  0 ;
U2sc foarte mic dar nu zero.
U 2sc  Z A I 2  E2  (R2  jX2 )I 2  0
U 20  E2  U 2sc
 Transformatorul de curent
 Erorile de măsură sunt date de eroare de eroarea de
amplitudine (kI‘ față de kI real):
k I 'k I
[%]  100 %
kI
 Eroarea de mărime crește odată cu creșterea impedanței sarcinii (pentru
fiecare trafo de cunret se indică o putere aparentă nominală – puterea
maximă pentru care se respectă clasa de precizie.

 Eeroare de unghi dintre fazorul curentului real I1 și cel măsurat

I1’. Eroarea afectează măsurarea puterii.
 Clasă de precizie 0,2; 0,5; 1; 3; 5 pentru putere intre 25%-100%.
 Transformatorul de tensiune
 Se folosesc pentru lărgirea domeniului de măsura al voltmetrelor,
wattmetrelor, contoarelor.
 Similar unui transformator monofazat de mică putere, în
secundarul căruia se conectează voltmetrul cu o impedanță
foarte mare – trafo de tensiune lucrează în regim de gol.
 Transformatorul de tensiune
U1 'U1 k 'k
 Eroarea de amplitudine [%]  100  T T 100
U1 kT

 Pentru micșorarea erorilor – micșorarea pierderilor din înfășurări

prin utilizarea unor densități de curent reduse, și micșorarea
dispersiilor (prin așezarea relativă a înfășurărilor) și utilizarea de
tole de calitate superioară pentru reducerea curentului de
magnetizare și a pierderilor în fier.
 Pe plăcuța transformatorului se înscrie puterea
nominală a acestuia (valori uzuale: 10, 15, 25,
30, 50, 75, 150, 200 VA) – puterea aparentă
maximă la care poate fi încărcat fără ca erorile
să depășească limitele claselor de precizie.
 Clase de precizie pot fi: 0,2; 0,5; 1; 3, pentru
putere între 90% și 110% Sn.
 Transformatoare redresoare

i2

IS
i2 id
1 /2 IS

0 ωt
2π
i1

1 /2 w 2/w 1 IS

0 π 2π ωt
Transformatoare redresoare
Transformatoare redresoare
 Transformatorul redresor (TRU)
 Transformer Rectrifier Units (T.R.U.) sunt utilizate în industria
aeronautică pentru a transfera energie electrică de la sistemul de
c.a la cel de c.c. al aeronavelor.
 Sistemul T.R.U. este realizat dintr-un transformator trifazat cu
înfășurarea primară conectată în stea, având prevăzute două
înfășurări secundare, una conectată în triunghi și una în stea.

Grup transformator – redresor cu 12 pulsuri

utilizat în industria aeronautică.