Mașina sincronă

Construcție, principiu funcționare a

generatorului sincron.
Caracteristici de funcționare.
Motoare sincrone speciale.
.
 Introducere
 Mașina sincronă este o mașină de curent alternativ, de regulă
trifazată, a cărei turație în regim staționar este egală cu viteza
de rotație a câmpului magnetic învârtitor numită turație de
sincronism, indiferent de cuplul la ax al mașinii: n1= 60f/p.
 Mașina sincronă funcționează în regim de generator, de motor
dar și de compensator sincron (motor sincron ce funcționează în
gol, în regim de supraexcitare, care furnizează energie reactivă
în rețea).
 Primele modele experimentale de GS au fost dezvoltate de
către Michael Faraday, Hippolyte Pixii și J.E.H. Gordon.
Perfecționat de către Sebastian Ziani de Ferranti și Sir William
Thomson (Lord Kelvin). Nikola Tesla (1891) patentează un GS
cu circa 400 de poli și frecvența de lucru de până la 15 kHz.
 Construcția GS
 Ca orice mașină
electrică rotativă, are
două armături: statorul
(inductorul) și rotorul
(indusul).
 Statorul – este identic cu
al mașinii asincrone (cu
crestături țin înfășurare
trifazată Z = 2mpq. Este
parcurs de câmpuri
magnetice variabile în
timp și, pentru a diminua
pierderile prin curenți
turbionari, este realizat
din tole izolate, cu Secțiune printr-un GS cu poli înecați
grosimea de 0,5 mm.
 Construcția GS
 Rotorul – este construit în
două variante: cu poli
înecați (la care întrefierul
este constant) și cu poli
aparenți (la mașinile cu
p>2 și la care întrefierul
nu este constant).
 Miezul magnetic rotoric
este realizat din oțel
masiv sau din piese
laminate. La unele mașini
miezul rotoric și axul
mașinii sunt realizate
împreună, dintr-un singur
Secțiune printr-un GS cu poli aparenți
bloc din oțel forjat.
 Poli înecați și aparenți
 Unele mașini sunt echipate și cu bare de amortizare plasate în
tălpile polare ale rotorului. Acestea pot fi scurtcircuitate pentru a
forma o colivie de pornire cu rol similar coliviei motorului
asincron.

a. b.
Fig. 4.1 Secțiune transversală printr-o mașină sincronă cu poli: a. înecați, b. aparenți:
1. axul mașinii, 2. miezul inductorului, 2a. butucul rotorului, 2b. corpul polului inductor,
3. înfășurare de excitație,4. jugul statorului, 5. tălpi de fixare.
 Turbo- și hidrogeneratoare
 Mașinile sincrone cu poli înecați de puteri mari și foarte
mari se folosesc ca turbogeneratoare în centralele electrice și
se construiesc pentru turații mari și cupluri reduse, cu număr
mic de poli (2p = 2 sau 2p = 4). Sunt antrenate de turbine cu
aburi sau cu gaze caracterizate de viteze mari la nivelul
palelor turbinei, dar care au masă de antrenare mică.
Funcționează în poziție orizontală și au diametrul rotoric redus
în vederea limitării forțelor centrifuge ce apar la turații mari,
dar au lungime axială mare.
 Hidrogeneratoarele se construiesc pentru turații mici și cupluri
mari, cu un număr mare de poli, în varianta cu poli aparenți,.
Sunt antrenate de turbine hidraulice, apa ce cade gravitațional
dezvoltând cupluri mari (masă mare comparativ cu cea a
aburului). Funcționează de regulă în poziție verticală, au
diametrul mare și lungimea axială mică.
Construcția GS

a. b.
Fig. 4.2 Rotor de mașină sincronă: a. cu polii înecați b. cu polii aparenți. [20]
 Construcția mașinii sincrone
 Înfășurarea de excitație se alimentează de la o sursă de c.c. prin
intermediul inelelor colectoare (din cupru sau alamă) montate pe
axul mașinii și periile realizate din grafit. Se alimentează de la
generatoare de c.c. numite excitatoare, montate de obicei pe
același ax cu mașina sincronă. Se pot folosi și sisteme de excitație
fără perii ce utilizează redresoare rotative.
 Mașinile sincrone cu poli înecați de putere mare sunt echipate cu
colivie de amortizare care are rolul de a diminua oscilațiile rotorului
produse de variațiile rapide ale cuplului de sarcină.
 Mașina sincronă cu poli aparenți prezintă anizotropie magnetică
(câmpul magnetic se închide ușor în lungul axei polilor principali și
greu pe axa dintre poli). Au întrefierul variabil, mai mic în axa
polului și de 1,5 ori mai mare la periferia tălpii polare, pentru
obținerea unei curbe a inducției magnetice în întrefier cât mai
sinusoidală.
 Tipuri de sisteme de excitație
 Cu mașină excitatoare: generator de curent continuu cu excitație
separata sau derivație cuplat pe același ax cu generatorul
sincron. Avantajul metodei constă în faptul ca tensiunea de
excitație este constantă, nedepinzând de tensiunea rețelei.
 Probleme deosebite apar la turații mici (hidrogeneratoare) care
au gabarit mai mare a excitațiilor și la turații mari (turbo-
generatoare) unde apar limitări datorita comutației (apar
scânteieri la perii). Aceste considerente limitează puterea
excitatoarelor de curent continuu la cca. 500 kW.
 Cu excitație statică: punte redresoare monofazată care
redresează o fază statorică de c.a., rotorul fiind alimentat de la
acest redresor prin intermediul periilor. Se elimină dezavantajul
folosirii mașinilor electrice (mase în mișcare, uzură în timp,
scânteiere la colector). Sistemele de excitație statice sunt simple,
performante, cu întreținere redusă și sigure în exploatare.
Excitație cu mașină de c.c. și statică
 Tipuri de sisteme de excitație

 Cu mașini excitatoare fără

perii: GSe de excitație este de
construcție inversată
(monofazată în figură).
Rotorul GS principal și al celui
de excitație sunt comune. Pe
rotor se dispun pe două
discuri diodele ce alcătuiesc
redresorul rotitor. Legăturile
de la diodele redresorului se
leagă cu înfășurarea de
excitație cu care se învârt
deodată pe rotor.
GS cu excitatoare în construcție inversată

a. b.
Fig. 4.6 Generator sincron cu excitatoare: a. secțiune prin mașină, b. detaliu mașină
auxiliară (excitatoare) în construcție inversată.
 Construcția GS

Fig. 4.4 Poli cu colivie de amortizare [21] Fig. 4.5 Inele înfășurării de excitație [21]
Inel de prindere Carcasă

Plăcuța de borne Arbore Miez statoric și

înfășurarea indusului
 Construcția mașinii sincrone
 Mașinile sincrone se construiesc și cu magneți permanenți.
Sunt mai fiabile decât cele cu excitație electromagnetică (nu
au perii și inele) și au un randament superior (nu au pierderi Joule
în rotor și pierderi prin frecare la perii).
 În trecut, magneții permanenți erau realizați din ferite sau AlNiCo
(cu densități de energie, Br și Hc reduse, puteau fi relativ ușor
demagnetizați). În prezent se folosesc SmCo și NdFeB cu
densitate mare de energie și prețuri accesibile.
 Mașina sincronă cu MP se realizează și în varianta cu stator
interior şi rotor exterior. Indusul este alimentat de la convertoare
electronice cu frecvență variabilă și tensiuni de formă sinusoidală
sau trapezoidală. Sunt numite motoare sincrone fără perii și se
utilizează în tehnica de calcul, la sistemele de ventilație,
climatizare ale automobilelor, la propulsia vehiculelor electrice
(unde rotorul se învârte solidar cu roata) etc.
 a) b)
Tipuri de mașini sincrone cu magneți permanenți montați: a) pe suprafața rotorului,
magnetizați radial; b) la interior, magnetizați azimutal.
 Fig. 4.8 Variante constructive ale rotorului cu magneți permanenți: a. cu magneții
permanenți pe suprafața miezului; b. cu magneții permanenți inserați pe suprafața
miezului; c. cu magneții permanenți înglobați, magnetizați tangențial; d. cu magneții
permanenți înglobați, magnetizații radial; e. cu magneții permanenții și bariere de flux.
 Generatoare eoliene
 Mașinile sincrone cu poli aparenți se folosesc și ca
aerogeneratoare în sistemele eoliene cu acționare directă, care
nu au multiplicator de turație între elice și generator, Fig. 4.3.

Fig. 4.3 Generator eolian de tip sincron cu poli aparenți (ENERCON - Pn = 2 MW)
 Mașini sincrone speciale
 Mașina sincronă reactivă (sau de reluctanță) la care rotorul este
neuniform (are poli aparenți sau dinți) și nu are înfășurare de
excitație sau magneți permanenți; mașina cu reluctanță variabilă
are înfășurarea statorului plasată în jurul unor poli (nu în
crestături) și mașina pas cu pas care este o mașină cu reluctanță
variabilă la care talpa polilor statorului prezintă dinți, deplasarea
rotorului făcându-se în salturi, în pozițiile în care dinții statorului
se aliniază cu cei ai rotorului, Fig. 4.7.b.

a. b.
Fig. 4.7 Secțiune printr-o mașină: a. cu reluctanță variabilă, b. pas cu pas.
 Generatorul cu poli gheare
 Utilizat pe scară largă ca alternator auto sau ca generator pentru
avioane, a fost patentat de Robert Bosch la începutul secolului
XX. A permis reducerea gabaritului generatorului printr-o
construcție specială cu câmp magnetic ce se închide axial.

3 2
1
4

5
Fig. 4.9 Generator cu poli în gheară:1. înfășurarea statorului, 2 miezul statorului,
3. polii în gheară,4. înfășurarea de excitație, 5. inele.
Bornele mașinii sincrone
 Borne și simbolizarea mașinii
 Bornele înfășurării statorice se notează ca la mașina
asincronă cu U1U2, V1V2, W1W2, și pot fi conectate în stea sau
triunghi (de regulă, se conectează în stea), iar bornele înfășurării
de excitație se notează cu F1F2.

a) b)
Modurile de simbolizare a tipurilor de mașini sincrone trifazate:
a) generator cu excitație electromagnetică;
b) motor cu magneți permanenți.
 Datele nominale ale GS
 Puterea nominală reprezintă puterea utilă pe care o furnizează
mașina atunci când funcționează la turație nominală, tensiune
nominală și curent de excitație nominal. Aceasta poate să fie
puterea aparentă Sn, exprimată în VA (generator), sau puterea
activă Pn în W (motor).
 Tensiunea nominală, Un [V], reprezintă valoarea efectivă a
tensiunii de linie a înfășurării trifazate a indusului.
 Curentul nominal, In [A], reprezintă valoarea efectivă maximă a
curentului de linie, a indusului, pentru care rezultă pierderi Joule
în înfășurări și respectiv încălzirea mașinii astfel încât
temperatura celui mai cald punct nu depășește temperatura
corespunzătoare clasei de izolație (A – 105 °C, E - 120 °C, B –
130 °C, F – 155 °C şi H – 180 °C).
 Factorul de putere nominal, cos(jn), reprezintă raportul dintre
puterea activă și puterea aparentă a indusului pentru care se
proiectează sistemul de excitație.
 Datele nominale ale GS
 Conexiunea înfășurărilor indusului, Y-stea sau D-triunghi,
reprezintă modul de conectare a înfășurărilor fazelor indusului.
Modul de conectare se asociază cu tensiunea nominală și
curentul nominal care sunt mărimi de linie și pentru care trebuie
să se obțină tensiunea și curentul de fază pentru care a fost
proiectată mașina.
 Factorul de putere nominal, cosjn, reprezintă raportul dintre
puterea activă și puterea aparentă a indusului pentru care se
proiectează sistemul de excitație;
 Randamentul nominal, hn, [%] este raportul dintre puterea
furnizată și puterea absorbită de mașină. Indiferent de regimul de
funcționare, puterea absorbită include și puterea necesară
circuitului de excitație.
 Frecvența nominală, fn[Hz], frecvența pentru care rezultă
pierderile ăn fier și turația nominală.
 Datele nominale ale GS
 Turația nominală, nn [rot/min], reprezintă turația la care trebuie
antrenat rotorul generatorului pentru a obține la bornele indusului
tensiuni cu frecvența nominală, sau turația pe care o are motorul
când tensiunea de alimentare are frecvența nominală.
 Tensiunea nominală de excitație, Uen [V], este tensiunea pentru
care a fost proiectată înfășurarea de excitație și pentru care se
obține curentul nominal de excitație;
 Curentul nominal de excitație, Ien [A], reprezintă curentul la care
mașina furnizează puterea nominală la factorul de putere
nominal.
 Obs: Corespunzător curentului de excitație nominal, la turație
nominală, rezultă t.e.m. la mers în gol E. Pentru un anumit tip de
sarcină (respectiv pentru un factor de putere cosjn dat), rezultă
tensiunea la borne nominală când curentul ia valoarea nominală.
Factorul de putere este la sarcinii, nu al GS!
 Principiul de funcționare
 Indiferent de regimul de funcționare al mașinii sincrone, motor
sau generator, cuplul electromagnetic apare ca interacțiunea
dintre câmpul magnetic învârtitor al rotorului și câmpul magnetic
învârtitor produs de curenții trifazați din înfășurarea statorului.
 Câmpul magnetic din stator are p1 perechi de poli și se rotește cu
viteza unghiulară Ω1 și cel rotoric are p2 perechi de poli ce se
rotesc în rotor cu viteza unghiulară Ω2. Dacă p1 = p2, atunci
fiecare magnet din stator se va potrivi cu un magnet din rotor cu
polaritate opusă, între aceștia apărând forțe de atracție.
 Când Ω1  Ω2 , la un alt moment dat de timp, magneții din stator
când se pot potrivi cu magneții din rotor de aceeași polaritate,
respingându-se reciproc. La un alt moment, se vor potrivi cei de
polaritate opusă, atrăgându-se reciproc. Forțele fiind succesiv de
atracție și de respingere, ele vor produce un cuplul rezultant
mediu nul.
 Principiul de funcționare
 Cuplul MS va fi nenul numai atunci când Ω1 = Ω2, adică atunci
când rotorul se va învârti cu turația de sincronism. În acest caz
perechile de magneți din stator și cei din rotor se vor afla într-o
poziție relativă fixă unii față de ceilalți creând o forță și un cuplu
constante.
 Valoarea forței și respectiv a cuplului depind de poziția relativă
dintre axele magneților din stator și ai celor din rotor.
 când axele magneților statorului se potrivesc cu axele magneților
rotorului de polaritate opusă rotorul se află în echilibru, forța și cuplul
fiind nule.
 când axele magneților statorului sunt decalate față de axele
magneților rotorului cuplul crește.
 Cuplul electromagnetic al MS variază de la o valoarea minimă la
o valoare maximă, în funcție de unghiul intern. Acesta reprezintă
unghiul de dintre axa câmpului magnetic al statorului (inductor) și
axa câmpului rezultant.
 Principiul de funcționare
 Mașina sincronă este utilizată mai frecvent în regim de
generator, ea dezvoltă cuplu numai la turația de sincronism.
Mașina se numește sincronă, deoarece rotorul se învârte
întotdeauna cu turația de sincronism (sincron cu câmpul
magnetic învârtitor).
 Motorul sincron alimentat cu frecvență constantă, nu are cuplu
de pornire (pornirea se face în asincron cu ajutorul coliviei de
amortizare, sau prin antrenare din exterior), nu poate accelera
și nu poate funcționa în regim de frână. Pentru a putea fi folosit
ca motor unde necesară modificarea turației, el trebuie
alimentat de la o sursă cu frecvență variabilă.
 În regim de compensator mașina funcționează similar cu un
motor sincron supraexcitat, fără sarcină la ax (în gol).
 Regimul de generator
 Rotorul mașinii sincrone este antrenat din exterior cu viteza
unghiulară W (de o turbină cu aburi, eoliană sau hidraulică,
motor etc). Înfășurarea de excitație (rotorică) este alimentată în
c.c. În întrefier se produce un câmp magnetic învârtitor inductor
(sau de excitație) b0(a, t) ce are o variație în timp și în spațiu,
de forma:
b0(a, t) = B0 cos (w t - pa)
în care t reprezintă momentul de timp curent, α reprezintă
coordonata unghiulară a punctului curent în raport cu
referențialul rotoric, p este numărul de perechi de poli, ω = pΩ
este pulsația.
 Amplitudinea inducției magnetice în întrefier B0 se mai numește
și valoare de vârf sau valoare maximă.
 Regimul de generator
 Inducția B0 este orientată în lungul
axei polului rotoric, numită axa
longitudinală sau axa d. Axa
interpolară se numește axa
transversală sau axa q. B0 are
valoarea maximă sub talpa polilor de
excitație și scade la zero în axa
interpolară.
 Din legea circuitului magnetic în
lungul unei linii de câmp magnetic
rezultă:
 Hdl  2Ne I e
C
Explicativă pentru calculul inducției
 în care s-a notat cu Ne numărul de magnetice în întrefier (miezul statoric se
conductoare al bobinei de excitație și consideră neted fără crestături statorice)
cu Ie curentul de excitație.
 Regimul de generator
 În întrefier intensitatea câmpului magnetic H are o valoare
practic constantă, iar în miezul feromagnetic HFe are valori
foarte mici care se pot neglija. Rezultă 2dH = 2 Ne Ie și deci
B0 = m0 Ne Ie / d, unde d reprezintă lungimea întrefierului.
 Câmpul magnetic învârtitor induce în bobinele statorice un
sistem trifazat de t.e.m. defazate cu un unghi electric de p /2
față de fluxurile magnetice alternative care le-au produs.
 Fie U faza de referință a mașinii pentru care a = 0, fluxul
magnetic ce străbate această fază va avea expresia:
j0U(t) = F0 cos(wt),
 unde F0 este fluxul magnetic maxim pe faza U. Celelalte fluxuri
vor avea expresiile:
j0V(t) = F0 cos(wt - 2p/3)
j0W(t) = F0 cos(wt - 4p/3)
 Regimul de generator
 Conform legii inducției electromagnetice t.e.m. induse rezultă din
derivarea fluxurilor magnetice de fază în raport cu timpul:
e0U(t) = E0√2cos(wt - p/2)
e0V(t) = E0√2cos(wt - p/2 - 2p/3)
e0W(t) = E0√2cos(wt - p/2 - 4p/3)
 Observație: pentru exprimarea inducției magnetice sau a fluxului
magnetic se folosesc valorile de vârf, iar pentru exprimarea
tensiunii sau a intensității curentului electric, valorile efective.
 Dacă generatorul funcționează în sarcină, sistemul trifazat al
t.e.m. va da naștere unui sistem trifazat de curenți statorici,
defazați cu unghiul e față de t.e.m. omoloage (defazajul depinde
de caracterul sarcinii). În faza de referință U a mașinii curentul
statoric va avea expresia: iU(t) = I√2 cos(wt - p/2 – e).
 Regimul de generator
 Curenții din celelalte două faze V și W vor fi defazați spațial
cu - 2p/3 și - 4p/3 :
iV(t) = I√2 cos(wt - p/2 - e - 2p/3)
iW(t) = I√2 cos(wt - p/2 - e - 4p/3)
 Curenții statorici vor produce un câmp magnetic învârtitor de
reacție ba(a, t) sincron cu câmpul de excitație și defazat în urma
acestuia cu unghiul p/2 + e:
ba(a, t) = Ba cos(wt–pa–p/2–e)
 Observație: câmpul magnetic au aceeași fază temporală cu
curenții, wt - p/2 - e, (prin legea circuitului magnetic câmpul este
proporțional cu curentul care l=a produs), și au distribuție spațială
după unghiul pa.
 Regimul de generator
 Prin compunerea câmpului inductor b0
și a celui de reacție ba se obține câmpul
rezultant b al mașinii:
b(a, t) = b0(a, t) + ba(a, t)
 Se definește unghiul intern al mașinii
unghiul d dintre axa longitudinală d și
direcția câmpului magnetoc rezultant B.
 Observație: În regim de generator axa
longitudinală d se află poziționată
înaintea vectorului inducției magnetice
al câmpului magnetic rezultant B, iar în
regim de motor, în urma acestuia.
Compunerea câmpurilor magnetice.
 Regimul de motor
 În regim de motor, MS absoarbe putere electrică atât pe la
bornele statorice cât și pe la bornele rotorice (cu excepția MS cu
magneți permanenți), pe care o convertește în energie mecanică.
 Alimentarea înfășurării trifazate statorice a MS cu un sistem
trifazat de tensiuni generează un sistem trifazat de curenți, care
vor produce un câmp magnetic învârtitor. Acest câmp va avea o
viteză unghiulară egală cu Ω1 = ω1/p, unde ω1 reprezintă pulsația
sistemului trifazat de tensiuni, iar p numărul de perechi de poli
magnetici ai înfășurării trifazate statorice.
 Pentru a se produce cuplu în mașina sincronă, rotorul trebuie să
aibă un număr egal de perechi de poli p ca și statorul. Atunci
când este alimentată înfășurarea de excitație a rotorului și rotorul
este antrenat cu turația Ω1 egală cu viteza de rotație a câmpului
învârtitor produs de înfășurarea statorică (de aceea ea se
numește turație sincronă), apare un cuplu electromagnetic.
 Funcționarea în gol a GS
 La funcționarea în gol a mașinii
sincrone în regim de generator,
câmpul inductor B0 produs de
curentul de excitație Ie este
orientat în lungul axei
longitudinale d.
 Valoarea efectivă a t.e.m. induse
într-o o fază statorică la gol:
E0 = K 1 f F = K2 f Ie
 Frecvența f depinde de turația n;
odată cu creșterea acesteia va
crește și valoarea E0.
 Menținerea tensiunii la bornele
aproximativ constantă se face prin
Liniile de câmp magnetic în GS la funcționare în gol.
reglajul curentului de excitație.
 Funcționarea în sarcină a GS
 La funcționarea în sarcină, câmpul magnetic inductor B0 al
generatorului sincron se compune cu câmpul magnetic de reacție
Ba generat de curenții statorici și formează câmpul magnetic
rezultant al mașinii B.
 Câmpul magnetic de reacție se descompune în două componente,
una longitudinală Bad = Ba sine și alta transversală Baq = Ba cose.
 În cazul sarcinii rezistive, defazajul dintre tensiunea la borne și
curentul debitat este nul (e = 0) și câmpul de reacție este
transversal, Bad = 0, iar Baq ≠ 0.
 În cazul sarcinii pur inductive, curentul indus este defazat față de
tensiunea la borne în urmă cu p/2, iar reacția indusului este
longitudinală demagnetizantă, Baq = 0, iar Bad ≠ 0. Deoarece
B = B0 – Bad < B0, în sarcină inductivă tensiunea la borne
(proporțională cu fluxul) este mai mică decât E0 la gol.
 Funcționarea în sarcină a GS
 În cazul sarcinii pur capacitive, curentul indus este defazat
înainte față de tensiunea la borne cu p/2 (e = – p/2), iar reacția
indusului va fi longitudinală magnetizantă Baq = 0, iar Bad ≠ 0
se adună cu B0. În sarcină capacitivă tensiunea la borne va fi
mai mare decât valoarea tensiunii la mers în gol E0 (valoarea
inducției magnetice rezultante B este mai mare decât cea de la
mers în gol B = B0 + Bad > B0).
 Funcționarea în sarcină diferă la generatorul cu poli încercați
față de generatorul cu poli aparenți la care apare suplimentar
un cuplu de reluctanță. Aceasta se datorează faptului că
reactanțele sincrone longitudinale și transversale au valori
diferite (câmpul se închide mai ușor după direcția longitudinală
– reactanța e mai mică, decât după direcția transversală). Deci
teoria de funcționare a celor două mașini se studiază separat.
Ecuația tensiunilor GS cu poli înecați
 Considerând mărimile sinusoidale,
rezultă ecuația tensiunii, prin
aplicarea legii Kirchhoff pe circuitul
statoric:
U = E0 – R I – jXs I – jXa I
unde U este fazorul tensiunii de fază
(la borne), R este rezistența
înfășurării statorice, Xs este
reactanța de dispersie, Xu= Xa este
reactanța utilă (corespunzătoare
câmpului statoric, de reacție), I este
fazorul curentului de fază statoric, iar
E0 este t.e.m. indusă la mersul în gol
(ce corespunde câmpului rotoric,
inductor).
Ecuația tensiunilor GS cu poli înecați
 T.e.m. de reacție a indusului este egală cu: Ea = – jXaI .
 T.e.m. Em la funcționarea în sarcină rezultă ca sumă a t.e.m.
la mers în gol E0 și t.e.m. indusă de câmpul magnetic de
reacție a indusului:
E m = E0 + Ea .
 În mod similar se poate scrie operația de compunere a
fluxurilor magnetice ce produc aceste t.e.m.:
Fm = F0 + Fa.
 Dacă notăm reactanța sincronă a mașinii Xs suma dintre
reactanța de dispersie a înfășurării statorice și reactanța
înfășurării indusului: Xs = Xs + Xa, rezultă ecuația de tensiuni a
GS cu poli înecați:
U = E0 – RI – jXsI
 Schema echivalentă a GS cu poli înecați
 Schema echivalentă a GS cu poli înecați se prezintă în figurile
de mai jos, în formă detaliată, respectiv compactă.
 La GS de puteri mai mari rezistența de fază statorică are o valoare
foarte mică și de multe ori se neglijează (R ≈ 0).
Diagrama de fazori a GS (s. inductivă)
Diagrama de fazori a GS, simplificată

a) b)

Diagrama de fazori simplificată a generatorului sincron cu

poli înecați pentru: a) sarcini inductive; b) sarcini capacitive.
 Cuplul electromagnetic
 Prin aplicarea teoremei forțelor generalizate în raport cu
coordonata unghiulară rezultă expresia cuplului electromagnetic
al GS cu poli înecați: M = – 3E0 I cose/W
unde E0 este valoarea efectivă a t.e.m. induse pe o fază statorică
la mers în gol, I este valoarea efectivă a curentului de fază
statoric, e reprezintă unghiul de defazaj între fazorul t.e.m. E0 și
fazorul curentului de sarcină I, iar W reprezintă viteza unghiulară.
 Ținând cont de faptul că e  j + d și dʹ ≈ d, conform diagramei
de fazori simplificate în care s-a neglijat rezistența de fază R ≈ 0,
se poate scrie: cose = U sind /XsI.
 Înlocuind expresia lui cose, rezultă cuplul electromagnetic:
M = – 3E0 U sind /WXs
 Dependența dintre cuplul electromagnetic M al mașinii și unghiul
intern d, M = f(d), se numește caracteristica unghiulară a GS.
 Cuplul electromagnetic
 Cuplul atinge valoarea maximă pentru unghiul intern d  p/2.
Raportul dintre cuplul maxim și cel nominal se numește
capacitate de suprasarcină. Regimul de funcționare pentru valori
ale unghiului intern d  [-p/2; p/2] se numește regim static stabil,
când MS funcționează stabil pentru oscilații mici și lente ale lui d.
 Dacă se depășește limita de stabilitate statică (valoarea cuplului
la d = p/2) prin creșterea excesivă a puterii motorului de
antrenare, atunci când generatorul este conectat la rețea, rotorul
iese din sincronism (se dă peste cap) și apar tensiuni induse
periculos de mari și curenți induși importanți similari unui
fenomen de scurtcircuit, cu efecte negative ce pot distruge
generatorul:
 când generatorul intră în suprasarcină (depășește limita stabilității
statice), sistemul de comandă și control al instalației acționează
aparatajul de protecție și decuplează generatorul de la rețea.
Cuplul electromagnetic

Caracteristica unghiulară a mașinii sincrone cu poli înecați.

 Puterea electromagnetică
 Considerând prin convenție că puterea electromagnetică
produsă de generatorul sincron este pozitivă (cuplul
electromagnetic este negativ, opus cuplului motorului de
antrenare), expresia acesteia se poate scrie:
P = – M W = 3E0Usind /Xs
 GS poate funcționa cuplat la o rețea de putere infinită (în
comparație cu puterea generatorului, cum ar fi sistemul
electroenergetic național) sau cuplat pe o rețea proprie de
consumatori. Atunci când este cuplat la o rețeaua electrică de
putere infinită, frecvența și tensiunea rămân constante
indiferent de regimul de funcționare al generatorului.
 Puterea reactivă schimbată de GS cu rețeaua de putere
infinită este:
Q = 3 UfIf sinj = √3UlIl sinj.
 Puterea reactivă Q [VAr]
 Pe baza diagramei fazoriale simplificate se poate demonstra
relația I sinj = (E0cosd – U)/Xs și se obține:
Q = 3UE0cosd /Xs – 3U2/Xs
 Dacă U = ct. și ținând cont că Xs este de asemenea constantă,
puterea reactivă se poate scrie:
Q = AE0cosd – B
unde A = 3U /Xs și B = 3U2/Xs sunt două constante.
 Neglijând neliniaritatea magnetică, t.e.m. E0 este: E0 = cIe, unde
Ie este curentul de excitație al mașinii și expresia puterii reactive
se rescrie:
Q = ABIe cosd – B
 Puterea reactivă Q depinde de curentul de excitație Ie.
 Puterea reactivă Q [VAr]
 Puterea reactivă este nulă, Q=0, pentru o anumită valoare a
curentului de excitație numită curent optim de excitație.
Ieo = 1/(Acosd)
 Curentul optim depinde de unghiul intern d, care depinde de tipul
sarcinii (de defazajul dintre tensiune și curent j): d  j - e.
 Pentru această valoare mașina schimbă cu rețeaua doar putere
activă, funcționând la factor de putere unitar (j = 0 pentru care
sinj = 0 și Q = 0).
 Pentru valori ale curentului de excitație inferioare valorii optime
Ieo, puterea reactivă este negativă (puterea reactivă este
absorbită din rețea), iar mașina este subexcitată.
 Pentru valori ale curentului de excitație superioare curentului
optim, puterea reactivă este pozitivă (puterea reactivă este
debitată în rețea), mașina fiind supraexcitată.
 Teoria GS cu poli aparenți
 Spre deosebire de GS cu poli înecați, întrefierul nu mai este
constant (este mai mic în zona axei longitudinale d și mai mare
către zona axei transversale q). Anizotropia magnetică a GS
impune descompunerea reactanței sincrone după cele două axe,
în: reactanța sincronă longitudinală Xd, respectiv reactanța sincronă
transversală Xq.
 Fluxul magnetic asociat câmpului de reacție se descompune de
asemenea după cele două axe: Fa = Fad + Faq. Ecuația fluxurilor,
devine: Fm = F0 + Fad + Faq.
 Similar, curentul prin indus I care produce câmpul de reacție B a se
descompune după cele două axe, una longitudinală, Id și alta
transversală Iq, care se exprimă prin relațiile:
Id = I sine și Iq = I cose
 T.e.m. de reacție a indusului Ea se descompune în două compo-
nente: longitudinală Ead = – j XadId și transversală Eaq = – jXaqIq.
 Teoria GS cu poli aparenți
 Ținând cont de considerațiile anterioare, ecuația de tensiuni a
generatorului sincron cu poli aparenți se exprimă ca în cazul
generatorului cu poli înecați astfel: Em = U + RI + jXsI
 Dacă se descompune curentul I în cele două componente Id și Iq,
putem deduce: E0 = U + RI + j(Xs +Xad)Id + j(Xs +Xaq)Iq
 Făcând următoarele notații:
Xd = Xs +Xad
Xq = Xs +Xaq
ecuația tensiunii GS cu poli aparenți se poate rescrie:
U = E0 – RI – jXdId – jXqIq
 Observație: se observă că dacă reactanța sincronă longitudinală
și cea transversală sunt egale (Xd = Xq), se obține ecuația valabilă
pentru generatorul sincron cu poli înecați.
Diagrama de fazori GS cu poli aparenți

a) b)

Diagrama de fazori a generatorului sincron cu poli aparenți:

a) completă; b) simplificată (pentru R = 0).
 Cuplul electromagnetic
 Cuplul electromagnetic al GS cu poli aparenți se deduce din
expresia cuplului mașinii cu poli înecați, în care se recalculează
E0 cose pe baza diagramei fazoriale simplificate și ținând cont de
cele două componente ale curentului Id și Iq, rezultă :
M = – 3E0U sind /WXd – 1,5U2(1/Xq –1/Xd) sin2d/W
 Cel de-al doilea termen al cuplului se numește cuplu reactiv sau
de anizotropie magnetică. Dacă Xd = Xq , al doilea termen se
anulează obținându-se expresia cuplului pentru GS sincron cu
poli înecați.
 Caracteristica unghiulară a mașinii sincrone cu poli aparenți
– M = f(d) nu mai este sinusoidală. Valoarea unghiului intern dm
pentru care se obține valoarea maximă a cuplului este mai mică
ca p/2 specifică mașinii cu poli înecați. Generatorul funcționează
în regim static stabil pentru valori ale unghiului intern cuprinse
între limitele –dm și d m.
Caracteristica cuplului

Caracteristica unghiulară a mașinii sincrone cu poli aparenți

 Puterea activă și reactivă
 Expresia puterii electromagnetice a GS cu poli aparenți se
obține pornind de la relația cuplului electromagnetic prin
înmulțire cu viteza unghiulară a mașinii:
P = –3E0Usind /Xd – 1,5U2(1/Xq – 1/Xd)sin2d
 Din expresia generală a puterii reactive a generatorului sincron
Q = 3UI sinj, explicitând produsul U sinj, se obține din
diagrama fazorială simplificată, relația :
Q = 3 E0U cosd /Xd – 1,5U2(1/Xq + 1/Xd) +
+ 1,5U2(1/Xq – 1/Xd)cos2d
 Bilanțul puterilor GS
 Din puterea mecanică primită de generator P1 se transformă
în: pierderi mecanice Pm prin frecare și ventilație, pierderi în
excitație prin efect Joule Pex = ReIe2 și putere electromagnetică
P = MW ce se transmite la nivelul întrefierului dinspre rotor spre
stator.
 Puterea electromagnetică P se transformă în: pierderi prin efect
Joule în înfășurarea statorică PJ2 = 3RI2, pierderi în miezul
feromagnetic statoric Pfe, și putre activă P2 = 3UIcosj2 ce se
debitează pe sarcină: P1 = Pm+ Pex+ P = Pm+ Pex+ PJ2+ PFe + P2 .
 Caracteristicile GS ce funcționează
pe rețea proprie
 La funcționarea pe rețea proprie, generatorul sincron este
antrenat în mișcare de rotație de către o turbină, de către un
motor termic sau pe altă cale, furnizând energie electrică pentru
o rețea locală de consumatori.
 Tensiunea și frecvența rețelei depind de modul de funcționare al
generatorului: frecvența este direct proporțională cu turația, iar
valoarea tensiunii la bornele generatorului depinde atât de
frecvență (care depinde la rândul ei de turația generatorului), cât
și de valoarea curentului de excitație.
 Principalele caracteristici de funcționare pe rețea proprie ale
generatorului sincron sunt următoarele: caracteristica de mers în
gol, caracteristica externă și caracteristica de reglaj.
Schema de montaj GS pe rețea proprie

L1
L2
L3

K1

U V W K
U * R XL XC
A1 * W1

M3 G3 V
A2
V

~ ~ W
A3 W2
*
*
F1 F2
Ae

=
 Caracteristica de mers în gol
 Caracteristica de mers în gol a se definește ca:

E 0  f(Ie ) n const, I0

 T.e.m. E0 este proporțională cu inducția magnetică (E0  F  B),
iar Iex este proporțional cu intensitatea câmpului magnetic Iex  H.
Deci, caracteristica de mers în gol este similară cu forma
caracteristicii de magnetizare B = f(H).
 Caracteristica externă
 Caracteristica externă a
generatorului sincron se definește
ca:
U  f(I) n const. Ie const. cos j const.

 Pentru sarcină rezistivă sau

capacitivă tensiunea la bornele
generatorului scade în raport cu
tensiunea de mers în gol E0,
scăderea fiind mai pronunțată
pentru sarcina inductivă. În cazul
sarcinii capacitive tensiunea la
borne crește față de tensiunea de
mers în gol (datorită reacției
magnetizante).
 Caracteristica externă
 La funcționarea GS pe sarcină rezistivă curenții din înfășurarea
indusului produc un câmp magnetic învârtitor, decalat spațial față
de câmpul inductor cu 90º electrice, numit câmp de reacție
transversală. În urma compunerii câmpului de reacție cu câmpul
inductor, datorită saturației circuitului magnetic, fluxul magnetic
rezultant din întrefier se diminuează și implicit scade și t.e.m.
indusă. Astfel, tensiunea la borne scade odată cu creșterea
curentului debitat datorită creșterii căderii de tensiune pe
rezistența înfășurării și datorită reducerii t.e.m. induse.
 La funcționarea GS pe sarcină inductivă curenții care se închid
prin înfășurarea indusului produc o reacție longitudinală
demagnetizantă. câmpul de reacție are sens opus câmpului
inductor). Astfel, la aceeași valoare a curentului debitat, fluxul
rezultant din mașină are o valoare mai mică decât în cazul sarcinii
rezistive. Scăderea tensiunii este mai pronunțată ca în cazul
sarcinii rezistive.
 Caracteristica externă
 Cuplarea unei sarcini pur capacitive la bornele generatorului
sincron determină creșterea tensiunii la borne.
Condensatoarele sarcinii trifazate stabilesc un defazaj al
curenților din indus pentru care aceștia produc un câmp
magnetic învârtitor în fază cu câmpul inductor. Acesta este un
câmp de reacție longitudinal și magnetizant. Prin urmare,
creșterea curentului de sarcină duce la majorarea fluxul
rezultant din întrefier și a t.e.m. induse. Astfel, caracteristica
externă a generatorului sincron pentru sarcină capacitivă are o
alură crescătoare.
 Obs: caracteristicile externe ale GS seamănă cu cele ale
transformatorului electric, dar sunt mai neliniare (fiind
influențate de efectul saturației magnetice, față de TR unde
efectul saturației este neglijabil).
 Caracteristica de reglaj
 Caracteristica externă a
generatorului sincron se definește
ca:
Ie  f(I) n const., Uconst., cosj ct.
 În cazul sarcinilor rezistive și
inductive, pentru a menține
tensiunea la borne constantă,
curentul de excitație trebuie crescut,
iar în cazul sarcinii capacitive
acesta trebuie scăzut.
 Caracteristicile nu sunt drepte
(liniare) din cauza neliniarității
(saturației) magnetice.
 Cuplarea GS în paralel cu rețeaua de
putere infinită
 Cuplarea unui generator sincron în paralel cu rețeaua se
efectuează metoda sincronizării fine. În momentul cuplării
tensiunile de linie la mers în gol ale generatorului să fie identice
(sincronizate) cu tensiunile de linie omoloage ale rețelei.
Nesincronizarea dintre tensiuni în momentul cuplării conduce la
apariția unor curenți foarte mari (ca cei de scurtcircuit).
 Pentru sincronizare trebuie îndeplinite următoarele condiții:
 aceeași succesiune a fazelor tensiunilor GS cu a tensiunii rețelei,
 valorile efective ale tensiunilor de linie ale GS egale cu cele ale rețelei
(abateri admise uzuale de până la 15%),
 frecvența tensiunii GS este egală cu frecvența tensiunii rețelei (abateri
admise de 0,2%),
 unghiul de defazaj între fazorii tensiunilor GS și fazorii tensiunilor
omoloage ale rețelei să fie nul în momentul conectării (abateri admise
de 10..15 electrice).
 Sincronizarea fină
 Condiția ca wRwG se realizează prin reglarea
turației motorului de antrenare și se poate
verifica prin măsurarea directă a frecvenței
tensiunilor generatorului.
U L3
 Condiția de egalitate a tensiunilor UR=UG se
asigură prin modificarea curentului de excitație
ωG UU
al generatorului după ce s-a stabilit frecvența,
UW ωR
deoarece tensiunea generatorului este
proporțională atât cu fluxul câmpului magnetic U L1
inductor produs de curentul de excitație, cât și
cu frecvența. Egalitatea se verifică prin UV
U L2
măsurare directă.
 Succesiunea fazelor identică se asigură cu
ajutorul sincronoscopului (montaj cu foc stins –
becurile sunt legate între bornele omoloage, sau
cu foc învârtitor – becurile sunt legate în cruciș).
 Sincronizarea fină
 Stânga: becurile se aprind deodată (montaj cu foc stins).
 Dreapta: becurile se aprind succesiv formând un foc învârtitor).

B2 B2

B1 L1 L2 L3 B1 L1 L2 L3

U U

V V
G3 G3
~ W
~ W
F1 F2 K F1 F2 K
Ae Ae
B3 B3

= =
 Montaj cu foc învârtitor
 Dacă becurile se aprind și se sting simultan, succesiunea fazelor
tensiunilor generatorului este diferită de cea a tensiunilor rețelei
(fig. stânga). Dimpotrivă, dacă becurile se aprind și se sting
succesiv, unul după altul, creând aparența unui foc învârtitor,
succesiunea fazelor este aceeași (fig. dreapta).
UV
U L 3W U L3

U L3
UU
UW ωG U L1V

U L2 U
U L 3W

ωR U L1
ωR U L1
ωG
U L2 U L1V UU
U L2
UW
UV U L2 U
 Caracteristicile în V
 Definesc funcționarea GS cuplat la rețeaua de putere infinită. Ele
se determină în condițiile menținerii constante a puterii active
debitate de generator:
Ι  f(I e ) nconst., U const., P const., f const.
cos j  f(I ex ) nconst., U const., P const., f const.
 Întrucât puterea activă a GS, P = 3UI cosj, este menținută
constantă, iar tensiunea U este tensiunea constantă a rețelei,
rezultă că produsul Icosj este și el constant (atunci când
curentul ia valoarea sa minimă, factorul de putere este maxim).
 Pe măsură ce curentul de excitație crește, curentul de sarcină
scade până la o valoare minimă obținută pentru o valoare optimă
a curentului de excitație Ieo, după care curentul de sarcină începe
să crească. Pentru Ie< Ieo, puterea reactivă a mașinii este
negativă și GS este subexcitat. Pentru Ie> Ieo GS debiteză putere
reactivă în rețea, și este supraexcitat.
Caracteristicile în V

cos(j)

P=P’
P=P’’

Ie
 Schimbul de putere activă cu rețeaua
 După conectare, generatorul sincron se
va roti cu turația sincronă, n1, impusă de
frecvența rețelei:
60  f G
n1  n
p
 Pentru a furniza putere activă către
rețea, GS trebuie să primească putere
mecanică la ax, P = M·W, prin creșterea n1 UM = U2 > U1
cuplului furnizat de motor. Deoarece UM = U1
viteza de rotație rămâne constantă, UM= U3 < U1
W  W1 , cuplul dezvoltat de motorul de
antrenare poate fi mărit prin creșterea
tensiunii de alimentare (U2 > U1); sub o
M3 M1 M2 M
anumită valoare a tensiunii, motorul
devine generator ! (U3 < U1)