3.

7 R Să se exprime sub formă matriceală ecuaţiile liniilor electrice cu constante

repartizate, în regim armonic permanent, şi anume, perechea (U 1 ; U 2 ) în funcţie de perechea
(I 1; I 2 ) .

Soluţie
Rezolvând sistemul de ecuaţii din problema precedentă în raport cu perechea (U 1 ; U 2 )
se obţine sistemul
 Zc 1
U 1 = th  l I 1 − Z c sh  l I 2

 .
U Z 1
= c
I − Zc I
 2 sh  l 1 th  l 2

Dacă se adoptă şi la bornele de ieşire regula de asociere de la receptoare, se va înlocui
–I2 cu I2, obţinându-se următoare formă matriceală,
U  = Z c   I , (1)
în care, U  este matricea tensiunilor, iar I  matricea curenţilor. Matricea impedanţelor este
Z Z 
Z  =  11 12  ,
Z 21 Z 22 
în care,
Z 11 = Z c cth  l este impedanţa aparentă la intrare,

Z 12 = Z 21 = Z c / sh  l este impedanţa de transfer intrare–ieşire şi

Z 22 = Z c cth  l este impedanţa aparentă la ieşire.

3.8 R Să se exprime sub formă matriceală puterea aparentă de la bornele unei linii cu
constante repartizate.
Soluţie
Prima formă a puterii aparente la extremităţile liniei derivă din definiţia

 
S = U  t I * (1)

în care, vom demonstra în cele ce urmează,

U  t = I  t Z  (2)
Într-adevăr, cei doi membri ai relaţiei (2) sunt identici:
 Z Z   I  Z I + Z I 
U  t = Z I  t =  11 12   1   =  11 1 12 2  =
  Z 21 Z 22   I 2    Z 21 I 1 + Z 22 I 2 
t t
= Z 11 I 1 + Z 12 I 2 Z 21 I 1 + Z 22 I 2 
Z Z12 
şi I  tZ  = I 1 I 2  11  = Z11 I 1 + Z 21 I 2 Z12 I 1 + Z 22 I 2  .
Z 21 Z 22 
Cele două matrice–linie obţinute sunt identice, deoarece Z 12 = Z 21 .

110
Ca urmare, introducând relaţia (2) în relaţia (1) se obţine următoarea expresie a puterii
aparente complexe:

S  = I  t Z  I *  (3)

A doua formă a puterii aparente derivă din definiţia

 
S = I  t U * , (4)

în care, vom demonstra mai jos,

I  t = U  t Y  , (5)
Y  fiind inversa matricei Z  . Într- adevăr, cei doi membri ai relaţiei (5) sunt identici, ceea ce
se poate demonstra prin transformări simple, asemănătoare celor privind impedanţele. Se
Y 11 Y 12 
obţin, ştiind că I = Y U  şi Y  =   următoarele relaţii:
Y 21 Y 22 
I  t = Y U  t = Y 11U 1 + Y 12 U 2 Y 21U 1 + Y 22 U 2  şi
U  t Y  = Y 11U 1 + Y 21U 2 Y 12 U 1 + Y 22 U 2 .
Cele două matrice-linie sunt identice deoarece Y 12 = Y 21 .
Ca urmare, introducând relaţia (5) în relaţia (4) se obţine următoarea expresie a puterii
aparente complexe:

S  = U  t Z  U * , (6)

echivalentă cu relaţia (3).

3.9 R Să se determine elementele cuadripolului în T şi cele ale cuadripolului în ,

echivalente liniei electrice cu constante repartizate de lungime l, constantă de propagare  şi
impedanţă caracteristică Z c (fig. 3.9 R a,b) .
Soluţie
U 1 = U 2 ch  l + I 2 c sh  l
Ecuaţiile liniilor cu constante repartizate sunt: 1 .
I1 = U 2 sh  l + I 2 ch  l
Zc
Z
( )
Din a doua ecuaţie se scrie relaţia U 2 = c I 1 − I 2 ch  l care se compară cu relaţia
sh  l
obţinută din teorema a doua a lui Kirchhoff aplicată ochiului din dreapta al schemei în T a
cuadripolului simetric echivalent cu linia, din fig. 3.9 Ra:

Fig.3.9 R (a),(b) Cuadripoli echivalenţi în T şi în 

111
 U 2 = Z I 1 − (Z + Z T ) I 2 .
Se obţin următoarele impedanţe:
Zc
Z= pentru latura transversală şi
sh  l

l pentru laturile longitudinale ale cuadripolului în T.

Z T = Z c th
2
Impedanţele cuadripolului echivalent în  (fig.3.9 Rb) se obţin transfigurând
impedanţele legate în stea ale cuadripolului în T , în triunghi.
 l l 2 
Notând Z S 2 = 2Z Z T + Z T 2 = Z c 2 cth  cth + rezultă, folosind identităţile
2  2 sh  l 
x ch x − 1 x ch x + 1
th = şi cth = , impedanţele:
2 sh x 2 sh x

Z 2S
Z0 = = Z c sh  l pentru latura longitudinală şi
Z

Z 2S l
Z = = Z c cth pentru laturile transversale ale cuadripolului în 
ZT 2

3.10 R O linie fără pierderi având parametrii Z c şi  este alimentată la intrare sub
tensiunea U 1 cu U 1 = U1 = constant şi finit funcţionează în gol ( I 2 = I 2 = 0 ). Să se
demonstreze că dacă linia are o lungime egală cu un sfert din lungimea de undă , atunci
tensiunea la ieşire tinde către infinit.

Soluţie
2
Linia fiind fără pierderi, rezultă:  = 0,  = j = j şi Z c = Z c .

Prima ecuaţie a liniilor, cu x considerat de la bornele de ieşire

U ( x) = U 2 ch  x + Z c I 2 sh  x ,

2 2 2
devine U 1  U (l ) = U 2 cos l + j Z c I 2 sin l = U 2 cos l (I 2 = 0) .
  
 
Pentru l = , cos anulează membrul al doilea, impunând anularea şi a primului membru,
4 2
ceea ce ar fi în contradicţie cu datele problemei. Pentru ca produsul
2
U 2 cos l

să fie diferit de zero şi să nu se anuleze odată cu cel de al doilea factor al său, este nevoie ca
modulul primului factor să tindă spre infinit:
U2 →  ,
ceea ce era de demonstrat.

112
 3.11 R Să se determine impedanţa de intrare a unei linii fără pierderi, de lungime l ,
impedanţă caracteristică Z c şi constantă de propagare , scurtcircuitată la bornele sale de
  
ieşire, pentru lungimi ale sale egale cu , şi . Să se reprezinte grafic această impedanţă
8 4 2
raportată la lungimea de undă.

Soluţie
Ecuaţiile liniilor
U 1 = U 2 ch  x + I 2 Z c sh  x
1
I1 = U 2 sh  x + I 2 ch  x
Zc
devin în cazul particular al liniei scurtcircuitate la bornele de ieşire ( U 2 = 0 ) şi pentru x = l,
U 1 = Z c I 2 sh  l
I 1 = I 2 ch  l
Impedanţa de intrare va fi
U
Z 1 U = 0 = 1 = Z c th  l .
2 I1
l
La linia fără pierderi Z c = Z c ,  l = j l = 2 j   şi, deci, impedanţa de intrare devine

 l
Z 1 U = 0 = j Z c tg  2  , cu modulul
2  
 l
Z1sc = Z 1 U = 0 = Z c tg  2 
2  
Pentru impedanţele de intrare raportate la impedanţa caracteristică Z c se obţin
următoarele valori:

Fig.3.11 R Variaţia impedanţei de intrare raportate

113
     
z1 sc   = tg =1 , z1sc   = tg =  şi z1sc   = tg  = 0 .
8 4 4 2 2
Z
S-a notat z1sc = 1sc . Curba
Zc
l  l
z1 sc   = tg  2  ,
  
este reprezentată grafic în fig.3.11 R.

3.12 R Să se determine undele de tensiune şi de curent directe şi inverse, care se propagă

din punctul de legare în serie a două linii lungi fără pierderi, de impedanţe caracteristice Z1 şi
Z2 la traversarea lui de către o undă de tensiune u d1 = U , care se deplasează dinspre prima
linie spre cea de a doua (fig.3.12 R).

Soluţie
Teoremele lui Kirchhoff u1 = u 2 şi i1 = i2 aplicate bornelor de legătură a liniilor se
scriu în funcţie de descompunerea în unde directe şi inverse de tensiune şi de curent, în felul
următor:
u d1 + u i1 = u d 2
.
id1 + ii1 = id 2

Fig.3.12 R Undele directe şi inverse din linii

u u u
Înlocuim undele directe şi inverse de curent: id1 = d1 , ii1 = − i1 şi id 2 = d 2 cu
Z1 Z1 Z2
u d1 = U . Sistemul de ecuaţii devine:
U + ui1 = u d 2

 U ui1 u d 2 .
Z − Z = Z
 1 1 2
Împărţind prima ecuaţie cu Z1 şi rezolvând sistemul, se obţin următoarele soluţii:

114
 2Z 2 Z 2 − Z1
ud 2 = U, ui1 = U,
Z1 + Z 2 Z1 + Z 2

U 2 Z − Z1
id1 = , id 2 = U şi ii1 = − 2 U.
Z1 Z1 + Z 2 Z1 + Z 2

Apar două cazuri:

a) Z1  Z 2 – unda de tensiune din linia a doua este mai mare decât unda de tensiune
incidentă din prima linie, iar unda de curent din a doua linie este mai mică decât unda
incidentă de curent din prima linie. Adică, u d 2  u d1 şi id 2  id1 .
b) Z1  Z 2 – în acest caz, lucrurile se petrec invers, respectiv u d 2  u d1 şi id 2  id1 .

3.13 R Între două linii fără pierderi de impedanţe (reale) Z1 şi Z2 legate în serie, este
intercalată o bobină fără pierderi de inductivitate L. Să se studieze deformarea unei unde de
tensiune dreptunghiulare, infinit de lungă, de amplitudine u d1 = U care se propagă din linia
întâi în cea de a doua. (fig.#.13 R)

Soluţie

Fig.3.13.R Deformarea undelor în prezenţa unei bobine

di
Descompunând în ecuaţiile lui Kirchhoff u1 = u 2 + L şi i1 = i2 tensiunile şi curenţii
dt
în unde directe şi inverse şi efectuând înlocuirile curenţilor în funcţie de undele de tensiune şi
de impedanţe, se obţine sistemul de ecuaţii
 L d ud 2
 u d 1 + u i1 = u d 2 +
 Z2 d t
 . (1)
 u d1 − ui1 = u d 2
 Z1 Z1 Z2

Eliminând pe u d 1 între cele două ecuaţii se obţine ecuaţia diferenţială

115
 d u d 2 Z1 + Z 2 2Z 2
+ ud 2 = u d1 , (2)
dt L L
d ud 2 Z + Z2
de forma +  u d 2 =  , în care  = 1 .
dt L

Se observă imediat că soluţia particulară a acestei ecuaţii este u d 2 f (t ) = . Soluţia

d ud 2 d ud 2
ecuaţiei omogene +  u d 2 = 0 , adică a ecuaţiei = − u d 2 , se obţine prin
dt dt
u
integrare, ln u d 2 = − t + K ' , fiind de forma ln d 2 = − t , în care K şi K’ sunt constante
K
arbitrare de integrare. Rezultă că soluţia generală a ecuaţiei omogene este u d 2l (t ) = K e − t ,
iar soluţia generală a ecuaţiei date este

u d 2 (t ) = u d 2 f (t ) + u d 2l (t ) = + K e −  t .

Cum pentru t = 0 unda de tensiune nu a pătruns în cea de a doua linie, u d 2 (0) = 0 , de

 

( )
unde se obţine K = − şi u d 2 (t ) = 1 − e − t sau, înlocuind notaţiile  şi 

u d 2 (t ) =
2Z 2
Z1 + Z 2
(
U 1− e − t / T . ) (3)

Funcţia u i1 (t ) se exprimă din ecuaţia (1) şi are valoarea

ui1 (t ) =
U
Z1 + Z 2
 (
Z 2 − Z1 1 − 2 e − t / T , ) (4)

1 L
în care,  = = .
T Z1 + Z 2
Undele de curent directe şi inverse de curent sunt:
 −
t  (5)
u 2U  
id 2 (t ) = d 2 = 1 − e
T
 şi
Z2 Z1 + Z 2  
 

  −
t  (6)
ui1 (t ) U   
ii1 (t ) = − =− Z 2 − Z1 1 − 2 e T
 .
Z1 Z1 ( Z1 + Z 2 )   
  
Ecuaţiile (3), (4), (5), (6) reprezintă evoluţia în timp a undelor directe şi inverse de
tensiune şi de curent la sfârşitul primei linii, respectiv la începutul celei de a doua linii, adică
în locul de conexiune prin intermediul bobinei a celor două linii. Este, însă, util de reprezentat
evoluţia în spaţiu a acestor unde, la un moment dat oarecare t > 0. Alegem acest moment
particular să fie spre exemplu t = T. Pentru a introduce variabila spaţială x, vom face
substituţia t → T − x / v pentru undele directe şi t → T + x / v pentru undele inverse, în care v
este viteza de deplasare a undelor de-a lungul liniilor. Prin superpoziţia acestor unde, se obţin
următoatele funcţii de x ale tensiunilor şi curenţilor rezultanţi din liniile 1 şi 2 la momentul
t = T:

116
 2 Z2 U  +1  
 x 
− 
v T 
u1 ( x, T ) = 1 + e   , (6)
Z1 + Z 2  
 

  x


−1
2 Z 2U   v T  ,
u 2 ( x, T ) = 1 − e  (7)
Z1 + Z 2  
 

2U  −
t

i1 ( x, T ) = 1 − e T  şi (8)
Z1 + Z 2  
 

2U  −
t

i 2 ( x, T ) = 1 − e T . (9)
Z1 + Z 2  
 

Fig.3.13 (a) Deformarea undei de tensiune în prezenţa unei bobină

(b) Deformarea undei de curent în prezenţa unei bobină

În fig. 3.13 a,b R sunt reprezentate grafic cele patru funcţii de mai sus, precum şi undele
incidente dreptunghiulare de tensiune şi de curent din prima linie, pentru următoarele date
numerice: U = 0,9  10 6 V , Z1 = 650 , Z2 = 350 , L = 10 –3 H, v = 3 10 8 m/s .

3.14 R Să se determine undele directe şi inverse de tensiune şi de curent la conectarea în

serie a două linii fără pierderi, de impedanţe caracteristice Z1 şi Z2, ştiind că prima linie se află
în momentul conectării sub tensiunea constantă U.

Soluţie
Menţionăm că în prima linie nu există unde directe de tensiune sau de curent.

117
 Ecuaţiile lui Kirchhoff după cuplare, u1 = u 2 şi i1 = i2 , devin (fig. 3.14 R)
U + ui1 = u d 2 şi ii1 = id 2 sau

 U u i1 u d 2
Z + Z = Z
 1 1 1 .

− u i1 = u d 2
 Z1 Z2
Rezolvând sistemul se obţin soluţiile,
Z2 Z1
ud 2 = U şi ui1 = − U.
Z1 + Z 2 Z1 + Z 2
Undele de curent se calculează astfel:
u U u U
id 2 = d 2 = , respectiv ii1 = − i1 = .
Z2 Z1 + Z 2 Z1 Z1 + Z 2
Aceste patru unde de tensiune şi de curent sunt reprezentate în fig. 3.14 R

Fig.3.14 R Undele de tensiune şi de curent la cuplarea a două linii

3.15 R Între două linii fără pierderi de impedanţe reale Z1 şi Z2 este intercalat un rezistor
de rezistenţă R, în scopul micşorării pantei abrupte a undelor de tensiune. Să se determine
undele directe şi inverse de tensiune şi de curent, la cuplarea lor în serie, ştiind că prima linie
se află în momentul cuplării sub tensiunea constantă U. (După cuplare rezistenţa se
scurtcircuitează prin intermediul unui întrerupător care nu a mai fost figurat în schemă,
manevra nefăcând obiectul exerciţiului.)

Soluţie
Teoremele lui Kirchhoff u1 = u 2 + R i şi i1 = i2 , exprimate în funcţie de undele directe
şi inverse, sunt :
 U ui1 ud 2 R ud 2
Z + = +
U + ui1 = u d 2 + R id 2  1 Z1 Z1 Z1 Z 2
 sau  ,
ii1 = id 2 − ui1 = u d 2
 Z1 Z2
cu soluţiile:
Z2 Z1
ud 2 = U şi ui1 = − U,
Z1 + Z 2 + R Z1 + Z 2 + R

118
respectiv
u U u U
id 1 = d 2 = şi ii1 = − i1 = ,
Z2 Z1 + Z 2 + R Z1 Z1` + Z 2 + R
reprezentate grafic în fig. 3.15 R

Fig. 3.15 R Deformarea undelor datorată prezenţei unui rezistor

3.16 R O linie de impedanţă Z1 aflată sub tensiunea constantă U se cuplează în serie cu o

altă linie de impedanţă Z2 la bornele căreia este conectat un condensator de capacitate C
(fig.n.16 R). Să se determine undele directe şi inverse de tensiune şi curent.

Soluţie
d u2
Ecuaţiile lui Kirchhoff după cuplare sunt u1 = u 2 şi i1 = i2 + C sau, descopunând
dt
în unde directe şi inverse, obţinem sistemul:
 U ui1 u d 2
Z + Z = Z
 1 1 1
 .
− ui1 = u d 2 + C d u d 2
 Z1 Z2 dt
Eliminând pe u i1 se obţine ecuaţia diferenţială
d u d 2 1 Z1 + Z 2 1 U
+ ud 2 = .
dt C Z1Z 2 C Z1
Ştiind că la tensiunea la bornele condensatorului nu poate varia brusc şi, din acest motiv,
u 2  u d 2 (0 − ) = u d 2 (0 + ) = 0 , transformata Laplace ecuaţiei diferenţiale se scrie:
U
 Z + Z2  CZ1
L (u d 2 ) = de unde, L (u d 2 ) =
U
 p + 1 .
 C Z1Z 2  p CZ1  Z1 + Z 2 
p  p + 
 CZ1Z 2 
CZ1Z 2
Notând T = şi calculând originalul cu ajutorul formulei a doua de inversiune a lui
Z1 + Z 2
Heaviside, se obţine

119
  − 
t
Z2 
u d 2 (t ) = U 1− e  . T
Z1 + Z 2  
 
Unda inversă de tensiune este
 −
t 
U  
u i1 (t ) = u d 2 (t ) − U = − Z1 + Z 2 e T
,
Z1 + Z 2  
 
iar undele directe şi inverse de curent,
 − 
t  t 
ud 2 1  u U  Z2 −T 
id 2 (t ) = = U  1 − e  şi ii1 (t ) = − i1 = −
T 1+ e .
Z2 Z1 + Z 2   Z1 Z1 + Z 2  Z1 
   
În figura 3.16 R se reprezintă formele acestor curbe.

Fig.3.16 R Undele directe şi inverse de tensiune şi de curent

3.17 R O problemă “duală” problemei 3.13 R, privind deformarea undelor de către o

bobină intercalată în serie între două linii, este cea a deformării lor de către un condensator în
paralel cu liniile (fig.3.17 R). Se cere să se determine forma undelor în acest caz.

Soluţie
d u2
Ecuaţiile rezultate din scrierea teoremelelor lui Kirchhoff, u1 = u 2 şi i1 = i2 + C ,
dt
se exprimă în funcţie de undele directe şi inverse ale tensiunilor şi curenţilor în felul următor:
u d1 + ui1 = u d 2

 d ud 2 . (1)
i +
 d1 i1 d 2
i = i + C
 dt
u
Exprimând undele de curent în funcţie de cele de tensiune, adică scriind id1 = d1 ,
Z1
u u
ii1 = − i1 şi id 2 = d 2 , în care u d1 = U (considerat cunoscut), şi eliminând pe u i1 se obţine
Z1 Z2
ecuaţia diferenţială

120
 d u d 2 Z1 + Z 2 2 (2)
+ ud 2 = u d1 ,
dt C Z1Z 2 Z1C
cu soluţia de forma
t (3)
−
u d 2 (t ) = A e T +B,

CZ 1Z 2
în care, T = .
Z1 + Z 2
Cautând o soluţie particulară de forma (constantă) a membrului al doilea al ecuaţiei (2),
adică u d 2 f (t ) = B . Obţinem prin înlocuirea în (2), B =
2 Z2 U
. Soluţia (3) devine,
Z1 + Z 2
t (4)
− 2 Z2 U
u d 2 (t ) = A e T +
Z1 + Z 2
Întrucât la momentul t = 0 unda de tensiune nu a pătruns încă în linia a doua,
u d 2 (0) = 0 .
2 Z2 U
Înlocuind în (4) această condiţie avem 0 = A + , relaţie care determină constanta A pe
Z1 + Z 2
care înlocuind-o în (4) conduce la soluţia ecuaţiei date
 − 
t
2 Z2 U 
u d 2 (t ) = 1 − e
T .
 (5)
Z1 + Z 2  
 
Din celelalte ecuaţii rezultă,
  −
t 
  
ui1 (t ) = u d 2 (t ) − U =
U
− Z1 + Z 2 1 − e T
 , (6)
Z1 + Z 2   
  

 − 
t
u 
id 2 (t ) = d 2 =
2U
1 − e
T şi
Z1 + Z 2  (7)
Z2  
 

  −
t 
u
ii1 (t ) = − i1 =
U 1 − Z 2 1 − 2 e T 
Z1 Z1 + Z 2  Z1   . (8)

  

Pentru reprezentarea grafică în spaţiu a acestor unde la momentul t = T se fac

substituţiile t → T − x / v pentru undele directe şi t → T + x / v pentru undele inverse, aşa
cum s-a procedat şi în problema 3.12 R. Graficele obţinute (fig.3.17 R) sunt identice cu cele
din fig.3.13 R prin inversarea reciprocă a tensiunilor cu curenţii. Din aceste analogii rezultă
“dualitatea“ amintită în enunţul problemei.

121
 Fig.3.17 R Deformarea undelor de în prezenţa unui condensator

3.18 R Se consideră două linii fără pierderi de impedanţe caracteristice Z1 şi Z2. Să se

studieze efectul prezenţei unei bobine sau al unui condensator conectaţi în serie, respectiv în
paralel, în punctul de legătură a celor două linii, asupra unei unde de tensiune incidente cu
t
−
fruntea abruptă şi coada exponenţială de forma u d1 (t ) = U e  care se propagă dinspre prima
linie spre cea de-a doua (fig. 3.18 R).

Soluţie
Dacă în ecuaţiile diferenţiale obţinute în problemele 3.13 R şi 3.16 R notate în ambele
L
cazuri cu numărul de ordine (2), se notează cu T rapoartele pentru cazul bobinei şi
Z1 + Z 2
C Z1 Z 2
pentru cazul condensatorului, se obţine aceeaşi ecuaţie diferenţială
Z1 + Z 2
t
d ud 2 2 Z2 −
T + ud 2 = U e . (1)
dt Z1 + Z 2
Încercăm o soluţie particulară a acestei ecuaţii având forma membrului al doilea
t
−
u d 2 f (t ) = k1 e  . (2)

Înlocuind pe (2) în (1) se determină constanta arbitrară k1

2 Z2 U
k1 = .
Z1 + Z 2 t (3)
1−

Ecuaţia diferenţială omogenă are soluţia generală
t
−
u d 2l (t ) = k 2 e T ,
(4)

122
în care constanta de integrare k 2 se determină observând că la momentul t = 0 unda directă de
tensiune din linia a doua este nulă, adică ud 2 (0) = ud 2 f (0) + u d 2l (0) . Din această condiţie
rezultă, k 2 = − k1 , în care k1 este dat de ecuaţia (3).
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (1) este
t t
− −
2 Z2 U e  −e T
u d 2 (t ) = u d 2 f (t ) + u d 2l (t ) = . (5)
Z1 + Z 2 T
1−

Se observă că fruntea acestei unde ce poate pătrunde în înfăşurările maşinilor şi aparatelor
electrice solicitând izolaţia dintre spirele învecinate, nu mai este abruptă ci înclinată conform
exponenţialei date de (5) ( fig.3.18 R). Înclinaţia frunţii undei în momentul t = 0 va fi dată de
d ud 2 d ud 2 2 Z2 U
derivata . Se obţine, = .
d t t =0 d t t = 0 T ( Z1 + Z 2 )

Fig.3.18 R Deformarea undei cu coada exponenţială

Se observă că panta nu depinde de , ci numai de Z1, Z2 şi, după caz, de L sau de C.

3.19 R La pătrunderea unei unde de supratensiune dreptunghiulare care soseşte de pe o

linie fără pierderi de impedanţă caracteristică Z1 şi pătrunde în înfăşurarea unui transformator,
aparat sau maşină electrică, dacă se doreşte ca tensiunea dintre spire învecinate să fie cât mai
redusă pentru a nu solicita izolaţia dintre ele, este nevoie ca amplitudinea U’a undei care
pătrunde în înfăşurare să fie cât mai mică. Să se determine inductivitatea unei bobine montate
în serie sau capacitatea unui condensator montat în paralel cu înfăşurarea unui transformator
monofazat fără pierderi de impedanţă Z2, pentru ca raportul dintre amplitudinea maximă U’şi
amplitudinea U a unei unde dreptunghiulare de lungime  să nu depăşească o valoare
U
subunitară  = .
U

Soluţie
Unda de tensiune incidentă dreptunghiulară, de lungime finită , se interpretează ca fiind
o superpoziţie între o undă dreptunghiulară cu coadă infinit de lungă şi o alta identică, dar de
semn contrar, decalată faţă de prima cu o lungime egală cu . Prin superpoziţie, rezultă şi
unda de tensiune u d 2 (t ) care pătrunde în înfăşurarea transformatorului (fig.3.19 R).

123
 Fig.3.19 R Deformarea unei unde dreptunghiulare de lungime finită

În acord cu rezultatele obţinute la problemele 3.13 R şi 3.17 R, fruntea undei directe de

tensiune care depăşeşte fie bobina legată în serie, fie condensatorul legat în paralel trecând
mai departe, are aceeaşi expresie:
 − 
t
2 Z2 
u d 2 (t ) = U 1− e T
,
Z1 + Z 2 
(1)

 
în care
L
T= (2)
Z1 + Z 2
în cazul bobinei şi
C Z1 Z 2
T= (3)
Z1 + Z 2
în cazul condensatorului.

Unda trece în întregime din linia de impedanţă Z1 în transformator, după un timp t = în
v1
care v1 este viteza de propagare a undei pe linie. Amplitudinea U  a tensiunii care corespunde
acestui timp este
  
 − 
2 Z2
U = U 1 − e 1 T
v
. (4)
Z1 + Z 2  
 
Rezultă,


−
U' 2 Z2  −  v1
= 1 − e v1 T  şi T = .
U Z1 + Z 2    U ' Z1 + Z 2 
  ln  1 − 
 U 2 Z2 
U
Pentru o protecţie acoperitoare, trebuie ca raportul să fie foarte mic. Folosind o
U
aproximaţie de tipul ln (1− x )  − x utilizată pentru argumente x mici, putem scrie,

124
 
−
v1  U 2 Z2
T  = . (5)
U  Z1 + Z 2 v1 U  Z1 + Z 2
−
U 2 Z2
Înlocuind succesiv pe T cu expresiile date de relaţiile (2) şi (3), rezultă,
 U  U 1
L =2 Z2 şi C =2 .
v1 U  v1 U  Z1

3.20 R Se consideră două linii fără pierderi de impedanţe caracteristice Z1 şi Z2. O undă
t
−

de tensiune oscilatorie amortizată de forma u d1 (t ) = U e cos  t se propagă din prima spre
cea de a doua linie. Să se evalueze deformarea undei prin prezenţa unei bobine conectate în
serie între cele două linii şi al unui condensator conectat în paralel cu acestea.

Soluţie
Dacă formulele (2) din problemele 3.13 R, 3.17 R se înmulţesc respectiv cu
L C Z1 Z 2
T= în cazul bobinei şi cu T = , în cazul condensatorului, se obţine aceeaşi
Z1 + Z 2 Z1 + Z 2
ecuaţie diferenţială:
du 2 Z2
T d 2 + ud 2 = u d1
dt Z1 + Z 2
sau înlocuind pe u d 1 cu expresia din enunţ,
t (1)
d ud 2 2 Z2 −
T + ud 2 = U e  cos  t
dt Z1 + Z 2
Ecuaţia diferenţială (1) are o soluţie particulară de forma membrului al doilea,
t (2)
−

u d 2 f (t ) = K1 e cos(  t − ) ,

în care constantele de integrare K1 şi  urmează a se determina din condiţii iniţiale. Înlocuind


pe (2) în (1), obţinem pentru t = 0 şi t = un sistem de două ecuaţii cu două
2
necunoscute în K1 şi  cu soluţiile,
2Z 2 U 
K1 = tg  = .
Z1 + Z 2 2 şi 1 1
 T 2 2 −
1 −  + T  T 
  
d ud 2
Ecuaţia omogenă T + u d 2 = 0 are, aşa cum am mai văzut în problemele
dt
t
−
anterioare, o soluţie generală de forma u d 2l (t ) = K 2 e T
, K 2 fiind de asemenea o constantă
de integrare. Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale date, (1), este dată de suma

125
 t t
− −
u d 2 (t ) = u d 2 f (t ) + u d 2l (t ) 
= K1 e cos(  t − ) + K 2 e T ,
în care K1 şi  au fost determinaţi anterior, iar K2 urmează a fi determinat din condiţia iniţială
la t = 0, u d 2 (0) = 0 . Se obţine, K 2 = − K1 cos  . Înlocuind toate constantele de integrare
determinate, se obţine soluţia
 −t −
t 
2Z 2 U e  (cos  t − ) − e T cos  .
u d 2 (t ) =
Z1 + Z 2 2   (3)
 T 2 2  
 1 −  + T 
 
Pentru a reprezenta în spaţiu undele în lungul liniilor la un moment de timp dat, se
x
operează în formule înlocuirea t →  − . Unda incidentă şi unda deformată sunt reprezentate
v
în fig. 3 20 R pentru următoarele valori numerice: U = 900 kV, Z1 = 650 , Z2 = 350 ,
L = 0,1 H, v = 3·108 m / s,  = 3·107 rad / s şi  = 85 ms.

Fig.3.20 R Undele oscilante amortizate din cele două linii

Este de menţionat că unda de tensiune din a doua linie poate avea şi altă formă decât cea
reprezentată, în funcţie de valorile date numeroşilor parametri implicaţi în problemă.

3.21 R La frecvenţe înalte ale undelor de tensiune oscilatorii, este posibil ca la intrarea
acestora în înfăşurările maşinilor sau aparatelor electrice, tensiunea dintre două spire
învecinate să fie egală cu dublul amplitudinii undelor, periclitând astfel izolaţia dintre spire.
Se cere să se dimensioneze bobinele sau condensatoarele conectate la bornele de intrare ale
acestor dispozitive, astfel încât tensiunea dintre două spire învecinate să nu depăşească o
anumită valoare admisă.

Soluţie
Problema se rezolvă particularizând rezultatul (3) din problema precedentă luându-se
pentru simplitate  = 0 şi considerând undele neamortizate ( → ) . Se obţine,

 − 
t
2Z 2 
U
u d 2 (t ) = −1− e
T
. (1)
Z1 + Z 2 2 2 
 T +1  


126
 Intervalul de timp corespunzător trecerii undei de la o valoare maximă pozitivă la o

valoare maximă negativă, imediat învecinată este t m = . Prima amplitudine are valoarea

  
2Z 2 U  − 
u d 2 =  cos  − e T  ,
Z1 + Z 2 2 T 2 + 1  
 
iar următoarea
 2
2Z 2  U − 
u d 2 =  cos 2 − e T  .
Z1 + Z 2
2 T 2 + 1  

Tensiunea maximă dintre două spire învecinate este
   
−  − 
T T
2−e e − 1
  (2)
us = u d 2 − u d 2 =
2 Z2 U  .
Z1 + Z 2 2 T 2 + 1
Aşa cum se constată din relaţia de mai sus, o tensiune scăzută între spire se poate obţine
pentru o valoare mare a lui T, acest parametru fiind funcţie, aşa cum s-a văzut, de valorile
elementele de protecţie, respectiv de inductivitatea L a bobinei sau de capacitatea C a
condensatorului. În aceste condiţii se poate neglija la numitor unitatea în raport cu  2 T 2 , iar
la numărător, folosind dezvoltarea în serie
x x2
−x
e = 1− + − ,
1! 2!
se obţine, neglijând termenii începând cu cel de al treilea, argumentul fiind foarte mic,
2
        
2 − 1 − 1 − − 1 2+ − 
2 Z2 U  T  T  2 Z2 U T  T 
us = = .
Z1 + Z 2 T Z1 + Z 2 T
2
   
În sfârşit, neglijând diferenţa −  în raport cu 2 rezultă, relaţia mai simplă,
T  T 

4 Z2 U
us = , (3)
Z1 + Z 2 T
L
în care, T este egal fie cu , în cazul utilizării unei bobine de protecţie, fie cu
Z1 + Z 2
Z1Z 2  C
, în cazul utilizării în acelaşi scop a unui condensator. Înlocuind, în (3) se obţin
Z1 + Z 2
cele două formule de dimensionare cerute în problemă:
4Z 2 U 4 U
L = şi C = ,
 us Z1  u s

127
 us
raportul fiind ales în mod convenabil, de dorit cât mai mic.
U

3.22 R Să se determine expresiile transformatelor Laplace ale tensiunii şi curentului într-

un punct situat la distanţa x de bornele de alimentare ale unei linii, ştiind că în momentul
iniţial tensiunea şi curentul sunt nule, în orice punct al liniei.

Soluţie
Aşa cum se ştie ecuaţiile cu derivate parţiale ale liniilor cu constante repartizare sunt:
u i i u
− = L + R i şi − =C + Gu . (1)
x t x t
Aplicând transformata Laplace, se obţine sistemul de ecuaţii
 d L (u )
− d x = ( pL + R) L (i)
 , (2)
− d L (i) = ( pC + G )L (u )
 d x

în care L  f (t ) =
 0
f (t ) e − p t d t şi p = +j este parametrul complex cunoscut din teoria

d L (i)
transformatei Laplace. Derivând prima ecuaţie în raport cu x şi eliminând pe între
dx
rezultatul derivării şi ecuaţia a doua a sistemului (2) se obţine
d 2 L (u )
= ( pL + R )( pC + G )  L (u )
d x2
sau, notând ( pL + R )( pC + G ) =  2 rezultă,

d 2 L (u )
−  2 L (u ) = 0 . (3)
2
dx
Soluţia generală a ecuaţiei (3) este de forma:
L (u) = A ch  x + B sh  x , (4)
A şi B fiind constante arbitrare complexe, care pot fi funcţii de variabila complexă p. Din
prima ecuaţie a sistemului (2) se determină transformata Laplace a expresiei curentului:
1 d L (u ) 
L (i ) = − = − ( A sh  x + B ch  x) .
pL + R d x pL + R
Cu notaţia
pL + R pL + R
Z ( p) = = rezultă,
 pC + G
1 (5)
L (i ) = − ( A sh  x + B ch  x) ,
Z ( p)
în care Z(p) este impedanţa caracteristică operaţională a liniei.

128
 Pentru ca L (i) să fie univoc determinat, se vor lua pentru  acele valori care satisfac
 
condiţia Re( )  0 adică, −  arg   .
2 2
L
La linia fără pierderi (R = 0, G = 0), Z ( p)  Z = .
C
3.23 R Să se determine constantele A şi B din problema precedentă în cazul unei linii de
lungime l la capătul căreia se află conectat un receptor de impedanţă operaţională Z2(p), şi să
se exprime cu ajutorul lor transformatele Laplace ale tensiunii şi curentului, la distanţa x faţă
de bornele de intrare ale liniei, dacă la aceste borne se aplică tensiunea (u ) x =0 = u1 .

Soluţie
Aplicând transformata Laplace relaţiei (u ) x = 0 = u1 , avem la începutul liniei
L (u ) x = 0 = L (u1 ) .
La sfârşitul ei este valabilă o relaţie operaţională de tipul “legii ” lui Ohm:
L (u) x=l = Z 2 ( p)L (i) x=l
Punând aceste condiţii relaţiilor
1
L (u) = A ch  x + B sh  x şi L (i ) = − ( A sh  x + B ch  x)
Z ( p)
obţinute în problema precedentă, se obţin constantele:
Z ( p)
ch  l + 2 sh  l
Z ( p)
A = L ( u1 ) şi B = − L (u1 ) .
Z 2 ( p)
sh  l + ch  l
Z ( p)
Înlocuind aceste constante în transformatele tensiunii şi curentului rezultă,
Z ( p)
sh  (l − x) + 2 ch  (l − x)
Z ( p)
L (u ) = L (u1 ) şi (1)
Z 2 ( p)
sh  l + ch  l
Z ( p)

Z ( p)
ch  (l − x) + 2 sh  (l − x)
L (u1 ) Z ( p)
L (i) = .
(2)
Z ( p) Z 2 ( p)
sh  l + ch  l
Z ( p)
U
Dacă tensiunea de alimentare este constantă, u1 = U atunci L (u1 ) = şi rezultă
p
Z ( p)
sh  (l − x) + 2 ch  (l − x)
U Z ( p)
L (u ) = , iar (3)
p Z 2 ( p)
sh  l + ch  l
Z ( p)

129
 Z ( p)
ch  (l − x) + 2 sh  (l − x)
U Z ( p)
L (i) = . (4)
pZ ( p) Z 2 ( p)
sh  l + ch  l
Z ( p)

3.24 R Să se determine unda de tensiune care se propagă pe o linie cu pierderi de

parametri lineici R, L, G şi C, care funcţionează cu bornele de ieşire în gol, după cuplarea la
bornele de intrare a unei tensiuni constante u1 (t ) = U1 .

Soluţie
Transformata Laplace a undei de tensiune pe linia cu bornele de ieşire în gol se obţine
din formula (3) a problemei precedente în care se face înlocuirea Z ( p) →  . Se obţine,

U1 ch  (l − x)
L (u ) = , (1)
p ch  l

în care  = ( pL + R)( pC + L) . Funcţia original se determină aplicând formula a doua a

dezvoltării a lui Heaviside,
f (t ) =
U (0)
W (0)
+ 
U ( ps )
p sW ( p s )
s
e pst .

Valorile lui p care anulează numitorul transformatei de mai sus sunt date de rădăcinile
2s + 1
ecuaţiei ch l = 0 . Rezultă că acesta se anulează pentru  s = j  , adică pentru
2
2s + 1 (2)
( pL + R)( pC + G)  l = j .
2
Ridicând la pătrat se obţine ecuaţia
(2s + 1) 2  2
p 2 LC + p( LG + CR ) + RC + = 0,
4l 2
cu soluţiile
p s = −  j s , în care (3)

1   2s + 1  
2
1R G
 =  +  şi  s =  −
2
 RG +    .
2 L C  LC 
  2l  
În formula a doua a lui Heaviside facem înlocuirile

U (0) = ch RG (l − x) , W (0) = ch RG l , U ( p) = ch  (l − x) , W ( p) = ch  l şi
d 2 pLC + ( LG + CR )
W ( p) = l sh  l = l sh  l .
dp 2 ( pL + R)( pC + G )
În ultima expresie introducem valorile lui ps date de (3). Se obţine,
2 s
W ( p s ) = (−1) s l 2 LC .
(2s + 1)
Introducând în formula dezvoltării rezultă,

130
 ch RG (l − x)
u ( x, t ) = U 1 +
ch RG l
 2s + 1 l − x 
− t  (2s + 1) cos 
+ U1
e
l 2 LC 
s =0
(−1) s  2
s 2 − 2
l    sh  t + ch  t  .

 s
s s 


3.25 R Să se studieze descărcarea unui condensator de capacitate C0, încărcat iniţial sub
tensiunea U1, peste o linie de lungime l fără pierderi, scurtcircuitată la bornele ei de ieşire.

Soluţie
Dacă în formulele (1) şi (2) de la problema 3.22 R punem la sfârşitul liniei condiţia de
scurtcircuit Z 2 ( p) = 0 obţinem relaţiile:
sh  (l − x) (1)
L (u ) = L (u1 ) şi
sh  l

L (u1 ) ch  (l − x) (2)
L (i) = ,
Z ( p) sh  l

L
în care  = p LC şi Z ( p)  Z = . Aplicând transformata Laplace relaţiei de conservare
C
d u (t )
a sarcinii electrice la începutul liniei, i1 (t ) = −C0 1 avem,
dt
L (i1 ) = − pC0 L (u1 ) + C0U1 , (3)
cu U 1 = u1 (0) .
Pentru x = 0 din (2) avem
L (u1 ) ch  l
L (i1 ) = . (4)
Z sh  l
Eliminând pe L (i1 ) între formulele (3) şi (4) rezultă expresia transformatei tensiunii la
Z C0U1 sh  l
începutul liniei, L (u1 ) = . Aceasta se introduce în ecuaţia (1) obţinându-
ch  l + pZ C0 sh  l
se trasformata tensiunii la distanţa x, parametrul complex p fiind inclus în expresia lui ,
sh  (l − x)
L (u ) = U1 l LC , (5)
 l sh  l +  ch  l
Cl
în care s-a notat  = , o mărime întotdeauna pozitivă.
C0
Pentru calculul originalului expresiei (5), se caută rădăcinile ecuaţiei
 l sh  l +  ch  l = 0 .
Reprezentând grafic funcţia y( x) = x sh x +  ch x de tipul numitorului expresiei (5), în
care   0 , se constată că ea nu intersectează axa absciselor şi, deci, nu are rădăcini reale.

131
Rădăcinile imaginare se pun sub forma ps LC l   s l = j s . Funcţia original se determină
cu ajutorul primei formule de inversiune a lui Heaviside

u (t ) = U1l LC 
s = −
U ( ps ) ps t
V ( p s )
e , în care (6)

 l − x (7)
U ( p s ) = j sin   s  şi
 l 

V ( ps ) = j l LC sin  s + j s l LC cos  s + j  l LC sin  s 

 se înlocuieşte din condiţia verificării de către p s a ecuaţiei V ( p s ) = 0 .
 sin  s
Se obţine = s ,
cos  s
iar V ( p s ) ia forma
l LC  1 
V ( p s ) = j   s + sin 2 s  .
cos  s  2 
’
Înlocuind pe U(ps) şi V (ps) în formula de inversiune se obţine,
 l − x
 sin  s  cos s j  s t
u (t ) = 2U1   l 
2s + sin 2s
s =− 
e l LC .

 
Cum e j mt
= cos mt + j sin mt şi  (cos mt + jsin mt ) = 2 cos mt , rezultă
m= −  m=0
 l − x
 sin   s  cos  s
u (t ) = 4U1 
s =0
 l 
2 s + sin 2 s
  
cos s t  .
 l LC 

3.26 R Între conductoarele unei linii electrice fără pierderi de lungime l, inductivitate
lineică L şi capacitate lineică C, tensiunea electrică este constantă şi egală cu E. Să se
determine evoluţia în timp la începutul (x = 0), mijlocul (x = l / 2) şi la sfârşitul liniei (x = l),
dacă la momentul t = 0 se scurtcircuitează bornele de la intrarea liniei.

Soluţie
Aplicând transformata Laplace ecuaţiilor liniilor fără pierderi şi, ţinând seama de faptul
că i(0 − ) = 0 şi u(0 − ) = E , avem:
d L (u ) (1)
− = pLL (i) şi
dx

d L (i) (2)
− = pCL (u ) − CE .
dx
d L (i)
Eliminând pe între cele două ecuaţii rezultă
dx

132
 d 2 L (u )
− p 2 LC L (u ) = − pLCE . (3)
2
dx
Soluţia generală a acestei ecuaţii diferenţiale este suma dintre o soluţie particulară a
ecuaţiei date (soluţia forţată) şi soluţia generală a ecuaţiei omogene (soluţia de regim liber)
L (u) = L (u) f + L (u) l .
Soluţia particulară este de forma membrului al doilea, adică o constantă K, ce urmează a fi

determinată prin înlocuire în ecuaţia dată, L u f (t ) = K . Se obţine, K = , deci
E
p
 
L u f (t ) =
E
p
rezultând

u f (t ) = E . (4)
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este de forma
L (u) l = A ch( p LC x) + B sh( p LC x) , (5)
iar soluţia generală a ecuaţiei date, de forma
E (6)
L (u ) = A ch( p LC x) + B sh( p LC x) + .
p
Expresia operaţională curentului se obţine din ecuaţia (1)

L (i ) = −
1
Z
 E
A sh( p LC x) + B ch( p LC x) + ;
p
 (7)

L
s-a notat Z = . Constantele de integrare se obţin din condiţia de scurtcircuit de la
C
începutul liniei u(0) = 0 → L (0) = 0 şi din condiţia de mers în gol de la sfârşitul ei
i(l ) = 0 → L i(l ) = 0 . Se obţin

E E sh ( p LC l )
A=− şi B= .
p p ch ( p LC l )
Înlocuind în (7) rezultă,

L (u ) = −

E E ch p LC (l − x)
,
 (8)
p p ch ( p LC l )

în care primul termen este L (u) f , iar cel de al doilea L (u ) l = −


E ch p LC (l − x),
p ch ( p LC l )

de forma L (u ) l = − E
U ( p)
pW ( p )
 
, în care U ( p ) = E ch p LC (l − x) , W ( p) = ch ( p LC l ) şi

W ( p ) = LC l sh ( p LC l ) .
Pentru a aplica formula a doua de inversiune a lui Heaviside

133
 ul (t ) =
U (0)
W (0)
+  pUW( p( p) ) e
s
s
s
s
pst
, (9)

unde U (0) = E şi W (0) = 1, se calculează rădăcinile ecuaţiei W(p) = 0, adică ale ecuaţiei
ch ( p LC l ) = 0 . Se demonstrează uşor că rădăcinile z s =  s + j s ale unei ecuaţii de
forma ch z = 0 sunt pur imaginare, z s = j  s , şi deci ecuaţia de rezolvat este de forma
 1 
cos  = 0 . Rezultă  s = (2s + 1) , de unde, p s = j (2s + 1) sau
2 LC l 2

p s LC l = j( 2s + 1) . Înlocuind în formula (9) se obţine
2
  
 cos(2s + 1) (l − x) j 2s +1  t
ul (t ) = − E −
2E
  (−1) s
s = −
 2
2s + 1
 e LC l 2

sau dezvoltând exponenţiala,

  l − x
 cos (2 s + 1)
2 l    2s + 1    2 s + 1  
ul (t ) = − E −
2E
 
s= − 
(−1) s 
2s +1
cos  t  + j sin 
  LC l 2   LC l 2
t  . (10)


Dezvoltând relaţia (10), pentru valori ale lui s corespunzătoare perechilor (0,-1) , (1,-2) ,
(2,-3) , (3,-4) ş.a.m.d., termenii sumei sunt aceeaşi, cu excepţia termenilor în sinus care au
acelaşi argument, dar cu semn schimbat. De aceea, efectuând însumarea de la −  la+ 
termenii în sinus se reduc, rămânând câte doi termeni identici în cosinus. Din acest motiv, se
+ +
poate înlocui seria

s=−
cu seria 2

s= 0
. Soluţia lui u l (t ) se scrie astfel:

  l − x
 cos (2 s + 1)
2 l 

4E   2 s +1  
ul (t ) = − E − (−1) s cos t.
 2s +1  LC l 2 
s=0
Adunând la expresia de mai sus soluţia particulară (4) se obţine soluţia generală
  l − x
 cos (2 s + 1)
2 l 

4E   2 s +1  
u (t ) = (−1) s +1 cos t . (11)
 2s +1  LC l 2 
s=0

Figurile 3.26 R a şi 3.26 R b ilustrează evoluţia în timp a tensiunii normalizate

u (t )
u n (t ) = , la mijlocul (x = l / 2) şi, respectiv, sfârşitul (x = l) liniei. Valorile numerice
4E / 
utilizate pentru reprezentarea grafică sunt l = 1000 km, L = 0,25·10-6 H / m şi C = 10-10 F / m.
De asemenea, au fost folosiţi 20 de termeni ai seriei care defineşte mărimea un(t). La începutul
liniei (x = 0), loc în care linia este scurtcircuitată, tensiunea este nulă, pentru orice moment de
timp.

134
 Fig.3.26 R Variaţia în timp a lui u(t) pentru
(a) x = l / 2; (b) x = l

În fig.3.26 R c se redă un detaliu al variaţiei în timp a lui un(t) la sfârşitul liniei.

Fig.3.26 R (c) Detaliu al oscilaţiilor tensiunii u(t) la sfârşitul liniei

135
 3.8 LINII LUNGI – PROBLEME PROPUSE

3.l.P O linie electrică fără pierderi, de lungime l şi de inductivitate şi capacitate lineice L

şi C , are cuplată la extremitatea ei receptoare un rezistor de rezistenţă r. Linia se cuplează la
momentul t = 0 la o tensiune de alimentare constantă U1. Să se determine tensiunea pe linie la
distanţa x, în momentul t > 0.

 x v  x + v t  sin s x sin s t 
sh

 −
l e l t −
v 
R: u ( x, t ) = U1  1 − + e l 
   2
+  2 2 
s
 s =1 


în care,  = − = Re pl LC ,  =  
, v=
1
,  s = arcth
r
Zc
şi Z c =
L
C
.
l LC LC

3.2.P O linie electrică fără pierderi de lungime l şi de inductivitate şi capacitate lineice L

şi C are conectată la bornele ei de ieşire un condensator de capacitate C2. Să se determine
tensiunea electrică funcţie de spaţiu şi de timp ce se propagă pe linie, după cuplarea la
momentul t = 0 a tensiunii de alimentare a liniei U1 = const.
 s x 
  sin 

R: u ( x, t ) = U1 1 − 4

 s =1
 l
2 s + sin 2 s
cos
s t 
l LC 

în care, s reprezintă abscisele punctelor

 
 lC
de intersecţie dintre curbele f1 () = ctg  şi f 2 () = , cu  = . Pentru s > 2 aceste abscise
 C2

se pot aproxima astfel:  s  ( s − 1) + .
( s − 1)

3.3.P Să se determine evoluţia tensiunii electrice u(x,t) în lungul unei linii cu pierderi de
lungime l, cu bornele de ieşire în gol, având parametrii R, G, L, C, după cuplarea la momentul
t = 0 la bornele de intrare a unei tensiuni constante U1.

 ch RG (l − x)
u ( x, t ) = U 1  +
 ch LGl
 2s + 1 l − x  
R:  (2s + 1) cos  
− t 

e  2 l  
+ (−1) s  sh  s t + ch  s t  .
l 2 LC  s 
2 2
s − 
s =0 

1   2s + 1)  
2
1R G 2
în care,  =  +  şi  s =  +  RG +    .
2 L C  LC 
  2l  

3.4.P O bobină de inductivitate L = 3 mH este cuplată în serie între două linii de

impedanţe caracteristice Z1 = 500  şi Z2 = 5000 . Să se determine constanta de timp T a
procesului tranzitoriu, la trecerea unei unde dreptunghiulare infinit de lungă de amplitudine

136
U1 = 100 kV, care se propagă din prima linie în cea de a doua, şi amplitudinea U2 a tensiunii
stabilizate în această din urmă linie, după încetarea ( la t →  ) a procesului tranzitoriu.

R: Utilizând rezultatele obţinute la problema 3.13 R se obţine,

L 2 Z2
T= = 0,55  10 −6 s şi u 2 (t ) t → = U1 = 181 , 818 kV
Z1 + Z 2 Z1 + Z 2

3.5.P Să se detrmine tensiunea şi curentul de la bornele de intrare ale unei linii de

lungime l, impedanţă caracteristică Z c şi constantă de propagare , la mersul în gol
(U 2 = U 20 ) şi la mersul în scurtcircuit (I 2 = I 2s ) ale liniei.
U 1 = U 20 ch  l
 U 1 = Z c I 2 s sh  l
R:Pentru mersul în gol  U 20 ; pentru mersul în scurtcircuit  .
 I 1 = Z sh  l  I 1 = I 2 s ch  l
 c

3.6.P Să se detrmine elementele schemei echivalente din figura #t.7 ale unei linii având
parametrii l, Z c şi 

Fig. 3. 6. P

 l
Z p = Z c th
R:Din motive de simetrie schema echivalentă trebuie să fie simetrică  2 .
Z = Z cth  l
 q c
2

3.7.P O linie fără pierderi de impedanţă caracteristică Z c alimentează la bornele ei de

ieşire un rezistor de rezistenţă R. Pe linie se propagă o undă de supratensiune de amplitudine
U. Să se determine undele reflectate de tensiune şi de curent.

R − Zc Z −R U
R: ui = U şi ii = c
R + Zc Zc + R Zc

3.8.P O linie fără pierderi de impedanţă caracteristică Z1 se află sub o tensiune constantă
U. Linia se cuplează la o altă linie de impedanţă caracteristică Z2, în serie cu care este montată
o bobină de inductivitate L. Să se determine undele directă şi inversă ale tensiunii.

137
   − 
t
u (t ) = Z 2U 1 − e T 
 d2 Z1 + Z 2  

   L
R:  , în care T = .
  − 
t  Z1 + Z 2
Z1U 
ui1 (t ) = − 1 − e T
 Z1 + Z 2  

  

3.9.P Între două linii fără pierderi de impedanţe caracteristice Z1 şi Z2 se află în serie cu
acestea un rezistor de rezistenţă R. Să se detrmine undele directe şi inversede tensiune şi de
curent din linia a doua, dacă din prima linie se propagă spre cea de a doua o undă de
supratensiune de amplitudine U.

 2Z 2
u d 2 = Z + Z + R  U
 1 2
R:  .
i = 2 Z1 U
 d 2 Z1 + Z 2 + R Z1

138