CAPITOLUL 4

ECUAŢII NODALE. MATRICEA ADMITANŢELOR NODALE

Prima etapă a calculului regimului permanent presupune construirea schemei monofilare
a sistemului analizat, definirea parametrilor electrici ai elementelor componente ale reţelei şi
precizarea sarcinilor şi puterilor generate din reţea. Pe baza acestor parametri, se construiesc
schemele electrice echivalente ale elementelor reţelei, pe baza modelului de reprezentare ales (de
exemplu, pentru transformatoare se foloseşte schema în Г, iar pentru linii, schema în Π).
Astfel, pentru schema monofilară din Fig. EN.1a, schema electrică echivalentă
monofazată va arăta ca în Fig. EN.1b.

(a) (b)
Fig. EN.1 – Schema monofilară şi schema electrică echivalentă a unei reţele electrice test

În schema din Fig. EN.1a, sarcinile au fost reprezentate sub formă de curenţi, iar
transformatoarele au rapoarte de transformare complexe. Nodul 0, neutrul comun, este nodul de
referinţă al reţelei, iar nodurile 1-4 sunt noduri independente. Admitanţele transversale
rezultante în fiecare nod rezultă prin sumare:

y 10= y 120 + y 130

y 20= y 210 + y 240
y 30= y 340
y 40= y 430 (EN.1)

Prin această reducere, schema echivalentă conţine doar patru laturi longitudinale şi patru
transversale, ca în Fig. EN.2. În această schemă, se adoptă următoarele convenţii:
  pe laturile longitudinale, sensurile curenţilor se aleg de la nodul cu numărul de
ordine mai mic la nodul cu numărul de ordine mai mare, iar sensul tensiunilor pe
laturi (al căderilor de tensiune) se alege în sensul circulaţiei curentului.
 pe laturile transversale, curenţii circulă către neutru şi tensiunile nodale se
orientează de la nodurile independente la neutru.
 Vectorii tensiunilor nodale şi ai curenţilor nodali vor avea expresiile:

[] []
J1 U1
J U
[ J n ]= J 2 [ U n] = U 2
3 3
J4 U4
(EN.2)

Fig. EN.2 – Schema electrică echivalentă monofazată a reţelei test, forma finală

Fig. EN.3 – Graful topologic cu transformatoare ideale al reţelei test

 Schemei echivalente din Fig. EN.2 i se ataşează graful topologic (de incidenţă), în care
laturile sunt orientate conform sensului curenţilor, iar arborele complet este alcătuit din laturile
transversale. Dacă laturile se numerotează ca în Fig. EN.3, căderile de tensiune şi curenţii din
laturi se scriu sub formă vectorială astfel:
[ U ] =[ U 10 , U 20 , U 30 ,U 40 ,U 12 ,U 13 , U 23 , U 34 ]T
(EN.3)
[ I ]=[ I 10 , I 20 , I 30 , I 40 , I 12 , I 13 , I 23 , I 34 ]T

Cu aceste notaţii, se pot scrie două ecuaţii topologice (relaţii între mărimile de stare care
depind de topologia reţelei).

Dacă se notează cu [A] matricea de incidenţă laturi-noduri independente a reţelei care

include şi rapoartele de transformare, se pot scrie relaţiile:
¿
[ A ] ⋅[ I ] =[ J n ] (EN.4)

care reprezintă legea I a lui Kirchhoff, descrierea relaţiilor dintre curenţii nodali şi curenţii din
laturi şi

[ A ] T⋅[ U n ]=[ U ] (EN.5)

relaţiile dintre tensiunile nodale şi căderile de tensiune pe laturi.

Matricea [A] are numărul de linii egal cu numărul de noduri al reţelei, iar numărul de
coloane egal cu numărul de laturi al reţelei. Elementele ei, notate generic cu aij (i – indice de
linie, j – indice de coloană) pot lua următoarele valori:
 0, dacă latura j nu este incidentă în nodul i
 +1 sau -1, dacă latura j este incidentă galvanic la nodul i, în sens pozitiv sau
negativ
 +Nki sau –Nki dacă latura j este incidentă prin cuplaj magnetic (de partea raportului
de transformare ideal) la nodul i, în sens pozitiv sau negativ, şi incidentă galvanic
la nodul k
Pentru reţeaua reprezentată prin graful topologic din Fig. EN.3, matricea [A] are forma:

1 2 3 4 5 6 7 8
L1-0 L2-0 L3-0 L4-0 L1-2 L1-3 L2-4 L3-4
N1 1 0 0 0 1 1 0 0
[A] =
N2 0 1 0 0 -1 0 1 0
N3 0 0 1 0 0 –N13 0 1
N4 0 0 0 1 0 0 –N24 -1
 O a doua categorie de ecuaţii ce pot fi scrise pentru această reţea sunt ecuaţiile de
material, care exprimă relaţii dintre mărimile de stare în care intervin şi parametrii electrici ai
reţelei, în cazul de faţă admitanţele.
Se poate scrie pe fiecare latură căderea de tensiune pe latură ca fiind produsul dintre
admitanţa laturii şi curentul care circulă pe acea latură sau matriceal, pentru tot sistemul:

[ I ]= [ y ]⋅[ U ] (EN.6)

[ y ] =diag ( y 10 , y 20 , y 30 , y 40 , y 12 , y 13 , y 24 , y 34 )
unde (EN.7)

Dacă se înlocuieşte în (EN.4) expresia vectorului [I] cu cea din (EN.7) şi expresia
vectorului [U] cu cea din (EN.5) , rezultă:
¿ T
[ A ] ⋅[ y ]⋅[ A ] ⋅[ U n ]=[ J n ] (EN.8)
¿ T
Adoptându-se notaţia
[ A ] ⋅[ y ]⋅[ A ] ≡[ Y n ] , (EN.9)

sistemul de ecuaţii (EN.8) se rescrie

[ Y n ]⋅[ U n ]=[ J n ] (EN.10)

care este forma finală a teoremei tensiunilor nodale, un model liniar de regim permanent în
care [ n ] este vectorul necunoscutelor, [ n ] este termenul liber, iar [ n ] este matricea
U J Y
admitanţelor nodale a sistemului.

Matricea admitanţelor nodale [Yn] este o matrice pătrată, de dimensiune egală cu numărul
de noduri independente ale reţelei şi descrie din punct de vedere electric şi topologic conexiunile
existente între nodurile reţelei. Ea se poate calcula aplicând relaţia (EN.9) sau, alternativ, astfel:

În cazul în care reţeaua analizată nu conţine în laturi transformatoare ideale, matricea [Yn]
este simetrică şi elementele ei se calculează astfel:
 Elementele de pe diagonala principală, Yii, rezultă ca sumă a admitanţelor laturilor
incidente în nodul i
 Elementele din afara diagonalei principale, Yij, reprezintă admitanţa laturii
conectate între nodurile i şi j, luată cu semnul minus. Dacă între nodurile i şi j nu
există nicio latură, valoarea elementului nediagonal va fi considerată 0.

Dacă schema conţine în laturi transformatoare ideale,

 Elementele de pe diagonala principală, Yii, rezultă ca sumă a admitanţelor laturilor
incidente galvanic în nodul i, la care se adaugă suma admitanţelor laturilor
incidenta magnetic în nodul i, afectate de pătratul raportului de transformare:
 Y ii= ∑ N ki⋅y k
2

k ∈ Li
(EN.11)
unde Li reprezintă mulţimea laturilor incidente în nodul i, iar Nki este raportul de transformare al
transformatorului ideal din latura k, din nodul i. Dacă latura k este incidentă galvanic în nodul i,
atunci Nki=1.
 Elementele din afara diagonalei principale, Yij, reprezintă admitanţa laturii
conectate între nodurile i şi j, luată cu semnul minus, afectată de raportul de
transformare. Dacă cuplajul magnetic al laturii se realizează în nodul i, raportul de
transformare complex se conjugă:

¿
Y ij =−N ki⋅y k Y ji=−N ki⋅y k (EN.12)

Dacă transformatoarele din laturi au raport de transformare complex, matricea

admitanţelor nodale îşi pierde simetria.

Pentru reţeaua electrică din Fig. (EN.1) – (EN.3), matricea admitanţelor nodale rezultă de
forma:

N1 N2 N3 N4
N1 y 10+ y 12+ y 13 −y 12 −y 13⋅N 13 0

[ Y n ]= N2 −y 12 y 20 + y 12+ y 24 0 − y 24⋅N 24
¿ 2
N3 − y 13⋅N 13 0 y 30+ y 34 + y 13⋅N 13 − y 34
¿ 2
N4 0 − y 24⋅N 24 −y 34 y 40 + y 34 + y 24⋅N 24