CURS 2: Analiza circuitelor cu grafuri de fluenta

Continut
Introducere. Grafuri de fluenta.
Formula lui Mason pentru calculul transmitantei unui graf
Calculul functiei de transfer a sistemelor reprezentate prin diagrame bloc
Analiza circuitelor diport
Analiza circuitelor cu amplificatoare operationale
Analiza filtrelor in scara (facultativ)
Concluzii

1. Introducere. Grafuri de fluenta.

Obiectivul de baza este determinarea functiei de transfer a unui sistem plecand de la diagrama
loc sau a unui circuit plecand de la schema electrica.

Analiza şi simplificarea unei scheme bloc poate fi uşurată simţitor prin utilizarea grafurilor de
semnal. Acestea sunt grafuri orientate, numite şi grafuri de fluenţă, având în componenţa lor
noduri şi arce (laturi).

Grafurile de semnal sunt foarte utile la analiza expeditiva a schemelor bloc. Un graf de
semnal (de fluenta) este o retea formata din noduri legate prin arce orientate. Nodurile initial
si final ale unui arc au semnificatia de marimi de intrare, respectiv de iesire.

Un graf de semnal poate reprezenta numai operatii de multiplicare si sumare. Multiplicarea

este reprezentata prin ponderile arcelor; adunarea este reprezentata prin arce multiple
finalizate intr-un singur nod. Acesta este si unul din motivele pentru care, cel mai des,
semnalele se considera in domeniul s.

Sunt si cazuri in care este mai usor sau relevant sa se considere ca nodurile au asociate
variabile (tensiuni sau curenti), ca functii de timp, deci o reprezentare in domeniul timp.
Aceasta reprezentare se intalneste cel mai des cand se pleaca de la circuite electronice (de
exemplu, filtre).

Nodurilor le sunt ataşate semnale din schema bloc. Se numeşte nod sursă nodul căruia i se
asociază (care generează) semnalul de intrare în sistem. Semnalului de ieşire din sistem îi
corespunde nodul sarcină. In structura unui sistem reprezentat prin grafuri de fluenţă intervin
şi noduri mixte. Un nod mixt poate avea unul sau mai multe semnale care converg spre nod.
Suma semnalelor ce converg în nod se consideră a fi semnalul aferent nodului. El poate fi
direcţionat, prin arce, spre unul sau mai multe noduri din schemă.

Arcele definesc transferul între noduri, având asociat sensul de transfer al semnalelor. Fiecare
arc este caracterizat prin funcţia de transfer, care exprimă legătura între semnalele aferente
nodurilor. O succesiune de arce parcurse de semnal formează o cale. Dacă într-o cale toate
nodurile sunt parcurse o singură dată, calea se numeşte cale deschisă. Se numeşte buclă sau
cale închisă, calea care porneşte şi se termină în acelaşi nod. O buclă cu o singură latură se
numeşte buclă proprie.

Circulatia semnalelor in diverse parti ale grafului este dictata de urmatoarele trei reguli de
baza ilustrate in figura 1 : (1) un semnal circula de-a lungul arcului numai in directia indicata

1
 Analiza si sinteza circuitelor si sistemelor

de sageata si este multiplicat de transmitanta arcului ; (2) un semnal asociat unui nod este egal
cu suma algebrica a tuturor semnalelor ce intra din nod, fiecare ponderat de transmitanta
arcului propriu ; (3) Semnalul de la un nod de plecare este aplicat tuturor arcelor de plecare
din acel nod.

Figura 1 : Regului de baza ale grafurilor de semnal

Exemplu 1: Amplificarea unui semnal de tensiune U1 cu un amplificator cu amplificarea a

este descrisa matematic prin ecuatia U 2  a  U1 , si este reprezentata in Fig.2.a. Relatia si
graful arata dependenta lui U2 de U1 dar nu si invers.

(a) (b)
Figura 2: (a), (b) Grafuri de semnal corespunzatoare exemplelor (1) si (2).
■

I   y y12  U1 
Exemplu 2: Parametrii matriciali admitanta Y ai unui diport sunt  1    11     si
 I 2   y 21 y 22  U 2 
sunt reprezentati prin graful din figura 2.b. De observat ca trecerea de la tensiune la curent se
face prin admitanta si cauzalitatea poate fi descrisa de graf numai daca U1 si U2 sunt ambele
intrari.
■

Ca şi în cazul schemelor bloc, la care s-au definit reguli de simplificare bazate pe transformări
elementare (conexiunile serie, derivaţie şi în circuit închis), reducerea grafurilor de fluenţă are
ca obiectiv obţinerea unui graf soluţie, compus din arce simple, care fac legătura dintre
nodurile sursă şi nodurile sarcină. In Tabelul 1. sunt prezenatte patru reguli elementare de
transformare a grafurilor de fluenţă.

Tabelul 1 Reguli elementare de transformare a grafurilor de fluenţă

Nr. Denumirea Graful iniţial Graful echivalent
crt transformării
H1
H 1 + H2
1 Inlocuirea arcelor
conectate în paralel
H2

2
 CURS 2:Analiza cu grafuri de semnal

Inlocuirea arcelor H1 H2 H1. H2

2
conectate în serie

Eliminarea
3 unui nod intern de
intrare

Eliminarea unui nod

4
intern de iesire

2. Formula generala Mason de calcul a transmitantei unui graf

Regula sau formula lui Mason este o metoda de calcul a functiei de transfer (f.d.t) a unui graf
liniar de semnal. Metoda este o alternativa de calcul a f.d.t. la metoda de calcul algebrica, ce
foloseste etichetarea variabilelor pentru fiecare semnal, scrierea ecuatiilor de dependenta intre
semnale (variabile), si - apoi - rezolvarea sistemului de ecuatii astfel obtinut pentru calculul
semnalului de iesire in raport cu semnalul de intrare. Metoda se aplica mai ales in domeniul
sistemelor, pentru analiza si control, si a filtrelor numerice.

Valoarea transmitantei Tij dintre nodurile i si j, respectiv dintre marimile Xi si Xj , se obtine cu

formula lui Mason:
1 N
 k 1
   
Tij   Cij   ij
k k
(1)

in care:

(1) Suma dupa k se face dupa numarul de cai directe intre nodurile intrare i si iesire j. Fie
acesta N;

(2) Cij k este transmitanta caii directe, de indice k, intre nodul de intrare i si nodul de iesire, j;

(3)  este determinantul grafului, calculat cu formula

M M ,Q
  1  Ln   Lm  Lq   Lr  Ls  Lt  ... (2)
m 1 m ,q 1 r ,s ,t

unde Lm , m=1,M, sunt transmitantele buclelor existente in graf. Calitativ, regula de calcul a
determinantului este:

 = 1- suma transmitantelor buclelor +

3
 Analiza si sinteza circuitelor si sistemelor

+ suma produselor combinatiilor de cate doua bluce, fara noduri comune – … (3)

(4)  ij k este cofactorul caii k (relativ la  ). Acesta se determina din  pastrand ceea ce
ramane dupa eliminarea buclelor care au noduri comune cu calea k (se considera
transmitanta egala cu 0 pentru acele bucle).

Metoda de calcul presupune parcurgerea urmatorilor pasi:

1). Se pun in evidenta caile directe si se calculeaza castigurile Gk ale tuturor cailor directe;
2). Se pun in evidenta buclele si se calculeaza castigurile Li ale tuturor buclelor ;
3). Se pun in evidenta buclele adiacente;
4). Se calculeaza determinantul  si cofactorii  k ;
5). Se evalueaza formula (1).

Exemplul 1: Sa se calculeze transmitanta grafului de mai jos, cu regula lui Mason.

□
Solutie:
 Numarul de bucle este M=3.
 Transmitantele buclelor sunt: L1  G2G5 , L2  G3G4 , L3  G1G2G3G6
 Determinantul grafului:   1  G2G5  G3G4  G1G2G3G6  (ceilalti termeni nu
apar pentru ca toate buclele au noduri in comun)
 Caile directe sunt:
o de la U1 la Y: C1 1  G1G2 G3  1 1  1
o de la U2 la Y: C2 1  G3   2 1  1 (calea are cate un nod comun cu
toate buclele)
 Cele doua functii de transfer (transmitante), conform relatiei (1), au expresiile:

Y GG G Y G
G01   1 2 3, G02   3
U1  U2 
■
Exemplul 2: Sa se calculeze transmitanta grafului cu regula lui Mason.

4
 CURS 2:Analiza cu grafuri de semnal

□
 Exista trei bucle, M=3.
 Transmitantele buclelor sunt: L1  G2G3G6 , L2  G3G4G5 , L3  G1G2G3G4G7
 Determinantul grafului :   1  L1  L2  L3 
 Calea directa , de la U la Y este: C1 1  G1G2G3G4  1  1
Y GG G G
 Functia de transfer: G0   1 2 3 4
U 
■
Exemplul 3: Se da graful de semnal al unui filtru numeric. Sa se calculeaze functia de
transfer in z.

1). Exista trei cai directe:

 Vin -> b0 -> Vout: G1 = b0;
 Vin -> z-1 -> b1 -> Vout: G2 = b1z-1;
 Vin -> z-1 -> z-1  b2 -> Vout: G3 = z-2b2;

2). Exista doua bucle care se ating: L1  a1  z 1 , L2  a2  z 2

3). Toate buclele sunt adiacente cu caile, deci cofactorii sunt egali cu 1:
1  1,  2  1,  3  1
Determinantul grafului este:
  1  L1  L2   1  a1 z 1  a2 z 2

4). Functia de transfer a grafului este:

5
 Analiza si sinteza circuitelor si sistemelor

G1  1  G2   2  G3   3 b0  b1 z 1  b2 z 2
G 
1  a1 z 1  a2 z 2 1  a1 z 1  a2 z 2
■

Observatii: 1). Grafurile de fluenta din exemplele anterioare fac parte dintr-o clasa
caracterizata prin:
(i) toate buclele au noduri comune. Ca urmare, determinantul este diferenta dintre
valoarea 1 si suma transmitantelor buclelor;
(ii) Toate caile directe au noduri comune cu buclele. Ca urmare  k  1, k  1, N .
Pentru aceasta clasa de grafuri, se utilizeaza urmatoarea regula simplificata 1:

Functia de transfer echivalenta intre marimea de intrare si marimea de iesire este egala cu
raportul dintre suma transmitantelor cailor si (1- suma algebrica a transmitantelor buclelor).

2). Tabelul 2 arata cateva reguli de simplificare a grafurilor ce contin bucle interne, prin
eliminarea acestora. Transmitantele echivalente se pot obtine foarte usor cu Regula lui Mason.

Tabel 2 – Reguli de simplificare

H1 H 2
H1 H2
1 Inlocuirea unei bucle 1  H1 H 3

-H3

-H3
Inlocuirea unei bucle H1 H 2
2 proprii
H1 H2
1 H3

3. Calculul functiei de transfer a sistemelor reprezentate prin diagrame bloc

Exemplul 1: Fie sistemul reprezentat prin diagrama bloc din figura. Sa se deseneze graful de
semnal si sa se calculeze functia de transfer.

Solutie: Graful de semnal este desenat mai jos. La scrierea transmitantelor se va omite
argumentul in vederea simplifcarii scrierii expresiilor.

1
(Voicu, 1998)
6
 CURS 2:Analiza cu grafuri de semnal

Exista doua cai directe:

P1( s )  1  1  G1  G2  G3  1  G1  G2  G3
P2  1  G4  1  G4
Exista cinci bucle:
L1  G1  G2  [ H1 ]  G1  G2  H1
L2  G2  G3  [ H 2 ]  G2  G3  H 2
L3  1  G1  G2  G3  [ H 3 ]  G1  G2  G3  H 3
L4  1  G4  [ H 3 ]  G4  H 3
L5  G4  (  H 2 )  G2  [ H1 ]  G4  G2  H1  H 2
Determinantul grafului:
  1  ( L1  L2  L3  L4  L5 ) 
1  G1  G2  H1  G2  G3  H 2  G1  G2  G3  H 3  G4  G2  H1  H 2
Cofactorii se obtin cu formula:
j  1  inlaturarea buclei j, deci 1  1 ,  2  1
Functia de transfer a grafului:
C( s ) P1  1  P2   2
T( s )   
R( s ) 
G1  G2  G3  G4

1  G1  G2  H1  G2  G3  H 2  G1  G2  G3  H 3  G4  G2  H1  H 2
■

Exemplul 2. Sa se deseneze graful pentru circuitul din figura si sa se calculeze functia de

transfer cu formula lui Mason.

□
Solutie: Graful este

7
 Analiza si sinteza circuitelor si sistemelor

1 1 b0 1 b
Caile : C1  1    b0  1  , C 2  1   b1  1  1
s s s2 s s
1 a 1 1 a
Buclele: L1   ( a1 )   1 , L2   ( a0 )   0
s s s s s2
a a s 2  a1s  a0
Determinantul:   1  ( L1  L2 )  1  1  0  ; Buclele au noduri in
s s2 s2
comun. Determinantii cofactori sunt 1 intrucat buclele au noduri in comun cu caile: 1  1 ,
 2  1 . Transmitanta:
s2  b0 b1  b  s  b0
T  C1  1  C 2   2  
1
    1
 2
s  a1s  a0  s 2 2
s  s  a1s  a0
■

4. Analiza circuitelor diport cu grafuri de fluenta

Exemplu 1: Se cere functia de transfer a circuitului diport din figura 1.

□
Graful echivalent este prezentat in continuare. Se remarca existenta potentialelor in nodurile
principale. Nodurile pot sa aiba asociate si curenti. Trecerea de la un nod tensiune la nod
curent se face prin admitanta. Trecerea de la un nod curent la un nod tensiune se face prin
impedanta (rezistenta).

8
 CURS 2:Analiza cu grafuri de semnal

1). Exista o singura cale: Vin-> V1-> I2 -> V2 cu castigul G1   y21  RL

2). Exista trei bucle:

 V1 -> I1 - > V1 cu castigul L1   Rin  y11 ;
 V2 -> I2 -> V2 cu castigul L2   RL  y22 ;
 V1 -> I2 -> V2 -> V1 cu castigul L3  y21  RL  y12  Rin ;

3). Buclele L1 si L2 nu se ating; bucla L3 se atinge cu L1 si L2. Determinantul si cofactorii

sunt:
  1  ( L1  L2  L3 )  L1 L2
Intrucat calea directa atinge toate buclele rezulta ca 1  1 .

4). Functia de transfer (Castigul final) este

G1  1  y 21  RL
G 
 1  Rin y11  RL y 22  y 21RL y12 Rin  Rin y11RL y 22
■

5. Analiza circuitelor cu amplificatoare operationale

Ipoteze: Amplificatorul operational este un amplificator de tensiune cu amplificarea

diferentiala a (foarte mare, de ordinul 105-106), impedanta de intrare infinita (deci curentii de
intrare sunt practic zero) si impedenta de iesire foarte mica, practic zero. Graful echivalent
amplificatorului operational este prezentat mai jos si corespunde implementarii ecuatiei de
fucntionare ca amplificator diferential de tensiune U out  a  ( U   U  ) .

Exemplul 1: Graful de semnal si fdt pentru circuitele cu AO (amplificatoare operationale) din

figura. Primul circuit este un amplificator neinversor iar al doilea reprezinta un circuit
inversor.

9
 Analiza si sinteza circuitelor si sistemelor

□
Graful de semnal echivalent circuitului amplificator inversor este desenat mai jos.

Exista o singura cale directa: G1  1  a  a

1 a  R1
Exista o bucla adiacenta caii directe: L1  a   R1  ( 1 )  
R1  R2 R1  R2
a  R1 ( a  1 )  R1  R2
Determinantul grafului:   1  L1  1  
R1  R2 R1  R2

Cofactorul determinantului aferent buclei L1 este: 1  1

Transmitanta grafului este:

U G  a( R1  R2 ) R1  R2 R  R2 R2
G  out  1 1    1  1
U in  ( a  1 )  R1  R2 ( a  1 ) R2 R1 R1
 R1 
a a
Pentru circuitul amplificator inversor, plecand de la ecuatia de circuit,

U out  U in
U out  ( R1  R2 ) / I  U in  I  
R1  R2
se obtine graful de mai jos.

10
 CURS 2:Analiza cu grafuri de semnal

1 a  R1
Exista doua cai directe: G1  1   R1  1  a  ; G2  1  1  a  a ;
R1  R2 R1  R2
1 a  R1
Exista o singura bucla ce atinge ambele cai: L1   R1  1  a  1  
R1  R2 R1  R2
a  R1 ( a  1 )  R1  R2
Determinantul grafului:   1  L1  1  
R1  R2 R1  R2
Cofactorii: 1  1,  2  1 ;

Transmitanta grafului este:

aR1
a
U out G1  1  G2   2 R1  R2  a  R2  R2 R
G      2
U in  ( a  1 )  R1  R2 ( a  1 )  R1  R2 a  1 R R1
 R1  2
R1  R2 a a
■

6. Analiza filtrelor pasive in scara

Cazul retelelor liniare.

Orice retea de elemente cu constante concentarte poate fi descrisa prin trei legi (ecuatii) de
baza:
1). Torema de curenti a lui Kirchhoff (TCK);
2). Teorema de tensiuni a lui Kirchooff (TVK);
3). Ecuatia caracteristica a elementului;

Petru aplicatii de filtrare, din motive de simplitate a scrierii, se prefera scierea variabilelor in
domeniul frecventa. Se considera, mai intai, cazul retelelor fara surse controlate. Pentru toate
situatiile practice, sursele de tensiune (E) nu contin bucle si surselede curent nu contin noduri.
Laturile retelei pot avea patru seturi de elemente: surse de tensiune (E), surse de curent (I),
impedante (Z) sau admitante (Y).

Procedura de construire a grafului de fluenta consta in parcurgerea urmatorilor pasi:

1). Pe baza topologiei circuitului, se construieste un arbore in forma de stea, cu ramurile
conectate la un nod comun, de obicei nodul da masa.
2). Se aplica TVK pentru explicitarea fiecarei tensiuni de pe laturile pasive, in termeni de
tensiunile din stanga (sursa) si din dreapta (sarcina) (VE si VZ);
3). Se aplica TIK pentru a exlicita fiecare curent de pe latura pasiva a arborelui.
4). Pentru fiecare latura pasiva din arbore, se scrie tensiunea ca produs dintre impedanta si
curent;
5). Pentru fiecare latura externa a arborelui, se scrie curentul ca produs dintre admitanta si
tensiune.
6). Se redeseneaza graful obtinut, punand in evidenta trasnferul de la intrare la iesire.
7). Se aplica regula lui Mason pentru calculul transmitantei grafului intre nodurile de intrare si
iesire.

Exemplul 1: Fie circuitul in scara din figura. Se cere functia de transfer in tensiune, de la
intrare a iesire.

11
 Analiza si sinteza circuitelor si sistemelor

□
Solutie: 1). Se asociaza graful din figura, unde s-au etichetat ramurile si s-au stabilit directiile
de referinta. Graful contine arce principale (desenate cu linie groasa) si arce secundare
(desenate cu linie subtire). Graful principal (arborele) este T  { 1,2,3,4 } .

2). Pentru fiecare ramura secundara se scriu tensiunile asociate:

V5  V1  V2 , V6  V2  V3 , V7  V3  V4

3). Pentru fiecare ramura pasiva principala (sau din arbore) se scriu curentii asociati:

I 2  I5  I6 , I3  I6  I7 , I 4  I7

4). Pentru fiecare ramura pasiva principala (sau din arbore) se scriu tensiunile ca produs de
impedante si curent:
1 1
V2  I 2  Z 2  I 2   I2 
sC1 0.31  s
1 1
V3  I 3  Z 3  I 3   I3 
sC2 1.38  s
1 1
V4  I 4  Z 4  I 4   I4 
sC3 1.54  s
5). Pentru fiecare ramura secundara a arborelui se scrie curentul ca produs intre tensiune si
admitanta ramurii
1 1
I 5  V5  Y5  V5   V5   V5
R 1
1 1
I 6  V6  Y6  V6   V6 
sL1 0.89  s
1 1
I 7  V7  Y7  V7   V7 
sL2 1.69  s
6). Se deseneaza graful, prin scrierea nodurilor tensiunilor si, apoi, a curentilor.

12
 CURS 2:Analiza cu grafuri de semnal

7). Se redeseneaza graful cu V1 intrare, in partea stanga, si V4 iesire, in partea dreapta,

uramarind evidentierea cailor directe intre intare si iesire si scriiind nodurile pe acelasi rand

1). Se aplica regula lui Mason. Graful contine o cale directa si 5 bucle de transmitante:
1 1 1 1 1 1 1
C      
5
R sC1 sL1 sC2 sL2 sC3 s  RL1L2 C1C 2C3

1 1 1 1 1 1 1 1 1
B1     , B2     , B3     ,
R sC1 sRC1 sL1 sC2 s 2 L1C 2 sL2 sC3 s 2 L2 C3
1 1 1 1 1 1
B4     , B5    
sC1 sL1 2 sC2 sL2 2
s L1C1 s L2 C 2
Determinantul grafului:

13
 Analiza si sinteza circuitelor si sistemelor

  1  ( B1  B2  B3  B4  B5 )  ( B1 B2  B1 B3  B1 B5  B2 B3  B3 B4  B4 B5 )  B1 B2 B3 
1 1 1 1 1 1 1 1
1        
2 2 2 2 3 3
sRC1 s L1C 2 s L2 C3 s L1C1 s L2 C 2 s RC1 L1C 2 s RC1 L2 C3 s L2 C 2 RC1 3

1 1 1 1 1
     
s 4 L1C 2 L2 C3 s 4 L2 C3 L1C1 s 4 L1C1 L2 C 2 s 5 RL1 L2 C1C 2 C3 s 5 RL1 L2 C1C 2 C3
 s 5 RL1 L2 C1C 2 C3  s 4 L1 L2 C 2 C3  s 3 RC1 L2 C3  s 3 RL1C1C 2  s 3 RL2 C 2 C3  s 3 RL1C1C3  
 
 2 2 2
 s L2 C3  s L1C 2  s L1C3  sRC1  sRC 2  sRC3  1 
 

Cofactorii aferenti cailor  k , k  1 sunt 1 intrucat toate buclele sunt adiacente cu calea.
Transmitanta grafului este
V (s) C
T( s )  4  
V1( s ) 
1
 
s 5 RL1 L2 C1C 2 C3  s 4 L1 L2 C 2 C3  s 3 RC1 L2 C3  L1C1C 2  L2 C 2 C3  L1C1C3  
 s 2 L2 C3  L1C 2  L1C3   sRC1  C 2  C3   1

Cu valorile numerice R1=1, L1=0,89, L2=1,69, C1=0,31, C2 = 1.38, C3 = 1.54 se obtine:

1
T( s )  
5
s 0.89  1.69  0.31  1.38  1.54  s 4 0.89  1.69  1.38  1.54 
 s 3 0.31  1.69  1.54  0.89  0.31  1.38  1.69  1.38  1.54  0.89  0.31  1.54 
 s 2 1.69  1.54  0.89  1.38  0.89  1.54  s0.31  1.38  1.54   1
1

s 5 0.9909  s 4 3.1965  s 3 5.204  s 2 5.204  s3.23  1
■

Concluzii

Un graf de semnal este un graf constand din noduri si arce, ce leaga intrarile de iesirile unui
sistem studiat. Nodurile corespund variabilelor ce descriu sistemul. Arcele corespund
relatiilor de legatura intre nodurile conectate.

Semnalele reprezentate in graf pot fi reprezentate in domeniul timp sau fie in domeniul
freceventa (s).

Un graf de semnal este echivalentul unui sistem de ecuatii liniare. Din acest punct de vedere,
graful de semnal este un model al sistemului considerat. In plus, un graf de semnal poate fi
utilizat la reprezentarea propagarii semnalului (signal flow) intr-un sistem fizic, adica a
reprezentarii relatiilor dintre cauza si efect.

14