Algoritm de analiză sistematică a regimurilor staţionare în

sisteme neliniare liniarizate pe porţiuni

Analiza sistemelor neliniare cu parametri concentraţi (pot fi circuite electrice sau

electronice) în regim staţionar presupune rezolvarea unor sisteme de ecuaţii neliniare.
Metoda de rezolvare se alege în funcţie de modul în care sunt specificate caracteristicile
rezistoarelor neliniare.
Utilizarea liniarizării locale sau a aproximării prin polinoame de interpolare
(vezi capitolul precedent) impun rezolvarea sistemului de ecuaţii algebrice prin metode
numerice iterative, dintre care cele mai cunoscute sunt metoda Newton-Raphson şi
metoda iterativă a punctului fix. Deşi efortul de calcul pe care îl presupun aceste metode
poate fi rezonabil, în multe cazuri practice există riscul ca algoritmii numerici să nu fie
convergenţi, ceea ce constituie un dezavantaj major.
Ca soluţie alternativă, se poate utiliza liniarizarea pe porţiuni a caracteristicilor
neliniare (vezi capitolul precedent) combinată cu algoritmi numerici cu convergenţă
mult mai bună, însă care presupun efort de calcul mai mare. Principiul acestora constă
în analize repetate ale unor circuite echivalente liniare, obţinute prin înlocuirea
rezistoarelor neliniare cu scheme echivalente liniarizate. Forma simbolică a modelului
matematic obţinut este invariabilă în raport cu poziţia segmentului de interpolare. Se
consideră toate combinaţiile posibile de segmente care aproximează toate elementele
neliniare ale circuitului şi analiza se repetă pentru fiecare combinaţie de segmente până
la găsirea soluţiei. Întrucât circuitele reale au în general soluţii unice, după găsirea unei
soluţii acceptabile nu este necesară continuarea calculului iterativ.
Prin urmare, pentru un circuit cu p elemente neliniare, liniarizate local prin
n1 , n2 ,..., n p segmente, numărul maxim posibil de iteraţii este:
p
N = ∏ ni
i =1

Model matematic bazat pe metoda nodală modificată

Se prezintă un algoritm general, valabil pentru orice circuit analogic, inclusiv
pentru cele care conţin surse comandate. Adaptarea la circuite mai simple se poate face
ulterior prin particularizare.
Pentru sistematizarea modelului matematic, se efectuează următoarele operaţii
preliminare:
● modelarea porţilor de comandă ale surselor comandate în curent prin surse
ideale independente de tensiune nulă;
● modelarea porţilor de comandă ale surselor comandate în tensiune prin surse
ideale independente de curent nul;
● partiţionarea laturilor în sens larg ale circuitului în:
- l pl laturi pasive liniare;
- l pn laturi pasive neliniare;

1
 - l E laturi cu surse independente de tensiune (care includ şi porţile de
comandă în curent);
- l J laturi cu surse independente de curent (care includ şi porţile de
comandă în tensiune);
- l Ec laturi cu surse de tensiune comandate;
- l Jc laturi cu surse de curent comandate;
● modelarea rezistoarelor neliniare liniarizate pe porţiuni prin scheme
echivalente liniarizate tip paralel, cu sursă de curent.
Modelarea rezistoarelor neliniare prin scheme echivalente tip paralel are
avantajul că nu introduce noduri suplimentare şi nici variabile suplimentare în modelul
matematic asociat metodei nodale modificate.
Matricea de conexiune laturi-noduri, precum şi vectorii curenţilor şi tensiunilor
laturilor se partiţionează corespunzător:

[
A = A pl A pn AE AJ AEc AJc ]
[
I = I tpl I tpn I Et I Jt t
I Ec t
I Jc ] t

U = [U ] t
t
pl U tpn U Et U Jt t
U Ec t
U Jc

► Ecuaţiile caracteristice ale laturilor liniare au forma matriceală:

I pl = GU pl
G este matricea diagonală l pl × l pl a conductanţelor rezistoarelor liniare.
► Ecuaţiile caracteristice ale laturilor neliniare au forma matriceală:
I pn = Gd( s )U pn + J 0( s )

Gd(s ) este matricea diagonală l pn × l pn a conductanţelor dinamice ale

rezistoarelor neliniare, corespunzătoare unei combinaţii date de segmente, notată
generic (s) ;
J d(s ) este vectorul l pn × 1 al surselor de curent iterative din schemele echivalente
liniarizate ale rezistoarelor neliniare, corespunzătoare unei combinaţii date de segmente.
► Ecuaţiile caracteristice ale laturilor cu sursă independentă de tensiune au
forma matriceală:
U E = −E
E este vectorul l E × 1 tensiunilor electromotoare.
► Ecuaţiile caracteristice ale laturilor cu sursă independentă de curent au forma
matriceală:
IJ = J
J este vectorul l J × 1 curenţilor surselor independente de curent.
► Ecuaţiile caracteristice ale laturilor cu surse comandate au formele
matriceale:
● pentru sursele de tensiune comandate:
U 
U Ec = − E c = −[Ac Rc ]⋅  J 
 IE 

2
 Ac este matricea factorilor de transfer ai surselor comandate în tensiune, de
dimensiune l Ec × l J ;
Rc este matricea rezistenţelor de transfer ale surselor comandate în curent, de
dimensiune l Ec × l E .
● pentru sursele de curent comandate:
U 
I Jc = J c = [Gc
Bc ] ⋅  J 
 IE 
Gc este matricea l Jc × l J a conductanţelor de transfer ale surselor comandate în
tensiune;
Bc este matricea l Jc × l E a factorilor de transfer ai surselor comandate în curent.

► Se exprimă tensiunile laturilor prin potenţialele nodurilor:

 t  A t V 
U pl   A pl   pl 
   t  A t V 
U pn   A pn   pn 
U   t   t 
 E  =  AE  ⋅V =  AEV 
UJ   A t  t
 AJ V 
U   Jt   t 
 Ec   AEc   AEcV 
 U Jc   t  At V 
 AJc   Jc 

► Se exprimă teorema I Kirchhoff:

A pl I pl + A pn I pn + AE I E + AJ I J + AEc I Ec + AJc I Jc = 0(n −1)×1,

► Se exprimă curenţii laturilor pasive şi curenţii surselor de curent comandate

cu relaţiile date de ecuaţiile caracteristice corespunzătoare:
A pl GU pl + A pnGd( s )U pn + A pn J d( s ) + ( AE + AJc Bc )I E + AEc I Ec + AJcGcU J = − AJ J

► Se exprimă tensiunile în funcţie de potenţiale şi se reordonează termenii:

(A t
pl GA pl )
+ A pnGd( s ) A tpn + AJcGc AJt V + ( AE + AJc Bc ) I E + AEc I Ec = − AJ J − A pn J 0( s )

► La aceste ecuaţii se adaugă ecuaţiile caracteristice ale laturilor de rezistenţă

nulă, în care tensiunile se exprimă prin potenţiale
AEt V = − E
(At
Ec )
+ Ac AJt V + Rc I E = 0 lEc ×1

► Rezultă expresia matriceală a metodei nodale modificate, prin scrierea

compactă a relaţiilor puse în evidenţă mai sus:

3
 A GA t + A G ( s ) A t + A G A t AE + AJc Bc AEc   V   A J + A J (s) 
 pl pl pn d pn Jc c J
   J pn 0

 AEt
0 l E ×l E 0l E ×l Ec  ⋅  I E  = −  E 
 t     
 AEc + Ac AJt Rc 0l Ec ×l Ec   I Ec  

0l Ec ×1



Algoritm de rezolvare
Sistemul de ecuaţii de mai sus, particularizat numeric pentru o combinaţie dată
de segmente, este un sistem de ecuaţii algebrice liniare care se rezolvă prin metode
specifice de eliminare, cea mai cunoscută fiind de tip Gauss. Soluţia obţinută este
acceptabilă dacă mărimile asociate elementelor neliniare se încadrează în domeniile de
existenţă ale liniarizărilor (segmentelor) utilizate. Mărimile asociate elementelor
neliniare se calculează foarte simplu:
t
U pn = A pnV
I pn = G d( s ) A pn
t
V + J 0( s )
Algoritmul descris este sintetizat în figura următoare.

Citire date

Combinaţii posibile
Analiza topologică de segmente
k=1,…,N

Liniarizare pe k=1
porţiuni

Model matematic
numeric
Model matematic
simbolic
k=k+1
Calcul soluţie

Inacceptabilă
Testare soluţie

Acceptabilă

Verificare rezultate

Afişare rezultate

4
 Algoritm de analiză sistematică a regimurilor variabile în
circuite analogice neliniare, bazat pe modele rezistive

Prin înlocuirea bobinelor şi condensatoarelor liniare şi neliniare cu modele

rezistive în urma discretizării intervalului de timp supus analizei, circuitul iniţial devine
un circuit rezistiv a cărui schemă echivalentă se numeşte schemă companion. Modelul
matematic al unui astfel de circuit este un sistem de ecuaţii algebrice care poate fi
rezolvat pentru fiecare moment de timp al reţelei de discretizare prin orice metodă
specifică regimurilor staţionare. Analiza se repetă până la epuizarea intervalului de timp
supus analizei.

Modele rezistive ale elementelor acumulatoare de energie

Funcţionarea elementelor acumulatoare de energie (condensatoare, bobine,
sisteme de bobine cuplate magnetic) este descrisă de ecuaţii de evoluţie diferenţiale.
Prin asocierea unor modele rezistive ecuaţiile de evoluţie devin ecuaţii algebrice.
Asocierea modelului rezistiv se corelează cu o metodă de integrare a ecuaţiilor
dferenţiale. Dat fiind caracterul modelelor matematice cu ecuaţii diferenţiale (ecuaţii de
stare), adesea cu constante de timp multiple şi de ordine de mărime diferite, cei mai
potriviţi algoritmi de integrare numerică sunt cei impliciţi cu ordinul cuprins între 2 şi 5.
Dintre aceştia, practica a arătat că algoritmul bazat pe metoda trapezelor şi algoritmii de
tip Gear dau cele mai bune rezultate. Dealtfel, programele de calcul din familia SPICE
utilizează ca algoritm predefinit metoda trapezelor. Unele dintre aceste programe
utilizează algoritmii din familia Gear ca algoritmi opţionali.
Se vor prezenta, spre exemplificare, modelele rezistive ale elementelor
acumulatoare de energie, asociate metodei trapezelor.
Se va considera că intervalul de timp (t 0 , t f ) supus analizei este discretizat în
vederea integrării numerice, punctele reţelei de discretizare fiind t 0 , t1 ,..., t n−1 , t n , t n+1 ,..., t f .
t n+1 este considerat momentul curent, pasul de timp curent fiind:
hn +1 = t n +1 − t n .
dx
Se consideră reprezentarea grafică a mărimii x& = în funcţie de timp, pentru
dt
intervalul [tn , tn +1 ] . Se calculează integrala definită a funcţiei x&(t ) pe intervalul [tn , tn +1 ]
egală cu aria subgraficului funcţiei:
tn +1 tn +1
dx
A= ∫ dt
dt = ∫ dx = x(t n+1 ) − x(t n ) = xn+1 − xn
tn tn
Dacă se aproximează graficul cu coarda AB, aria trapezului haşurat va fi:
hn+1 ( x& n+1 + x& n )
A'=
2
Considerând momentele t n , t n+1 suficient de apropiate, se poate face aproximarea
A = A' ,
de unde se obţine relaţia cunoscută ca „regula trapezului”:

5
 hn+1 h 2 2
xn+1 = x n + x& n + n+1 x& n+1 sau x& n+1 = x n+1 − x& n − xn
2 2 hn+1 hn+1

x&

B
x& n+1
.

A ( x n+1 − x n )
x& n

0 tn hn+1 tn+1 t

Bobina liniară necuplată magnetic

Ecuaţia de evoluţie a bobinei, valabilă pentru momentul t n+1 , este
di
u n +1 = L
dt t = t n +1
Înlocuind derivata curentului cu relaţia dată de regula trapezului, rezultă:
2L di 2L 2L  2L 
u n +1 = in +1 − L − in sau u n +1 = in +1 −  u n + in 
hn +1 dt t =tn
hn +1 hn +1  hn +1 
Ultima relaţie exprimă funcţionarea schemei echivalente rezistive tip serie din
figura alăturată, valabilă pentru momentul curent, în care parametrii elementelor sunt:
2L
Rn +1 =
hn +1
2L
En +1 = u n + in
hn +1
Dacă se foloseşte pas de timp constant ( h = h1 = ... = hn+1 ), rezistenţa este invariabilă în
raport cu timpul. În schimb, t.e.m. a sursei se actualizează la fiecare moment întrucât
depinde şi de curentul la momentul anterior ( in ), care constituie condiţie iniţială pentru
momentul curent.
in+1 in+1

L h 2
in +1 in + un L
u n+1 2 2L h
L u n+1
h
2
u n +1 un + Lin
h

De aici se deduce schema echivalentă rezistivă tip paralel, în care curentul sursei
este

6
 h
J n +1 = in + n +1 u n .
2L

Bobina neliniară necuplată magnetic

Ecuaţia de evoluţie a bobinei neliniare, valabilă pentru momentul t n+1 , este
d ϕ(i (t )) ∂ϕ(i (t )) d i(t ) d i (t )
u n +1 = = ⋅ = Ld , n +1 ⋅
d t t =t ∂ i i =i d t t =t d t t =t
n +1 n +1 n +1 n +1

unde intervine inductanţa dinamică a bobinei corespunzătoare valorii curentului la

momentul t n+1 . Procedând în mod similar cu cazul bobinei liniare, se obţin scheme
echivalente rezistive formal identice, cu deosebirea că rezistenţele sunt neliniare. Dat
fiind pasul de timp mic, valoarea rezistenţei din schema echivalentă la momentul curent
se calculează în funcţie de valoarea curentului la momentul anterior:
2 2 ∂ϕ(i (t ))
Rn +1 ≅ Ld , n = ⋅
hn +1 hn +1 ∂ i i =i
n

Condensatorul liniar
Ecuaţia de evoluţie a condensatorului, valabilă pentru momentul t n+1 , este
du
in +1 = C
dt t = t n +1
Înlocuind derivata tensiunii cu relaţia dată de regula trapezului, rezultă:
2C du 2C 2C  2C 
in +1 = u n +1 − C − u n sau in +1 = u n +1 −  in + u n 
hn +1 d t t =t hn +1 hn +1  hn +1 
n

Ultima relaţie exprimă funcţionarea schemei echivalente rezistive tip paralel din
figura alăturată, valabilă pentru momentul curent, în care parametrii elementelor sunt:
2C hn +1
Gn +1 = sau Rn +1 =
hn +1 2C
2C
J n +1 = −in − un
hn +1
Dacă se foloseşte pas de timp constant ( h = h1 = ... = hn+1 ), rezistenţa este invariabilă în
raport cu timpul. În schimb, curentul a sursei se actualizează la fiecare moment întrucât
depinde şi de tensiunea la momentul anterior ( u n ), care constituie condiţie iniţială
pentru momentul curent.
in+1
in+1

h
C
in+1 2C
h u n+1
2C
2C
u n+1 − in − un h
un+1 h − un − in
2C
De aici se deduce schema echivalentă rezistivă tip serie, în care t.e.m. a sursei de
tensiune este

7
 hn +1
En +1 = −u n − in .
2C

Condensatorul neliniar
Ecuaţia de evoluţie a condensatorului neliniar, valabilă pentru momentul t n+1 ,
este
d q(u (t )) ∂q(u (t )) d u (t ) d u (t )
i n +1 = = ⋅ = C d , n +1 ⋅
dt t =t ∂ u u =u d t t =t d t t =t
n +1 n +1 n +1 n +1

unde intervine capacitatea dinamică corespunzătoare valorii tensiunii la momentul t n+1 .

Procedând în mod similar cu cazul condensatorului liniar, se obţin scheme echivalente
rezistive formal identice, cu deosebirea că rezistenţele sunt neliniare. Dat fiind pasul de
timp mic, valoarea rezistenţei din schema echivalentă la momentul curent se calculează
în funcţie de valoarea tensiunii la momentul anterior:
hn +1 hn +1
Rn +1 ≅ =
2 Cd , n ∂q (u (t ))
2⋅
∂ u u =u
n

Algoritm de analiză a regimului dinamic

Pentru ca o problemă de regim variabil (tranzitoriu) să fie complet definită, este
necesară cunoaşterea condiţiilor iniţiale, respectiv a mărimilor de stare la momentul
t = t0 :
i L (t 0 ) = i L0
uC (t 0 ) = uC 0
Primul pas al algoritmului constă în analiza stării iniţiale a circuitului. În acest
scop se realizează o schemă echivalenţă valabilă la momentul iniţial, în care bobinele se
înlocuiesc cu surse independente de curent având curenţii egali cu condiţiile iniţiale i L0
şi condensatoarele cu surse independente de tensiune având t.e.m. egale cu condiţiile
iniţiale uC 0 (metoda surselor echivalente). Se obţine un circuit rezistiv care se
analizează prin metode iterative specifice regimurilor staţionare.
Pentru momentele discrete următoare, algoritmul general de analiză comportă un
ciclu exterior al cărui număr de paşi este egal cu numărul punctelor reţelei de
discretizare a timpului ( t1 , t 2 ,..., t n , t n+1 , ..., t f ) şi un ciclu interior cu număr necunoscut de
paşi care rezolvă circuitul la fiecare moment discret.
Dacă se foloseşte liniarizarea pe porţiuni, combinaţia de segmente
corespunzătoare soluţiei găsite la momentul t n va fi considerată la prima iteraţie în
calculul iterativ corespunzător momentului următor t n+1 . Această regulă poate reduce
semnificativ efortul de calcul.
Algoritmul respectă structura prezentată în figura următoare. Este evident că
orice program de calcul conceput pentru circuite liniare sau neliniare în regim staţionar
poate fi cu uşurinţă adaptat pentru circuite în regim variabil prin repetarea secvenţelor
sale de un număr de ori egal cu numărul punctelor reţelei de discretizare a timpului.

8
 Date de intrare

Iniţializare timp

Bloc de calcul iterativ specific

regimurilor staţionare

Testare Inacceptabilă
soluţie

Acceptabilă

Incrementare timp

DA
t ≤ tfinal

NU
Date de ieşire STOP

Mărimea paşilor de timp trebuie corelată cu viteza de variaţie a mărimilor şi cu

toleranţele de calcul urmărite. Un pas de timp prea mare conduce la rezultate eronate, pe
când un pas de timp prea mic măreşte nejustificat efortul şi timpul de calcul. Pentru
circuite care conţin elemente de comutaţie pasul de timp nu trebuie să depăşească timpii
de comutaţie. Eficienţă optimă se obţine cu pas de timp variabil.

9
 Funcţii de circuit şi algoritmi de generare sistematică

Fiind dat un circuit liniar invariabil în timp, alcătuit din rezistoare, bobine
cuplate sau/şi necuplate magnetic, condensatoare şi orice tip de surse independente sau
comandate, semnalul aplicat x(t) şi răspunsul circuitului y(t), sunt, în general, legate
printr-o ecuaţie diferenţială liniară de forma:
dn y dy dm x dx
bn + ... + b1 + b0 y = a m + ... + a1 + a0 x
dt n dt dt m dt
unde a0 ,..., a m şi b0 ,...,bn sunt coeficienţi reali (sau simbolici) ale căror expresii depind
de parametrii circuitului.
În domeniul Laplace ecuaţia de mai sus devine:
D( s )Y = N ( s ) X
unde D(s) şi N(s) sunt polinoame în s cu coeficienţi reali, de gradul n, respectiv m,
n ≥ m; X şi Y sunt imaginile Laplace, în condiţii iniţiale de zero, ale mărimii de intrare
(excitaţie) şi, respectiv, ale răspunsului circuitului.
Mărimea
d Y N ( s ) am s m + ... + a1s + a0
H (s) = = =
X D( s ) bn s n + ... + b1s + b0
se numeşte funcţie de circuit (de reţea sau de transfer).

În cazul general, se defineşte funcţia de transfer (de circuit) de la latura j la

latura k ale unui circuit liniar pasiv cu condiţii iniţiale de zero, prin raportul între
transformata Laplace a mărimii de ieşire din latura k, mke şi transformata Laplace a
mărimii de intrare (de excitaţie) din latura j, m ij :
d L [mke ]
H ( s ) = Fkj = ,
L [m ij ]
unde mke poate fi o tensiune sau un curent, iar m ij poate fi tensiunea unei surse ideale
independente de tensiune sau curentul unei surse ideale independente de curent (ca în
figura de mai jos).

Dacă mărimea de excitaţie (tensiune sau curent) are imaginea Laplace egală cu unitatea,
atunci mărimea de ieşire reprezintă chiar funcţia de circuit dorită.
După natura mărimilor de intrare / ieşire, funcţiile de transfer pot fi:
- impedanţe de transfer;
- admitanţe de transfer;
- factor de transfer în tensiune;
- factor de transfer în curent.

10
 Impedanţele şi admitanţele sunt denumite generic imitanţe.
Acestea se definesc cu relaţiile:
dU d
e (s) I e (s)
Z ei = Yei =
J i (s) I e ( s ) =0
E i ( s ) U ( s ) =0
e
dU d
e ( s) I e (s)
Aei = Bei =
Ei ( s ) I e ( s )=0
J i ( s ) U ( s )=0
e

Pentru definirea admitanţei sau impedanţei de intrare (sau de ieşire), porţile de

intrare şi ieşire coincid (conform figurii următoare).

Pentru un circuit liniar care conţine numai rezistoare, bobine, cuplaje magnetice,
condensatoare şi surse independente (circuit reciproc), sunt satisfăcute relaţiile de
reciprocitate:
Z kj = Z jk , Ykj = Y jk , Akj = A jk , Bkj = B jk .

Dacă cele două porţi coincid ( j = k ), se obţin funcţiile proprii de reţea (de intrare
sau de ieşire).

Cunoaşterea funcţiei de circuit permite determinarea răspunsului circuitului,

y (t ) , ca mărime de ieşire, în raport cu orice semnal aplicat, x(t ) , ca mărime de intrare:
Y ( s ) = H ( s ) ⋅ X ( s ) , unde X ( s ) = L [ x(t )]

Trecând apoi din domeniul variabilei complexe în domeniul real, se obţine

răspunsul în domeniul timp al circuitului:
y (t ) = L -1 [Y ( s )]

Dacă în funcţia de circuit se înlocuieşte s cu jω, se obţine variaţia răspunsului cu

frecvenţa (răspunsul în frecvenţă al circuitului), care se poate vizualiza reprezentând
modulul şi argumentul funcţiei de transfer: |H(jω)| şi arg H(jω) în funcţie de ω. Aceste
reprezentări în scară semilogaritmică, în care |H(jω)| se exprimă în decibeli, arg H(jω)
în grade şi ω în radiani pe secundă, se numesc diagrame Bode.
După cum s este singura variabilă a funcţiei de transfer sau nu, şi după cum o
parte sau toate elementele de circuit sunt reprezentate prin simboluri, există trei niveluri
ale reprezentării simbolice prin funcţii de circuit:
- funcţie raţională în s cu coeficienţi numerici;
- funcţie de circuit parţial simbolică;

11
 - funcţie de circuit total simbolică.

Spre exemplificare, pentru circuitul electric prezentat în trei variante în figura

următoare, se obţin următoarele expresii ale factorului de transfer (amplificare) în
tensiune Aei :
- funcţia de circuit cu coeficienţi numerici (fig. a):
U e (s ) s − 1
Aei = =
E i (s ) s + 1
- funcţia de circuit parţial simbolică (fig. b):
U e (s ) sC 3 − 1
Aei = =
E i (s ) sC 3 + 1
- funcţia de circuit total simbolică (fig. c):
(
U e (s ) R5 R1C 3 s − b4 _ 1 )
Aei = =
E i (s ) R1 (C 3 R5 s + 1)

Observaţii:
► Funcţiile de circuit pot caracteriza şi circuite neliniare liniarizate în
vecinătatea unui punct de funcţionare, care funcţionează la semnal mic, aşa cum este
cazul amplificatoarelor cu tranzistoare.

► Utilizarea funcţiilor de circuit reprezintă o metodă unitară de studiu a

răspunsurilor naturale, forţate, tranzitorii, de regim permanent, a răspunsului complet,
precum şi a răspunsului în frecvenţă al circuitului.

► Calculul funcţiei de circuit reprezintă primul pas în proiectarea asistată de

calculator a circuitelor electronice, următorii paşi constând în determinarea senzitivităţilor
funcţiei în raport cu diferiţi parametri ai circuitului precum şi determinarea valorilor polilor
şi zerourilor.

12
 ► Forma simbolică a funcţiilor de circuit este utilă pentru generarea de modele
analitice şi evaluări repetate ale caracteristicilor. În acest scop, cu ajutorul senzitivităţilor
funcţiilor de circuit în raport cu diferiţi parametri se pot studia performanţele circuitului la
variaţia valorilor acestor parametri, fără ca pentru aceasta să fie necesară recalcularea de
fiecare dată a circuitului.

Polii şi zerourile funcţiei de circuit

Valorile lui s care satisfac ecuaţia D(s) = 0 se numesc polii lui H (s ) şi se notează
cu p1 ,..., p n , iar valorile lui s pentru care N(s) = 0 se numesc zerourile lui H (s) şi se
notează cu z1 ,..., z m . Atunci funcţia de transfer se poate scrie sub forma:
( s − z1 )...( s − z m )
H ( s) = k
( s − p1 )...( s − pn )
Polii şi zerourile funcţiei de circuit se numesc generic frecvenţe naturale (sau
frecvenţe critice) ale circuitului. Acestea depind numai de structura circuitului şi de
valorile parametrilor acestuia, fiind independente de natura semnalului aplicat sau de
energia acumulată în elementele de circuit reactive.
Relaţia de mai sus arată că dacă se cunosc zerourile şi polii, funcţia de circuit
H (s ) este complet determinată.
Frecvenţele naturale exprimate în valori numerice pot fi reale sau complexe.
Deoarece coeficienţii lui N(s) şi D(s) sunt reali, rezultă că atunci când rădăcinile sunt
complexe, ele vor apărea totdeauna în perechi conjugate:
s = α ± jω
Frecvenţele naturale ale funcţiei de circuit sunt în mod convenţional vizualizate
ca puncte în planul complex sau în planul s.
Prin poziţia lor în semiplanul stâng sau drept al planului complex s, polii
determină stabilitatea sau instabilitatea circuitului, în timp ce dispunerea zerourilor în
planul s determină variaţia răspunsului în frecvenţă al circuitului.

Determinarea răspunsului natural al circuitului cu ajutorul

funcţiei de circuit

Dacă circuitului nu i se aplică semnal de intrare, adică:

x(t ) = 0

ecuaţia diferenţială intrare-ieşire capătă forma:

dn y dy
bn n
+ ... + b1 + b0 y = 0
dt dt
Pentru un circuit în care y (t ) ≠ 0 , ecuaţia caracteristică asociată cu această
ecuaţie diferenţială este:
D( s ) = 0

13
 Cum soluţiile acestei ecuaţii reprezintă polii p1 ,..., pn ai lui H (s) , rezultă că
funcţia de circuit conţine toate informaţiile necesare pentru a prezice forma de variaţie a
răspunsului natural (în absenţa unui semnal de intrare) al circuitului.
Dacă polii p1 ,..., pn au valori distincte, răspunsul circuitului este reprezentat
printr-o funcţie de forma
y ( t ) = A1e p1t + ... + Ane pnt
în care A1 ,..., An sunt coeficienţi constanţi, care depind de condiţiile iniţiale ale
circuitului.
Se identifică următoarele cazuri:

Poli reali. Dacă un pol pk este real, respectiv pk = α k + j 0 , contribuţia sa la

răspunsul natural este:
yk (t ) = Ak e α k t
Dacă polul este negativ, relaţia reprezintă o exponenţială descrescătoare, dacă
este pozitiv reprezintă o exponenţială crescătoare şi dacă polul este chiar în originea
planului s, o funcţie constantă.
În fiecare caz, Ak este real pentru că yk este real.

Perechi de poli complex-conjugaţi. Pentru ca perechea conjugată să aibă o

contribuţie reală yk la răspunsul natural al circuitului, coeficienţii termenilor
exponenţiali corespunzători trebuie să fie de asemenea complex-conjugaţi. Aceasta
înseamnă că polul pk = α k + jωk va conduce la termenul exponenţial complex Ak e pk t , cu
*
Ak = Ak e jθk , iar polul conjugat pk = α k − jωk va conduce la termenul Ak* e pk t , cu
Ak* = Ak e − jθ k .
Prin urmare, contribuţia perechii de poli conjugaţi va fi:
*
(
y k (t ) = Ak e pk t + Ak* e pk t = Ak e pk t + Ak e pk t ) = 2 Re[A e ] = 2 Re[A e(
*
k
pk t
k
α k + jωk )t
]
sau:
y k (t ) = 2 Ak e α k t cos(ωk t + θ k ) ,

relaţie ce exprimă:
- o funcţie sinusoidală amortizată, dacă partea reală a lui pk, αk < 0 ;
- o funcţie sinusoidală crescătoare, dacă αk > 0 ;
- o funcţie periodic sinusoidală, dacă αk = 0 .
În toate cazurile frecvenţa de oscilaţie este ωk , partea imaginară a lui pk.

Se constată că:
- polii din semiplanul stâng determină componente amortizate; polii din
semiplanul drept determină componente divergente;
- polii reali determină componente neoscilatorii; perechile de poli complex-
conjugaţi determină componente oscilatorii;
- un pol în origine conduce la o componentă continuă; o pereche de poli de pe
axa imaginară determină o componentă alternativă.

14
 Metode de calcul al funcţiilor de circuit
1. Metode algebrice - care constau în formularea şi rezolvarea ecuaţiilor de
funcţionare ale circuitului, scrise în formă operaţională, utilizând una din metodele de
analiză a circuitelor electrice, pentru determinarea relaţiei dintre mărimea de ieşire şi
semnalul aplicat; evaluarea funcţiei de reţea constă în evaluarea determinantului
sistemului de ecuaţii şi a anumitor determinanţi minori (rezultă deci că toate funcţiile de
transfer ale unui circuit vor avea acelaşi numitor, corespunzător determinantului
sistemului de ecuaţii);
2. Metode topologice - care permit calculul funcţiilor de circuit direct din
analiza topologică. Pentru aceasta este necesară utilizarea de programe de generare a
tuturor arborilor grafurilor asociate circuitului analizat şi folosirea formulei topologice
generalizate.
Cele mai utilizate metode de calcul al funcţiilor de reţea care fac parte din
această categorie sunt metoda enumerării arborilor şi metoda grafurilor de fluenţă;
3. Metode de interpolare - care determină coeficienţii polinomului determinant
al circuitului prin evaluarea acestuia la diferite valori ale variabilei s;
4. Metoda extracţiei parametrilor. Avantajul acestei metode constă în faptul
că este legată direct de proprietăţile de bază ale determinanţilor ecuaţiilor circuitului
analizat (de exemplu metoda nodală modificată şi metoda tablou);
5. Metode experimentale.

Generarea sistematică a funcţiilor de circuit

Metodele de generare sistematică a funcţiilor de circuit permit determinarea
simultană a mai multe funcţii de transfer pentru circuite cu multiple intrări şi multiple
ieşiri (MIMO). De fapt, generarea funcţiilor de circuit pentru circuitele electrice cu
multiple intrări şi multiple ieşiri este echivalentă cu determinarea funcţiilor de transfer
în formă matriceală.
Considerând un circuit liniar cu pi porţi de intrare şi pe porţi de ieşire. Cele pi
porţi de intrare sunt formate din piu porţi de tensiune, caracterizate de tensiunile uk = ek,
k = 1 ,..., piu şi pij porţi de curent, caractrizate de ik = jk , k = 1 ,..., pij (pi = piu + pij).
Pentrua identificarea porţilor de ieşire de tip tensiune (curent) se asociază fiecărei porţi
de tensiune (de curent) câte o sursă ideală independentă de curent (de tensiune) cu
intensitatea curentului (cu t.e.m) egală cu zero.
Matricea funcţiilor de transfer H(s) are dimensiunea (pe x pi), liniile matricei
H(s) corespund mărimilor de ieşire, iar coloanele mărimilor de intrare (excitaţie). De
exemplu, linia k a matricei funcţiilor de circuit conţine funcţiile de circuit ale mărimii de
ieşire mk în raport cu toate mărimile de intrare. Când se calculează o funcţie de circuit în
raport cu o mărime de intrare, toate celelalte porţi de intrare sunt pasivizate.

Metoda bazată pe ecuaţiile de stare ale circuitului

Alegând ca variabile de stare tensiunile condensatoarelor ramuri şi curenţii
bobinelor coarde, ecuaţiile de stare în forma normală au structura:

15
 x& = Ax + Bu + Cu&
y = A1 x + B1u,
unde:
[t
x = uCa t
, i Lc ] t
este vectorul variabilelor de stare (n×1);
x& este vectorul derivatelor de ordinul întâi (în raport cu timpul) ale variabilelor
de stare;
[
u = et , jt ] t
reprezintă vectorul mărimilor de excitaţie (intrare) ale sistemului,
(m×1);
A este matricea coeficienţilor variabilelor de stare (matricea de stare), (n×n);
B reprezintă matricea coeficienţilor mărimilor de excitaţie (intrare), (n×m);
C este matricea coeficienţilor derivatelor mărimilor de excitaţie (intrare), (n×m);
y reprezintă vectorul mărimilor de ieşire, (p×1);
A1 este matricea coeficienţilor mărimi de ieşire − variabile de stare, (p×n);
B1 reprezintă matricea coeficienţilor mărimi de ieşire − mărimi de excitaţie
(intrare), (p×m).
Folosind transformata Laplace şi considerând nule condiţiile iniţiale, ecuaţiile de
stare devin:
(sI n − A)X (s) = (B + Cs )U (s)
Y ( s ) = A1 X ( s ) + B1U ( s )
Funcţia de transfer în formă matriceală:
d Y (s )
F (s ) =
U (s ) x ( 0 )= 0
rezultă simplu:
F (s ) = A1 (sI n − A) (B + sC ) + B1 .
−1

16