G k ,1V1  G k ,2V 2 ...

 G k ,k 1V k 1 
 G k ,k V k ... G k ,n 1V n 1   u e G    i s
k k
Termenii din cea de-a doua sumă a membrului drept se iau
cu semnul plus dacă curenţii intră în nod şi cu semnul minus în
caz contrar.

1.3.4.3. Teorema superpoziţiei

Pentru o reţea oarecare, având „o” ochiuri independente,

sistemul de ecuaţii ale curenţilor de contur îl scriem sub formă
dezvoltată:
 R11 i11  R12 i 22 ... R1k i kk ... R1o i oo  U e1
 R i  R i ... R i ... R i  U
 21 11 22 22 2 k kk 2 o oo e2
............................................................

 R k1i11  R k 2 i 22 ... R kk i kk ... R ko i oo  U ek
............................................................

 Ro1i11  Ro 2 i 22 ... Rok i kk ... R oo i oo  U eo

Folosind regula lui Cramer se calculează intensitatea

curentului de contur din ochiul k:
o  k
i kk   U e
 1 

în care:
- , reprezintă determinantul coeficienţilor necunoscutelor. El
este simetric deoarece elementele sale satisfac relaţia de
reciprocitate.

39
 R11 R12 ... R1k ... R1o
R 21 R 22 ... R2k ... R 2o
:

R k1 Rk 2 ... R kk ... R ko
:
Ro1 Ro 2 ... R ok ... Roo

- k, este complementul algebric al elementului Rk din

determinantul . Evident că k=k, datorită relaţiei de
reciprocitate.
Pentru orice latură de reţea se poate concepe o astfel de
succesiune a ochiurilor fundamentale încât aceasta să aparţină
unui singur ochi. Alegând sensul de referinţă al ochiului identic
cu sensul de referinţă al intensităţii curentului electric din latura
respectivă, curentul de contur din ochi va fi egal cu intensitatea
curentului din latură. Procedând în acest mod, pentru latura k, se
poate scrie:
i k  i kk
Se observă că raportul:
 k
g k 

are dimensiune de conductanţă şi depinde numai de rezistenţele
din laturile de reţea. Evident că:
g k  g  k
Cu acestea, expresia intensităţii curentului se scrie:
o
ik   g kU e
 1
Deoarece în tensiunile electromotoare ale ochiurilor
intervin tensiunile electromotoare ale laturilor, membrul drept al
egalităţii de mai sus poate fi ordonat în funcţie de tensiunile
electromotoare ale laturilor sub forma:
l
ik   Gkue
 1

40
în care Gk este factorul ce înmulţeşte tensiunea electromotoare
din latura , ce a fost dată ca factor comun în termenii corespun-
zători ai reţelei de mai sus.
Termenul ik = Gk ue reprezintă intensitatea curentului din
latura k produsă de tensiunea electromotoare din latura  când
aceasta există singură în reţea. Cu această observaţie se poate
enunţa teorema superpoziţiei: intensitatea curentului electric
dintr-o latură este egală cu suma algebrică a intensităţilor de
curent stabilite în această latură de fiecare sursă de tensiune
electromotoare considerată că acţionează singură în reţea. În
această sumă intensitatea curentului este pozitivă dacă sensul ei
de referinţă coincide cu cel al laturii; în caz contrar ea intervine
cu semnul minus.

1.3.4.4. Teorema reciprocităţii

În figurile 1.33 şi 1.34 se prezintă schemele electrice a

două circuite în care singura sursă acţionează pe latura k (în
figura 1.33), respectiv latura  (în figura 1.34).

Fig.1.33.

Concepem succesiunea ochiurilor fundamentale astfel

încât laturile  şi k să aparţină doar câte unui singur ochi, iar
sensurile de referinţă ale acestor ochiuri se aleg identice cu ale
celor două laturi. Cu aceste precizări, pe baza teoremei
superpoziţiei avem:
i = gkUek

41
 Fig. 1.34.

în care Uek = uek.

Pentru reţeaua a cărei schemă electrică am prezentat-o în
figura 1.34 avem:
i 'k  g kU e
în care Ue = ue.
Dacă se consideră Uek = Ue, din egalităţile anterioare
rezultă:
i   i k'
fiindcă gk = gk.
Se poate enunţa teorema reciprocităţii: intensitatea curen-
tului electric dintr-o latură de reţea  stabilită de singura sursă
din reţea, existentă în latura k este egală cu intensitatea
curentului stabilit în latura k de aceeaşi sursă, dar conectată în
latura .

1.3.4.5. Teoremele generatoarelor echivalente de

tensiune şi curent

În problemele de analiza circuitelor electrice este

important să evaluăm anumite mărimi electrice, spre exemplu,
intensităţi de curenţi prin anumite laturi, sau tensiunile electrice
la bornele unor laturi, fără să rezolvăm problema în totalitate,
adică fără să determinăm în întregime mărimile electrice.
Teorema generatorului echivalent de tensiune, cunoscută şi sub
numele de teorema lui Thévenin, ne oferă posibilitatea
determinării intensităţii curentului electric printr-o latură pasivă
42
de circuit, iar teorema generatorului echivalent de curent,
cunoscută sub numele de teorema lui Norton, ne oferă
posibilitatea determinării tensiunii la bornele unei laturi pasive.
În cele ce urmează, pentru a demonstra aceste teoreme,
vom considera o reţea activă şi o latură pasivă având schema
electrică din figura 1.35. Curenţii din reţea nu se modifică dacă
se introduc în latura considerată două generatoare ideale de
tensiune având sensurile efective de referinţă opuse.

Fig.1.35. Fig.1.36.

Reţelei obţinute, a cărei schemă electrică este prezentată în

figura 1.36, i se aplică teorema superpoziţiei prin descompunerea
ei în două reţele ale căror scheme electrice sunt prezentate în
figurile 1.37 şi 1.38.
Circuitul având schema electrică din figura 1.37 conţine
reţeaua iniţială cu toate sursele de energie, iar pe latura de la a la
b avem sursa ideală de tensiune orientată spre nodul a, iar
circuitul având schema electrică din figura 1.38 conţine reţeaua
iniţială de unde sursele de tensiune s-au pasivizat şi latura de la a
la b care conţine generatorul ideal de tensiune în sensul de la a la
b.
În acord cu teorema superpoziţiei:
i = i' + i"
Pentru circuitul având schema electrică din figura 1.37,
aplicăm legea conducţiei electrice laturii de reţea prin care curge
curentul i':
Va – Vb – ue = i'R

43
 Fig. 1.37. Fig. 1.38.

Vom alege generatorul ideal de tensiune astfel încât i'

= 0. Rezultă că intensitatea curentului este nulă dacă este
satisfăcută condiţia:
Va – Vb = uab0
uab0 = ue
adică, dacă tensiunea electromotoare a generatorului ideal de ten-
siune este egală cu tensiunea la bornele laturii de reţea când
latura este întreruptă, numită şi tensiune la mers în gol.
Faţă de bornele a şi b reţeaua electrică pasivizată este
caracterizată de o rezistenţă echivalentă pasivizată Rabp. Schema
electrică prezentată în figura 1.38 este echivalentă cu schema

Fig. 1.39.

electrică din figura 1.39. Intensitatea curentului electric devine:

u ab 0
i ab 
Rabp  R

44
 Relaţia de mai sus este cunoscută sub numele de teorema
generatorului echivalent de tensiune sau teorema lui Thévenin şi
are următorul enunţ: intensitatea curentului electric dintr-o
latură de reţea pasivă este egală cu raportul dintre tensiunea la
mers în gol de la bornele laturii şi suma între rezistenţele laturii
şi a reţelei pasivizate.
Dacă se transfigurează latura ce conţine generatorul ideal
de tensiune, în serie cu rezistorul Ri, într-un generator ideal de
curent în paralel cu rezistorul Gi, se obţine schema electrică din
figura 1.40. În acord cu teorema de transfigurare avem:
u ab 0 1
is  şi Gi 
Ri Ri

Fig. 1.40.

Pe de altă parte este uşor de văzut că is reprezintă curentul

din latura de reţea considerată când R = 0, adică reprezintă curen-
tul de scurtcircuit, is = isc.
Din schemă, cu prima teoremă a lui Kirchhoff, se obţine:
isc = ubGi + ubG
sau:
i sc
ub 
Gi  G
unde:
1
Gi   G abp
R abp
deci:
i sc
u b  u ab 
G abp  G

45
 Relaţia de mai sus reprezintă expresia matematică a teore-
mei generatorului echivalent de curent sau teorema lui Norton.
Ea se enunţă astfel: tensiunea la bornele unei laturi pasive de
reţea este egală cu raportul dintre curentul de scurtcircuit prin
latură şi suma dintre conductanţele laturii şi a reţelei pasivizate.
Observaţie. Indiferent că se aplică teorema generatorului
echivalent de tensiune sau teorema generatorului echivalent de
curent, trebuie să calculăm două mărimi:
- tensiunea la mers în gol a laturii şi rezistenţa echivalentă
a reţelei pasivizate;
- intensitatea curentului de scurtcircuit a laturii şi conduc-
tanţa echivalentă a reţelei faţă de bornele respective. Acest lucru
presupune utilizarea a două scheme electrice adecvate pentru
fiecare caz.

1.3.4.6. Teorema conservării puterilor

Se consideră o latură de reţea plasată între nodurile k şi

k+1, având schema electrică din figura 1.41. Considerăm că
reţeaua din care face parte latura respectivă are l laturi şi n
noduri.
Aplicând teorema I a lui Kirchhoff pentru toate nodurile
reţelei avem:
 i 0
, k = 1, 2, ..., n
 k 

46
 Înmulţind această relaţie cu potenţialul nodului pentru
care se aplică, de exemplu pentru nodul k vom înmulţi relaţia cu
potenţialul Vk, şi însumând relaţia pentru toate cele n noduri vom
obţine:

n   
 Vk   i   0
k 1


  k  

unde: k =1, 2, ..., n.

Pentru fiecare latură de reţea, în suma  i , curenţii
 k 
electrici vor fi întâlniţi atât cu semnul plus, cât şi cu semnul
minus pentru nodurile de la extremitatea laturii. Deci, vom putea
scrie:
l
 Vk  Vk 1  i  0
 1
dar:
Vk – Vk+1 = ub

Fig. 1.41.

deci, relaţia de mai sus devine:

l
 u b i  0
 1

47
 Această relaţie matematică reprezintă prima formă a teore-
mei conservării puterilor care se enunţă astfel: pentru oricare
reţea electrică în regim staţionar, suma puterilor cedate de surse
este egală cu suma puterilor ce se dezvoltă în laturile receptoare.
Observaţie. Pentru laturile receptoare ale unei reţele mări-
mea iub > 0, iar pentru laturi generatoare iub < 0.
Dacă pentru latura considerată scriem legea conducţiei
electrice sub formă integrală obţinem:
ub + ue = Ri
Înmulţind relaţia cu i, vom obţine:
u b i  u e i  R i 2

Însumând după numărul de laturi al reţelei vom obţine:

l l l
 ubi   uei   Ri2
 1  1  1

Ţinând cont de prima formă a teoremei conservării

puterilor relaţia de mai sus devine:
l l
 uei   Ri2
 1  1

Această relaţie reprezintă a doua formă a teoremei

conservării puterilor.

1.3.5. Teorema transferului maxim de putere

Legile şi teoremele stabilite până acum pentru circuite sunt

valabile şi în curent continuu şi în curent alternativ. Teorema care
urmează a fi demonstrată în continuare are o formă puţin modi-
ficată în curent alternativ, ea se demonstrează deocamdată în
curent continuu.
48
Observaţie. Se obişnuieşte a se nota mărimile în curent continuu
prin litere mari, astfel: tensiunea electromotoare Ue, tensiunea
electrică U, intensitatea curentului electric I, puterea electrică P.
Fiind dată (figura 1.42) o sursă de tensiune electromotoare
Ue, cu rezistenţa interioară Ri, care debitează pe un rezistor cu
rezistenţa R, se cere să se determine valoarea rezistenţei R pentru
ca sursa să transmită putere maximă acesteia. În circuitul având
schema electrică din figura 1.42 curentul va fi:
Ue
I
R  Ri
Puterea transmisă rezistorului (de rezistenţă R) este:
2 RU e2
P2  R I 
 R  Ri  2
Puterea maximă se obţine din condiţia:
 P2
0
R
care conduce la relaţia:
R = Ri

Fig. 1.42.
adică sursa transmite puterea maximă când rezistenţa de sarcină
este egală cu rezistenţa interioară a sursei. În acest caz, puterea P2
transmisă are valoarea:
U e2
P2 
4 Ri

iar cea furnizată de sursă are valoarea:

49
 U e2
P1  U e I 
2 Ri

Randamentul transmisiei în această ipoteză este:

P2 1
   50%
P1 2

În figura 1.43 este reprezentată variaţia puterii P2 în funcţie

de valoarea rezistenţei de sarcină R.

1.4. PSpice. Generalităţi

Programul Spice (Simulation Program with Integrated

Fig. 1.43.

Circuit Emphasis) al Universtăţii Berkeley din California este un

program standard pentru simularea circuitelor electrice, în special
analogice, dar şi numerice.
Acest program are multe variante comerciale, ca de exem-
plu: PSpice, HSpice, ISpice, etc. Prin variantele sale comerciale
programul Spice a devenit popular.
Programul Spice prezintă aplicaţii inginereşti utile în
electrotehnică, electronică şi automatică. Marea majoritate a
50
aplicaţiilor electronice din practică pot fi simulate cu programul
Spice, corespunzător unor măsurări de laborator.
Noţiunile ce stau la baza analizei unui circuit electric
impun cunoştinţe de circuite electronice, însuşirea comportării
componentelor electronice şi evident cunoaşterea legilor
circuitelor electronice.
Dacă utilizatorul are un circuit al cărui mod de funcţionare
principial îl cunoaşte şi doreşte să-l simuleze pentru a afla detalii
de funcţionare, acest fapt este suficient pentru a înţelege progra-
mul Spice. Se presupune de asemenea că utilizatorul este capabil
să lucreze cu calculatorul personal pe care va rula programul de
simulare, pentru a creea fişierul de intrare.
Programul Spice ajută utilizatorul să simuleze circuite
electrice înainte de a le construi. El permite proiectantului să
decidă ce schimbări sunt necesare, fără a atinge un echipament
fizic. De asemenea programul Spice ajută la verificarea
proiectului, în momentul în care proiectantul consideră că a
finalizat acel proiect. Există deci posibilitatea de-a verifica dacă
circuitul electric proiectat funcţionează corect, înainte de-a fi
executat.
Programul Spice este deci un mijloc de simulare de labora-
tor prin care se crează, se testează şi se fac măsurări asupra
circuitelor electrice.

La verificarea unui circuit electric cu ajutorul programului

Spice pot exista însă situaţii în care unele efecte sunt neglijate
ceea ce în practică nu poate fi admis. Deci totuşi singura cale de
verificare a unui circuit rămâne realizarea lui practică.
Datele de intrare ale analizei unui circuit electric cu
ajutorul programului Spice sunt: lista de conexiuni, lista de
componente şi valorile lor plus o serie de comenzi care specifică
prelucrările ce se doresc a fi executate asupra schemei şi
componentelor. Se vor mai specifica şi condiţiile inţiale sau de

51
funcţionare pentru schemă. Acestea se grupează într-un fişier text
sau într-o schemă electrică.
Fişierul rezultat este procesat de către un program analizor
al cărui rezultat este pe de-o parte: tabele cu valorile mărimilor
din circuit rezultate în urma analizei, respectiv un fişier binar ce
va constitui baza de plecare pentru reprezentarea grafică a mări-
milor rezultate din analiză. Acest fişier binar poate fi interpretat
de către un alt program, program de interpretare, PROBE, care
realizează afişarea grafică corelată a mărimilor rezultate în urma
analizei.
Aplicaţiile din această carte au fost rulate de autori,
utilizând modulul de analiză PSpice cuprins în versiunea 9.0 a
programului OrCAD, reuşindu-se astfel o analiză asistată de
calculator a circuitelor electrice.

1.5. Aplicaţii

1.5.1. Se consideră circuitul de curent continuu

având schema electrică din figura 1.5.1, formată din 8 rezistoare
identice, conectate în forma unui pătrat cu diagonalele unite la
centru. Cunoscându-se R = 2  şi U = 10 V, se cer:
a. Valorile intensităţilor curenţilor electrici prin circuit;
b. Rezistenţele echivalente faţă de două vârfuri alăturate.

52
 Fig.1.5.1.
Soluţie.
a. Aplicând teorema curenţilor ciclici, obţinem sistemul:
R11 I 11  R12 I 22  R13 I 33  R14 I 44  R15 I 55  U
R21 I 11  R 22 I 22  R 23 I 33  R24 I 44  R 25 I 55  0
R31 I 11  R32 I 22  R33 I 33  R34 I 44  R35 I 55  0
R41 I 11  R 42 I 22  R 43 I 33  R44 I 44  R 45 I 55  0
R51 I 11  R52 I 22  R53 I 33  R54 I 44  R55 I 55  0
unde:
R11 = R = 2 , R12 = R21 = 0, R24 = R42 = 0,
R22 = 3R = 6 , R14 = R41 = 0, R25 = R52 = R = 2 ,
R33 = 3R = 6 , R15 = R51 = 0, R34 = R43 = R = - 2 ,
R44 = 3R = 6 , R35 = R53 = 0, R13 = R31 = R = 2 ,
R55 = 3R = 6 , R23 = R32 = - R = - 2 , R45 = R54 = R = 2 .
Înlocuind numeric, obţinem:
2I11 + 2I33 = 10
6I22 - 2I33 + 2I55 = 0
2I11 - 2I22 + 6I33 - 2I44 = 0
-2I33 + 6I44 + 2I55 = 0
2I22 + 2I44 + 6I55 = 0
Rezolvând sistemul, rezultă:

53
 I11 = 5 A I44 = 2,5 A
I22 = 2,5 A I55 = - 7,5 A
I33 = 0 A
Curenţii prin laturile circuitului vor fi:
I = I11 = 5 A I5 = I44 = -1,875 A
I1 = – I22 = - 1,875 A I6 = – I55 = 1,25 A
I2 = I22 – I33 = 2,5 A I7 = I55 + I44 = - 0,625 A
I3 = I11 + I33 = 5 A I8 = I22 + I55 = - 0,625 A
I4 = I33 – I44 = - 2,5 A
b. Rezistenţa echivalentă între nodurile a şi b se determină
cu relaţia:
U 10
R ab    1,06 
I 9,375
Circuitul având schema electrică din figura 1.5.1., a fost
modelat numeric cu ajutorul programului de analiză PSpice,
obţinându-se circuitul având schema electrică din figura 1.5.1_1,
iar valorile obţinute pentru curenţii din laturi, sunt:

Fig.1.5.1_1

54