1.1.1.

Metoda potenţialelor nodurilor

Dacă două surse de energie sunt conectate în paralel (figura 1.55),
curentul comun prin consumator I este compus din două componen-
te ale curenţilor laturilor – I1 şi I2 . Prin urmare, tendinţa practică de
conectare în paralel a surselor este determinată de necesitatea majo-
rării curentului prin receptoarele de energie electrică. În circuitele
reale se conectează suplimentar surse de alimentare atunci, când
curentul prin receptoarele de energie poate depăşi curentul nomonal
al surselor aflate deja în funcţie. Să vedem deci, cum se realizează
calculul acestor circuite, care sunt metodele de calcul. Vom analiza
un caz mai general, când circuitul este alcătuit din laturi paralele
dintre care laturile de la 1 la m sunt active (conţin surse) iar resul,
de la m +1 şi până la n – pasive (figura 1.56). Sunt cunoscute t.e.m.

Fig. 1.55. Schema circuitului Fig. 1.56. Schema unui circuit cu laturi
cu două surse de energie active şi pasive conectate în paralel.
conectate în paralel.
şi sensul acestora, valorile rezistenţelor laturilor circuitului; să se
calculeze intensităţile curenţilor.
Calculele respective pot fi realizate eficace utilizând metoda
tensiunii între două nuduri sau mai simplu – metoda două nuduri
(MDN). În conformitate cu această metodă, se calculează mai întâi
tensiunea UAB între nodurile A şi B şi se notează cu o săgeată pe
schemă (figura 1.55). În acest caz potenţialul nodului A este mai
înalt decât al nodului B, de aceea curenţii laturilor pasive au sensul
de la A la B (figura 1.56). Curenţii laturilor active nu au deocamdată
direcţie identificată. Alegem sensul pozitiv al acestor curenţi de la
nodul B spre nodul A.
1
Se poate aplica legea lui Ohm pentru fiecare latură, astfel ca:

I1 = g1 (E1 – UAB),
I2 = g2 (– E2 – UAB),
................
Im = gm (Em – UAB), (1.93)
Im+1 = gm+1UAB ,
................
In = gnUAB .
În relaţiile (1.93) g prezintă mărimea inversă rezistenţei R, adică
conductanţa laturii. Conform teoremei 1 Kirchhoff pentru acest
circuit suma curenţilor laturilor pasive este egală cu suma curenţilor
laturilor active:
Im+1 + I m+2 + ...+ In = I1 + I2 + ...+ Im .
Înlocuim curenţii în această sumă cu valorile lor din relaţiile (1.93):
gm+1 UAB + gm+2 UAB + ...+ gn UAB =
= g1 (E1 – UAB) + g2 (– E2 – UAB) + ...+ gm (Em – UAB) .
Din această ecuaţie determinăm tensiunea UAB :

g1 E1 – g2 E2 + ...+ gm Em
UAB =
g1+ g2 + ...+ gn
sau într-o formă mai compactă
m

 ∑ Ek gk
k=1
UAB = . (1.94)
n

∑ gk
k=1

2
Din relaţia (1.94) urmează că tensiunea dintre două noduri a
circuitului paralel este egală cu suma algebrică a produselor con-
ductanţelor şi t.e.m. ale fiecărei laturi împărţită la suma conductan-
ţelor tuturor laturilor schemei. Produsul Ek gk se ia cu semnul „+”
atunci când sensul t.e.m. Ek este invers sensului condiţional ales
pozitiv al tensiunii UAB şi cu semnul „–”, atunci când aceste direcţii
coincid. Cunoscând tensiunea între cele două noduri, utilizând sis-
temul (1.93) se calculează curenţii prin laturile circuitului.

Exemplu. Să se calculeze curenţii în circuitul paralel din figura 1.55 prin

metoda MDN.
T.e.m. în laturile schemei sunt direcţionate spre nodul A , evident că UA > UB
şi tensiunea dintre noduri are sensul de la nodul A la nodul B, cum este arătat în
schemă. Valoarea acestei tensiuni poate fi calculată conform relaţiei (1.94):
g10 E1 + g20 E2
UAB = . (1.95)
g10+ g20 + g

Semnul tensiunii obţinute este pozitiv, ceea ce confirmă că sensul condiţional

pozitiv ales iniţial este corect. Presupunem că curenţii I1 şi I2 ai laturilor active
au sensul de la nodul B spre nodul A şi ambele surse funcţionează în regim de
generator. Valorile acestor curenţi put fi calculate astfel:
E1 – U E2 – U
I1 = şi I2 = . (1.96)
r10 r20
În (1.96) mărimile r10 şi r20 caracterizează rezistenţa internă a surselor t.e.m. E1
şi E2 respectiv.
Se vede clar că valoarea şi sensul curentului laturii active depinde
numai de raportul dintre propria t.e.m. şi tensiunea la bornele
exterioare ale circuitului. Dacă t.e.m. a sursei este > U , sursa func-
ţionează în regim de generator şi are un curent şi putere cu atât mai
mare, cu cât mai înaltă este tensiunea sa electromotoare. Reglând
valoarea t.e.m. a diferitor generatoare de c.c., se poate distribui
sarcina între ele. Dacă t.e.m. a sursei este < U, curentul acestei
laturi îşi schimbă direcţia şi sursa funcţionează ca consumator de
energie electrică; maşinile electrice în acest regim funcţionează ca
motoare, iar acumulatoarele se încarcă.
3
În cazul când t.e.m. a sursei unei laturi este egală cu U , curentul
acestei laturi este egal cu zero, sursa funcţionează în „mers în gol”;
latura poate fi deconectată sau conectată la circuit – aceasta nu
influenţează funcţionarea circuitului în ansamblu. În sfârşit, dacă
într-o latură paralelă a circuitului este conectată o sursă cu rezisten-
ţă internă nulă, această sursă va susţine neschimbat potenţialul bor-
nelor exterioare ale circuitului; tensiunea între cele două noduri va
fi egală cu t.e.m. a sursei. În acest caz pot fi calculaţi direct curenţii
prin laturile circuitului.
La finele acestui paragraf care se referă la metodele de calcul ale
circuitelor liniare de c.c. trebuie să constatăm că aici au fost prezen-
tate cea mai mare parte şi cel mai frecvent utilizate metode de
calcul, am spune – şi mai importante. Totuşi, nu toate: n-a fost
analizat p r i n c i p i u l s u p e r p o z i ţ i e i şi metoda respectivă de
calcul; p r i n c i p i u l r e c i p r o c i t ă ţ i i . Considerăm însă că acea-
sta nu este o scăpare gravă, iar „golul” – foarte simplu de recuperat.