MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA TEHNICA A MOLDOVEI
FACULTATEA TEHNOLOGIA ALIMENTELOR
Departamentul Tehnologia Produselor Alimentare
 

Lucru individual
La disciplina: Analiza senzorială
Tema:Metode instrumentale de evalaluare a culorii în produsele
alimentare.Instrumente de măsurare a culorii(CIELAB)

Efectuat:st.gr. TPA181 ChinteaC.

Controlat:prof Bantea-Zagareanu.V

Chișinău2021

1
 Cuprins:
1Metoda colorimetrică……………………………………………………………………..3
1.1.Metoda calitativă de determinare a culorii …………………………………………….4
2Sistemul CIELAB…………………………………………………………………………
6
3Spațiul de culoare L*C*h…………………………………………………………………8
4Spațiul de culoare L*a*b* / Spațiul uniform de
culoare…………………………………...9
Concluzie
Bibliografie

2
Introducere Consumul de alimente sigure și nutritive este o necesitate fundamentală și o
condiție prealabilă pentru menținerea sănătății fizice și mentale a ființelor umane. Siguranța
alimentară rămâne una dintre cele mai importante probleme la nivel mondial, parțial datorită
complexității din ce în ce mai mari a sistemelor alimentare care agravează provocările în
asigurarea siguranței alimentare. Chiar și pentru Statele Unite, care a stabilit unul dintre cele
mai bune sisteme de siguranță alimentară din lume, a fost estimat de către Centrele pentru
Controlul și Prevenirea Bolilor că aproximativ 48 de milioane de oameni suferă de boli
alimentare pe an, provocând 128.000 de spitalizări și 3000 decese. Cu toate acestea, s-au făcut
eforturi mari pentru a îmbunătăți abordarea sistematică a siguranței alimentare. Monitorizarea
produselor agroalimentare prin întregul lanț al sistemului alimentar, inclusiv detectarea
pericolelor alimentare potențiale, este considerată ca un aspect-cheie al acestei abordări.
Produsul alimentar este constituit dintr-un complex de substanțe organice și anorganice, care
nu conține numai substanțe necesare organismului uman (nutritive), ci și substanțe
indiferente, iar în unele cazuri chiar substanțe antinutriționale. Progresul în științele implicate
în nutriția omului și progresele științifice și tehnice din domeniul producției bunurilor
alimentare pun în prim plan exigențele 'pieței metabolice' a organismului omenesc în raport cu
piața economică. Însă defapt este vorba de un complex de factori socio- economici care au
favorizat acest proces, astfel încât proiectarea și realizarea alimentelor să se bazeze pe
exigențele prioritare ale metabolismului corpului omenesc în condițiile unei legături cît mai
convenabile, de ordin subiectiv și obiectiv, între om și aliment, respectând totodată legile și
mecanismele economiei de piață. Printre primele preocupări privind valoare nutritivă,
identificate în literatura de specialitate, se semnalează preluarea și evaluarea, în cadrul
Departamentului Agriculturii al SUA, a unor date asupra valorii nutritive aproduselor
alimentare de catre W.O. Atwater in anul 1890, transformateintr-o publicatie aparuta sub titlul
'Compozitia chimica a materialeloralimentare americane”, constituind cap de serie, perpetuata
pana in1 Composittion of Food (by Consummer and Foods Economics Institute), USDA,
1976-1981prezent. În ultimele 3-4 decenii ale secolului nostru au aparut publicații
asemanatoare în Germania, CSI și alte țări, inclusiv în Romania. Pentru un produs alimentar,
valoarea nutritivă, respectiv substanțele nutritive pe care le furnizează organismului uman,
într-o proporție mai mare și mai ușor asimilabilă, constituie criteriu major în aprecierea
calității.
1METODA COLORIMETRICA
Dintre toate metodele optice, colorimetria este cea mai răspândită în practica analitică.
Principiul metodei .Cu ajutorul unor reacții chimice se trece substanța care se analizează într-
un compus colorat. Se compara intensitatea culorii obtinute cu aceea a unei solutii care
contine același compus colorat de concentrație perfect cunoscută. Reacțiile folosite în
colorimetrie trebuie sa îndeplinească urmatoarele condiții:
 Culoarea care apare în urma reacției chimice trebuie să fie specifică substanței care se
determină.

 Culoarea soluției nu trebuie să varieze în timp și nici în să depindă de variații mici ale
ph-ului, ale temperaturii și concentrației reactivilor folosiți. Reacția trebuie să fie
3
 foarte sensibilă, adică variația culorii soluției sa fie sesizata chiar în cazul cantitaților
foarte mici din substanță care se analizează.
Metodele folosite în colorimetrie sunt urmatoarele:
- metode vizuale: variația intensității culorii se apreciează vizual;
- metode fotocolorimetrice: variația intensității culorii se măsoară cu ajutorul celulelor
fotoelectice. Concentrația probei este indicate direct de acul unui instrument de masură.

Determinarea culorii
Apa pură este incoloră în strat subţire şi albastru-verzuie în strat gros. Culori diferite ale apei
naturale pot proveni din suspensii anorganice (praf, pământ, nisip), de la materia organică
dizolvată sau aflată fin dispersată sau de la ionii de fier şi de mangan.
Culoarea apelor uzate este direct influenţată de procesele din care au rezultat, ca urmare a
suspensiilor şi a substanţelor dizolvate. Substanţele în suspensie dau culoarea aparentă a apei,
iar cele dizolvate îi conferă culoarea reală.
Evaluarea culorii apei se face printr-o tehnică vizuală de comparare cu un standard; o unitate
de culoare este echivalentă cu 1 mg/L de platină sub formă de ion cloroplatinat, într-o soluţie
care mai conţine cobalt cu concentraţia jumătate din cea a ionului de platină. Această unitate
de evaluare a culorii se numeşte unitate Hazen. O altă metodă bazată pe etaloane de culoare
este metoda dicromat-cobalt care utilizează ca referinţă soluţii acide, cu diverse concentraţii
conţinând dicromat de potasiu, K2Cr2O7 şi sulfat de cobalt, CoSO4 .7H2O într-un raport
constant. Filtrarea prealabilă a probei nu este recomandată în acest caz. Evaluarea exactă a
culorii (lungimea de undă sau frecvenţa) se poate face utilizând un spectrofotometru.
Această tehnică presupune parcurgerea unui domeniu de lungimi de undă cuprins între 400 şi
700 nm (domeniu vizibil) şi stabilirea unui număr de 10 până la 30 de puncte de referinţă
(funcţie de acurateţea măsurătorii). O metodă mai simplă dar acceptată este aceea de
măsurare a absorbanţei unei probe filtrate (prin hârtie cu pori de 0,45 μm) atunci când este
iradiată cu o radiaţie cu lungimea de undă de 400 nm. Rezultatul poate fi echivalat cu unităţile
Hazen (pe baza unei curbe de calibrare).
1.1.Metoda calitativă de determinare a culorii
Se bazează pe compararea culorii apei de analizat cu culoarea apei distilate. Experimental,
într-un tub colorimetric se introduce proba de apă de analizat, iar în alt tub, identic cu primul,
se introduce apa bidistilată. Se compară culoarea probei de apă faţă de apa bidistilată, privind
pe verticală, pe un fond alb. Se notează culoarea observată a probei de apă comparativ cu apă
distilată (galben, galben-verzui etc.).
Metode cantitative de determinare a culorii
Principiul metodei: Se compară coloraţia probei de analizat cu cea corespunzătoare unei scări
colorimetrice din soluţie de platină-cobalt sau dicromat-cobalt. Analiza este efectuată conform
standardului SR EN ISO 7887:2002.
I.1.1. Metoda cu platino-cobalt
Reactivi:
 hexacloroplatinat de potasiu, K2[PtCl6];
 clorură cobaltoasă hexahidratată, CoCl2 . 6H2O;
 acid clorhidric concentrat,
Modul de lucru: Soluţie stoc echivalentă a 500 unităţi Hazen se prepară prin dizolvarea a
1,246 g hexacloroplatinat de potasiu şi 1 g de clorură cobaltoasă hexahidratată în 500 mL de

4
apă distilată, se adaugă 100 ml acid clorhidric concentrat şi se diluează la 1l de soluţie.
Culoarea acestei soluţii corespunde la 500 grade de culoare. Soluţia se poate păstra, la rece şi
la întuneric, timp de 1 an. Se prepară apoi în tuburi de 50 ml mostre care acoperă un interval
de 5 până la 200 unităţi Hazen şi se utilizează ca etaloane de comparare.
Se iau 100 ml din apa de analizat şi se introduc într-un tub colorimetric, se compară culoarea
cu o scară de etalonare preparată după schema prezentată în Tabelul 1.

Tabel 1. Determinarea gradelor de culoare

Dacă apa are turbiditatea mai mare de 1 NTU (formazină) se recomandă filtrarea probei
înaintea determinărilor de culoare. Apele tulburi se lasă să sedimenteze sau se centrifughează
înaintea determinării. Din apa de analizat se iau 100 cm3, într-o eprubetă colorimetrică
identică cu cea folosită pentru scara etalon, şi se compară culoarea privind vertical. Coloraţia
apelor se exprimă în grade de culoare, prin grad de culoare înţelegându-se coloraţia produsă în
cazul unei soluţii care conţine 1 mg platină, sub formă de ion cloroplatinat (PtCl5) 2- , la litru.
Se consideră că o apă este corespunzătoare pentru consum dacă nu depăşeşte 20 grade de
culoare.

1.2Metoda cu dicromat-cobalt
Reactivi:
 dicromat de potasiu K2Cr2O7, (uscat în prealabil 24 de ore, la 105 ˚C şi apoi ţinut în
exicator);
 sulfat de cobalt (CoSO47H2O);
 H2SO4 concentrat.
Modul de lucru:
Soluția I: se dizolvă în câţiva ml de apă bidistilată a 0,0875 g dicromat de potasiu şi 2 g sulfat
de cobalt într-un balon cotat de 1 litru. Se adaugă 1 ml H2SO4 concentrat şi se completează la
semn cu apă bidistilată.
Soluția II: se introduc într-un balon cotat de 1 litru aproximativ 500 ml apă bidistilată şi 1 ml
acid sulfuric concentrat, apoi se completează până la semn cu apă bidistilată. Se iau 100 ml
apă de analizat şi se introduc într-un tub colorimetric. Se compară culoarea cu scara de
etalonare pregătită după indicaţiile din Tabelul 2.

Tabel 2. Scara de etalnoare

5
Dacă apa de analizat este tulbure, se lasă să se sedimenteze sau se centrifughează înainte de
determinare. Nu se filtrează prin hârtie de filtru, deoarece aceasta are un efect de decolorare
asupra probei. Sistemele microfluidice pot fi utilizate pentru detectarea rapidă și sensibilă a
agenților patogeni, a toxinelor, a reziduurilor chimice și a metalelor grele în produsele
alimentare, deoarece sunt capabili să efectueze măsurători din cantități mici de fluide
complexe cu eficiență și viteză.
2Sistemul CIELAAB
Acest sistem elaborat de CIE în 1976 şi imbunătăţit continuu introduce relaţii mai simple între
variabilele culorii şi variabilele spaţiului ANLAB. Sistemul CIELAB se bazează pe valorile
tristimulilor de culoare X,Y, Z care pot fi reprezentate în coordonate carteziene sau cilindrice.
-în coordonate carteziene: L* = 116(Y/Y0) 1/3 – 16 a* = 500[(X/X0) 1/3 – (Y/Y0) 1/3] b* =
200[Y/Y0) 1/3 – (Z/Z0) 1/3] unde: X,Y şi Z sunt valorile tristimulilor probei de analizat iar
X0,Y0, şi Z0 sunt valorile tristimulilor iluminantului. Relaţiile de mai sus sunt aplicabile
nunai dacă: X/X0, Y/Y0 şi Z/Z0  0,01. - în coordonate cilindrice parametrii de culoare se
calculează cu relaţiile: L* = L* C* = (a*2 + b*2 ) H* = arctg(b*/a*) şi este exprimat în scara
00 -3600 , unde: L* - este luminozitatea; C* - croma, saturaţia, intensitatea vioiciunea,
puritatea, strălucirea sau intensitatea culorii; H - nuanţa În spaţiul CIELAB de reprezentare a
culorilor, culorile de aceeaşi nuanţă se plasează pe liniile de nuanţă ce pornesc din originea
spaţiului (intersecţia coordonatelor plane a şi b), unghiul H0 fiind o măsură a nuanţei. El
variază în sens contrar acelor de ceasornic, de la roşu la galben, spre verde şi albastru. Astfel,
de exemplu, H0 = 0 (H0 = 3600 ) corespunde culorii roşu, H0 = 900 corespunde culorii
galbene, H0 = 2700 corespunde culorii albastre (figura 6.6).

6
Analizând spaţiul culorii CIELAB se pot face următoarele observaţii:
 dacă a şi b sunt pozitive (cadranul I trigonometric), culoarea probei va fi cuprinsă în
intervalul roşu-portocaliu-galben;
 dacă a este negativ iar b este pozitiv (cadranul II trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul galben-galben verzui-verde;
 dacă b este negativ şi a este negativ (cadranul III trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul verde-turqoaz-albastru;
 dacă b este negativ şi a este pozitiv (cadranul IV trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul albastru- purpuriu-roşu; În spaţiul CIELAB culoarea poate fi perfect
determinată de parametrii cartezieni (L, a, b) sau cilindrici (L, C, H0 )
Axa luminozităţii L*, este perpendiculară pe axele a*(verde/roşu) şi b*(albastru/galben)
( planul ab) şi se întinde de la domeniul negru ideal (L* = 0) trecând prin punctul neutru
(gri) (N), (acromatic), până la albul ideal(L* = 100). C* este croma şi este o măsură pentru
distanţă de la L* pe axa centrală. Valoarea lui C* este zero la centru şi creşte cu distanţa de la
centru. Punctele situate pe o linie care se intersectează cu un punct de pe axa acromatică au
aceeaşi nuanţă. Distanţa din punctul considerat prin raportare la punctul acromatic indică
gradul de saturaţie a culorii. Unghiul h 0 format în sens invers acelor de ceasornic de către
această linie cu axa a* este o măsură a tipului de nuanţă.
CIELAAB este un spațiu de culoare specificat de către Comisia Internațională de Iluminat
(Comisia Franceza Internațională de éclairage). Acesta descrie toate culorile vizibile pentru
ochiul uman și a fost creat pentru a servi drept un model de dispozitiv independent pentru a fi
utilizat ca referință.
Cele trei coordonate ale CIELAB reprezintă luminozitatea culorii (L *= 0 randamentele negre
și L *= 100 indică difuzia albă), poziția sa între roșu / magenta și verde (a*, valorile negative
indică verde în timp ce valorile pozitive indică magenta) și poziția sa între galben și albastru
(b *, valorile negative indică albastru și valorile pozitive indică galben). Asterisc (*) după L, a
și b sunt pronunțate stele și fac parte din numele complet, deoarece acestea reprezintă L *, a *
și b *, pentru a le distinge de L,a și b Hunter, descrise mai jos.
Deoarece L * a * b * este un model tridimensional, acesta poate fi reprezentat în mod
corespunzător numai într-un spațiu tridimensional. Imaginile bidimensionale includ diagrame
tricromatice: sectiuni ale culorii solide, cu o lejeritate fixă. Este esențial să înțelegem că
reprezentările vizuale ale gamei de culori în acest model nu sunt corecte; ele sunt acolo doar
pentru a ajuta la înțelegerea conceptului.
Deoarece canalele adversarului roșu-verde și galben-albastru sunt calculate ca diferențe de
transformări de luminozitate (prezumtive), CIELAB este un spațiu de culoare valoare
cromatică.
Spațiu de culoare înrudit, spațiul de culoare CIE 1976 (L *, u *, v *) (CIELUV cunoscut de
asemenea), păstrează aceeași L * ca L * a * b * dar are o reprezentare diferită a
componentelor cromatice. CIELAB și CIELUV pot fi, de asemenea, exprimată în formă

7
cilindrică (CIELCH și CIELCHuv, respectiv), cu componentele tricromatice înlocuite de
crominanța și nuanța corelate . Relațiile neliniare pentru L *, a * și b * sunt destinate pentru a
imita răspunsul neliniar al ochiului. În plus, modificările uniforme ale componentelor în
spațiu culoare L * a * b* urmăresc să corespundă modificărilor uniforme în culoare percepută,
astfel încât diferențele de percepție relative între oricare două culori în L* a* b* poate fi
aproximată prin tratarea fiecarei culoari ca un punct într-un spațiu tridimensional (cu trei
componente: L *, a *, b *) și luând distanța euclidiană dintre ele.

3Spațiul de culoare L*C*h

Spațiul de culoare L * C * h utilizează aceeași diagramă ca și spațiu de culoare L * a * b *,dar
utilizează coordonate cilindrice. Luminozitate L * este același ca L * în spațiul de culoare L *
a * b *; Metric Chroma C * și metric Hue Unghiul H sunt definite de următoarele formule:

Unde:
a *, b *: coordonatele cromatice în spațiul de culoare L * a * b *
Pentru măsurătorile de diferență, diferența metrică unghiului Hue nu este calculată; în schimb,
Diferența metrică Hue H * este calculat în conformitate cu următoarea formulă:

Un spațiu de culoare poate fi descrisă ca o metodă de exprimare a culorii unui obiect folosind
un fel de notație, cum ar fi numere. Comisiea Internationala l'Eclairage (CIE), o organizație
non-profit, a considerat sa fie o autoritate în domeniul științei luminii și a culorii, a definit
spatii de culoare, inclusiv CIE XYZ, CIE L * a * b *, și CIE L * C * h, pentru comunicarea și
exprimarea culorii obiectului. Aceste sisteme permit utilizatorilor să evalueze atributele de
culoare, de a identifica neconcordanțe și cu acuratețe sa exprime concluziile lor altora din
punct de vedere numeric.
Spațiul de culoare L * C * h, similar cu CIELAB, este preferat de către unii profesioniști din
industrie, deoarece sistemul său se corelează bine cu modul în care ochiul uman percepe
culoarea. Ea are aceeași diagramă ca și spațiul de culoare L * a * b *, dar utilizează
coordonatele cilindrice în loc de coordonate rectangulare.
În acest spațiu de culoare, L * indică luminozitatea, C * reprezintă cromaticitatea, iar h este
unghiul de nuanță. Valoarea lui cromatica C * este distanța de la axa luminozitate (L *) și
începe de la 0 în centru. Unghiul hue începe la + o axa * și este exprimat în grade (de
exemplu, 0 ° este un + *, sau roșu, și 90 ° este de + b, sau galben).

8
4Spațiul de culoare L*a*b* / Spațiul uniform de culoare
Spațiu de culoare Lab este un spațiu de culoare adversar cu dimensiune L pentru luminozitate
și a și b pentru dimensiunile de culoare ale adversarului, bazată pe nonliniaritate a comprimat
(de exemplu, CIE XYZ spațiu de culoare) coordonatele. Terminologia provine din cele trei
dimensiuni ale spațiului de culoare Hunter 1948, care sunt L, a și b. Cu toate acestea, Lab este
acum mai des folosit ca abreviere informală pentru reprezentarea L-a-b a spațiului de culoare
CIE 1976 (sau CIELAB, descris mai jos). Diferența dintre original coordonatele de culoare
Hunter și CIE este că coordonatele CIE se bazează pe o transformare cub rădăcină a datelor
de culoare, în timp ce coordonatele Hunter se bazează pe o transformare rădăcină pătrată. Alte
exemple de spații de culoare cu reprezentări Lab includ spațiul de culoare CIE 1994 și spațiul
de culoare CIE 2000. Spațiul de culoare L * a * b * include toate culorile perceptibile, ceea ce
înseamnă că gama sa reproductibilă le depășește pe cele ale modelelor de culoare RGB și
CMYK (de exemplu, ProPhoto RGB include aproximativ 90% toate culorile perceptibile).
Unul dintre cele mai importante atribute ale L * a * b * - modelul este dispozitiv de
independență. Acest lucru înseamnă că culorile sunt definite independent de natura lor de
creație sau dispozitivul în care sunt afișate. Spațiul de culoare L * a * b * este utilizat atunci
când grafica pentru imprimare trebuie să fie convertite din RGB în CMYK, ca L * a * b *
gama include atât RGB si CMYK. De asemenea, este folosit ca un format de transfer între
dispozitive diferite ca și pentru dispozitivul său de independență. Spațiul în sine este un
spațiu tridimensional număr real, care conține un infinit de reprezentări posibile de culori. Cu
toate acestea, în practică, spațiul este, de obicei, mapat pe un spațiu întreg tridimensional
pentru reprezentare digitală independentă de dispozitiv, precum și din aceste motive, L *, a *,
iar valorile b * sunt, de obicei absolute, cu un interval predefinit . Luminozitatea, L *,
reprezintă cel mai închis negru la L * = 0, iar cel mai strălucitoar alb la L * = 100. Canalele
de culoare, a* și b *, vor reprezenta adevărate valori neutre de gri la a* = 0 și b * = 0.
Culorile adversaruluisunt roșu / verde  reprezentate de-a lungul axei un a*, cu verde, la un
valori negative a* și roșu la un valori pozitive a*. Culorile adversarului galben / albastru sunt
reprezentate de-a lungul axei b*, cu albastru la valori negative, b* și galben la valori pozitive
b *. Scalarea și limitele unei axe a * și b * va depinde de implementarea specifică de culoare
Lab, așa cum este descris mai jos, dar de multe ori rulează în intervalul de ± 100 sau -128 la
+127. Ambele spații de culoare Hunter și 1976 CIELAB au fost derivate din prealabil
"maestru" spațiu CIE 1931 XYZ spațiul de culoare, care poate prezice ce distribuții spectrală
a puterii va fi percepută ca fiind aceeași culoare , dar care nu este deosebit de uniformă
perceptiv . Puternic influențată de sistemul de culoare Munsell, intenția ambelor spații de
culoare "Lab", este de a crea un spațiu care poate fi calculat prin formule simple din spațiul
XYZ, dar este mai uniform perceptiv decât XYZ. Uniform perceptual înseamnă că o
schimbare de aceeași valoare într-o valoare de culoare ar trebui să producă o schimbare de
aproximativ aceeași importanță vizuală. Atunci când stocarea culorilor în valori de precizie
limitate, acest lucru poate îmbunătăți reproducerea tonurilor. Ambele spații de laborator sunt
raportate la punctul alb al datelor XYZ au fost convertite. Valorile de laborator nu definesc
culorile absolute, cu excepția cazului este punctul alb. De multe ori, în practică, punctul alb,
se presupune să urmeze un standard și nu este menționat în mod explicit (de exemplu, pentru
"colorimetric absolut" intenția de redare, International Color Consortium L * a * b * valorile

9
sunt raportate la CIE D50 Standard iluminant, în timp ce acestea sunt în raport cu substratul
netipărit pentru alte scopurile de randare).

Avantaje
Spre deosebire de modelele de culoare RGB și CMYK, culoare Lab este proiectat pentru a
aproxima vederii umane. El aspiră să percepteze uniform, iar componenta L se potrivește
îndeaproape percepția umană de luminozitate, cu toate că aceasta nu ia efectul Helmholtz-
Kohlrausch în considerare. Astfel, acesta poate fi folosit pentru a face corecții precise de
echilibru a culorii prin modificarea curbelor de ieșire în componentele a și b, sau pentru a
regla contrastul de luminozitate cu ajutorul componentei L. În spațiile RGB sau CMYK, care
modelează producția de dispozitive fizice, mai degrabă decât percepția vizuală umană, aceste
transformări se poate face numai cu ajutorul modurilor de îmbinare corespunzătoare în
aplicația de editare.
Pentru că spațiul Lab este mult mai mare decât gama de display-uri de calculator, imprimante,
sau chiar viziunea umană, o imagine bitmap reprezentată ca Lab necesită mai multe date per
pixel pentru a obține aceeași precizie ca un bitmap RGB sau CMYK. In anii 1990, atunci când
hardware și software au fost limitate la stocarea și manipularea în principal pe 8 biți bitmapuri
/ canaluri, conversia unei imagini RGB în laborator și din spate a fost o operațiune pierdută.
Cu 16 biți / canal și suport în virgulă mobilă acum comune, pierderea datorată de cuantizare
este neglijabilă.
In plus, multe dintre "culori" în spațiu Lab se încadrează în afara gamei reproductibile a
vederii umane, și sunt, prin urmare, pur imaginare; aceste "culori" nu pot fi reproduse în
lumea fizică. Cu toate că software-ul de gestionare a culorilor, cum ar fi ceea ce a construit în
aplicații de editare a imaginilor, se va alege cea mai apropiată aproximare în gama
reproductibilă, schimbarea de luminozitate, cromatic, și, uneori, nuanță în proces, autorul Dan
Margulis susține că acest tip de acces la culori imaginare este utilă, merge între mai multe
etape de manipulare a unei imagini.

10
Concluzie
Culoarea produselor alimentare

- reprezinta rezultatul impresiei produse asupra ochiului de către diferite radiații

luminoase

Senzația de culoare este influențata de 3 factori:

• constituția obiectului, structura suprafeței care exercita o influentă determinanată

asupra reflexiei, absorbției, radiației
• natura razelor luminoase ce cad asupra obiectului și se reflecta spre privitor
• caracteristicile proprii ochiului care percepe stimulii și le transmite creierului.
Atunci când un fascicul de lumina cade pe un material o parte din acesta va fi reflectat, alta
parte va fi transmis și o parte va fi absorbit. Din punct de vedere psiho-senzorial, culoarea este
acea caracteristica a luminii care permite distingerea a 2 câmpuri de aceeași forma, aceeași
mărime si o structura din spectrul vizibil. Orice stimul din orice senzație luminoasa este
caracterizat de 3 proprietați: luminozitate, tonalitate si saturație.
• luminozitate- factor necromatic și se referă direct la intensitatea sursei luminoase.
Luminozitatea și strălucirea sunt sinonime, strălucire util pentru a descrie obiecte
reflectorizante care reflectă lumina.
• tonalitatea - denumirea culorii care se reglează la scara perceptibila calitativ și este
indicata cu un termeni simplii: roșu, verde, galben, albastru.
• saturația: caracterizează culoarea, care se reprezintă la o scara de senzații repr.
grade crescânde de culoare pornind de la alb. O culoare este cu atât mai saturata cu
atât pare mai puțin asemănătoare cu alta.
Din tema studiată înțelegem că analiza culorii este destul de importantă ,mai ales că culoarea
este unul dintre cele mai puternice instrumente de comunicare cu consumatorii.Impresia pe
care o crează culoare constitue 60% din tendința de accepta sau a respinge un produs.

11
Bibliografie:
https://ro.scribd.com/doc/265334727/Culoarea-produselor-alimentare
1. (https://www.konicaminolta.eu/fileadmin/content/eu/Measuring_Instruments/
4_Learning_Centre/L_D/Light_sources_and_illuminants/Apps_Note_1_-
_Light_sources_and_illuminants.pdf
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Lab_color_space
3. http://www.oboyle.ro/shop/media/download/01_color_website_140109_RO.pdf
4. http://cie.co.at/index.php?i_ca_id=483
5. http://sensing.konicaminolta.us/2015/03/understanding-the-cie-lch-color-space/ )

12