CAPITOLUL 7

MAŞINI ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

7.1. DESTINAŢIA MAŞINILOR DE CURENT CONTINUU.

M a ş i n i e l e c t r i c e se numesc aparatele care servesc pentru tran-

sformarea energiei mecanice în energie electrică sau invers – a
energiei electrice în energie mecanică; în primul caz acestea se
numesc g e n e r a t o a r e , iar în al doilea – e l e c t r o m o t o a r e .
Generatoarele de curent continuu servesc pentru alimentarea motoa-
relor electrice de curent continuu, a instalaţiilor de electroliză,
pentru încărcarea acumulatoarelor etc. Motoarele electrice de c.c.
sunt utilizate pentru acţionarea mecanismelor ce necesită un cuplu
mare de rotaţie (sau moment de rotaţie) la lansare şi un larg dia-
pazon al turaţiilor, ca de exemplu: transportul electric (troleibus,
tranvai, locomotive electrice), ascensoare de mină, laminoare. În
echipamente automatice maşinile de c.c. se folosesc ca motoare de
execuţie, ca măsurătoare de turaţii, dispozitive de transfer semnale
etc. În dispozitivele speciale ale maşinilor-unealtă motoarele de c.c.
permit o simplificare considerabilă a schemelor de reglare a vitezei.

7.2. CONSTRUCŢIA MAŞINILOR DE C.C.

La baza funcţionării maşinilor de c.c. stau principiile şi legile con-

siderate în capitolele precedente (Capitolul 2). În figura 7.1 este
reprezentată schema unei maşini de c.c. cu doi poli. Maşina este
constituită din c a r c a s a m a g n e t i c ă 1 şi a r m ă t u r a r o t a t i v ă
(sau r o t o r u l ) 2. Pe carcasa magnetică sunt fixaţi (cu şuruburi)
solidar p o l i i 3, iar pe aceştea – b o b i n a de e x c i t a ţ i e 4
spirele căreia wex sunt parcurse de curentul de excitaţie Iex. Forţa
magnetomotoare (f.m.m.) a bobinei de excitaţie egală cu Iex wex cre-
ează fluxul magnetic de excitare ex care se închide prin poli, inter-
stiţiul de aer dintre poli şi rotor, prin rotor şi carcasa magnetică.
21
Polii sunt construiţi din tole de oţel şi corpul lor se termină cu

Fig. 7.1. Maşina de c.c. cu doi poli.

Fig. 7.3. Schema maşinii de c.c.

Fig. 7.2. Polul maşinii de c.c. cu patru poli (cu 2 perechi, 2p).

p a p u c u l de pol 5, forma căruia determină distribuirea inducţiei

B0 în interstiţiul de aer. Construcţia i n d u s u l i maşinii sau a r o –

a
b

c d
e
Fig. 7.4. Construcţia rotorului maşinii de c.c.
t o r u l u i este dată în figura 7.4. Acesta prezintă un cilindru 1
(figura 7.4, a) alcătuit din tole de oţel ştanţate (figura 7.4, d),
22
reciproc izolate şi presate pe axul 2. În crestăturile (ancoşele) lui 3
se introduc conductorii bobinei indusului 4 (figura 7.4, b şi c), care
se unesc între ei conform unei scheme consecutiv-paralele sau
mixte. Bobina indusului este izolată de crestături şi fixată cu ajuto-
rul unor clinuri sau b a n d a j e 5 . Pe axa maşinii 2 se instalează
solidar c o l e c t o r u l 6 , izolat electric de axă. Colectorul este al-

Fig. 7.5. Construcţia colectorului.

Fig. 7.6. Colectorul în secţione.

Fig. 7.7. Perie şi dispozitiv

portperie.
Fig. 7.8. Aspect general maşină c.c.
cătuit din lamele cuneiforme 1 (în formă de pană) din cupru, reci-
proc izolate cu plăci de micanită, aşezate pe o bucşă 2 şi fixate cu
un şurub de străngere. Pe ridicăturile lamelelor de colector 3 (denu-
mite „cocoşei”) se sudează capetele conductorilor care alcătuiesc
înfăşurarea rotorului. Cu suprazaţa colectorului se află în contact
periile 6 (figura 7.1) din cărbune sau grafit, la care se conectează
conductorii reţelei exterioare. Astfel, reţeaua exterioară, prin perii şi
colector este legată cu înfăşurarea rotorului care se roteşte.
Construcţia dispozitivului portperie este dată în figura 7.7. Periile
din grafit 1 se instalează în caseta (apărătoarea) 2 a dispozitivului
care se fixează pe un suport special ce trece prin gaura 4 şi care este
la rândul său fixat solidar pe scutul portlagăr al maşinii, izolat de ea.

23
Conductorii flexibil din cupru 3 realizează contactul periilor cu bor-
nele circuitului rotorului de pe panoul izolat, notate R1 şi R2.
Bornele bobinei de excitare se notează Ş1 şi Ş2 – bobina paralelă
(de şuntare); S1 şi S2 – bobina consecutivă (în serie) şi D1, D2 –
bobina polilor suplimentari (v. paragrafele următoare).

7.3. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL MAŞINII DE C.C.

Principiul de funcţionare al maşinii de c.c. poate fi studiat folosind

schema simplificată din figura 7.9. Periile 1 (figura 7.7) sunt legate
în schema dată la contactele de mijloc ale unui comutator basculant
1, ceea ce permite conectarea indusului cu receptorul r sau la
reţeaua de alimentare. Înfăşurarea (bobina) de excitaţie 2 este cone-
ctată la o sursă exterioară.
Presupunem iniţial că comutatorul basculant se află în poziţia ce
leagă rotorul cu receptorul r; rotorul este acţionat de un motor-
primar, de exemplu de ardere internă. În bobina rotorului care se
roteşte în câmpul magnetic al s t a t o r u l u i, creat de curentul de
excitaţie Iexc, se inductează t.e.m. E şi prin receptorul r trece un anu-
mit curent. Direcţia (sensul) t.e.m. şi a curentului ce parcurge bobi-
na indusului Iind, determinată în conformitate cu regula m â i n i i
d r e p t e sunt indicate în schemă. Este arătată de asemenea şi
direcţia forţelor electromagnetice FT care acţionează asupra conduc-
torilor cu curent, aflaţi în câmpul magnetic. Aceste forţe creează
cuplul de rezistenţă (frânare) a axei maşinii de c.c. Motorul-primar
creează cuplul activ Mrot (de rotaţie), opus cuplului de frânare. Deci,
în acest caz maşina electrică funcţionează în regim generator de
curent, transformând energia mecanică în energie electrică.
Conform lagii lui Ohm, curentul
E
I = Iind = . (7.1)
r + rind
Prin urmare,
E = I r + I rind = U + I rind , (7.2)

24
adică tensiunea electromotoare E a generatorului este mai mare
decât tensiunea U cu căderea de tensiune în bobina indusului, I rind.
Dacă axa maşinii se decuplează de motorul-primar, iar comutatorul
basculant se pune în poziţia „reţea” (figura 7.9), în bobina indusului
se stabileşte un curent I = Iind , sensul
căruia este invers celui precedent. For-
ţele electromagnetice care apar în urma
interacţiunii acestui curent cu câmpul
magnetic, de asemenea au sensul invers
şi de această dată vor crea cuplul activ
Mrot care va susţine rotirea indusului. În
acest caz energia electrică a reţelei se
transformează în energie mecanică şi
maşina electrică funcţionează în regim
Fig. 7.9. Schema principiului
motor electric. Colectorul şi periile
de funcţionare a maşinii de c.c efectuează conectarea secţiilor bobinei
indusului astfel, încât la trecerea condu-
ctorilor activi din zona polarităţii de nord în zona celei de sud să se
schimbe sensul curentului – condiţie necesară pentru păstrarea
sensului de rotaţie a indusului. În bobina rotorului motorului, la fel
ca şi în bobina generatorului se inductează t.e.m. E. Doar că în acest
caz sensul ecesteia va fi împotriva curentului Iind, ceea ce se con-
firmă prin aceeaşi regulă a mâinii drepte. Se numeşte această t.e.m.
c o n t r a sau a n t i t.e.m. Conform teoremei doi Kirchhoff
U – E = Iind r ind sau E = U – Iind r ind , (7.3)
iar curentul
U–E
I ind = . (7.4)
r ind
Prin urmare, în cazul când maşina funcţionează ca motor electric
t.e.m. E este mai mică decât tensiunea la bornele indusului U cu
căderea tensiunii în bobina acestuia.
Schimbarea direcţiei de rotaţie a motorului electric se face prin
modificarea sensului curentului în circuitul indusului sau al bobinei

25
de excitaţie (a statorului), conform schemei din figura 7.9.

7.4. CONSTRUCŢIA ÎNFĂŞURĂRII INDUSULUI

O schemă simplificată a înfăşurării indusului maşinii de c.c. cu doi

poli este reprezentată în figura 7.10, îar procesul de instalare a înfă-
şurării rotorului în crestăturile acestuia pentru o maşină cu patru
poli – în figura 7.11. Din figura 7.10, 7.11 se vede că de la lamela 1

Fig.7.10. Schema înfăşură- Fig. 7.11. Începutul instalării bobinei rotorului

rii rotorului maşinii de c.c. În maşina de c.c. cu 4 poli.
cu 2 poli.
a colectorului, conductorul, prin partea transversală apropiată a
rotorului merge în stratul superior al primei crestături de la obser-
vator după planul desenului, apoi, pe partea transversală îndepărtată
a indusului (este arătat punctat) nimereşte în stratul inferior al
crestăturii 4 şi, ieşind de acolo, pe partea transversală apropiată a
indusului, se conectează la lamela 2 a colectorului. De la lamela 2 a
colectorului, conductorul nimereşte în stratul superior al crestăturii
a doua a indusului şi a.m.d. Dacă se urmăreşte astfel calea cond-
uctorului bobinei se observă că aceasta este conectată la sine însăşi
şi este alcătuită din părţi totuna, denumite s e c ţ i i (figura 7.11),
conectate la două lamele vecine de colector. În conductoarele bobi-
nei, care se află în crestăturile indusului se inductează t.e.m., din ca-
re motiv acestea se numesc p ă r ţ i a c t i v e ale secţiei. În părţile
bobinei, aflate pe transversalele indusului şi denumite f r o n t a l e,
t.e.m. nu se inductează. Aspectul unei secţii aparte este dat în figura

26
7.12; părţile active ale stratului superior sunt arătate prin linie
neîntreruptă, iar ale stratului inferior – prin linie punctată. Sceţia
poate avea una sau mai multe spire. O anumită formă li se imprimă
secţiilor la un dispozitiv special (şablon), după ce se izolează şi se
instalează în crestăturile indusului.

Fig. 7.12. Secţie de bobină Fig. 7.13. Schema desfăşurată

cu una şi două spire. a bobinei rotorului (indusului).
Deoarece la fiecare lamelă de colector se sudează două conductoare
– sfârşitul secţiei precedente şi începutul secţiei care o succede,
numărul lamelelor colectorului K este egal cu numărul secţiilor
bobinei indusului. În cazul bobinei din figura 7.10 indusul are un
număr de crestături Z = 6 şi tot atâtea secţii. Dacă este cunoscut K,
se poate determina numărul conductorilor activi ce constituie bobi-
na indusului N = 2 ws K, unde ws este numărul de spire al secţiei.
În figura 7.13 este dată schema desfăşurată a bobinei indusului,
schemă care permite un studiu mai amănunţit al acestor înfăşurări.
Figura prezintă desfăşurata suprafeţii cilindrului rotorului cu bobi-
na sa, care au fost date mai sus în figura 7.10 pentru maşina cu doi
poli. În figurile menţionate (7.10 şi 7.11) suma tuturor t.e.m. ale
bobinei autoconectate este egală cu zero. Însă, dacă urmărim bobi-
na de la prima lamelă a colectorului în direcţia t.e.m. se poate obse-
rva că la a patra lamelă a colectorului t.e.m. îşi schimbă semnul.
Aceasta este caracteristica unui nod ce leagă două laturi paralele ale
bobinei indusului, care se formează în raport cu circuitul exterior.
Continuând deplasarea în direcţia bobinei (dar în sens opus t.e.m.),
se depistează al doilea nod la lamela 1 a colectorului, unde t.e.m. îşi
modifică din nou sensul. Aşadar, bobina indusului maşinii cu doi
27
poli este alcătuită din două ramuri paralele (2a = 2) cu două noduri.
Nodul la lamela 4 este punctul cu potenţial superior (înalt, +), iar la
lamela 1 – cu potenţial inferior (jos, – ). Exact pe aceste lamele se şi
instalează periile. Tensiunea dintre două perii în momentul de timp
ce corespunde poziţiei indusului reprezentată în figurile 7.10 şi 7.13
poate fi determinată astfel:
u1 = e1 + e4 + e2 + e3 + e3 + e6 = e4 + e1 + e5 + e2 + e6 + e3 .
În expresia de mai sus cu reperul „ ” sunt notate t.e.m. ale stratului
inferior. Dacă rotorul îşi schimbă poziţia cu 60° polaritatea periilor
şi mărimea u1 nu se modifică, fiindcă crestătura a 6 a va ocupa locul
primei crestături, prima – a celei de a două etc.
Dacă unghiul de poziţionare a rotorului este mai mic de 60°, de exe-
mplu 30°, atunci poziţia înfăşurării va corespunde celei din figura
7.14, unde în scop de simplificare sunt deplasate spre stânga periile
şi nu secţiile bobinei.

Fig. 7.15. Reacţia transversală a

Fig. 7.14. Poziţia rotorului schim- rotorului în regim de generator.
bată la 30°
Două secţii în această poziţie sunt scurtcircuitate, iar în fiecare din-
tre cele două laturi paralele sunt conectate doar câte două secţii.
Tensiunea maşinii în acest moment este
u2 = e1 + e4 + e2 + e5 = e4 + e1 + e5 + e2 .
Prin urmare, tensiunea la bornele indusului la rotirea acestuia are
sens constant, dar variază de la u1 la u2. Cu cât mai multe secţii sunt
conectate în fiecare dintre ramurile (laturile) paralele, cu atât mai
mici sunt pulsaţiile tensiunii. Maşinile moderne ce conţin un număr

28
mare de secţii aceste pulsaţii sunt atât de mici, încât nici nu pot fi
observate.
Planul, perpendicular pe direcţia axei polilor, ce trece prin axa roto-
rului, adică echidistant de poli se numeşte n e u t r a l ă g e o m e –
t r i c ă (figura 7.15).
Secţiile scurtcircuitate sunt totdeauna în mişcare în zona neutralei
geometrice, unde inducţia magnetică B este egală cu zero sau foar-
te mică, de aceea t.e.m. care se inductează în secţie este zero sau
insemnificativă.
Merită de subliniat că principiul constructiv al înfăşurării indusului
se menţine şi în cazul maşinilor electrice moderne, independent de
numărul de poli, de ramuri paralele, de secţii şi lamele colector.

7.5. FORŢA ELECTROMOTOARE A BOBINEI INDUSULUI

Anterior a fost menţionat că t.e.m. a maşinii electrice este egală cu

suma t.e.m. ale conductoarelor conectate serie, ce aparţin unei laturi
paralele. Aceste t.e.m. sunt diferite, deoarece inducţia magnetică în
interstiţiul rotorului pe circonferinţă nu este totuna. Dar t.e.m. a ma-
şinii poate fi determinată prin valoarea medie a t.e.m. a unui con-
ductor, înmulţită la numărul total de conductori ai unei laturi parale-
le. Se presupune că fluxul magnetic al unui pol este , numărul de
poli ai maşinii (de perechi de poli) este 2p, lungimea axială a mie-
zului rotorului l, diametrul rotorului d şi suprafaţa transversală S . În
aceste condiţii valoarea medie a inducţiei magnetice la suprafaţa
rotorului
 · 2p  · 2p
Bmed = = , (7.5)
S dl
iar valoarea media a t.e.m. a fiecărui conductor

 · 2p  d ln n
Emed = Bmed l v = =  · 2p ,
 d l 60 60

29
unde n este frecvenţa (viteza) de rotaţie sau turaţia rotorului,
tur/min. Dacă numărul conductorilor bobinei este N iar numărul de
laturi paralele 2a, atunci în fiecare latură paralelă sunt conectate în
serie N / 2a conductori. T.e.m. a unei laturi paralele şi, deci a
maşinii va fi:
N n N p n
E = Emed = 2p = N, (7.6)
2a 60 2a a 60
sau
E = CE  n, (7.7)
unde CE = p N / (a · 60) este c o n s t a n t a maşinii. Prin urmare,
t.e.m. a maşinii electrice este proporţională fluxului magnetic şi vi-
tezei de rotaţie a indusului.

7.6. CUPLUL ACTIV (MOMENTUL ELECTROMAGNETIC)

AL MAŞINII ELECTRICE

Precum se cunoaşte deja, asupra fiecărui conductor parcurs de cu-

rent şi care se află în câmp magnetic, acţionează o forţă electroma-
gnetică
 · 2p Irot p
Fcond = Bmed lI = l = Irot ,
dl 2a da

unde Bmed este valoarea medie a inducţiei;

d şi l – diametrul şi lungimea rotorului;
 · 2p – fluxul magnetic complet;
I = Irot / 2a – curentul laturii paralele, adică curentul unui
conductor.
Cuplul activ sau momentul electromagnetic, creeat de fiecare con-
ductor al bobinei rotorului este
d p d p
Mcond = Fcond = Irot = Irot .
2 da 2 2 a

30
Cuplul activ complet al maşinii electrice, bobina căreia conţine N
conductori
p
M = Mcond N = N  Irot = CM Irot , (7.8)
2 a
unde CM = p N / 2 a este o mărime c o n s t a n t a .
Dacă maşina funcţionează ca generator, atunci în cazul existenţei
sarcinii (prezenţei curentului în bobina rotorului) cuplul activ este
d e f r â n a r e (Mfr), dacă funcţionează ca motor cuplul activ este
d e r o t a ţ i e (Mrotaţ).
În orice regim de funcţionare a motorului electric cuplul activ M
este echilibrat de momentul (cuplul) static de rezistenţă Mst.rez şi de
momentul dinamic al maselor în rotaţie MJ = J dω / dt, unde J – mo-
mentul de inerţie iar derivata dω / dt este acceleraţia unghiulară.
Momentul de inerţie J = mρ2, unde m – masa corpului în rotaţie; ρ –
raza de inerţie redusă. Ecuaţia mişcării are aspectul:
M = – (Mst.rez + MJ).
La creşterea vitezei ω = 2 n / 60 momentul dinamic MJ va fi pozi-
tiv, iar la micşorarea vitezei unghiulare – negativ. Dacă se ia în
considerare nu cuplul (momentul) de rezistenţă, ci componentele
momentului de rotaţie, atunci
M = Mst.rez + MJ . (7.9)
Dacă M  Mst. rez , pe arborele maşinii se aplică un moment MJ pozi-
tiv şi viteza creşte; în caz contrar viteza discreşte.
La turaţii constante (n = const) momentul electromagnetic de rotaţie
M = CM Irot este echilibrat de cuplul de rezistenţă Mst.rez , alcătuit
din suma momentelor M0 – al mersului în gol determinat de frecare
şi pierderile în fier ale motorului şi momentul util M2 determinat de
mecanismul pus în mişcare:
Mst.rez = M0 + M2 . (7.10)

31
 7.7. PUTEREA MECANICĂ A MAŞINII DE CURENT CONTINUU

În Capitolul 2 (§§ 2.14 şi 2.15) a fost demonstrat că în procesul de

transformare a energiei mecanice în energie electrică sau invers,
puterea mecanică este egală cu E I. În continuare se va demonstra
aceasta pentru cazul maşinii electrice. Presupunem F– o forţă circu-
lară aplicată pe indus, tangenţial circumferinţei lui, iar v – viteza li-
niară la suprafaţa exterioară a rotorului. Puterea mecanică completă
PM = F v.
Înlocuind în această expresie F = 2 M / d şi v = ω d / 2 obţinem:
2M d
PM = ω = M ω. (7.11)
d 2
Cuplul mecanic de rotaţie a maşinii M = (p / 2  a) N  Irot , prin
urmare puterea mecanică
p 2n p n
PM = N  Irot = N Irot = E Irot .
2a 60 a 60
(7.12)
Produsul E Irot este denumit frecvent p u t e r e e l e c t r o m a g -
n e t i c ă a m a ş i n i i , Pem . Atunci când maşina funcţionează în
regim de generator, puterea EIrot este mai mare decât puterea UIrot,
deoarece E  U; când maşina funcţionează ca electromotor UIrot
este mai mare decât EIrot , deoarece contra-t.e.m. E este mai mică
(<) decât U. Diferenţa puterilor în ambele cazuri este egală numeric
2
cu puterea pierderilor termice I rot r rot în bobina indusului.

7.8. REACŢIA INDUSULUI MAŞINILOR DE CURENT CONTINUU

La mersul în gol a maşinii, independent de regimul de funcţionare

curentul în înfăşurarea indusului Irot (sau Ia , pentru simplificarea
notării) este sau egal cu zero, sau foarte mic. În acest caz fluxul
magnetic al maşinii exc este creat numai de forţa electromotoare

32
(f.e.m.) şi se închide prin rotor, de-a lungul polilor. În figura 7.16

Fig. 7.16. Anularea câmpului de reacţie din axa neutră de către polii
auxiliari şi de sub polii principali – de către înfăşurarea de compensare.
acest flux are direcţia de sus în jos, de la polul N spre polul S. În
conductorii indusului maşinii sub sarcină se stabileşte curentul Ia
care în regim de generator (figura 7.15) are sensul ce coincide cu
t.e.m. determinată în conformitate cu regula mâinii drepte. În acest

Fig. 7.18. Inducţia magnetică în in-

Fig. 7.17. Câmpul transversal de terstiţiu la reacţia transversală a
reacţie a indusului care formează indusului.
doi poli în axa neutră.
caz f.e.m. a indusului Fa creează propriul său flux magnetic a care
se închide prin indus, între fier (interstiţiu) şi tălpile (sau papucii)

33
polilor principali (figura 7.17). Tabloul interacţiunii dintre fluxul
magnetic inductor  şi cel al indusului a este dat prin inducţia
rezultantă B în figura 7.18, unde aceasta din urmă este reprezentată
prin desimea liniilor magnetice, mai mare la talpa N dreapta – talpa
S stânga şi mai mică la talpa N stânga – S dreapta. Fluxul rezultant
al maşinii se deplasează în direcţia rotaţiei indusului; în aceeaşi
direcţie se deplasează şi neutrala maşinii, care în acest caz se
numeşte n e u t r a l ă f i z i c ă, spre deosebire de neutrala
geometrică. Efectul descris cunduce la discreşterea fluxului mag-
netic al maşinii ( < exc).
Influenţa f.e.m. asupra valorii fluxului magnetic al maşinii aflate
sub sarcină poartă denumirea de r e a c ţ i e a i d u s u l u i.
Dacă maşina funcţionează ca motor electric, atunci curentul indusu-
lui este îndreptat contra t.e.m., indusul se roteşte în partea opusă
celei din regimul generator şi reacţia transversală a rotorului depla-
sează fluxul rezultant  şi neutrala fizică contra direcţiei de rotaţie
a indusului.
În scopul compensării câmpului transversal al indusului, în zona
polilor principali se instalează o b o b i n ă de c o m p e n s a r e
(înfăşurare compensare, figura 7.16), conductorii căreia se insta-
lează în crestăturile tălpilor de pol. Această înfăşurare se leagă în
serie cu indusul şi în aşa mod, ca sensul curentului în conductorii
săi să fie invers sensului curentului din conductorii rotorului.

7.10. NOŢIUNE DESPRE PARAMETRII NOMINALI ŞI

CARACTERISTICILE MAŞINILOR ELECTRICE

La un loc uşor vizibil, pe carcasa maşinii se fixeză (de către produ-

cător) o tabliţă metalică, în care se indică: regimul nominal de
funcţionare, puterea nominală, tensiunea, curentul, frecvenţa de ro-
taţie (turaţiile), randamentul maşinii etc.
P a r a m e t r u l n o m i n a l de funcţionare a maşinii este stabilit
de fabrica producătoare. Toate datele nominale (parametrii) în con-

34
tinuare vor fi însoţite cu indicile n , de exemplu: puterea nomunală
Pn, tensiunea nominală U n, curentul nominal In, etc.
Cunoaşterea acestor parametri nominali este necesară, pentru o ex-
pluatare tehnică corectă, care ar asigura o funcţionare temeinică în
limitele unei perioade stabilite (aproximativ 10 ani pentru maşinile
staţionare care funcţionează în condiţiile unui mediu ambiant
normal).
În condiţiile de expluatare este important de cunoscut caracteristice-
le de bază ale maşinii, care prezintă dependenţa unor mărimi
variabile de altele. De exemplu, dependenţa tensiunii la bornele
generatorului de sarcina lui (curentul în circuit) la o viteză de rotaţie
constantă (n = const) şi un curent în bobina de excitaţie Iexc = const
poartă denumirea de c a r a c t e r i s t i c ă e x t e r n ă a generato-
rului U = f (I). Dependenţa frecvenţei (sau vitezei) de rotaţie n a
motorului electric de sarcina mecanică pe axa lui (puterea P2 sau
cuplul de frânare M) la o tensiune constantă la bornele indusului
U = const şi un curent constant în bobina de excitaţie Iexc = const se
numeşte c a r a c t e r i s t i c ă m e c a n i c ă a electromotorului
etc.
Datele necesare pentru a construi aceste caracteristici sub forma de
grafice se obţin pe cale experimentală, iar ca valori utilizate în
formule servesc: curentul în A, tensiunea în V, etc. Dar pentru
utilizarea practică este mai comod de construit grafice în procente.
În acest scop datele obţinute în experienţe se recalculează în proce-
nte; atunci: I % = I / In·100; U % = U /Un·100; P % = P / Pn·100;
n % = n / nn·100 etc., unde I, U, P, n sunt luate din testul experi-
mental, iar In, Un, Pn, nn – parametrii nominali, luaţi de pe tabliţa
maşinii. Graficile construite în continuare se bazează pe acest prin-
cipiu.
Foarte frecvent graficele se construiesc folosindu-se unităţile rela-
tive, o variantă de notare a cărora (varianta rusă) este I*, U*, P*, etc.
Se obţin prin împărţirea mărimilor exprimate în % la o sută, adică
I* = I % /100, U* = U % /100, ...Valorile relative sunt convenabile
în calculele electrotehnice.

35
 7.11. GENERATOR DE C.C. CU EXCITAŢIE SEPARATĂ

Generatorul produce la borne o tensiune, precum reiese din relaţia

(7.7), numai dacă este excitat şi dacă rotorul este antrenat de un
motor la turaţia (viteza de rotaţie) n. Generatoarele pot avea tipurile
de excitaţie indicate în figura 7.26, cu excepţia cazului e care
practic nu se utilizează.
La generatoarele cu excitaţie separată înfăşurarea respectivă se co-
nectează la o sursă exterioară (figura 7.28). La comutatorul 1, prin

Fig. 7.28. Schema generatorului Fig. 7.29. Schema generatorului

cu excitaţie separată. cu excitaţie în derivaţie.
ampermetrul A se conectează bobina de excitaţie 4 şi reostatul de
câmp 2, cu un contact liber 3 legat cu înfăşurarea de excitaţie. Dacă
pentru micşorarea curentului de excitaţie glisorul reostatului este
deplasat în sus, el nimereşte pe contactul liber şi scurtcircuitează
bobina de excitaţie. Dezlegarea contactului liber duce la deconec-
tarea bobinei şi în locul rupturii apare arcul electric, în care se
degajează energia câmpului magnetic. De obicei, inductivitatea ace-
stei bobine este mare, deci semnificativă va fi şi t.e.m. de autoin-

36
ducţie ce menţine la bornele bobinei deconectate o tensiune mare
care poate fi pricina străpungerii izolaţiei şi prezenta astfel un peri-
col pentru operatorii ce deservesc instalaţia. Arcul elecric este cauza
topirii şi a oxidării intense a contactelor.
La bornele indusului se conectează consumatorul r, voltmetrul V şi
ampermetrul A. Motorul primar ce antrenează indusul în schema din
figura 7.28 nu este arătat.
C a r a c t e r i s t i c a de f u n c ţ i o n a r e î n g o l E0 = f (Iexc)
la n = const şi Ia = 0 prezintă, la altă scară graficul exc = f (Iexc),
deoarece E este proporţională fluxului . Această caracteristică
serveşte pentru verificarea calculelor circuitului magnetic, constru-
cţiilor grafice şi se numeşte c a r a c t e r i s t i c ă m a g n e t i c ă
a m a ş i n i i. Caracteristica se ridică în felul următor. Indusul
maşinii este antrenat în turaţii constante n = nn , cu comutatoarele 1

Fig. 7.30. Caracteristica de Fig. 7.31. Caracteristicile externe

funcţionare în gol a generatorului. ale generatorului de c.c.
şi 5 (figura 7.28) deschise; apoi, se închide comutatorul 1 şi, mic-
şorând rezistenţa rş se măreşte tensiunea generatorului până la
valoarea U0 = (0,1  1,2)Un . Se fixează valorile Iexc şi U0 (măsurată
la ampermetrul A şi citită, respectiv la voltmetrul V), după ce cure-
ntul de excitaţie se micşorează, operaţiunile de măsurare a Iexc şi U0
repetându-se de 5 – 6 ori. Ultima măsurare se face la o valoarea Iexc
= 0, t.e.m. obţinută în acest caz este indusă de fluxul magnetic
remanent, se numeşte r e m a n e n t ă Eopr şi alcătuieşte (2  2,5
%) Un . Punctul ce corespunde valorii nominale a tensiunii Un se
37
află de obicei în zona cotului curbei, la un curent de excitaţie Iex g
care se numeşte c u r e n t d e e x c i t a ţ i e l a m e r s u l î n
g o l ş i t e n s i u n e a n o m i n a l ă (figura 7.30).
Caracteristica externă a generatorului U=
f (I) la Iexc = const şi n = const , caracterizează modificarea tensiunii
generatorului sub sarcină şi este prezentată în figura 7.31 (curba 1).
Caracteristica se ridică după ce generatorul a fost adus la turaţia
nominală şi excitaţia pentru U = U0 cerută, când I = 0 (mers în gol).
Închizând comutatorul 5 (figura 7.28) şi micşorând treptat rezistenţa
de sarcină r, concomitent regulând curentul de excitaţie în aşa mod,
ca la I = In să se stabilească tensiunea nominală Un. Astfel se stabi-
leşte primul punct al caracteristicii. Menţinând neschimbate curen-
tul Iexc şi turaţia n, mărind treptat r, în 5 – 6 puncte se citesc valorile
U şi I , descărcând generatorul până la mersul în gol.
La descărcare se micşorează: curentul indusului Ia , căderea de ten-
siune în circuitul indusului Ia ra şi acţiunea de magnetizare a înfăşu-
rării indusului (v. § 7.8). Fluxul magnetic al maşinii creşte, iar o
dată cu el şi t.e.m. E . Deoarece U = E – I r, tensiunea maşinii
creşte. Mărimea
U0 – Un
U% = 100 % (7.13)
Un
Se numeşte m o d i f i c a r e a î n p r o c e n t e a t e n s i -
u n i i şi la generatoarele cu excitare separată alcătuieşte 5 – 10 %.
Pentru a menţine neschimbată tensiunea generatorului la modifica-
rea sarcinii este necesar de reglat curentul de excitaţie, ceea ce
poate fi realizat manual sau cu ajutorul regulatoarelor automate.
Aceste generatoare (cu excitaţie separată) sunt utilizate în scheme
unde se cere reglarea turaţiilor electromotoarelor într-un diapazon
larg, în diferite instalaţii automate şi acolo, unde Ua  Uexc.

7.12. GENERATOR DE C.C. CU EXCITAŢIE ÎN DERIVAŢIE

La generatoarele cu excitaţie derivaţie înfăşurarea respectivă se lea-

gă la bornele indusului în paralel sarcinii (figura 7.29). Curentul

38
indusului Ia = I + Iexc , unde Iexc = (17 %) I n . Pentru a excita acest
generator este necesar ca fluxul magnetic inductor, creat de curentul
de excitaţie să coincidă cu fluxul inducţiei remanente. Numai în
acest caz curentul în bobina de excitaţie, creat de t.e.m. E remanen-
tă va magnetiza suficient maşina, fluxul magnetic al generatorului
va creşte, provocând şi creşterea t.e.m. Aceasta din urmă stimulează
creşterea curentului de excitaţie Iexc şi, prin urmare a fluxului .
Acest proces de autoexcitaţie are loc atâta timp, până când t.e.m. nu
devine egală căderii de tensiune în bobina de excitaţie, adică

E = Iexc rexc .

Dacă în aceste condiţii nu are loc excitaţia generatorului, trebuie de

schimbat direcţia curentului în bobina de excitare. Caracteristica
mersului în gol are acelaşi aspect şi aceeaşi destinaţie, ca şi în cazul
generatorului cu excitaţie separată.
Caracteristica externă a generatorului U=
f (I) la Iexc = const şi n = const se obţine în mod analog cazului
precedent şi are acelaşi aspect (curba 2, figura 7.31). Însă modifica-
rea în procente a tensiunii U% în acest caz este mai mare şi atinge
valoarea de 30%, din cauza că înfăşurarea de excitaţie este legată la
indus. La micşorarea (bruscă) a sarcinii tensiunea creşte, creşte şi
curentul de excitaţie Iexc = U / rexc, de aceea fluxul magnetic şi t.e.m.
E ale maşinii cresc mai mult decât în cazul generatorului excitaţie
separată. Acest generator de c.c. este mai des utilizat, din cauza că
nu necesită o sursă suplimentară de excitaţie.

7.13. GENERATOR DE C.C. CU EXCITAŢIE MIXTĂ

Schema generatorului cu excitaţie mixtă (compound) este reprezen-

tată în figura 7.32. Acesta are două bobine de excitaţie: una
derivaţie (paralelă, de şuntare) şi alta serie, legată consecutiv indus-

39
ului. Înr-o astfel de conectare curentul înfă-
şurării serie creează f.e.m. FM S proprie care
se poate însuma f.e.m. FM P a bobinei paralele,
sau scădea din aceasta, adică FM = FM P  FM S .
În practică este utilizată schema mixtă compo-
und adiţional, când f.e.m. se adună şi la creşte-
rea sarcinii generatorul automat se magneti-
zează. Acţiunea demagnetizantă a reacţiei ind-
usului şi căderea de tensiune I ra se compen-
sează şi tensiunea unui astfel de generator
rămâne practic constantă cu modificarea
sarcinii (figura 7.31, curba 3). Acest generator
este utilizat acolo, unde este necesară o tensiu-
ne cvasineschimbată la o sarcină variabilă.
În cazul unei scheme de excitare compound di- Fig. 7.32. Generator
cu excitaţie mixtă.
ferenţial, înfăşurarea serie se conectează respe-
ctiv şi fluxul rezultant, deci şi t.e.m.E scade cu sarcina, prin urmare
caracteristica U = f (I) este căzătoare brusc. Acest tip de generatoa-
re sunt folosite acolo, unde frecvent se consideră normal regimul de
scurtcircuit, de exemplu, cazul generatorului pentru sudare.

7.14. MOTOARE ELECTRICE DE C.C.

Anterior a fost menţionat că una şi aceeaşi maşină poate funcţiona

ca generator sau motor electric; fireşte, în aşa caz căderea de
tensiune în înfăşurarea indusului va fi, la valoarea nominală a cure-
ntului In, aceeaşi. Această cădere de tensiune In ra = (4  10%) Un .
Prin urmare, dacă la bornele indusului oprit al motorului se aplică o
tensiune U = Un , curentul care-l parcurge va fi de 25 – 10 ori mai
mare decât In. Este clar, un astfel de curent nu intră în calculele nici
a înfăşurării indus şi nici a periilor şi colectorului. De aceea la
pornire cu un curent nominal, tensiunea la bornele indus trebuie să
fie coborâtă la (90 – 96%) Un , prin folosirea unui reostat de reglaj
rreg înseriat cu indusul. Acest reostat, destinat limitării şi reglării

40
curentului de lansare se numeşte r e o s t a t de l a n s a r e. Se
consideră normală lansarea motorului, cu un curent de pornire egal
cu (2,0 – 2,5) In . Astfel, curentul de pornire Ip va fi:
Un
Ip = , (7.14)
r a + rp
de unde se poate obţine rp .
Când indusul este în mişcare, în bobina lui se induce anti-t.e.m. şi,
prin urmare, curentul indusului

U–E
Ia = , (7.15)
r a + rp
pe măsura creşterii vitezei de rotaţie, se micşorează. Necesitatea
prezenţei reostatului este contestată şi rezistenţa lui, prin trepte, se
micşorează la zero. Curentul atunci devine egal cu:
U–E
Ia = . (7.16)
ra
Dacă motorul funcţionează în gol, anti-t.e.m atinge valori de 99%
Un la un curent de mers în gol de Ia = Igol  (5 10%) In . Sub sar-
cină, dacă curentul Ia = In anti-t.e.m. alcătuieşte (90 – 96%) Un .
Turaţiile motorului se pot calcula, reieşind din formula (7.7):
1 E
n= . (7.17)
CE 
Aşadar, viteza de rotaţie a motorului este proporţională t.e.m. ce se
inductează şi invers proporţională fluxului magnetic . Deoarece
E = U – Ia ra , turaţiile
1 U – Ia r a
n = . (7.18)
CE 
Pe măsura creşterii sarcinii pe arborele motorului, adică a p u t e -
r i i de i e ş i r e P2 , puterea la bornele electromotorului, adică
p u t e r e a de i n t r a r e P1, creşte. Dacă U = const, în mod
obligatoriu creşte curentul Ia . Din formula (7.18) urmează că tura-
41
ţiile trebuie să scadă. Pe de altă parte, o dată cu creşterea curentului
Ia creşte şi efectul demagnetizant al reacţiei indusului, din care
cauză turaţiile trebuie să crească. Pentru ca motorul să funcţioneze
stabil, el este construit în aşa fel ca influenţa căderei de tensiune
Ia ra şi a bobinei de stabilizare (v. § 7.17) să fie totdeauna mai mare
decât influenţa reacţiei indusului. În aşa fel se reuşeşte ca la creşte-
rea sarcinii turaţiile să scadă doar câtva (nesemnificativ).
Cuplul activ (sau momentul de rotaţie) al motorului şi puterea elec-
tromagnetică pe care o dezvoltă, luând în calcul pierderile pe soco-
teala frecării, în conformitate cu formulele (7.8) şi (7.12) pot fi
exprimate în felul următor:
M = CM Ia 
şi
Pem = EIa = CE Ia  n .
La creşterea cuplului (momentului) de frânare M2 pe arbore, cuplul
activ M creşte automat, pe contul creşterii curentului de indus Ia
atâta timp, cât pentru o anumită viteză n nu se va stabili egalitatea
cuplurilor M = M2 . Prin urmare, fiecărei sarcini îi corespunde un
anumit număr de turaţii.
În conformitate cu capacităţile de expluatare, ca şi generatoarele,
motoarele electrice sunt de patru tipuri: cu excitaţie derivaţie,
separată, serie şi mixtă. Dacă în cazul generatoarelor interesul
major îl prezintă proprietăţile lor electrice, în moatoarele electrice
importante sunt proprietăţile mecanice, de exemplu: n = f (I ); n =
f (Iexc); M = f (I ) şi altele.

7.15. MOTORUL CU EXCITAŢIE DERIVAŢIE

Acest tip de motor electric ocupă un loc deosebit primtre maşinile

de c.c. din cauza că este utilizat pentru acţionarea diferitor mecanis-
me ce necesită turaţii cvasiconstante şi, în acelaşi timp un mod
econom de reglare a vitezei de rotaţie. Schema unui astfel de motor
este reprezentată în figura 7.33. Bornele reostatului de lansare sunt

42
 marcate astfel: L – conectat la reţeaua
de alimentare (în linie); M – conectat la
înfăşurarea excitaţie; R – conectat la în-
făşurarea rotor. Circuleţele negre sem-
nifică contacte de lucru, iar spaţiile
dintre ele corespund secţiilor rezistenţei
reostatului. Arcul metalic 3 leagă în
permanenţă borna L cu bornele reosta-
tului de lansare ce reglează curentul de
excitaţie Ia, în procesul de funcţionare a
Fig. 7.33. Motorul cu motorului. Înainte de pornire este nece-
excitare derivaţie. sar să se stabilească ca maneta 1 (con-
tactul mobil) a reostatului de lansare 2
se află în poziţia 0 a contactului liber. Contactul mobil al reostatului
de şuntare (de câmp) RŞ în circuitul de excitaţie trebuie să se afle în
poziţia extremă stânga, care corespunde rezistenţei minime a reosta-
tului. La închderea comutatorului şi deplasarea manetei reostatului
de lansare pe primul dintre contactele de lucru, curentul I al motoru-
lui se împărţeşte în cirentul indusului Ia şi curentul înfăşurării de
excitaţie Iexc . Astfel, curentul în circuitul de alimentare este egal cu
suma
I = Ia + Iexc , (7.19)
unde Iexc = (1  7%) In.
Primul exces de curant, în funcţie de valoarea rezistenţei de lansare,
atinge valoarea Ilans = (2,0 – 2,5 ) In . Cuplul activ iniţial începe să
rotească indusul, iar cu creşterea turaţiilor curentul rotorului se mic-
şorează, ceea ce permite deplasarea manetei reostatului de lansare
pe cel de-al doilea contact. Va avea loc creşterea bruscă a curentului
de indus, care produce majorarea cuplului activ şi o creştere supli-
mentară a vitezei, după ce urmează din nou micşorarea lui. Atunci
maneta se deplasează pe următorul contact al reostatului de lansare
şi a.m.d. Lansarea se termină, când rezistenţa este în totalitate scoa-
să şi la indus se aplică întreaga tensiune Un. Rezistenţa reostatului
de lansare rrl se calculează pentru timp limitat de funcţionare şi nu
se poate, ca maneta să se afle îndelungat pe un contact intermediar.
43
Cu cât mai repede creşte anti-t.e.m. a indusului, cu atât mai repede
se micşorează curentul şi mai puţin se încălzeşte bobina indusului.
De aceea lansarea se face totdeauna la o valoare maximă a curentu-
lui de excitaţie, scurtcircuitând reostatul de câmp RŞ ; fluxul mag-
netic al maşinii şi anti-t.e.m. în aşa caz sunt maxime. Cu atât mai
mult că în momentul lansării motorul trebuie să dezvolte un cuplu
activ excesiv, iar aceasta se poate realiza doar în cazul unui flux
magnetic cât mai mare (v. expresia 7.8).

Fig. 7.34. Caracteristicile mecanice Fig.7.35. Caracteristicile de lucru

ale motoarelor de c.c. cu excitaţie ale motorului de c.c. cu excitaţie
derivaţie. derivaţie.
Înaintea deconectării motorului maneta reostatului de lansare se
deplasează pe contactul 0, după ce se deschide comutatorul. Astfel
se exclude arderea contactelor comutatorului şi se pregăteşte o nouă
lansare a motorului.
C a r a c t e r i s t i c a d e v i t e z ă a m o t o r u l u i n = f (I )
la U = const şi Iexc = const este reprezentată în figura 7.34, prin cur-
ba 1. În lipsa unei sarcini mecanice curentul mersului în gol Igol <
10 % In şi viteza este maximă
1 U – Igol ra 1 U
n=  , (7.20)
CE  CE 
deoarece Igol ra  0.
La creşterea sarcinii (a cuplului de frânare) pe arborele motorului
turaţiile scad nesemnificativ, deoarece majorarea automată a cuplu-
lui activ are loc pe contul creşterii curentului Ia în circuitul indusu-
lui, care conform ecuaţiei (7.15) creşte brusc, la o diminuare mică a
44
anti-t.e.m., din cauza rezistenţei mici ra. O astfel de caracteristică se
numeşte r i g i d ă .
Dacă curentul de excitaţie este neschimbat, atunci şi fluxul magne-
tic poate fi considerat aproximativ constant,deoarece influenţa reac-
ţiei indusului este mică. Cuplul activ al motorului
M = CM I   (CM ) I (7.21)
este proporţional curentului I. Dacă pe axa absciselor în figura 7.34
se depune M, se obţine c a r a c t e r i s t i c a m e c a n i c ă a
motorului, adică
n = f (M )
la U = const şi Iexc = const.
Suficient de utile sunt c a r a c t e r i s t i c i l e de l u c r u (figura
7.35), prezentate în cataloage şi instrucţiunile tehnice; acestea sunt

n, M, I,  = f (P2)
la Un şi Iexc = const ;  – randamentul motorului, iar P2 – puterea
utilă obţinută la arbore. Această putere poate fi calculată:
M 2 n
P2 = ,
60
iar cuplul activ
P2 60
M= . (7.22)
2 n
La turaţii neschimbate dependenţa cuplului mecanic M = F (P2) ar
fi fost o linie dreaptă, ce ar trece prin originea coordonatelor. Însă
turaţiile n la creşterea P2 se micşorează şi cuplul M nu este propor-
ţional P2. Curentul I la o tensiune stabilă U este proporţional puterii
în circuitul de alimentare, P1 = U I. Deoarece pierderile motorului
P1 – P2 sunt mici, curentul I este aproximativ proporţional P2.
Reglarea turaţiilor la motoarele cu excitaţie derivaţie se efectuează
de obicei prin modificarea curentului de excitaţie. Acest tip de

45
reglaj asigură o posibilitate economă de variere a turaţiei în limitele
1:1,5 iar în cazul unei fabricări speciale – până la 1: 8.
Reglarea se produce în felul următor. Cuplul mecanic al motorului
M = CM I   (CM ) I , la un  = const este proporţional curentu-
lui I, iar curentul este egal cu
U–E
I = . (7.23)
ra
Dat fiind rezistenţa indusului ra foarte mică, nu este mare nici
căderea de tensiune Ia ra în circuitul său. De aceea, la U şi ra
constante, curentul poate creşte semnificativ chiar şi la mici diminu-
ări ale anti-t.e.m.
De exemplu, la ra = 0,5  şi U = 220 V, la un curent de indus egal cu 10 A
anti-t.e.m. E = U – Ia ra = 220 – 10  0,5 = 215 V. Dacă anti-t.e.m. creşte doar
cu 10 V (aproximativ cu 5%) şi va fi E = 205 V, atunci curentul devine egal
cu: Ia = (220 –205)/ 0,5 = 15 / 0,5 = 30 A, adică va creşte de trei ori (200 % !).
Prin urmare, dacă la o sarcină constantă (Mrot = Mfr) şi turaţiile date
se micşorează curentul de excitaţie, de exemplu cu 5 % , tot atât şi
imediat se va micşora şi fluxul  şi anti-t.e.m. E. Aceasta va provo-
ca o creştere bruscă a curentului de indus şi a cuplului mecanic la
arbore, surplusul de cuplu va contribui la accelerarea turaţiilor indu-
sului. Însă, o dată cu creşterea turaţiilor indusului anti-t.e.m. din
nou va creşte, curentul de indus va discreşte la valoarea la care
cuplul de rotaţie Mrot = (CM ) Ia reia valoarea anterioară. În aşa fel,
la egalitatea Mrot = Mfr se va stabili o turaţie constantă nouă, mai
mare ca cea anterioară. Această metodă de reglare a turaţiilor
asigură pierderi minime (foarte mici) în reostatul de câmp (pierderi-
le Preg = Iexc rexc), deoarece Iexc alcătuieşte doar (1  7 %) In . Metoda
permite modificarea turaţiilor în direcţia creşterii acestora, peste
valoarea nominală.
În cazul unei sarcini constante la arbore, conectarea unui rezistor
suplimentar rsup în serie cu înfăşurarea indusului va micşora din
prima clipă curentul de indus, din care cauză va scădea şi cuplul
mecanic; cuplul de rezistenţă la arbore rămânând acelaşi, va discre-

46
şte turaţia. Aceasta duce la micşorarea anti-t.e.m., ca rezultat curen-
tul de indus va începe să crească, va creşte cuplul mecanic şi la
egalitatea celor două cupluri (Mrot = Mfr) discreşterea turaţiilor va
înceta. Motorul va continua să funcţioneze la o nouă turaţie cons-
tantă, dar mai mică decât cea anterioară. Însă acest procedeu de
reglare este însoţit de pierderi de energie în rezistorul suplimentar,
deci nu poate fi justificat economic.

7.16. MOTORUL ELECTRIC CU EXCITAŢIE SEPARATĂ

Acesta posedă proprietăţi similare motorului cu excitaţie derivaţie.

Dar, de oarece înfăşurarea indus şi cea de excitaţie sunt alimentate
de la surse diferite de energie, apare posibilitatea unei reglări
econome şi în limite largi a turaţiilor, prin modificarea tensiunii la
bornele indusului şi o pornire fără de reostat. În figura 7.36 este
dată una dintre posibilele scheme de funcţionare a motorului cu
excitaţie separată. În această schemă care poartă denumirea de g e-
n e r a t o r – m o t o r (G – M ), indusul motorului 2 se conectează
fără reostat la rotorul generatorului 1, care în acest caz alimentează
motorul. Ambele maşini au excitaţie separată, aplicată de la un
generator special 6 denumit e x c i t a t o r. Generatorul 1 şi
excitatorul 6 sunt acţionate, de regulă de un motor asincron 7.
Turaţia motorului 2 poate fi variată prin reglarea curentului său de
excitaţie cu reostatul 3 şi variind tensiunea U a generatorului 1, prin
modificarea curentului de excitaţie a acestuia, cu reostatul 5.

Fig.7.36. Schema generator – motor. Fig. 7.37. Caracteristicile

mecanice ale sistemului
47
 generator – motor.
Schimbarea sensului curentului de excitaţie a generatorului 1, care
se face prin intermediul comutatorului 4, conduce la schimbarea
polarităţii periilor generatorului şi, prin urmare, a direcţiei de rotaţie
a motorului 2 care acţionează diversele mecanisme industriale.
Această schemă este pe larg folosită în instalaţiile de încărcare
minere, pentru acţionarea eliciilor de navă, a laminoarelor şi a maşi-
nilor-uneltă pentru aşchierea metalelor. Caracteristicile mecanice
ale acestui agregat, reprezentate în figura 7.37 sunt foarte asemănă-
toare celor date în figura 7.34. Curba 1 din figurile 7.34 şi 7.37 rep-
rezintă c a r a c t e r i s t i c a n a t u r a l ă , care s-ar fi putut obţi-
ne la tensiunea nominală, deoarece

1 U – I ra 1 U
n= şi n0= . (7.24)
CE  CE 
La micşorarea tensiunii generatorului Ugen = Umot, se obţine o serie
de caracteristici n = f (M ) situate mai jos de caracteristica 1; la
diminuarea curentului de excitaţie a motorului caracteristicile se vor
plasa mai sus de ea.

7.17. MOTOARELE ELECTRICE CU EXCITAŢIE SERIE ŞI MIXTĂ

Motoarele electrice cu excitaşie serie sunt folosite la pornirea auto-

mobilelor (ca demaror), în unele instalaţii de macara şi în trans-
portul electric urban. În toate aceste cazuri se admite schimbarea
semnificativă a turaţiilor, o dată cu schimbarea cuplului static la
arbore. Caracteristicile M = f (P2) şi n = f (P2) la U = const ale aces-
tui motor sunt date în figura 7.38, iar schema lui – în figura 7.39.
Înfăşurarea de excitaţie a motorului se leagă în serie cu înfăşurarea
indusului, iar rezistenţa ei rc este de acelaşi ordin ca şi ra, adică nu
este mare. De aceea prezenţa reostatului de lansare este necesară de
asemenea, ca şi în cazul altor motoare.

48
 Fig. 7.38. Caracteristicile turaţiilor Fig. 7.39. Schema motorului exci-
şi ale cuplului mecanic MES. taţie serie (MES).

Curentul motorului în funcţionare este egal:

U–E
I = . (7.25)
r a + rc
La valori mici ale curentului, de ordinul (25 – 30%) In , fluxul mag-
netic al maşinii este proporţional curentului (  I) şi

M = CM I  = CM I I = CM I ,
2
(7.26)
adică cuplul mecanic la arbore este proporţional pătratului curent-
ului.În cazul valorilor mari de sarcină la arbore, curentul I este
aproape de In , miezul magnetic este în stare de saturaţie şi cuplul
este proporţional curentului I. Turaţia

1 U – I (ra + rc)
n= (7.27)
CE 
discreşte brusc o dată cu majorarea sarcinii la arbore, deoarece si-
multan creşte  şi I (ra + rc). O astfel de caracteristică este numită
c a r a c t e r i s t i c ă m o a l e.
La sarcini mai mici de (25 – 30%) P2 n , electromotorul funcţionea-
ză cu turaţii inadmisibil de înalte, în urma valorilor scăzute ale flux-

49
ului magnetic. Un astfel de regim nu se admite din cauza pericolului
destrugerii mecanice a indusului.
Motorul electric cu excitaţie mixtă (compound), care dispune de
bobinele derivaţie şi serie ce se află pe polii principali, posedă
proprietăţi parţial caracteristice motoarelor cu excitaţie derivaţie şi
serie. Ambele înfăşurări se leagă adiţional, adică în aşa mod ca
f.m.m. şi, deci fluxurile  şun şi ser să se însumeze. În aşa caz

1 U – I a (ra + rc)
n= ; (7.28)
CE  şun + ser
M = CE I a ( şun + ser). (7.29)

Motoarele de acest tip sunt folosite în cazul când caracteristica

turaţiilor trebuie să fie ceva mai rigidă ca la motoarele cu excitaţie
serie. Sunt utilizate ca motoare de acţionare a instalaţiilor cu volant
(ghiliotine, prese etc.); în astfel de instalaţii pot fi utilizate motoare
cu putere nominală mai mică.
Atenţie! Întreruperea excitaţiei în timpul funcţionării motorului
(n  0) conduce la   0, deci E  0 şi, pentru U = const, din relaţia
(7.23) reiese că I a creşte mult, iar din relaţia (7.24) în urma unor
simple transformări se obţine
n = E / CE  = (U / CE  – R I a / CE ) = n 0 – CE I a ,
de unde urmează că maşina se poate ambala. Toruşi, dacă cuplul
rezistent la arbore Mr  M = CM  r I din cauza fluxului remanent
 r << , maşina se opreşte, iar curentul I a = I p conduce la încăl-
ziri periculoase. De aceea, circuitul de excitaţie nu este prevăzut cu
siguranţe fuzibile sau alt gen de protecţie. Motorul serie se amba-
lează la funcţionarea în gol când M  0; de aceea se foloseşte numai
cuplat cu mecanismul de antrenat, cum se utilizează în tracţiune sau
în instalaţiile de ridicat.

50
 7.18. FUNCŢIONAREA MAŞINII DE C.C. ÎN REGIM DE FRÂNĂ

În cazul unei frânări rapide, pentru oprirea sau schimbarea sensului

de rotaţie a motorului, este folosit regimul de frână. Astfel, inver-
sând sensul tensiunii de alimentare şi păstrînd sensul fluxului, se
schimbă sensul curentului din indus, deci şi al cuplului motor, M =
= CE I a , căutând să antreneze motorul în sens invers faţă de tura-
ţia pe care o avea. În acest caz maşina primeşte energie mecanică pe
la arbore de la mecanismul care, în virtutea inerţiei, caută să menţi-
nă turaţia motorului şi energie electrică de la reţea pentru învingerea
cuplului care menţine turaţia în sens invers.

Fig. 7.40. Schema de frânare a unui motor de c.c.

cu excitaţie separată.

În asemenea regim, când U şi I a schimbă de sens, reiese că:

U+E U
If =  Ip = , (7.30)
R R
şi se impune limitarea curenţilor de frânare I f prin introducerea în
momentul inversării tensiunii a unei rezistenţe (figura 7.40). Dacă
se urmăreşte oprirea maşinii când n = 0, se deschide K şi se între-
rupe alimentarea. Altfel, maşina va porni în sens invers şi Rf se
scoate din circuit.
Atenţie! Inversarea sensului de rotaţie din mers nu se face prin
inversarea curentului de excitaţie, fiindcă apare un şoc mare de
curent prin indus când maşina rămâne fără excitaţie.

51