CIRCUITE ELECTRICE ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV MONOFAZAT

Elemente, definiti

Circuitele electrice sunt alcătuite din surse şi receptoare de energie electrică, conectate între
ele prin conductoare. După variatia în timp a mărimilor electrice, circuitele electrice pot fi:
▫ de curent continuu (notat uzual c.c. şi simbolizat —)
▫ de curent alternativ (notat uzual c.a.) dintre care cele mai utilizate sunt cele în regim
sinusoidal (simbolizat ~),
• monofazate (simbolizate 1~)
• trifazate (simbolizate 3~).
Elementele unui circuit sunt rezistoarele, bobinele şi condensatoarele, caracterizate de
parametrii: rezistentă, inductantă şi capacitate.
Circuitele electrice sunt liniare, dacă parametrii care caracterizează elementele de circuit nu
depind de mărimile electrice (curenti, tensiuni) şi neliniare, dacă depind de aceste mărimi.
Parametrii circuitelor pot fi concentraŃi sau distribuiŃi. În cele mai multe situaŃii parametrii
pot fi considerati concentrati.
Se numeşte mărime sinusoidală mărimea periodică a cărei variatie în timp este descrisă de o
functie sinusoidală de timp:
unde:
a – este valoarea instantanee a mărimii sinusoidale,
Amax – valoarea maximă sau amplitudinea mărimii sinusoidale,
ωt + α – faza mărimii sinusoidale măsurată în radiani,
ω – pulsatia mărimii sinusoidale şi
α – faza initială a mărimii sinusoidale măsurată în radiani.
Faza initială ia valori cuprinse în intervalul [–π/2, π/2],
 3.1

Valoarea medie pe o perioadă a unei mărimi sinusoidale este nulă.

Valoarea eficace a unei mărimi sinusoidale, A, este:

T
1 A
A=
√ ∫
T 0
2
A max sin2 ( ωt +α ) dt= max
√2
3.2

Tinând seama de relatia (3.2), expresia (3.1) a mărimii sinusoidale devine:

a= A√ 2 sin((ωt + α)
Numită şi forma normală în sinus.

Se numeşte defazaj diferenta între fazele a două mărimi sinusoidale. În cazul mărimilor sinusoidale de
aceeaşi pulsatie defazajul este egal cu diferenta fazelor initiale ale mărimilor respective luate în ordinea
dată.

Fie mărimile sinusoidale a 1 şi a 2:

Defazajul φ 12 intre marimea a 1 si marimea a 2 va fi:

φ 12= α 1-α 2

În funcŃie de valorile lui φ12, cele două mărimi pot fi:

▫ în fază: φ12 = 0 (fig. 3.2 a);

▫ mărimea a1 defazată înaintea mărimii a2: φ12 > 0 (fig. 3.2 b);

▫ mărimea a1 defazată în urma mărimii a2: φ12 < 0 (fig. 3.2 c);
▫ în opoziŃie de fază: φ12 = ± π (fig. 3.2 d);

▫ în cuadratură: φ12 = ± 2 π (fig. 3.2 e).

fig 3.2

Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

 Se observă că în cazul mărimilor sinusoidale de aceeaşi pulsaŃie (frecvenŃă) o mărime este complet
caracterizată prin două valori scalare: valoarea eficace şi faza iniŃială.

Un număr complex este caracterizat de asemenea prin două valori scalare: modulul şi argumentul său.
Se poate deci asocia unei mărimi sinusoidale un număr complex care se numeşte imaginea în complex a
mărimii sinusoidale respective:

A
a= A √ 2sin(ωt + α) =Ae j α 3.4
↔

Din relatia (3.4) se observă că modulul A al numărului complex A este egal cu valoarea eficace a mărimii
sinusoidale a iar argumentul α al numărului complex este egal cu faza initială a mărimii sinusoidale.

În planul complex numărului complex A i se poate asocia un vector numit fazor care are modulul egal cu
modulul numărului complex, originea în originea axelor, iar unghiul pe care-1 face cu axa reală egal cu
argumentul numărului complex (fig. 3.3).

CorespondenŃa în complex a operaŃiilor cu mărimi sinusoidale:

a) Adunarea a două mărimi sinusoidale are drept corespondent în complex adunarea imaginilor în
complex ale celor două mărimi:
A1 A2
a 1 + a2
↔
+ 3.5
În planul complex adunarea are drept corespondent însumarea vectorială a celor doi fazori (fig. 3.4).
b) ÎnmulŃirea cu un scalar a mărimii sinusoidale are drept corespondent în complex înmulŃirea cu
scalarul respectiv a imaginii în complex a mărimii sinusoidale:

3.6
În planul complex, înmultirea cu un scalar are drept corespondent creşterea modulului fazorului
corespunzător del λ l ori, iar în cazul λ < 0, şi rotirea fazorului cu unghiul π (fig. 3.5 a şi 3.5 b):
b) Derivarea în raport cu timpul a unei mărimi sinusoidale are drept corespondent în complex
înmulŃirea imaginii în complex a mărimii respective cu jω.
Fie:

Imaginea în complex va fi:

Deci:

3.7

În planul complex derivarea mărimii sinusoidale are drept corespondent creşterea modulului
π
fazorului corespunzător de ω ori şi rotirea acestuia cu unghiu l în sens trigonometric direct
2

c) Integrarea în raport cu timpul a unei mărimi sinusoidale are drept corespondent în complex
împărŃirea imaginii în complex a mărimii respective cu jω.
 Fie:

Imaginea în complex va fi:

Deci:

Caracterizarea circuitelor de curent alternativ Dacă la bornele unui circuit dipolar liniar şi pasiv se aplică
o tensiune sinusoidală de pulsatie ω, intensitatea curentului absorbit de circuitul respectiv va fi de
asemenea sinusoidală, având aceeaşi pulsatie ω.

Circuitul respectiv poate fi caracterizat cu ajutorul a două mărimi. Există patru astfel de perechi de
mărimi: a) impedanŃa şi defazajul, b) rezistenŃa şi reactanŃa, c) admitanŃa şi defazajul, d)
conductanŃa şi susceptanŃa.

ImpedanŃa Z a circuitului dipolar este, prin definiŃie, egală cu raportul valorilor eficace ale tensiunii
aplicate şi intensităŃii curentului absorbit:

Defazajul φ este defazajul dintre tensiunea aplicată şi intensitatea curentulul absorbit

Se defineşte rezistenŃa R a circuitului ca fiind egală cu:

Se defineşte reactanŃa X a circuitului:

mpedanŃa, rezistenŃa şi reactanŃa au ca unitate de măsură în SI ohmul, simbol Ω.

Se defineşte admitanŃa Y a circuitului ca fiind egală cu raportul valorilor eficace ale intensităŃii
curentului absorbit şi tensiunii aplicate la bornele circuitului, deci egală cu inversul impedanŃei

Se defineşte impedanŃa complexă a circuitului ca fiind egală cu raportul imaginilor în complex ale
tensiunii aplicate şi intensităŃii curentului absorbit:
Rezolvarea unor circuite simple de c.a.

Se vor considera circuite dipolare simple care conŃin elemente de circuit ideale (rezistoarele au numai
rezistenŃă, bobinele au numai inductanŃă, condensatoarele au numai capacitate), liniare, cu parametrii
concentraŃi. La bornele fiecărui circuit se aplică o tensiune sinusoidală u care are expresia:

Intensitatea curentului absorbit va avea expresia:

Se pune problema determinării valorii eficace I şi fazei iniŃiale γ ale intensităŃii curentului absorbit
atunci cînd se cunosc tensiunea aplicată şi parametrii elementelor circuitului. Pentru determinarea
intensităŃii curentului trebuie stabilită relaŃia de legătură între intensitate şi tensiune. În acest scop se
aplică legea inducŃiei electromagnetice pe curba închisă Γ formată din conturul circuitului dipolar
considerat şi linia tensiunii la borne (fig. 3.10, 3.12, 3.14). Prin rezolvarea ecuaŃiilor astfel stabilite se
obŃine intensitatea curentului. ObservaŃie Rezolvarea ecuaŃiilor se poate face atât în instantaneu
(utilizând valorile instantanee ale mărimilor sinusoidale) cât şi în complex (utilizând imaginile în complex
ale mărimilor sinusoidale)

Teoreme utilizate la rezolvarea circuitelor de c.a.

a) Pentru o latură receptoare pasivă, necuplată cu alte laturi , forma complexă a legii lui Ohm este:

b) Teoremele lui Kirchhoff Pentru circuitele de c.a. teoremele lui Kirchhoff pot fi scrise atît în
instantaneu cât şi în complex. Prima teoremă a lui Kirchhoff se referă la intensităŃile curenŃilor
şi se enunŃă astfel: Suma algebrică a intensităŃilor curenŃilor din laturile care se întîlnesc într-
un nod M al unei reŃele este egală cu zero.

Se consideră cu semnul "+" curenŃii care ies din nod şi cu semnul "–" cei care intră în nod. Se
poate adopta şi convenŃia inversă. A doua teoremă a lui Kirchhoff se referă la tensiuni şi se
enunŃă astfel: Suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale surselor din laturile unul ochi p
al unei reŃele este egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune pe impedanŃele proprii ale
laturilor ochiului la care se adună suma algebrică a tensiunilor determinate de cuplajele dintre
bobinele aflate în laturile ochiului cu bobinele din restul reŃelei. Semnele termenilor din
expresia teoremei a II-a rezultă în raport cu un sens de parcurgere a ochiului (se consideră cu
semnul "+" t.e.m. care au acelaşi sens cu sensul de parcurgere a ochiului şi cu semnul "–" cele de
sens contrar; se consideră pozitive căderile de tensiune pe impedanŃele prin care sensul
curentului coincide cu sensul de parcurgere a ochiului şi negative dacă cele două sensuri sunt
opuse). În complex, a doua teoremă a lui Kirchhoff are expresia:
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV TRIFAZAT
Circuitele de curent alternativ trifazat sunt utilizate atât în cazul producerii cât şi al transportului
şi utilizării energiei electrice. Centralele electrice folosesc generatoare sincrone care sunt maşini
electrice trifazate. Transportul energiei electrice prin linii electrice trifazate este mai economic
decât transportul prin linii monofazate. Utilizarea sistemelor trifazate de curenŃi permite
producerea câmpurilor magnetice învârtitoare care stau la baza funcŃionării motoarelor
asincrone şi sincrone. 3.2.1. Sisteme trifazate simetrice Un sistem de trei mărimi sinusoidale
care au aceeaşi amplitudine, aceeaşi pulsaŃie şi sunt defazate între ele cu acelaşi unghi
formează un sistem trifazat simetric. Dacă mărimile sunt defazate astfel încât a doua mărime
este defazată în urma primei mărimi cu 2π/3 iar cea de-a treia în urma celei de-a doua cu 2π/3 ,
sistemul este direct (sau de succesiune directă). Dacă mărimile sunt defazate astfel încât a doua
mărime este defazată cu 2π/3 înaintea primei mărimi iar cea de-a treia mărime cu 2π/3 înaintea
celei de-a doua, sistemul este invers (sau de succesiune inversă). Dacă unghiurile de defazaj sunt
egale cu 0, sistemul este homopolar.