SEMINAR III

1. Analiza circuitelor electrice in

curent alternativ

1.1. MARIMI SINUSOIDALE – CARACTERIZARE, REPREZENTARE

SIMBOLOCA
Un circuit de curent alternativ este un circuit care funcționează in regim sinusoidal, dacă toate
tensiunile si toți curenții sunt mărimi sinusoidale de aceeași pulsație. Un astfel de circuit
se numește circuit de curent alternativ (c.a.).
Prin definiție, o mărime sinusoidala este o mărime a cărei variație in timp este descrisa de expresia
funcție de timp de forma:
xt   X max sin   t    X 2 sin t  

În relația de mai sus mărimile care apar au următoarea semnificație:

Amplitudinea sau valoare (valoarea efectivă) de vârf a mărimii sinusoidale si

xt 
X max reprezintă valoarea maxima a variației in decursul unei perioade, valoare
întotdeauna pozitivă
Valoare efectiva sau eficace a mărimii sinusoidale de vârf a mărimii
xt 
sinusoidale si reprezintă valoarea maxima a variației in decursul unei
X perioade.
X X 2
Intre amplitudine si valoare efectiva exista dependenta max
Valoare efectiva X este valoarea indicata de aparatele de măsura.
2
   2f 
Pulsația (sau frecvența unghiulară), T
1
f 
f Frecvența T

Perioada
T
  t  1   t   2 
Faza inițiala

Reprezintă faza la momentul dat (t oarecare). Pentru t=0 se obține faza inițiala
  t   
a mărimii sinusoidale.

1-1
 Pentru a ilustra mai bine semnificația fizica a acestor mărimi vom reprezenta grafic variația in
timp pentru o mărime sinusoidala

Figură 1.1. Mărimi si valori caracteristice unei variații sinusoidale

Definim valoarea efectiva sau eficace a mărimii – rădăcina pătrata a valorii medii a pătratului
variației respective.
X max
X x2 
2
Pentru doua mărimi sinusoidale de aceeași pulsație  se definește defazajul

ca diferența
dintre fazele celor doua mărimi sinusoidale – de fapt diferența dintre fazele lor inițiale.

x1t   X1 sin   t  1 
  t  1   t   2 
x2 t   X 2 sin   t   2 

Figură 1.2. Defazajul dintre doua mărimi sinusoidale

1.2. Reprezentare in complex a mărimilor sinusoidale

Pentru orice mărime sinusoidala xt  de pulsație  i se poate asocia in mod biunivoc un număr
complex X numit si complexul sau imaginea complexa a lui xt  , de modul egal cu valoarea efectiva și
de argument egal cu faza inițiala a mărimii sinusoidale:
  
x t  X 2 sin t    X  X  e j  X (cos   j sin ) 2.6
In relația (2.6) s-a notat j   1 fiind număr complex de modul unitate si faza  / 2 .
Acest mod de reprezentare analitica a mărimilor sinusoidale se numește numește reprezentare
complexa. Acest tip de reprezentare permite si o reprezentare in planul complex a mărimilor sinusoidale:

1-2
 Figură 1.3. Reprezentarea complexa a mărimilor sinusoidale.

Aceasta reprezentare este foarte utila deoarece permite rezolvarea circuitelor electrice de curent
alternativ sinusoidal mult mai ușor si permite totodată o mai buna interpretare a rezultatelor obținute.

Prin urmare, in prima faza, mărimile sinusoidale vor fi exprimate cu ajutorul numerelor complexe, apoi,
după rezolvarea acestora, folosind in principal aceleași teoreme de echivalenta si metode de rezolvare
ca si in curent continuu, se va reveni in domeniul timp folosind univocitatea transformării in complex.

Oricărei mărimi sinusoidale


y t   Y 2 sin   t   y  îi corespunde în planul complex mărimea:
y  Y 2 e

j t   y
.
Se face trecerea din spațiul real în spațiul imaginar unde derivata devine înmulțire si integrala devine
împărțire.
Sintetic această transformare este redată de tabelul următor.

Mărimi reale instantanee (domeniul timp) Imagine in complex

i – curent I

U
u – tensiune

E
e – t.e.m.

R
R – rezistență

L
L – inductanță

C
C – capacitate

d j
dt - operator de derivare

1-3
  dt - operator de integrare
1
j

d 1  1 
z j  Rj  Lj 
dt C j
dt  Z j  R j  jX j  R  j  L 


C 

1 d  1 
yj  Gj 
Lj 
dt  C j
dt
Y j  G  j
 L
 C   G  jB j


1.3. ELEMENTE DE CIRCUIT

Pe lângă sursele ce alimentează circuitul (sursa de tensiune si sursa de curent) care furnizează semnale
sinusoidale, mai întâlnim rezistorul condensatorul si bobina.
1.3.1. Elemente de circuit pasive
In principal aceste elemente de circuit sunt reprezentate de rezistor, bobina, condensator si bobinele
cuplate mutual intre ele, fiecare dintre acestea fiind caracterizate doar de un singur parametru constant,
rezistenta R, inductivitatea L, capacitatea C, respectiv inductivitatea mutuala M, care apare in plus fata
de parametrii celor doua bobine cuplate intre ele.

di L t 
u L t   L u C t   iC t dt
1
C
u R t   R  i R t 
dt

u L1 t   L1
di1 di
 L2 2
dt dt
u L2 t   L2 2  L1 1
di di
dt dt
Figură 1.4. Elemente pasive de circuit împreuna cu ecuațiile analitice ce le reprezintă.

Pe lângă sursele ce alimentează circuitul (sursa de tensiune si de curent) care furnizează semnale
sinusoidale, mai întâlnim rezistor, bobina, condensator.

1.3.2. Elemente de circuit active

Aceste elemente sunt generatorul ideal de tensiune si generatorul ideal de curent.
a) Generatorul ideal de tensiune se caracterizează prin faptul ca indiferent de valoarea intensității
curentului care-l parcurge it  , acesta furnizează la bornele sale o tensiune constanta u t 
egala cu valoarea tensiunii generatorului et  .

1-4
 u t   et 
Figură 1.5generator ideal de tensiune

b) Generatorul ideal de curent se caracterizează prin faptul ca indiferent de valoarea tensiunii de

la bornele sale u t  , acesta injectează in circuit un curent a cărui intensitate constanta it  este
egala cu valoarea curentului generatorului j t  .

it   j t 
Figură 1.6. generator ideal de curent

In cazul generatoarelor reale de tensiune si curent in componenta acestora mai avem o rezistenta
interioara in serie cu generatorul de tensiune si in paralel cu generatorul de curent.

u t   et   ri t  i t   j t   gu t 
Figură 1.7. generatoare reale de tensiune si curent

Ecuațiile de transformare se pot obține ușor prin compararea expresiei tensiunii u t  pentru cele doua
tipuri de generatoare:
et   rit 
u t   et   rit   1
  et  g
u t   rj t   rit   j t   r
 r
Prima din relațiile rezultate se folosește la trecerea de la generatorul de curent la cel de tensiune, cu
legea rezistentei interioare înseriate, iar a doua relație permite trecerea de la generatorul de tensiune la
cel de curent cu legea rezistentei interioare in paralel cu generatorul.

1.4. IMITANȚE COMPLEXE

Rezolvarea circuitelor electrice de curent alternativ periodic sinusoidal se poate face sistematizat
apelând la noțiunile de impedanță respectiv admitanță complexa denumite in termen comun imitanțe
complexe.
Pentru aceasta consideram un diport liniar si pasiv ale cărui elemente inductive componente nu au
cuplaje magnetice cu exteriorul.
Tensiunea si curentul la bornele sale au o variație sinusoidala fig. 2.6.

1-5
 Figură 1.8. Dipol pasiv necuplat magnetic cu exteriorul.
Variația in timp a tensiunii si a curentului la bornele dipolului:
u t   U 2 sint  U  U  U  e jU  U cos U  j sin u 
it   I 2 sint   I  I  I  e jI  U cos  I  j sin  I 
Prin definiție se numește impedanță complexa a dipolului raportul dintre imaginile complexe ale
tensiunii aplicate la bornele sale si intensitatea curentului absorbit:
 Z  e j  Z cos   j sin   R  jX
U U j (U  I )
Z  e
I I
Modulul Z [Ω] se numește impedanță reala a dipolului si argumentul său φ = φU- φI se numește faza
dipolului iar:
R  ReZ   Z cos  - rezistenta interna echivalenta a dipolului [Ω]
X  ImZ   Z sin  - reactanță interna echivalenta a dipolului [Ω]
In mod evident se pot determina relațiile:
U X
Z  R2  X 2   arctg
I R
Prin definiție Y [S] se numește admitanță complexă a dipolului raportul dintre imaginile complexe ale
intensității curentului si ale tensiunii la bornele sale:
 Y  e j  Y cos   j sin   G  jB
U U j (U  I )
Y  e
I I
In relația (2.12) se identifica G – conductanța echivalenta si B – susceptanța echivalenta ca parte reala
respective, coeficient schimbat de semn al părții imaginare de Y.
Ca si in cazul impedanței pentru admitanță avem relația:
U B
Y  G2  B2   arctg
I G
Observam ca admitanță (reala sau complexa) constituie inversul impedanței (reale sau complexe).
Prin urmare intre parametrii arătați mai sus se pot determina o serie de relații:
1 G B
Y R  GZ 2 X   BZ 2
Z 2 2
Y Y
1 R X
Y G  RY 2 B   XY 2
2
Z Z Z2
Având in vedere relațiile (2.11) si (2.14) observam ca este posibila construirea a doua triunghiuri
dreptunghice numite generic al impedanțelor respectiv, al admitanțelor (Fig. 2.7).

Z  R2  X 2

Y  G2  B2
Y1
Z

Figură 1.9. Triunghiurile imitanțelor

1-6
Mai trebuie precizat ca dipolul liniar si pasiv necuplat cu exteriorul trebuie in mod obligatoriu sa
satisfacă condiția:
  
   , 
 2 2
Condiția (2.15) este echivalenta cu ReZ   R  0
Daca Im{Z}>0 sau φ > 0 vom spune ca avem un regim preponderent inductiv. In acest caz putem
echivala întreg dipolul fie serie fie paralel (după cum lucram in impedanță sau admitanță) cu un rezistor
in conexiune cu o inductivitate.
La legarea serie La legarea paralel
R  ReZ  G  ReY 

X C  ImZ   C  BC  ImY   C  C
1 B
X C 

1.5. PUTERI DEFINITE IN CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

SINUSOIDAL
Pentru a putea defini puterile in regim periodic sinusoidal vom considera din nou cazul dipolului electric
liniar, pasiv si necuplat inductiv cu exteriorul (Fig. 2.6).
Puterea instantanee – p se definește ca puterea primita in fiecare moment la borne si este
produsul dintre valorile instantanee ale tensiunii și intensității curentului electric, având următoarea
expresie:

y t   Y 2 sin   t   y  (2.19)
Așa cum se observă în relația (2.19) puterea instantanee conține doi termeni: un termen constant ce
caracterizează schimbul mediului de putere al dipolului cu exteriorul și un termen alternativ ce pulsează
cu dublul frecvenței tensiunii aplicate.
Puterea activă – P este prin definiție media în raport cu timpul a puterii instantanee:
t0  T
1
P p 
T  p( t )dt  UI cos(U  I )  UI cos [W]
t0
Având în vedere relația (2.16), puterea activă este întotdeauna pozitivă și este deci primită de
dipolul liniar și pasiv.
Luând în considerare relațiile precizate în cazul dipolului liniar, puterea activa consumata de
acesta poate fi exprimata și in funcție de rezistenta, respectiv conductanța acestuia:
P  RI 2  GU 2 (2.21)
Putere activa este consumata de elementele dintr-un circuit (rezistențele) unitatea de măsură a
acesteia fiind watt-ul (W).
Puterea reactivă – Q primită de dipol se definește prin analogie cu puterea activă:
Q  UI sin  [VAR] (2.21)
Aceasta putere își schimba semnul odată cu defazajul φ dintre tensiune și curent, astfel încât poate
fi atât pozitivă cât și negativă, deci atât primită cât și cedată de dipol.
Ca și în cazul puterii active, puterea reactivă poate fi exprimată în funcție de reactanțe sau
susceptanțe:
Q  XI 2  BU 2 (2.21)
Puterea reactivă – este “consumată” de elementele reactive din circuit (bobinele, condensatoarele
și cuplajele magnetice dintre bobine), unitatea de măsură fiind volt-amperul reactiv (VAR).
Puterea aparentă – S este prin definiție produsul dintre valorile efective ale tensiunii și intensității
curentului:
S  UI [VA] (2.21)

1-7
 Ca și în cazurile precedente putem exprima puterea aparentă în funcție de imitanțele dipolului
liniar și pasiv:
S  ZI 2  YU 2 (2.21)
Puterea aparentă este un indicator asupra funcționării circuitului fiind maximul puterii active la
φ = 0, respectiv al puterii reactive la φ = π/2 . unitatea de măsură pentru puterea aparentă este volt-
amperul (VA).
Având in vedere modul de definiție al acestor puteri se poate vorbi, ca si in cazul imitanțelor, de
un triunghi al celor trei puteri: active, reactiva si aparenta.

S  P2  Q2
P  S cos 
Q  S sin 
Figură 1.10. Triunghiul puterilor
O mărime foarte importanta din punct de vedere energetic este factorul de putere kp, definit ca
raportul dintre puterea activa consumata de dipol si puterea aparenta:
k p   cos   0  1
P
S
O sinteza a puterilor definite mai sus este puterea complexa S definite ca produs intre imaginea
complexa a tensiunii aplicata dipolului si imaginea complex conjugate a intensității curentului absorbit:
S  U  I *  S  (cos   j sin  )  P  jQ
Așa cum se poate observa modulul puterii complexe reprezintă puterea aparenta, partea sa reala
se identifică cu puterea active iar coeficientul părții imaginare cu puterea reactiva definite la dipol.
Relația (2.28) precizează aceste observații.
S  S P  ReS  Q  ImS 
Din aceste motive in calculul de puteri se procedează direct la calculul puterii complexe după care
se identifica puterile active si reactive separând componentele sale.
Elementele active de circuit - sursele de energie (sursele de tensiune respectiv, sursele de curent)
sunt furnizoarele de putere complexa in circuit.
In cazul sursei de tensiune, puterea aparenta complexa este data de produsul dintre imaginea in
complex a tensiunii la bornele sale si imaginea in complex conjugate a curentului debitat ce parcurge
sursa.
Pentru sursa de curent, puterea aparenta complexa este data de produsul dintre imaginea in
complex a tensiunii la bornele sale si imaginea in complex conjugate a curentului debitat de sursa.
Pentru ambele surse, relațiile sunt luate cu semnul plus daca sensurile alese de tensiune si curent
respecta regula de tip generator, puterile complexe prezinta semnul minus in fata expresiilor sus
menționate.

S  EI* S U J*
Trebuie menționat ca sensul tensiunii la bornele sursei de curent trebuie ales de la extremitatea
indicata de săgeata la baza.

1-8
 Puterea complexa totala in cazul unui circuit este alcătuit din suma tuturor puterilor complexe
date de toate sursele de energie (tensiune si curent) din circuit; partea sa reala trebuie sa fie egala cu
puterea activa, iar partea imaginara este egala cu puterea reactiva a circuitului.
n n
S  E k I k *  U k J *  P  jQ
k 1 l 1

 2M k ReI k I*l 
n n n
1 2 n m
P  Rk I k2 Q Lk I k2   C
Ik  
k 1 k 1 l 1 k k 1 l 1
Daca se calculează separat puterea activa respectiv, puterea reactiva trebuie sa avem identitățile
P  ReS  si respectiv Q  ImS  .
Aceasta verificare constituie o verificare a bilanțului de puteri in circuitele de curent alternativ.

1.6. COMPONENTELE ELEMENTELOR PASIVE DE CIRCUIT IN

REGIM PERIODIC SINUSOIDAL
1.6.1. Rezistorul ideal
Descrierea in regim periodic sinusoidal este data in principal de ecuația sa de funcționare transpusa in
complex.

Figură 1.11. Rezistor ideal.

U
U  RI Z  R S U I*  RI 2
I
Re Z   0 Im Z   0 P  RI2 Q0
0 cos   0
Prin urmare, in cazul rezistorului ideal, curentul ce li parcurge este in faza cu tensiunea, iar acesta
consuma numai putere activa.
1.6.2. Bobina ideala
Ecuația de funcționare a bobinei ideale ne conduce la următoarea descriere in complex.

Figură 1.12. Bobina Ideala.

1-9
 U
U  j L I Z L   jL S  U  I *  jLI 2
I
Re Z   0 Im Z   X L  L P0 Q  LI 2  0

 cos   0
2
In cazul bobinei ideale tensiunea este defazata înainte fata de curent cu π/2, iar aceasta consuma numai
putere reactiva.
Termenul X L  L  0 se numește reactanța inductiva a bobinei si este o caracteristica a bobinei
pentru o anumita frecventa.

1.6.3. Condensatorul ideal

Figură 1.13. Condensatorul Ideal

j
U  I ZC  U   j S U  I*  
j 2
I
C I C C

Re Z   0 Im Z   X C   1
P0 Q
1 2
I 0 

cos   0
C C 2
In cazul condensatorului ideal tensiunea este defazata înainte fata de curent cu -π/2, iar aceasta consuma
numai putere reactiva.
1
XC   0 se numește reactanța capacitiva a condensatorului si este o caracteristica
Termenul
C
a condensatorului pentru o anumita frecventa. De cele mai multe ori se indica numai valoarea absoluta
a acestei reactanțe de semnul ei ținând-se cont explicit numai la scrierea ecuațiilor circuitului si la
bilanțul de puteri.

1.7. Metode de rezolvare a circuitelor electrice monofazate de

curent alternativ
Algoritmul de aplicare a ecuațiilor lui Kirchhoff în formă simbolică la analiza circuitelor electrice
liniare în regim sinusoidal, comportă următorii pași.
P1. Se determină reprezentările în complex ale mărimilor de excitație și se calculează
impedanțele complexe ale laturilor circuitului.
P2. Se construiește schema echivalentă în complex a circuitului. Se identifică nodurile și
buclele independente ale circuitului. Se alege pentru fiecare latură sensul curentului complex
Ik.
Observația 3.1. Dacă circuitul analizat conține surse independente sau comandate de
curent, cele b bucle independente ale circuitului se aleg în așa fel încât prin fiecare sursă de
curent să treacă o singură buclă și sensul buclei să coincidă cu sensul curentului sursei
respective.
P3. Se scriu teoremele lui Kirchhoff în cele n-1 noduri și pe cele b bucle independente.
P4. Dacă circuitul studiat conține surse comandate, se scriu ecuațiile de definiție în
complex ale acestor surse, exprimând, cu ajutorul legii conducției electrice în complex
(teorema lui Joubert) sau cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff, mărimile de comandă în
funcție de curenții laturilor.

1-10
 2. Circuite de curent alternativ
 Breviar teoretic

O mărime sinusoidală este o funcție de timp de forma:

y t   Y  2 sin   t  

Unde:

Y este valoarea efectiva

Y  2 este valoarea maxima

  2    f și se numește pulsație
1
f  și se numește frecvență
T
T este perioada iar
 este faza inițială.

Mărimii sinusoidale y t   Y  2 sin   t   îi corespunde numărul complex:

Y  Y  e j  sub formă exponențială sau
Y  Y  cos  j  sin  sub forma trigonometrică sau
Y  a  j  b sub forma algebrică.
Dacă se cunoaște  , mărimii complexe Y  a  j  b îi corespunde mărimea sinusoidală

y t   Y  2 sin   t   calculată după cum urmează:

Y a 2  b 2 este modulul numărului complex iar,
b
  arctg  este argumentul numărului complex.
a

2-11
 3. Exemple de calcul
3.1. Exemplul 1
Fie circuitul cu schema electrică din figura 94. Se cere analiza circuitului prin: a) metoda
teoremelor lui Kirchhoff; b) metoda nodală; știind următoarele valori ale elementelor de circuit: R = 5
Ω, L = 50/π μH, C = 2/π mF, et   120 2 sin t    V.

Fig.94. Schema circuitului pentru exemplul 19.

Rezolvare
Schema circuitului echivalent în complex este următoarea:

Fig.95. Schema circuitului echivalent în complex.

În care:
50
Z L  j  L  j  2fL  j  2    50   103  5 j (162)


j
ZC    5 j , Z R  5 (163)
C

E  120  e j    120 cos    j  sin     120 (164)

a) Metoda Teoremelor lui Kirchhoff

3-12
 Fig.96. Schema circuitului echivalent în complex.

Pasul 1:
- numărul total de noduri N = 2 iar cele N-1 noduri sunt identificate în fig.96.

Pasul 2:
- numărul total de laturi L = 3 iar sensurile alese ale curenților sunt schițate în fig.96.

Pasul 3:
- numărul buclelor independente este B = L-N+1 = 2. Alegerea lor se face fie direct, având
grijă ca fiecare buclă să conțină cel puțin o latură diferită fată de celelalte bucle, fie prin
considerarea unui arbore.

Pasul 4:
- se scrie ecuația aferentă teoremei I a lui Kirchhoff în nodul n1.

n1  IC  IR  IL  0 (165)
Pasul 5:
- se scriu ecuațiile aferente teoremei a II-a a lui Kirchhoff în cele 2 bucle.

b1  ZLIL ZRIR 0

(166)
b2  ZC IC  ZR I R  E
Pasul 6:
- nu avem surse comandate.

Pasul 7:
- se rezolvă sistemul de ecuații (ec.165 + ec.166) rezultând soluția:

I C  241  j , I L  24, I R  24 j (167)

Pasul 8:
- bilanțul puterilor are următoarea expresie:

S gen  S con
j 2
E I C  RI R2  jLI L2 
*
IC
C (168)
2880  2880 j  2880  2880 j
Pgen  jQgen  Pcon  jQcon

3-13
Valorile instantanee ale curenților au următoarele expresii:
 3 
I C  241  j , iC t   48 sin  t  A
 4 
I L  24, iL t   24 2 sin t   A (169)
 
I R  24 j , iR t   24 2 sin  t   A
 2

b) Metoda nodală

Pasul 1:
- numărul total de noduri N = 2;

Pasul 2:
- alegem ca nod de referință N2 căruia îi atribuim potențialul 0;

Fig.98. Alegerea nodului de referință.

Pasul 3:
- scriem ecuațiile aferente metodei nodale:

 1 1 1  E
V 1      (173)
 ZL ZR ZC  ZC
Pasul 4:
– nu avem surse comandate.

Pasul 5:
- se rezolvă ecuația rezultând soluția:

V 1  120 j (174)
Pasul 6:
- calculăm curenții de pe fiecare latură:

V1 V1 V1  E
IL  , IR  , IC  (175)
ZL ZR ZC
Pasul 7:
- bilanțul puterilor are expresia din ec.168.

3-14
 3.2. Tema I – grupe impare
Fie circuitul cu schema electrică din figura.

et   120  2  sin t 

Se cere analiza circuitului și determinarea curențiilor din circuit prin:

a) Metoda nodala si Kirchhoff.

b) Să se verifice rezultatul obținut cu bilanțul puterilor complexe.

știind valorile elementelor de circuit.

3.3. Tema II – grupe impare

Sa se determine impedanță echivalenta a circuitului in raport cu bornele sursei si sa se calculeze puterile
R2  R3  4  
activa, reactiva si aparenta debitate de sursa. Se cunosc: et   34  sin t  
X L1  X L3   X C2  4  2

3-15